1ra-1248/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP

1ra-1248/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1248/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

14 noiembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de Circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar Cahul din 23 martie 2017 și de inculpatul

Guglea Gheorghe, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Cahul din 18

noiembrie 2016 și deciziei Colegiului judiciar Cahul din 23 martie 2017, în cauza

penală în privința lui

Guglea Gheorghe XXXXX,

născut la XXXXXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXX, r-nul

XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 02 aprilie 2015 - până la 18 noiembrie 2016 (instanța de fond);

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Gheorghe a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la

3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Popreagă Ion a fost admisă în principiu, urmând

ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

Gheorghe la 30 iulie 2014, aproximativ la orele 2130 conducând automobilul de

model „XXXXXX” cu n/î XXXXXX, pe traseul R-34, între satele Chircani și

Cucoara din r-nul Cahul, încălcând prevederile pct. 3, 10 alin. (1) lit. b), 41 alin. (1),

45 alin. (1) lit. a), b),c), d), art. 45 alin. (2) și art. 51 lit. c) din Regulamentul

Circulației Rutiere, fără a ține cont de situația rutieră, a depășit autoturismul ce se

1

deplasa regulamentar, în rezultatul cărui fapt nu s-a isprăvit cu conducerea

autoturismului a ieșit pe contrasens și s-a tamponat frontal cu bicicleta pe care se

aflau soții XXXXX și XXXXXX. În rezultatul impactului lui XXXXXX și lui

XXXXXX le-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 324

D din 11.09.2014 și nr. 202 din 16.10.2014, vătămări grave, periculoase pentru viață.

În urma leziunilor primite cet. XXXXXX a decedat.

invocând blândețea pedepsei, a solicitat, casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de condamnare conform învinuirii înaintate la 4 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că, pedeapsa

stabilită inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este prea

blândă la numirea căreia instanța nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii

comise și de urmările care au survenit. La fel, instanța a ignorat cerințele

art. 395 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală care stipulează că

dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să conțină „... categoria și

mărimea pedepsei aplicate (...) categoria penitenciarului în care trebuie să

execute pedeapsa cel condamnat la închisoare”;

3.1 Apel a declarat și avocatul Turculeț M. în numele inculpatului, care

a solicitat, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare,

deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cererii de apel s-au invocat următoarele:

- probele administrate demonstrează că inculpatul a săvârșit o faptă fără

vinovăție, or acesta nicidecum nu putea să prevadă producerea rezultatului;

- declarațiile martorilor Cara S. și Chiperi M. confirmă încălcarea de

către partea vătămată a prevederilor art. 3, 4, 109 alin. (1), (3), (4) din

Regulamentul Circulației Rutiere;

- consecințele accidentului rutier se află în legătură cauzală cu acțiunile

biciclistului care circula pe carosabil contrar cerințelor art. 109 alin. (1), (3),

(4) din Regulamentul Circulației Rutiere.

2017, apelul declarat de avocatul Turculeț M. în numele inculpatului a fost

respins ca nefondat.

Apelul declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată parțial sentința în

latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia acțiunea civilă

2

înaintată de partea vătămată XXXXX a fost admisă parțial.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate

XXXXXX suma de XXXXX lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest sentința a fost menținută.

probelor și circumstanțelor din dosar, apreciindu-le din punctul de vedere a

utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului

în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate solicitările inculpatului și

avocatului acestuia privind pronunțarea unei hotărâri de achitare dat fiind faptul

că acestea se combat de probele administrate.

Colegiul a respins argumentele apărării precum că inculpatul se deplasa

regulamentar, și nu a depășit limitele de viteză, deoarece acestuia nu i s-a imputat

comiterea accidentului prin depășirea limitelor de viteză, dar prin alte încălcări al

Regulamentului Circulației Rutiere și anume prin încălcarea modului de depășire,

fără a ține cont de alți factori, deplasarea fiind în timp de noapte. Mai mult,

instanța a relevat că din materialele cauzei, declarațiile altor participanți la trafic

(Cara S.) rezultă că, conducătorul de bicicletă era de observat, iar inculpatul

contrar prevederilor art. 45 din RCR nu a întreprins măsuri pentru a evita

accidentul rutier. Totodată, potrivit schemei la procesul verbal al examinării

accidentului rutier, tamponarea a avut loc pe partea carosabilului în sens opus al

deplasării mijlocului de transport condus de Guglea Gh.

În concluzie instanța a conchis, că în speță, legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile s-au manifestat prin încălcarea regulilor

de circulație de către Guglea Gh. prevăzute la art. 3,10,41,45,51 al RCR ce au

precedat producerea vătămărilor grave a părții vătămate XXXXXX și decesul cet.

XXXXXX, or inculpatul urma să țină cont de prevederile art. 51 lit. c) și art. 45 alin.

(2) din Regulamentul Circulației Rutiere pentru a evita impactul.

Referitor la apelul acuzatorului de stat Colegiul a reținut că pedeapsa

numită de instanța de fond este echitabilă, la stabilirea căreia s-a ținut cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, luându-se în considerație personalitatea

inculpatului, atitudinea acestuia față de cele comise, care a acordat ajutor material

părții vătămate. La fel, corect prima instanță a luat în considerație și acțiunile

părții vătămate, care la rândul său nu a respectat cerințele Regulamentului

Circulației Rutiere, privind obligația conducătorului de bicicletă.

În ce privește acțiunea civilă, s-a menționat că prima instanță eronat nu s-a

3

pronunțat asupra cuantumului despăgubirilor morale, or prin săvârșirea

infracțiunii părții vătămate XXXXXX i-au fost cauzate suferințe psihice, însă

suma de 500 000 lei, solicitată de acesta cu titlu de prejudiciu moral este una

exagerat de mare. În final, instanța de apel a conchis, că suma de XXXXXX lei va fi

în măsură să aducă satisfacție echitabilă părții vătămate pentru suferințele psihice

suportate.

procurorul Cebotari V., care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, solicită casarea hotărârii cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță în alt complet de judecată invocând, că decizia recurată nu

conține motivele pe care se întemeiază soluția, în speță fiind aplicată

pedeapsa contrar prevederilor legale.

Consideră că corectarea inculpatului poate avea loc doar prin privarea

acestuia de libertate.

- concluziile instanțelor de fond privind necesitatea stabilirii pedepsei

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, sunt contradictorii și

nemotivate;

-instanțele de fond au dispus suspendarea condiționată a pedepsi

aplicate referindu-se la aceleași circumstanțe atenuante, care au stat la baza

concluziei privind necesitatea stabilirii pedepsei minime prevăzute de

norma penală în baza căreia a fost condamnat.

inculpatul, care solicită, casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului s-au invocat următoarele:

- probele administrate demonstrează că inculpatul a săvârșit o faptă

fără vinovăție, or acesta nicidecum nu putea să prevadă producerea

rezultatului;

- biciclistul XXXXXX s-a angajat să circule pe carosabil contrar

cerințelor art. 109 alin (1), (3) din RCR, fără a echipa bicicleta cu catadioptri;

- consecințele accidentului rutier se află în legătură cauzală cu acțiunile

biciclistului, care circula pe carosabil contrar cerințelor art. 109 alin. (4) din

Regulamentul Circulației Rutiere, transportând-o pe soția sa, care era în

stare de ebrietate;

- între acțiunile inculpatului și consecințele survenite lipsește legătura

cauzală, or dacă Popreaga I. nu ar fi încălcat cerințele art. 109 alin. (1) RCR

4

accidentul rutier nu s-ar fi produs;

- sentința a fost atacată cu apel de partea apărării și de acuzatorul de

stat, ultimul criticând soluția instanței de fond doar, sub aspectul blândeții

pedepsei, iar instanța de apel contrar prevederile art. 410 Cod de procedură

penală, a agravat situația inculpatului în propria cale de atac, prin faptul că

a admis acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral.

invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

ordinar declarat de inculpatului Guglea Gh. urmează a fi admis, iar cel al

acuzatorului de stat respins, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a hotărârii

atacate și să mențină hotărârea primei instanțe.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor

prevăzute de art.427 Cod de procedură penală și formulate în cererea de recurs.

Instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără, însă, a agrava situația condamnatului.

La fel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Judecând recursul inculpatului Guglea Gh. și analizând argumentele

aduse de recurent în susținerea soluției solicitate privind pronunțarea unei

hotărâri de achitare, Colegiul relevă, că concluziile instanțelor de fond, care au

constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost

confirmată prin ansamblul probelor administrate, iar argumentele invocate de

inculpat atât în apel cât și în recurs au fost minuțios analizate și combătute, pentru

care motiv instanța de recurs apreciază corectă și legală decizia în această parte,

iar argumentele inculpatului Guglea Gh. referitoare la faptul că probele

administrate demonstrează că dânsul a săvârșit o faptă fără vinovăție, le

consideră neîntemeiate.

Afirmația recurentului prin care s-a indicat, că bicicleta care a fost implicată

în accident, contrar cerințelor art. 109 alin (3) din RCR, nu era echipată cu

catadioptri, Colegiul penal o respinge ca neîntemeiată și declarativă, or

aceste afirmații se combat prin tabelul fotografic anexă la procesul-verbal de

5

cercetare la fața locului din 30.07.2014 (f.d.16-21, vol. I) și prin procesul-

verbal de examinare a obiectului din 11.11.2017 (f.d.103-131, vol. I), din care

rezultă contrariul.

Alegațiile inculpatului precum că consecințele accidentului rutier se

află în legătură cauzală cu acțiunile biciclistului, care circula contrar

cerințelor art. 109 alin. (4) din Regulamentul Circulației Rutiere, instanța de

recurs la fel le respinge ca neîntemeiate, dat fiind faptul, că din schema și

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30.07.2014 rezultă, că

accidentul rutier a avut loc pe banda cu sens opus direcției de deplasare a

automobilului condus de inculpat, iar din depozițiile martorului ocular

Cara S. (f.d.38-39, vol. I) precum și din declarațiile lui Guglea Gh., reiese că,

impactul a avut loc în momentul când inculpatul a încercat să iasă la

depășire. În aceste circumstanțe Colegiul reiterează faptul că în speță

inculpatul dorind să efectueze manevra de depășire era obligat în

conformitate cu prevederile pct. 51 lit. c) din RCR să se asigure că poate

efectua depășirea fără a pune în pericol sau a stângeni circulația din sens

opus. Astfel, corect instanțele de fond au ajuns la concluzia că Guglea Gh.

fără a ține cont de situația rutieră, precum și de faptul că deplasarea avea

loc pe timp de noapte, fără a se asigura dacă pe banda din sens opus este

vre-un obstacol a început efectuarea manevrei de depășire, fapt care a și dus

la producerea accidentului.

Referitor la argumentele recurentului prin care se indică că dacă

Popreagă I. s-ar fi deplasat regulamentar, adică menținând în timpul

deplasării, în raport cu marginea din dreapta a carosabilului, un interval nu mai

mare de 1 m., accidentul rutier nu s-ar fi produs, Colegiul reține, că

într-adevăr pătimitul a depășit intervalul prevăzut de Regulament, însă,

faptul dat nu-l dezvinovățește pe conducătorul automobilului implicat în

accident, or în cazul în care Guglea Gh. ar fi efectuat manevra de depășire în

conformitate cu pct. 51 lit. c) din RCR, și s-ar fi asigurat că din sens opus nu

există nici un obstacol adaptând totodată viteza optimală, care i-ar fi permis

să prevadă situațiile periculoase, accidentul rutier nu s-ar fi produs.

În continuare, judecând recursul declarat de acuzatorul de stat Colegiul

reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului, însă critică

decizia în partea individualizării executării pedepsei stabilite, nefiind de acord cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

6

Analizând actele cauzei în raport cu motivele invocate de procuror, instanța

de recurs consideră, că instanța de fond echitabil a stabilit categoria și termenul de

pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, și anume gradul

prejudiciabil al faptei comise, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea. Prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele de fond

corect au concluzionat, că scopul pedepsei poate fi atins fără punerea în executare

a acesteia, ținând cont de comportamentul inculpatului, care a acordat ajutor

material părții vătămate. În susținerea acestei concluzii instanțele de fond absolut

întemeiat au luat în considerație și acțiunile pătimitului Popreagă I., care se

deplasa cu interval mai mare de 1 m. de la marginea carosabilului, nu era

îmbrăcat în vestă de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizantă și transporta

pe bicicletă o persoană, acțiuni care deși nu se află în legătură cauzală directă cu

producerea accidentului rutier, totuși influențează la stabilirea pedepsei.

Astfel, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului

pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin.(4) al art. 90 Cod penal fac doar

infracțiunile deosebit de grave, excepțional de grave, cât și în cazul recidivei.

În continuare, Colegiul menționează că, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a), b)

Cod penal, în baza căreia a fost condamnat Guglea Gh., prevede pedeapsa

închisorii de la 3 la 7 ani, iar potrivit art. 16 Cod penal, aceasta face parte din

categoria infracțiunilor grave, săvârșită din imprudență, în speță nefiind

prezentă starea de recidivă.

Astfel, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la

origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și

de judecare a cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a

infractorului, străduința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a

repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul procesului.

Generalizând cele menționate mai sus Colegiul penal conchide că instanțele

7

de fond ținând cont de gravitatea infracțiunii, persoana inculpatului, precum și de

circumstanțele în care a avut loc accidentul, corect i-au stabilit acestuia pedeapsa

închisorii pe un termen de 3 ani, iar la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu

au fost stabilite careva impedimente.

De rând cu cele menționate, Colegiul lărgit reține, ca fiind întemeiat

următorul argument al inculpatului prin care se indică, că instanța de apel

contrar prevederile art. 410 Cod de procedură penală, a agravat situația

inculpatului în propria cale de atac, prin faptul că a admis acțiunea civilă în

partea încasării prejudiciului moral, de vreme ce sentința a fost contestată

cu apel de partea apărării și de acuzatorul de stat, ultimul criticând soluția

instanței de fond doar, sub aspectul blândeții pedepsei.

Astfel, din dispozitivul deciziei instanței de apel rezultă că instanța a respins

apelul apărării și a admis apelul procurorului, casând parțial sentința în latura

civilă în partea încasării prejudiciului moral, aceasta în situația când procurorul nu

a înaintat nici o solicitare în acest sens.

Potrivit art.410 Cod de procedură penală, instanța de apel, soluționând

cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel,

precum și nu poate depăși limitele apelului declarat în defavoarea inculpatului.

Reținând aceste prevederi legale, hotărârea poate fi modificată numai în

favoarea celui care a exercitat-o, iar în cazul în care apelul s-a declarat și în

defavoarea celui vinovat, instanța va judeca apelul doar în limitele cerințelor

invocate de alți apelanți, esența și importanța acestui principiu constând în

faptul de a asigura și a garanta libertatea folosirii căii de atac de către părți fără

teama că o dată exercitată calea de atac le poate înrăutăți situația.

Prin urmare, acest principiu statuează că este imposibilă agravarea situației

părții în cazul când există un singur apel al său ori mai multe apeluri, dar între

părți nu există interese contrarii.

În speță, sentința a fost contestată atât de inculpat cât și de procuror, însă din

textul apelului declarat de procuror rezultă, că ultimul a criticat soluția

instanței de fond doar, sub aspectul blândeții pedepsei, iar instanța de apel

a respins argumentele invocate la acest capitol rezumând în final, că

sentința urmează a fi casată doar în latura civilă cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care s-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul

părții vătămate prejudiciul moral în mărime de XXXXXX lei.

Colegiul penal reține că, instanța de apel, admițând apelul declarat de

procuror și casând în latura civilă sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri

8

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, nu a ținut cont de faptul că

procurorul nu a invocat nici o solicitare în acest sens, prin urmare au fost încălcate

prevederile art.410 Cod de procedură penală, creând o situație mai gravă pentru

inculpat, deoarece regula neagravării situației guvernează nu numai pedeapsa,

dar și oricare alt aspect atât al laturii penale cât și civile, în care a intervenit

instanța de apel.

În concluzie, dat fiind faptul că procurorul a contestat sentința doar în latura

penală, instanța de apel urma să se pronunțe numai în această parte. Acestea fiind

menționate, Colegiul penal conchide, că instanța de apel greșit a admis apelul

procurorului, și a casat sentința, în latura civilă, admițând o eroare procesuală care

cade sub incidența temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, din care motiv va menține soluția dată de prima instanță, prin care

acțiunea civilă a fost admisă în principiu, fiind lăsată spre soluționare în ordinea

procedurii civile.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Cahul, Cebotari Vitali.

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Guglea Gheorghe, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 23 martie 2017, în cauza

penală în privința lui Guglea Gheorghe, cu menținerea sentinței Judecătoriei Cahul

din 18 noiembrie 2016.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 decembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

9