1ra-145/2019 — art. art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-145/2019 — art. art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-145/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
30 ianuarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Timofti Vladimir,
Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 11 mai 2017 și a
deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 august 2018, declarat de
către inculpatul
Anghelov Mihail XXXXX, născut XXXXX,
originar și domiciliat XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 11.04.2017 – 11.05.2017;
Instanța de apel: 24.06.2017 – 21.08.2018;
Instanța de recurs: 02.11.2018 – 30.01.2019.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 11 mai 2017, în
temeiul prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, Anghelov Mihail a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 3 (trei) luni
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, i-a fost adăugată partea
neexecutată din pedeapsa aplicată prin sentința din 23 aprilie 2014, stabilindu-i
definitiv pedeapsa 4 (patru) ani 1 (una) lună închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe termen de 3 (trei) ani.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că
Anghelov Mihail fiind privat de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un
termen de trei ani, în baza sentinței nr. 1-20 din 23 aprilie 2014, emisă de
Judecătoria Basarabeasca, la 31 decembrie 2016 s-a urcat la volanul
autoturismului model „Vaz 2108” cu numărul de înmatriculare XXXXX, și
deplasându-se prin s. Crihana-Veche, r-nul Cahul, a fost stopat de către
1
colaboratorii MAI fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare
de ebrietate și la ora 00:45 fiind supus testării alcooloscopice cu aparatul special
de tip „Drager” s-a constatat că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat
constituie 0,36 mg/l, ce potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, se califică ca stare
de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,
conform indicilor calificativi: „conducerea mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de
către o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport”.
Avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului a contestat sentința cu
apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea aplicării pedepsei și
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie anulată
condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei pe art. 264 alin. (3) Cod
penal, aplicată de Judecătoria Basarabeasca și a aplica față de inculpat o
pedeapsă neprivativă de libertate.
În motivarea apelului a invocat că, prima instanță neîntemeiat i-a stabilit
lui Anghelov Mihail pedeapsa definitivă de 4 ani și o lună, neluând în considerație
faptul că prima infracțiune pentru care a fost condamnat de către Judecătoria
Basarabeasca a fost o infracțiune săvârșită din imprudență și că a doua
infracțiune a fost una ușoară după clasificarea prevăzută de art. 16 Cod penal.
La fel, a fost invocat că prima instanță trebuia să atragă în proces organul
de probațiune în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal, în baza
căror prevederi se putea de anulat condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei, fapt care nu a fost făcut.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 august 2018
apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința.
Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a reținut că
prima instanță corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și
just a stabilit vinovăția inculpatului Anghelov Mihail în baza art. 2641 alin. (4)
Cod penal.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate
în cauza penală, și care au fost corect apreciate prin prisma pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al
coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
Instanța de apel a constatat că la judecarea cauzei instanța de fond corect a
examinat și acceptat cererea inculpatului Anghelov Mihail privind judecarea
cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Totodată, în opinia instanței de apel, prima instanță a dat deplină eficiență
prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, reținând că în speță lipsesc circumstanțe
ce atenuează răspunderea penală, precum nu au fost stabilite nici circumstanțe
agravante, la locul de trai inculpatul se caracterizează pozitiv, la evidența
medicului narcolog și psihiatru, nu se află.
Instanța de apel a mai evidențiat, că inculpatul Anghelov Mihail anterior a
2
fost judecat, inclusiv fiind sancționat și contravențional, ba mai mult, chiar dacă
infracțiunea săvârșită, conform prevederilor art. 16 alin. (2) Cod penal, face parte
din categoria celor ușoare, inculpatul a recunoscut pe deplin vinovăția și a
solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi
penale, iar prin sentința Judecătoriei Basarabeasca din 23 aprilie 2014 a fost
condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod
penal, la executarea unei pedepse de 4 ani închisoare cu privare de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu aplicarea art. 90 Cod
penal, fiindu-i stabilită perioada de probațiune de 3 ani.
Cu toate acestea, în termenul executării pedepsei cu suspendare
condiționată, la 31 decembrie 2016, s-a urcat la volanul autoturismului model
„Vaz 2108” cu numărul de înmatriculare XXXXX, și deplasându-se prin
s. Crihana-Veche, r-nul Cahul, a fost stopat de către colaboratorii MAI fiind
suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate și la ora
00:45 fiind supus testării alcooloscopice cu aparatul special de tip „Drager” s-a
constatat că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituie 0,36 mg/l,
ce potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică
cu grad avansat.
Instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe, precum că inculpatul
nu și-a făcut concluziile necesare, săvârșind o nouă infracțiune în termenul de
probațiune, corect fiindu-i stabilită acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare
pe termen de 3 luni închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Instanța de apel a remarcat, că infracțiunea comisă de Anghelov Mihail
prezintă un pericol social sporit, așa cum generează pericol de diminuare a
securității traficului rutier în care sunt implicate multiple unități de transport,
conducătorii cărora sunt justificați să creadă în nivelul înalt al securității
traficului și în eficacitatea măsurilor de protecție a securității la trafic din partea
statului.
La fel, instanța de apel a evidențiat, că Anghelov Mihail anterior a fost
condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, fiind aplicate în privința
acestuia prevederile art. 90 Cod penal și careva concluzii necesare privind
sistarea faptelor infracționale, acesta nu și-a format.
A mai reținut instanța de apel că, prin sentința anterioară lui
Anghelov Mihail i-a fost stabilită pedeapsa 4 ani închisoare cu privare de dreptul
de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu aplicarea art. 90
Cod penal, fiindu-i stabilită perioada de probațiune de 3 ani, considerând că
prima instanță corect în conformitate cu art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită a
adăugat parțial, pedeapsa de 4 ani închisoare cu privare de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 3 ani stabilite prin sentința din 23 aprilie
2014, numindu-i acestuia o pedeapsă definitivă în mărime de 4 ani și 1 lună
închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pentru un termen de 3 ani.
3
Instanța de apel a reținut că în speță se regăsește situația prevăzută la
art. 90 alin. (10) Cod penal și nu cea de la art. 90 alin. (11) Cod penal, cum invocă
apărarea, deoarece la art. 90 alin. (11) Cod penal este stipulat că „în cazul în care
cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în
perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă o infracțiune din
imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau
menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se
soluționează de către instanța de judecată, la propunerea organului care exercită
supravegherea asupra comportamentului celor condamnați cu suspendarea
executării pedepsei”. Deci, prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal se referă la
pedeapsa anterior aplicată și modul de executare a pedepsei anterior stabilită,
fapt ce denotă că la caz, sunt relevante prevederile art. 85 Cod penal, de care a și
ținut cont prima instanță. Pedeapsa aplicată de către prima instanță fiind una
proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și va fi suficientă pentru
restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii
societăți, perturbate prin infracțiune și va contribui la realizarea scopului de
corectare a inculpatului, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât de către
inculpat cât și de alte persoane.
Inculpatul, prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei” a declarat recurs
ordinar, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond în partea stabilirii
pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă
mai blândă, decât cea prevăzută de lege, urmând a fi luată în considerație vârsta
sa tânără.
Procurorul a prezentat referință pe marginea recursului declarat de
către inculpat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit
neîntemeiat.
În argumentarea opiniei sale acuzatorul de stat menționează, că pedeapsa
stabilită de către prima instanță și menținută de către instanța de apel, este în
dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. art. 76-77
Cod penal, precum și de efectele acestora prescrise în art. art. 78, 85 Cod penal,
3641 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
4
Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile
de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit recursului declarat, Colegiul penal constată că inculpatul critică
decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume că, în viziunea sa,
instanțele de fond greșit au individualizat pedeapsa aplicată, argumente ce se
subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de
procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Cu referire la argumentele menționate în recurs, Colegiul penal conchide că
acestea sunt nefondate și nu reflectă prezența în speță a încălcărilor invocate,
deoarece instanța de apel a respectat prevederile legale prescrise de art. art.
414-419 Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe
care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta
decizie.
Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și
de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se
aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate
persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de
la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască
acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o
infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii
respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la
stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
5
Cu referire la circumstanțele cauzei, instanța de recurs conchide, că
examinarea cauzei penale în privința lui Anghelov Mihail, a avut loc conform
procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, întrucât inculpatul
până la începerea cercetării judecătorești, prin cerere scrisă și-a recunoscut
vinovăția integral și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată (f.d.
64).
Potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul
care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca
judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală
beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în
cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de
reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul
pedepsei cu amendă.
Astfel, instanța de recurs reține că, inculpatul Anghelov Mihail a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, iar
sancțiunea normei incriminate la data săvârșirii infracțiunii prevedea pedeapsa
cu amendă în mărime de la 1050 la 1150 unități convenționale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de
până la 1 an.
Astfel, prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de
către o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport,
instanțele de fond corect i-au stabilit lui Anghelov Mihail pedeapsa închisorii pe
termen de 3 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, pedeapsa fiind
stabilită în limita minimă prevăzută de legea penală.
De asemenea, reținând că anterior prin sentința Judecătoriei Basarabeasca,
Anghelov Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3)
lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace
de transport pe un termen de 3 ani, cu aplicarea art. 90 Cod penal, fiindu-i
stabilită perioada de probațiune de 3 ani, instanța de apel corect a menținut
soluția primei instanțe, care în conformitate cu art. 85 Cod penal, la pedeapsa
stabilită a adăugat parțial, pedeapsa aplicată prin sentința nominalizată,
stabilindu-i lui Anghelov Mihail pedeapsa definitivă pe termen de 4 ani și 1 lună
închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pentru un termen de 3 ani.
Colegiul penal remarcă că nu poate fi reținută solicitarea inculpatului cu
privire la aplicarea în privința sa a prevederilor art. 79 Cod penal, urmând a fi
luată în considerație circumstanța că acesta este de vârstă tânără, or, la aplicarea
pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege se ține cont de circumstanțele
excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în
săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea
infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a
6
consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei
infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, iar având în vedere aceste
împrejurări, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă,
prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de
altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.
Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță
excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de
18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de
judecată drept circumstanță excepțională.
În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în
împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind
personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau
stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a
personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și
caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.
Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care
micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind
personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dizabilități
severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de
importanță majoră).
Având în vedere considerentele descrise, Colegiul penal conchide că în
speță, în privința inculpatului Anghelov Mihail nu au fost evidențiate careva
circumstanțe excepționale, care ar genera aplicarea unei pedepse mai blânde în
privința acestuia sau de o altă categorie, iar împrejurările invocate în recurs nu
se încadrează în rigorile impuse de art. 79 Cod penal.
Instanța de recurs ține să sublinieze și faptul, că menținând sentința primei
instanțe, instanța de apel corect a remarcat, că infracțiunea comisă de
Anghelov Mihail prezintă un pericol social sporit, așa cum generează pericol de
diminuare a securității traficului rutier în care sunt implicate multiple unități de
transport, conducătorii cărora sunt justificați să creadă în nivelul înalt al
securității traficului și în eficacitatea măsurilor de protecție a securității la trafic
din partea statului. Anghelov Mihail anterior a fost condamnat pentru săvârșirea
unei infracțiuni similare, fiind aplicate în privința acestuia prevederile art. 90 Cod
penal și careva concluzii necesare privind sistarea faptelor infracționale, acesta
nu și-a format, corect fiind constatată necesitatea aplicării unei pedepse sub
formă de închisoare, deoarece doar prin aceasta poate fi înfăptuită corectarea și
reeducarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
din partea ultimului, cât și a altor persoane.
Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanțele de fond
la compartimentul individualizării pedepsei, au acordat deplină eficiență
prevederilor art. art. 7, 61, 75, Cod penal.
Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel de
menținere a sentinței primei instanțe, corespunde circumstanțelor cauzei și
7
criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele
legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar
declarat de către inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul
Anghelov Mihail XXXXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel
Cahul din 21 august 2018, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
8