1ra-778/16 — art.264 alin.3 lit.a, 266 CP

1ra-778/16 — art.264 alin.3 lit.a, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-778/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 martie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Cahul din 31 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Cahul din 09 noiembrie 2015, declarate de avocatul Șoitu Vasile în numele

inculpatului

Zgherea Boris Gheorghi, născut la 31

octombrie 1975, originar și domiciliat în

s.Văleni, r-nul Cahul.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 16.01.2012 - 31.01.2015,

Instanța de apel: 25.02.2015 - 09.11.2015,

Instanța de recurs: 02.03.2016 - 30.03.2016.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal la 4 ani 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani și în baza art.266 Cod

penal la un an închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa defintivă

de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Zgherea Boris în

beneficiul părții vătămate Chetroi Ion a prejudiciului material și moral în sumă de 13109,60

lei, și respectiv de 20000 lei.

la ora.22.00, conducînd automobilul de model „Volkswangen Jetta”, cu n/î CH BA

076, deplasîndu-se pe strada centrală din s.Brînza în direcția s.Văleni, r-nul Cahul,

încălcînd cerințele pct.2, 3, 42.1, 45.1 lit.a), b), c) și 45.2 din Regulamentul Circulației

Rutiere, potrivit cărora ,,în R.Molodova vehiculele se conduc pe partea dreapă a

carosabilului”, ,,participanții la trafic sînt obligați să respecte regulile de circulație și

prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului”, ,,determinarea benzilor de circulație se efectuiază prin marcaj sau

indicatoarele rutiere 5.37.1-5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii

vehiculelor, ținînd cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele

de siguranță necesare”, ,,conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

1

ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, iar în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficul”, în

rezultatul cărui fapt nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului și a virat în partea

stîngă a carosabilului deplasîndu-se pe partea carosabilului destinată circulației cu

sens opus, după care a intrat pe acostament și a tamponat din spate pietonul Chetroi

Ion, căruia i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.79/D

din 11.04.2011, vătămari corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de

fractura oaselor bazinului, contuzia organelor interne, ruptura ficatului.

Tot el, îndată după producerea accidentului rutier, contrar prevederilor pct.10.1

lit.c) și 12.1 lit.c), g) din Regulamentul circulației rutiere, a părăsit locul accidentului

rutier, deplasîndu-se în direcția s.Văleni, r-nul Cahul.

solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa închisorii de 7 ani, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, motivînd că pedeapsa stabilită

acestuia este prea blîndă, fiind încălcate criteriile de individualizare a pedepsei; inculpatul a

comis o infracțiune gravă, izolarea lui de societate fiind necesară, deoarece aplicarea unei

pedepse neprivative de libertate nu va stabili echitatea socială și nu va asigura corectarea și

reeducarea inculpatului, reieșind din faptul că acesta nu și-a recunoscut vina, nu a acordat

ajutor material părții vătămate, iar infracțiunea comisă a atentat la una din valorile

primordial apărate de legea penală - integritatea fizică a persoanei, punînd în pericol viața

părții vătămate, a părăsit locul comiterii accidentului, încercînd prin metoda dată să evite

răspunderea penală;

- inculpatul, casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că

instanța a dat o apreciere eronată situației de drept și de fapt, deoarece toate probele

administrate indică la nevinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii de care a fost recunoscut

vinovat; - instanța incorect și-a întemeiat soluția pe probele prezentate de partea acuzării și

anume declarațiile martorilor E.Bucur, V.Chetroi, E.Manoli, A.Mereacri, apreciindu-le ca

fiind consecutive, pe cînd acestea urmau a fi apreciate critic, din motiv că aceștia nu au

comunicat informațiile detaliate pe care le dețineau poliției îndată după accident, fapt ce

pune la îndoială declarațiile acestora; - instanța nu s-a expus asupra conținutului

procesului-verbal și schemelor anexate, care urmau a fi excluse ca probă, deoarece au fost

întocmite cu încălcarea prevederilor art.118, 260, 261 Cod de procedură penală, în

procesul-verbal nu s-a menționat locul depistării bucății de masă plastic de culoare neagră,

nu s-a indicat în schemă și nu s-a împachetat separat cu aplicarea sigiliilor și incorect s-a

indicat locul tamponării, adică marginea carosabilului pe stînga; - instanța incorect și-a

întemeiat concluziile pe rapoartele de expertiză chimică, auto-tehnică, traseologică,

medico-legală, cît și în comisie, din care dimpotrivă rezultă că I.Chetroi nu a putut fi

tamponat aflîndu-se în poziție verticală stînd în picioare și că la momentul contactului

primar pietonul se afla în poziția șezînd în pirostrii, cu partea laterală-stînga a corpului fiind

orientat spre automobilul în mișcare, care a efectuat traversarea parțială a corpului în

regiunea bazinului cu roata stîngă în față; - instanța nu a ținut cont că experții intenționat nu

au răspus la cele mai importante întrebări 1 și 4 din încheierea instanței, deoarece pentru

aceasta era nevoie de a petrece acele experimente de anchetă cu imitarea accidentului,

pentru a se convinge că rezultatele experimentului combăteau concluziile expertizei

complexe ori erau cu totul altele, cît și declarațiile martorilor; - nu a ținut cont instanța nici

de faptul că distanța dintre linia imaginară a urmei lăsate pe cracul pantalonului și zona

abdomenului/bazinului este de circa a 50 cm pe cînd distanța dintre roțile aceeași osii la

2

mașină este de circa 140 cm, că trecerea peste corpul victimei - cap-torace, în poziție de

lunecare, rostogolire după primul contact ar fi dus la provocarea unor leziuni corporale mai

grave pe tot corpul, ori distanța dintre acoperișul drumului și părțile de desubt a mașinii

,,klirensul” este de doar 17 cm.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și inculpat.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură penală și

verificînd legalitatea și temeinicia sentinței atacate, analizînd și apreciind probele

administrate, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,

iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării reciproce, a constatat că vinovăția

inculpatului B.Zgherea în săvîrșirea înfracțiunilor prevăzute de art.264 alin.(3) lit.a) și

art.266 Cod penal și-a găsit confirmare.

Concluzia dată instanța de apel și-a bazat-o pe declarațiile:

- părții vătămate, I.Chetroi, care a declarat că pînă la tamponare, dînsul împreună

cu E.Manole, E.Bucur și A.Mereacri, se aflau lîngă gard, pe partea stîngă a direcție de

mers dinspre or.Cahul, a observat în spate la 15-20 m o lumină și cînd o dorit să se ridice

pentru a se feri, a fost lovit de un automobil care se deplasa cu viteză mărită, în regiunea

bazinului, apoi a trecut peste abdomenul său, de la lovitură a fost aruncat spre carosabil, a

văzut doar culoarea automobilului care l-a tamponat, în acea zi a văzut automobilul lui

B.Zgherea parcat la poarta soacrei sale. Cînd a fost tamponat, pe partea dreaptă a carosabilului

nu era nici un obstacol;

- martorilor E.Bucur, E.Manole și A.Mereacre, care au relatat că au văzut cum la

distanța de 40-50 m de ei un automobil ce se deplasa cu viteza de 80-90 km/h, care a virat

brusc spre ei, I.Chetroi nu a reușit să se ferească, automobilul l-a lovit, de la lovitură a fost

aruncat la 2-2,5 m, apoi automobilul a trecut peste el. A recunoscut automobilul, modelul și

culoarea, care avea două uși și geamurile tonate. Șoferul automobilului nu a oprit la locul

accidentului rutier, a revenit pe banda sa de circulație și a continuat deplasarea cu aceiași

viteză. Careva obstacole pe traseu nu erau, ulterior au fost ridicate părțile de plastic de la fața

locului și transmise organelor de drept. În acea seară, după accidentul rutier, a văzut-o pe soția

lui B.Zgherea deplasîndu-se cu bicicleta pe lîngă locul accidentului rutier;

- martorului V.Chetroi, care a explicat că venind la fața locului, fiul era deja

transportat la spital, iar jos erau bucăți de plastic de la automobil, care au fost strînse,

iar martorii accidentului i-au spus că automobilul implicat în accident a fugit de la fața locului

și că automobilul a fost văzut la poarta soacrei lui B.Zgherea;

- martorului C.Caminschi, care a declarat că 30.03.2011, ora 12.00-12.30,

împreună cu B.Zgherea s-au pornit spre or.Galați pentru a rezolva niște probleme în vama

Giurgiulești legate cu pachete de țigări nedeclarate. Ajungând la postul vamal, ultimul a

discutat cu niște persoane și i-a spus că nu mai merge în or.Galați, deoarece i s-a spus că dacă

va achita benevol amenda nu-i vor restitui automobilul de model ,,Nissan”;

- martorului M.Zgherea, care a relatat că la 30.03.2011, s-a deplasat cu soțul ei, cu

automobilul de model „Volkswagen Jetta”, la mama sa pentru a lăsa copilul în grija ei, iar

seara au fost și l-au luat. Noaptea au venit 3 colaboratori de poliție și au cerut să verifice

automobilul, după verificare i-au spus că a avut loc un accident rutier, însă automobilul nu

este defect, nu are nici o lovitură;

- martorului I.Stanciu, care a explicat că la 28.03.2014, la ora 09-10.00, s-a întîlnit cu

B.Zgherea pentru a face schimb de piese de automobil, cînd l-a telefonat, acesta i-a spus că se

află la soacra lui. Pe la asfințit de soare se deplasa în spatele automobilului de model

,,Volkswagen Jetta” la volanul căruia era B.Zgherea, în automobil era soția și copilul lor. Pe

drum nu i-a părut nimic suspect, careva obstacole nu a observat.

- și actele cauzei:

3

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 31.03.2011, schema și fototabelul,

conform cărora s-a stabilit că la locul accidentului rutier lipsea automobilul care a comis

accidentul, a fost depistată o bucată de plastic de culoare neagră și o căciulă cu inscripția

,,Colambus”;

- schema accidentului rutier din 30 martie 2011, prin care s-a stabilit direcția de

deplasare a automobilului, locul unde se afla partea vătămată la momentul tamponării și locul

unde a fost proiectat după tamponare;

- proces-verbal de reținere și aducere a automobilul de model „Volksvagen Jetta” cu n/î

CH BA 076 la parcare specială din 01.04.2011, conform căruia acesta avea deteriorări,

zgîriată aripa stîngă spate, avertizorul stîng spart;

- raport de expertiză medico-legală nr.79/D, din 11.04.2011, potrivit căruia la I.Chetroi

s-a stabilit fractura oaselor bazinului, contuzia organelor interne, ruptura ficatului, care se

califică ca leziuni corporale grave, periculoase pentru viață;

- raportul de expertiză autotehnică- trasologică nr. 0619 din 11 aprilie 2011, potrivit

căruia fragmentul prezentat la expertiză este fragment din partea de dinăuntru a părții plastice

marginea aripii din partea stîngă a automobilului „Volksvvgen Jetta”, cu n/î CH BA 076;

- proces-verbal de examinare a hainelor părții vătămate din 10.04.2011, pe care au fost

depistate la cracul stîng mai jos de genunchi o urmă de la automobil;

- proces-verbal de examinare a automobilului de model „Volkswagen Jetta” din

07.04.2011, la care s-a depistat că lipsește la roata stînga din față o bucată de masă plastică de

apărătoare a aripei;

- raportul de expertiză nr.68 din 27 mai 2011, conform căruia s-a stabilit, că fragmentul

de urmă statică imprimat pe perechea de pantaloni în regiunea genunchiului stîng este

asemănător cu impresiunile benzilor de rulare a anvelopelor din stînga și dreapta față a

automobilului de model „Volkswagen Jetta”, cu n/î CH BA 076 imprimate pe foile de hîrtie

cu nr.1 și 2 și este posibil să fi fost creată de acestea, planșă fotografică;

- rapoartele de expertiză medico-legală nr.198 din 25.05.2011, nr.79/D din 11.04.2011,

potrivit cărora caracterul și localizarea leziunilor corporale nu exclud posibilitatea trecerii

parțiale a roții automobilului ,,Volkswagen Jetta” peste abdomen și bazin, cînd pătimitul a

fost aruncat pe drum, după lovitura primară, iar vătămările cauzate părții vătămate în

ansamblu se califică ca grave periculoase pentru viață;

- rapoartele de expertiză nr.522; nr.396 din 03.06.2014, din care rezultă că la momentul

contactului primar pietonul se afla în poziția șezînd pe pirostrii, cu partea laterală stînga a

corpului fiind orientat spre automobilul în mișcare, care a efectuat traversarea parțială a

corpului în regiunea bazinului cu roata stîngă din față, care relevă concludent și cert că

accidentul rutier constituie o consecință cauzală a încălcării de către inculpat a prevederilor

art.2,3 42 alin.(1), 45 alin.(1), (2), 10 alin.(1), 12 alin.(1) pct.c) a Regulamentului circulației

rutiere, care au cauzat părții vătămate leziuni corporale grave periculoase pentru viață.

Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a efectuat o încadrare juridică

corectă a acțiunilor inculpatului în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal - încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, ce

a provocat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății și în baza art.266 Cod

penal - părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conduce mijlocul de

transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației ce au provocat urmările

indicate la art.264 alin.(3) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic versiunile inculpatului, precum că dînsul

nu a comis faptele imputate, că în seara cu pricina a mers în or.Galaț, deoarece pe parcursul

judecării cauzei nu au fost stabilite motive de a pune la îndoială concluziile experților,

declarațiile martorilor audiați în cauză, care în ansamblu dovedesc cu certitudine că

inculpatul a săvîrșit infracțiunea imputată, și combat declarațiile martorilor M.Zgherea,

4

I.Stanciu și I.Camenschi, astfel că versiunile înaintate de inculpat sînt unele de apărare,

fiind date cu scopul eschivării de la răspunderea penală.

Mai mult, instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului, la fel se combat prin

declarațiile martorilor E.Bucur, E.Manoli, A.Mereacri, care sînt analogice, consecutive

privitor la descrierea automobilului de model „Volkswagen Jetta”, de culoare albastră, cu

două uși și geamurile din spate tonate, care a tamponat partea vătămată, descriind

amănunțit circumstanțele comiterii accidentului rutier.

Neîntemeiate și declarative a considerat instanța argumentele inculpatului:

- precum că declarațiile martorilor acuzării urmează a fi apreciate critic din motiv că

acestea au fost depuse după o perioadă îndelungată de timp de la comiterea accidentului

rutier, deoarece declarațiile acestora sînt analogice, consecutive și racordă la ansamblul de

probe administrate la caz, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului, iar

faptul că acestea nu sînt similare în ce privește cine a transmis bucata de masă plastică

desprinsă de la automobilul colaboratorilor de poliție, nu constituie un motiv de a pune la

îndoială veridicitatea declarațiilor lor, de rînd ce bucata de masă plastică a fost găsită la

locul comiterii accidentului rutier în cadrul cercetării circumstanțelor comiterii acestuia;

- precum că în schema accidentului rutier nu a fost reflectat locul unde a fost

depistată bucata de masă plastic, iar în procesul-verbal de cercetare nu s-a indicat că

aceasta a fost împachetată și sigilată, fapt ce, în opinia apărării, constituie încălcare de

procedură, pe motiv că nu au fost invocate în cadrul urmăririi penale, cînd inculpatul

împreună cu avocatul au făcut cunoștință cu materialele dosarului penal, fiind ca o

modalitate de apărare;

- precum că leziunile corporale depistate la partea vătămată nu au fost cauzate de

automobilul lui la care nu s-au depistat careva deteriorări, ci de un alt automobil, deoarece

vin în contradicție cu ansamblul de probe administrate la caz, și anume cu declarațiile părții

vătămate I.Chetroi, a martorilor E.Bucur, A.Mereacre și E.Manole, care direct au descris

particularitățile automobilului implicat în accident, declarații ce se confirmă prin actele

întocmite de organul de urmărire penală la efectuarea acțiunilor de urmărire penală, prin

rapoartele de expertiză întocmite de experți, cît și prin procesul-verbal nr.07.04.2011 de

examinare a automobilului la care s-a depistat că la roata stîngă din față lipsește o bucată de

masa plastică de apărătoare a aripei;

- precum că petrecerea unui experiment în cadrul urmăririi penale ar fi indicat la alte

circumstanțe de producere a accidentului rutier, decît cele existente, deoarece, experimentul

este un mijloc probatoriu ce are ca scop verificarea și precizarea datelor ce au importanță

pentru cauza penală și care pot fi reproduse în condițiile efectuării unor experimente, pe

cînd, la caz, din declarațiile martorilor în cumul cu celelalte probe administrate, nu rezultă

careva discrepanțe privitor la circumstanțele comiterii accidentului rutier, iar experimentul

efectuat de inculpat nu poate fi admis ca probă, fiind efectuat în lipsa părții vătămate, a

martorilor și a unui specialist în domeniu;

- precum că concluziile expertului I.Cuvșinicov sînt neobiective, deoarece în cadrul

urmăririi penale, după ce avocatul cu inculpatul au făcut cunoștință cu materialele cauzei,

nu au înaintat cereri privitor la recuzarea expertului sau să pună la îndoială concluziile

acestuia, prin solicitarea unei expertize repetate.

În concluzie, instanța de apel a conchis că din probele anexate la materialele

dosarului și cercetate în ședința de judecată, se probează cu certitudine vinovăția

inculpatului B.Zgherea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) Cod penal, cît

și a celei prevăzute de art.266 Cod penal - părăsirea locului accidentului rutier, deoarece

după ce a tamponat partea vătămată, acesta nu a stopat automobilul astfel cum prevede

Regulamentul circulației rutiere, de a acorda prim ajutor victimei, cu chemarea ambulanței

și a colaboratorilor de poliție, ci și-a continuat deplasarea, părăsind locul accidentului

5

rutier.

La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță, instanța de apel a

conchis că aceasta este una legală, echitabilă și direct proporțională gravității faptelor

comise, reieșind de atitudinea inculpatului față de faptele prejudiciabile, cît și de

comportamentul lui în timpul și după săvîrșirea infracțiunilor și că acesta nu urmează să

execute efectiv pedeapsa închisorii și, în temeiul art.90 Cod penal, corect a dispus

suspendarea condiționată a executării ei pe termen de probă.

Cu privire la acțiunea civilă ce a fost dispusă spre încasare de la inculpat în

beneficiul părții vătămate, instanța de apel reținînd prevederile art.1398, 1423 Cod civil și

220 alin. (3), 225 alin. (1), (2) Cod de procedură penală a conchis că suma de 20000 lei

acordată cu titlu de prejudiciu moral este o compensație echitabilă reieșind din caracterul și

gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate persoanei vătămate, precum și cea acordată

cu titlu de ajutor material în sumă de 13109,61 lei, care a fost probată prin probe.

numele inculpatului B.Zgherea care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8)

Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare,

invocînd că instanța de apel nu a apreciat corect probele administrate și incorect a ajuns la

concluzia privind vinovăția inculpatului; - instanța incorect și-a întemeiat concluzia de

vinovăție pe declarațiile martorilor E.Bucur, E.Manoli, A.Mereacre date în cadrul cercetării

judecătorești, pe care urma a le aprecia critic, ori să le ia în considerație pe cele date la

urmărirea penală, fiindcă nu s-a luat în considerație faptul că descrierea unității de transport

a apărut după ce mașina a fost reținută și plasată la parcarea auto, unde putea fi văzută de

oricine; - instanțele de fond nu au comunicat participanților la proces despre redactarea

procesului-verbal, pentru a lua cunoștință și a face obiecții, cît și despre redactarea

încheierii prin care a fost respinsă cererea de petrecere a experimentului, în rest, repetat

invocînd aceleași motive în recurs, precum au sînt descrise la pct.3 al prezentei hotărîri.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

solicitat dispunerea inadmisibilității recursului fiind vădit neîtemeiat, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Deși autorul recursului nu invocă direct temeiul pentru declararea recursului, însă

reținînd faptul că acesta solicită pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatului, pe

motiv că faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunii, se întrevede temeiul prevăzut la

pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul constată că motivul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de

vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților, orice probe noi și

poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală, pe care suplimentar și minuțios le-a verificat în ședința de

judecată, le-a dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

6

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute de art.264 alin.(3) lit.a) și art.266 Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia fiind justă.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

declarațiile părții vătămate I.Chetroi, a martorilor E.Bucur, E.Manole, A.Mereacre și actele

cauzei - procesul-verbal de cercetare la locul faptei cu scheme și tabele fotografice, schema

accidentului rutier, rapoartele de expertiză medico-legală nr.79/D din 198 din 25.05.2011,

de auto-tehnică traseologică nr.0619 din 11.04.2011, traseologică nr.2963 din 06.09.2011,

nr.68 din 27.05.2011, nr.3677 din 13.10.2011, nr.2487-2490 din 21.11.2011, nr.522, 369

din 03.06.2014, procesele-verbale de examinare a obiectelor din 10.04.2011, 07.04.2011,

probe care sînt detaliat descrise în textul deciziei instanței de apel, cît și la pct.4 al prezentei

decizii.

În contextul acestui material probator, Colegiul penal conchide că instanțele de fond,

în mod corect au reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor imputate -

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport, care a provocat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății; - părăsirea

locului accidentului rutier de către persoana care conduce mijlocul de transport și care a

încălcat regulile de securitate a circulației ce au provocat urmările indicate la art.264

alin.(3) Cod penal și au reținut o situație de fapt concordantă sub toate aspectele

împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și săvîrșirea de către inculpat a

infracțiunilor reținute în sarcina lui, atît sub aspectul laturii obiective, cît si a celei

subiective.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunilor imputate inculpatului, inclusiv și vinovăția acestuia, după cum rezultă din

decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul

judecării cauzei și apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, în mod obiectiv.

Instanța de recurs consideră ca neîntemeiate argumentele părții apărării cu privire la

neobiectivitatea declarațiilor martorilor A.Mereacri, E.Bucur și E.Manoli, cu referire la

memorarea caracteristicilor automobilului ce a tamponat partea vătămată, deoarece acestea

sînt confirmate și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 31.03.2011, conform

căruia s-a stabilit că locul accidentului este iluminat artificial de la pilonii de electricitate, și

declarațiile lui E.Manoli, care a concretizat că a văzut automobilul de model „Volkswagen

Getta” la poarta lui M.Spoitaru - soacra inculpatului, declarații ce nu au fost negate nici de

acesta din urmă, care a indicat că a trecut pe traseul unde a avut loc impactul, ce a fost

confirmat și de martorul M.Zgherea.

Reținînd cele menționate mai sus, instanța de apel corect a considerat neîntemeiate

argumentele inculpatului, referitor la faptul că martorii oculari nu au văzut numărul de

înmatriculare a automobilului ce a tamponat partea vătămată, deoarece potrivit procesului-

verbal de examinare a automobilului din 07.04.2011 și raportul de expertiză traseologică

nr.0619 din 11.04.2011, cu certitudine s-a constatat că anume automobilul ce aparține lui

B.Zgherea a fost implicat în accident, fapt ce vine în coroborare și cu rapoartele de

expertiză nr.522, 396 din 03.06.2014, din care rezultă că separarea bucății de masă plastică

de la automobilul inculpatului a avut loc în momentul tamponării părții vătămate și ulterior

trecerii cu roata din față stînga peste corpul acesteia.

Faptul dat se confirmă și prin raportul de expertiză medico-legală nr.198 din

25.05.2011, din care rezultă că în momentul impactului partea vătămată se afla în poziție

7

verticală orientat spre automobil cu partea superioară dreapta a corpului și, reieșind din

carecterul și localizarea leziunilor corporale, nu se exclude posibilitatea trecerii parțiale a

roții automobilului „Volkswagen Jetta” peste abdomen și bazin, cînd pătimitul a fost

aruncat pe drum, după lovitura primară. Totodată, luînd în considerație faptul că lipsesc

deteriorări pe partea anterioară a automobilului, se poate conchide cu certitudine că

I.Chetroi nu a putut fi tamponat aflîndu-se în poziția verticală stînd în picioare, dar la

momentul contactului primar, acesta se afla în poziția șezînd în pirostrii, cu partea laterală

stîngă a corpului fiind orientat spre automobilul în mișcare, care a efectuat traversarea

parțială a corpului în regiunea bazinului cu roata stîngă din față. Iar potrivit raportului de

expertiză nr.68 din 27.05.2011, s-a stabilit că fragmentul de urmă statică imprimat pe

perechea de pantaloni în regiunea genunchiului stîng a părții vătămate, este asemănător cu

impresiunile benzilor de rulare a anvelopelor din stînga și dreapta față a automobilului de

model „Volkswagen Jetta” imprimate pe foile de hîrtie cu nr.1 și 2 și este posibil să fi fost

creată de acestea.

Prin urmare, argumentele avocatului, precum că inculpatul nu se face vinovat de

comiterea infracțiunilor pentru care a fost recunoscut vinovat, că vătămările corporale pe

corpul părții vătămate au apărut cu totul în alte circumstanțe, sînt neîntemeiate și contravin

materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu

achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor, cert dovedesc vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunilor

imputate.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentul critică modul de apreciere a probelor

de către instanțele de fond, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale

cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform art.101 alin. (2) Cod de

procedură penală, la faza judecării cauzei instanța de judecată apreciază probele conform

propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare,

concluziile privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța

nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, și anume declarațiilor martorilor E.Bucur,

E.Manole, A.Mereacre, țin de starea de fapt a cauzei și nu sînt prevăzute ca temei pentru

recurs în art.427 Cod de procedură penală.

Aceste declarații ale martorilor nominalizați, nu pot fi apreciate critic, precum

solicită recurentul, fiindcă martorii în cauză au dat declarații în condițiile libertății de

voință și conștiință, acestea reflectă adevărul cunoscut de ei și că asupra lor nu au existat

presiuni, amenințări, constrîngeri sau ingerințe ale organului de urmărire penală sau ale

altor persoane care să fi afectat acuratețea și realitatea celor consemnate în declarațiile

scrise existente la dosar, că nu au existat sugestii sau alte elemente de influențare din partea

organelor de drept sau ale altor persoane în sensul de a-l acuza, pe nedrept, pe inculpatul

B.Zgherea.

Mai mult, recursul ordinar nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a

faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabilire a adevărului, generată de o urmărire

penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În

această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în

apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărîrea atacată este conformă cu regulile de drept, în

cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Lipsite de temei sînt și afirmațiile recurentului că procesul-verbal de cercetare la fața

locului și schema-schiță a accidentului rutier, nu pot fi reținute ca probe ce ar dovedi

vinovăția inculpatului, nefiind întocmite în conformitate cu prevederile art.118, 122, 124,

8

260-261 Cod de procedură penală, că concluziile expertizelor autotehnică-traseologică,

traseologică, medico-legală, nu demonstrează că vinovat de producerea accidentului se face

B.Zgherea, deoarece asupra acestor motive a dat răspuns destul de motivat și argumentat

instanța de apel, care a descris fiecare probă aparte și just a conchis că nici una din ele nu a

fost efectuată cu încălcarea normelor de procedură penală și care, analizate în ansamblu,

demonstrează săvîrșirea de către inculpat a infracțiunilor imputate, în modalitatea reținută

prin hotărîrile instanțelor de fond, fiind confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de

probe certe și legal administrate.

Totodată, Colegiul penale, notează că administrarea unor probe anterior aducerii la

cunoștința a calității de învinuit nu poate conduce în sine la încălcarea drepturilor persoanei

acuzate, acesta avînd tot dreptul de a obiecta asupra concluziilor rapoartelor de expertiză

efectuate în cadrul urmăririi penale, asupra procesului-verbal de cercetare la fața locului,

însă partea apărării nu s-a folosit de dreptul respectiv, iar fiindu-le aduse la cunoștință, au

fost de acord cu aceste concluzi și nu au pus la îndoială obiectivitatea probelor date.

Din aceste motive, Colegiul penal va respinge afirmațiile recurentului, precum că în

cauză a fost încălcat dreptul inculpatului la apărare, dreptul la un proces echitabil și

principiul contradictorialității, pe motiv că din actele cauzei rezultă că inculpatul a avut

acces la o instanță de judecată și posibilitatea de a fi audiat, cît și de asistența juridică care

i-a fost acordată atît la urmărirea penală, cît și în instanțele de judecată, nefiind lipsit de

dreptul la apărare și de a ataca acțiunile și hotărîrile organului de urmărire penală, precum a

asistat și la audierea părții vătămate, a martorilor, nefiind lipist de dreptul de a adresa

acestora întrebări, astfel că a fost respectat și principiul contradictorialității.

Neîntemeiate urmează a fi considerate și argumentele recurentului referitor la

neacceptarea demersului privind efectuarea experimentului în cauza penală, deoarece prima

instanță a argumentat motivele respingerii acestuia, pe motiv că avocatul nu a comunicat

datele specialistului care urmează a efectua experimentul, pe cînd prezența specialistului

era obligatorie, totodată explicîndu-se modul contestării acesteia o dată cu fondul. La acet

capitol, instanța de apel a dedus că petrecerea unui asemenea experiment nu ar fi indicat la

alte circumstanțe de producere a accidentului rutier, decît cele existențe, concluzie pe care

instanța de recurs o consideră justă, deoarece alte circumstanțe noi pe cauză nu au fost

stabilite, decît cele ce au fost acumulate în cadrul urmăririi penale și cercetării

judecătorești, care au fost cunoscute atît inculpatului, cît și avocatului V.Șoitu. Mai mult,

încheierea dată nu a fost contestată cu apel o dată cu fondul cauzei, solicitîndu-se doar

casarea sentinței (f.d.95-96, 151-154 v.2).

Motivele recurentului, precum că nu a avut posibilitatea de a face cunoștință cu

procesul-verbal al instanțelor de judecată și de a face obiecții asupra lor, nu pot fi reținute,

deoarece acestea nu au fost invocat de către apelant în apel, iar conform art.427 alin.(2)

Cod de procedură penală, motivele date pot fi invocate în recurs doar în cazul cînd a fost

invocate în apel. Totodată, Colegiul penal va reține și faptul că partea apărării urma să țină

cont de prevederile art.336 alin.(4) Cod de procedură penală, potrivit cărora procesul-

verbal se redactează de grefier în termen de 48 de ore de la terminarea ședinței și se

semnează de președintele ședinței și de grefier, astfel a avut tot dreptul ca după 48 de ore să

facă cunoștință cu procesele-verbale ale instanțelor de fond.

Astfel, în opinia Colegiului penal, instanța de apel just a constatat împrejurările

cauzei care relevă concludent și cert că accidentul rutier constituie o consecință cauzală a

încălcării de către inculpat a prevederilor pct.2, 3, 42.1, 45.1 lit.a), b), c), 45.2, 10.1 lit.c) și

12.1 lit.c), g) din Regulamentul circulației rutiere, care a dus la vătămarea gravă a

integrității corporale a părții vătămate. Prin urmare, în cauză semnele faptelor

prejudiciabile coincid cu semnele componențelor de infracțiune prevăzute de normele

juridico-penale și faptele reținute în seama lui B.Zgherea poartă un caracter definit și cert.

9

Prin urmare, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel, a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art.413-415 Cod de procedură penală, astfel că

decizia cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului declarat de inculpatul B.Zgherea, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75, 90 Cod

penal, în limita sancțiunilor normelor penale în baza cărora acesta a fost declarat vinovat,

ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului

social al infracțiunilor comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei,

aplicîndu-i acestuia o pedeapsă echitabilă în limitele sancțiunilor normelor penale în baza

cărora a fost declarat vinovat.

Conform art.432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de avocatul V.Șoitu în numele inculpatului B.Zgherea, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Șoitu Vasile în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 09 noiembrie

2015, în cauza penală în privința lui Zgherea Boris, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 27 aprilie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

10