ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 08.08.2019

1ra-862/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b; 266 CP

HOTĂRÂRE
08.08.2019
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264 alin. 3 lit. b; 266 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.6 CPP
Citează această cauză
1ra-862/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b; 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-862/19

Curtea Supremă de Justiție

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2018,

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul Tomița Mihail, în

cauza penală în privința inculpatului

Starciuc Vasile XXX, născut la

XXX, originar din XXX, domiciliat

în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de

procedură penală, în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani și în baza art.266 Cod

penal 1 an închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip deschis.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Starciuc Vasile în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 11140 lei.

procedură penală, a constatat că, Starciuc Vasile, la 30 iunie 2017, în jurul orei 18:00,

deținând permisul de conducere cu nr.1463000618, eliberat la data de 20.05.2014, cu

categoria admisă „B”, aflându-se la volanul automobilului de model „Ford Curier”, cu n/î

XXX, deplasându-se pe drumul local, acoperit cu pietriș, dintre satele Flocoasa și

Ciobalaccia, r-nul Cantemir, a încălcat cerințele pct.45 alin.(1) lit.a), b), c), d) al

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009, care prevede că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

sihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și articularitățile

1

încărcăturii; d) situația rutieră; precum și pct.83 lit.a) al Regulamentului, potrivit căruia

este interzisă transportarea persoanelor al căror număr depășește numărul de locuri

prevăzute prin caracteristica tehnică a vehiculului și, în consecință, nu s-a isprăvit cu

conducerea automobilului și a derapat de pe suprafața traseului, intrând în coliziune cu un

copac de pe acostament, în rezultatul cărui fapt, pasagerului Șișcov Piotr i-au fost cauzate

leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de traumă vertebro-medulară,

manifestată prin fractura procesului spinos a vertebrei cervicale C4, fractura marginală a

vertebrei cervicale C6, șoc spinal, tetrapareză normostenică moderată, dereglarea

funcțiilor organelor pelviene (tip retenția urinei).

Tot el, la aceiași dată, după comiterea accidentului rutier, ignorând prevederile

pct.12 alin.(l) lit.a),b),c) și g) al Regulamentului circulației rutiere, care stipulează expres

că, conducătorul de vehicul implicat într-un accident în trafic rutier este obligat să

oprească imediat vehiculul implicat în accident, să nu schimbe poziția vehiculului și a

obiectelor de pe carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, să anunțe

despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de poliție, a părăsit

locul accidentului rutier.

solicitat casarea acesteia în partea pedepsei penale, rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnat: - în baza art.264 alin.(3) Cod

penal la 2 ani închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, iar

în temeiul cu art.90 Cod penal să fie dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an; - în baza art.266 Cod penal la 135 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității. Pedeapsa definitivă, care urmează a fi

stabilită în temeiul art.84 alin.(3) Cod penal să fie stabilită ținându-se cont de prevederile

art.87 Cod penal.

În motivarea cererii de apel, inculpatul a invocat că, instanța i-a aplicat o pedeapsă

prea aspră, neavând niciun temei legal în acest sens, precum nici pentru încasarea

cheltuielilor judiciare din contul său; - instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor

art.61 și 75 Cod penal; - nu a ținut cont de circumstanțele atenuante prevăzute de art.76

Cod penal, că și-a recunoscut vinovăția, că se căiește sincer pentru fapta comisă, de

persoana lui, că are loc permanent de trai, că se caraterizează pozitiv, nu are antecedente

penale, că una dintre infracțiunile incriminate face parte din categoria celor comise din

imprudență, că nu se află la vidența medicului narcolog, psihiatru, că este supus militar; -

instanța nu a ținut cont de faptul că partea vătămată nu are pretenții de ordin material și

moral față de el; - că în speță persistă circumstanțe excepționale, iar circumstanțe

agravante nu au fost stabilite; - că la aplicare pedepsei complimentare nu a ținut cont de

prevederile art.79 Cod penal; - instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.227 Cod

de procedură penală și eronat a dispus încasarea din contul său a cheltuielilor judiciare.

apelul declarat de către inculpat a fost admis, casată sentința în partea stabilirii pedepselor

și încasării cheltuielilor de judecată, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Starciuc

Vasile, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art.264 alin.(3) lit.a)

Cod penal i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei

închisorii în penitenciar de tip deschis, iar pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.266 Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 6 luni închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

2

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 3 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani,

cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip deschis.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă.

În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că, sentința a fost

contestată doar în partea pedepsei penale și a cheltuielilor judiciare.

În partea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, prima instanță nu a analizat

nici fapta și nici persoana inculpatului din perspectiva criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, limitându-se doar la argumentarea aplicării prevederilor art.90

Cod penal. De asemenea, nu a stabilit categoria și mărimea pedepsei pentru fiecare

infracțiune în parte, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art.75 Cod penal și fără să aibă în vedere scopul pedepsei penale, prevăzut de art.61

Cod penal.

Astfel, ținând cont de prevederile art.61 și 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei,

de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care fac parte - cea prevăzută de art.264 alin.(3) lit.a)

Cod penal din categoria celor grave, iar cea prevăzută de art.266 Cod penal din categoria

celor ușoare, că infracțiunea prevăzută de de art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal a fost comisă

din imprudență, de motivul săvârșirii infracțiunii, de persoana inculpatului, care se

caracterizează pozitiv, că anterior nu a fost condamnat, că și-a recunoscut vinovăția,

cauza fiind examinată în procedură simplificată, că circumstanțe agravante nu au fost

reținute, iar drept circumstanță atenuantă a fost reținută căința sinceră și repararea

benevolă a prejudiciului cauzat sănătății lui Șișcov Piotr, de lipsa pretențiilor din partea

părților vătămate, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, și a considerat că pedeapsa echitabilă pentru săvârșirea infracțiunilor

incriminate va fi - pentru infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, de 2

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 2

ani, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.266 Cod penal de 6 luni închisoare și în

temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, de 2 ani și 3 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani, cu executarea pedepsei închisorii în

penitenciar de tip deschis.

Având în vedere circumstanțele reținute pentru stabilirea categoriei și termenului

pedepsei penale, instanța de apel a considerat că munca neremunerată în folosul

comunității nu este o pedeapsă rațională.

Totodată, instanța de apel a conchis că, reieșind din circumstanțele faptei și

personalitatea inculpatului, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără

izolarea acestuia de societate.

Cu referire la cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, instanța de apel a conchis că, prima instanță a interpretat eronat

prevederile art.227-229 Cod de procedură penală și greșit a dispus încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare în mărime de 11140 lei, suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare, or acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunilor incriminate.

Astfel că, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al SUP a IP Cantemir din

26.07.2017, a fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale, în vederea stabilirii

3

gravității vătămărilor corporale la partea vătămată Pavel Alina și la partea vătămată

Șișcov Piotr (f.d.26); prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 03.10.2017 a fost

dispusă efectuarea expertizei auto-tehnice în vederea stabilirii defecțiunilor tehnice în

sistemul de ghidare și sistemul de frânare al automobilului de model „Ford Courier”, cu

n/î XXX (f.d.42), fără a exista o asemenea cerere din partea părții apărării.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, cererea acuzatorului de stat privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în mărime de 12223 lei, urmează a fi

respinsă.

recurs ordinar procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea cheltuielilor judiciare, cu

menținerea sentinței, invocând că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; - instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 227-229 Cod de

procedură penală și neîntemeiat a respins cererea privind încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor.

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal consideră că acesta este neîntemeiat din următoarele considerente.

Colegiul reține că, autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică

hotărârea instanței de apel, doar în partea în care a fost respinsă cererea procurorului

privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

Potrivit notei de cheltuieli judiciare (f.d.97), procurorul a indicat că acestea

constituie suma de 12223 lei.

Prima instanță, examinând cauza penală de față, prin sentința din 14 august 2018, a

admis cererea procurorului și a dispus încasarea din contul inculpatului Starciuc Vasile în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 11140 lei.

Potrivit art.385 alin.(1) pct.14) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunea privind cine și în ce proporție trebuie obligat

să plătească cheltuielile judiciare.

Consecvent, potrivit art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conform art.395 alin.(5) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentințelor de condamnare sau achitare ori de

încetare a procesului penal trebuie să conțină motivele pe care este întemeiată hotărârea

instanței cu privire la acțiunea civilă sau la repararea pagubei materiale cauzate de

infracțiune.

Prin urmare, prima instanță, deși a dispus încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 11140 lei, nu s-a referit în nici un fel asupra acestora

în partea descriptivă a sentinței, adică nu și-a motivat soluția adoptată în această parte, de

4

ce a considerat oportun ca suportarea cheltuielilor judiciare să fie puse pe seama

inculpatului, de ce anume suma de 11140 lei și din ce este compusă aceasta, dacă

acuzatorul a solicitat încasarea a 12223 lei.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2018, a

fost casată sentința în partea cheltuielilor judiciare și respinsă cererea acuzatorului.

În recurs, acuzatorul solicită casarea deciziei instanței de apel în partea cheltuielilor

judiciare și menținerea sentiței, adică dispoziția privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 11140 lei, fără însă să justifice această sumă.

Or, în situația în care, prima instanță nu a indicat din ce este compusă suma de

11140 lei și nici procurorul în recurs nu aduce mai multă claritate, instanța de recurs nu

poate să determine din oficiu care anume cheltuieli au fost incluse în suma dispusă spre

încasare și subsecvent, nu poate verifica oportunitatea încasării lor.

Or, în situația descrisă, a priori nu poate fi făcută o analiză a cererii din recurs.

Colegiul penal reiterează prevederile art.430 pct.5) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, cererea de recurs trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute

în art.427 invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală

abordată în cauza respectivă.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, având în vedere că recurentul nu a respectat și nu și-a motivat recursul

în condițiile prevăzute de art.430 pct.5) Cod de procedură penală, Colegiul penal nu se

poate pronunța asupra problemei abordate, recursul urmând a fi respins ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 20 decembrie 2018, în cauza penală în privința inculpatului Starciuc

Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 08 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-10-09
0,96
1ra-1432/2019 — art. 264 al. 3 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-1432/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 09 octombrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând ad
CSJ 2019-11-01
0,95
1ra-1160/2019 — art. 264 al. 3 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1160/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 01 octombrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Mardari
CSJ 2019-11-01
0,95
1ra-1315/2019 — art. 264 al. 3 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1315/2019 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 01 octombrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Mardari Dumitru şi Ghervas Maria
CSJ 2019-04-24
0,95
1ra-725/2019 — art. 264 alin. 4 CP, art. 266 CP
Dosarul nr. 1ra-725/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 27 martie 2019 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componenţă: preşedinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Guzun Ion examinând admisibilitatea
CSJ 2019-12-27
0,95
1ra-1937/2019 — art. 264 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1937/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 27 noiembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Ţurcan Anatolie examinând adm
Sursă