ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 14.07.2017

1ra-968/2017 — art. 264/1 alin. 4 CP

HOTĂRÂRE
14.07.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264/1 alin. 4 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 7 CPP
Citează această cauză
1ra-968/2017 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-968/2017

Curtea Supremă de Justiție

30 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail

Tomița, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 02 februarie 2017, în privința

inculpatului

Musteață Gheorghe Xxxxxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, locuitor al s.

xxxxxx, r-nul Xxxxx, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Cahul din 11.10.2012, în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani;

2) sentința Judecătoriei Cahul din 27.11.2014, în

baza art. 2641 alin. (4), 90 Cod penal, la 8 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.05.2015 – 04.12.2015,

instanța de apel: 06.12.2016 – 02.02.2017,

instanța de recurs: 17.05.2017 – 30.06.2017.

1

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

Gheorghe a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 10 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin adăugirea integrală a pedepsei

complementare neexecutate, aplicată prin sentința Judecătoriei Cahul din

11.10.2012 și adăugirea parțială a pedepsei aplicată prin sentința Judecătoriei

Cahul din 27.11.2014, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 1 an închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani, de la reținere.

Musteață G., fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, conducând

automobilul „BMW 525TDS”, n.î. XXXXXXXX, deplasându-se pe str. Prospectul

Republicii, or. Cahul, a fost stopat de către colaboratorii Ministerului Afacerilor

Interne, fiind suspectat că conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate

alcoolică. I s-a propus să treacă testarea alcooloscopică și potrivit rezultatului

testării cu aparatul „DragerAlcotest” din 07.05.2015, concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat de inculpat a constituit 1,01 mg/l., ce se califică ca stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța a reținut că inculpatul a fost citat legal, însă s-a eschivat de a se

prezenta în instanța de judecată, și a judecat cauza în lipsa lui, în conformitate cu

prevederile art. 321 alin. Cod de procedură penală.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate, și

anume: procesul-verbal cu privire la constatarea conducerii mijlocului de transport

în stare de ebrietate din 07.05.2015, procesul-verbal de reținere a mijlocului de

transport din 07.05.2015, „Drager alcooltest 8510 RO” nr. 50 din 07.05.2015, ora

04.02, potrivit căruia la Musteață G. s-a constatat că concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat constituia 1,01 mg/l., informația parvenită de la Șeful SÎT

CCA, cu nr. 521 din 08.05.2015, că Musteață G. a fost documentat cu permis de

conducere nr. xxxxxxxx la 18.01.2008 cu categoria de vehicule admisă „A, B, C”,

iar la 11.10.2012 a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 36 luni, cu retragerea permisului de conducere.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,

ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, care este privată de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul se caracterizează

negativ și nu se bucură de o reputație pozitivă, că nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante, că acesta a fost condamnat anterior de două ori pentru infracțiuni

similare, urmând a fi aplicate prevederile art. 34, 82 Cod penal.

2

termen a apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

procesul penal să fie încetat în baza Legii privind amnistia din 29.07.2016 sau să-i

fie aplicată o pedeapsă cu amenda, ori o pedeapsă cu închisoarea, dar cu

suspendarea condiționată a executării ei.

Apelantul a indicat că judecarea cauzei a avut loc în lipsa sa, el nefiind citat

legal.

Totodată, la data pronunțării sentinței nu mai avea antecedente penale, fiind

greșit reținută starea de recidivă, or, prin sentința din 27.11.2014 a fost condamnat

la închisoare cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, iar,

conform art. 34 alin. (5) lit. e) Cod penal, situația dată nu constituie recidivă.

Mai mult, la data pronunțării sentinței a expirat termenul de probă stabilit prin

sentința din 27.11.2014.

La stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont că la urmărirea penală el a

recunoscut vina și se căiește sincer de cele comise

În același timp, nefiind citat legal, examinarea dosarului petrecându-se în

lipsa lui, a fost privat de dreptul de a solicita judecarea cauzei conform art. 3641

Cod de procedură penală.

Or, aflând despre sentința pronunțată abia la 20.11.2016, apelul declarat

urmează a fi repus în termen.

admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Musteață Gheorghe a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei cu închisoare pe

termen de 10 luni, cu eliberarea de executarea pedepsei și încetarea procesului

penal conform art. 107 Cod Penal și art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Instanța de apel a reținut că sentința Judecătoriei Cahul a fost pronunțată la

04.12.2015, în lipsa inculpatului care a fost anunțat în căutare. Astfel, apelul depus

la 28.11.2016, când acesta a aflat despre sentința pronunțată în privința sa, este

declarat în termen și nu necesită a fi repus în termen.

Instanța de fond just a stabilit starea de fapt și corect a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, acțiune săvârșită de către o persoană care este privată de dreptul de a

deține permis de conducere, vinovăția în comiterea infracțiunii imputate și

încadrarea juridică a faptei nefiind contestată.

Totodată, inculpatul cade sub incidența Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din

29.07.2016, procesul penal urmând a fi încetat.

3

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei adoptate și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că sentința a fost pronunțată la 04.12.2015, în prezența

avocatului, inculpatului fiindu-i expediată o copie a sentinței la locul de domiciliu.

Afirmația inculpatului că a aflat despre pronunțarea sentinței doar la

20.11.2016 este neîntemeiată, nefiind prezentată nici o dovadă drept confirmare.

Mențiunea instanței de apel că apelul este depus în termen și nu necesită a fi

repus în termen nu este întemeiată prin careva probe în acest sens.

Potrivit datelor din dosarul penal, inculpatul a fost anunțat în căutare, la

12.06.2015 acesta a părăsit teritoriul țării și nu s-a prezentat în ședințele de

judecată nici până în prezent.

Totodată, apelul din numele inculpatului parvine din mun. Chișinău, iar

semnătura nu este identică cu cea din buletinul de identitate.

În același timp, nu s-au constatat temeiuri de a aplica actul amnistiei, nefiind

dovedit prin probele constatate prin intermediul mijloacelor de probă specificate în

art. 93 Cod de procedură penală, că inculpatul într-adevăr manifestă căință activă

în cadrul procesului penal.

Or, inculpatul nu s-a autodenunțat de bună voie despre comiterea infracțiunii,

în cadrul urmăririi penale a refuzat să facă declarații, prin ce nu a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii și s-a eschivat de la judecarea cauzei în instanțele de fond

și de apel.

Instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor stipulate în art.

394, 395, 396, 417 Cod de procedură penală, structurând în descriptivul deciziei o

soluție de încetare, fără a stabili fapta constatată, iar în dispozitivul deciziei

instanța de apel a decis că Musteață Gheorghe se recunoaște vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, decizia instanței de apel

având un caracter contradictoriu, soluția lăsând în suspans problema

vinovăției/nevinovăției inculpatului, ce duce la încălcarea principiului prezumției

nevinovăției.

Astfel, hotărârea instanței de apel privind recunoașterea vinovăției

inculpatului cu stabilirea pedepsei și, totodată, încetarea procesului penal nu

cuprinde motive întemeiate pe care și-a întemeiat soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) Cod

de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar, apelul a fost introdus tardiv.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

4

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

acesta este expus neclar.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Conform 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt

și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date. Conform art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă

instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar

apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau

încasării despăgubirilor materiale. În corespundere cu art. 404 alin. (1) Cod de

procedură penală, participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la

pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței poate declara

apel și peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Potrivit art. 419 Cod de procedură

penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Conform art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana acuzată

de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa

nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar

public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și

nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

5

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei adoptate (pct. 4. din

decizie):

a) constatând că apelul este depus în termen și nu necesită a fi repus în

termen, nu și-a argumentat în nici un fel soluția în drept, inclusiv în coroborare cu

prevederile art. 403 și 404 Cod de procedură penală;

b) indicând în descriptivul deciziei că instanța de fond just a stabilit starea de

fapt și corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal, în dispozitiv, divergent și neclar, a casat total sentința, a pronunțat o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, l-a recunoscut vinovat pe

inculpat în comiterea infracțiunii incriminate și i-a aplicat pedeapsa penală, astfel,

în lipsa unei sentințe de condamnare care să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului;

c) a dispus divergent și neclar în dispozitiv - eliberarea de executarea

pedepsei și încetarea procesului penal în temeiul actului amnistiei, or, a operat cu

două soluții proprii unor acte procedurale distincte, adică atât sentinței de

condamnare (art. 389 CPP), cât și celei de încetare (art. 391 CPP).

Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel nu a judecat cauza penală în

condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii,

acesta fiind expus neclar, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

6

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Mihail Tomița, casează total decizia Curții de Apel Cahul

din 02 februarie 2017, în privința inculpatului Musteață Gheorghe Xxxxxxx, și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 14 iulie

2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-12-14
0,95
1ra-1248/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a, b CP
Dosarul 1ra-1248/2017 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 14 noiembrie 2017 mun.Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Ghenadie Nicolaev, Judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timo
CSJ 2018-12-06
0,95
1ra-1178/2018 — art. 264/1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1178/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 06 noiembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Toma Nadejd
CSJ 2020-07-15
0,94
1ra-689/2020 — art.264 alin.1 CP
Dosarul nr. 1ra-689/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 13 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, a examinat, fără
CSJ 2018-07-06
0,94
1ra-1158/2018 — art.264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1158/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 20 iunie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Nadejda Toma, Judecători – Victor Boico, Constantin Alerguş, examinând a
CSJ 2018-02-14
0,94
1ra-313/2018 — art. 264 al. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-313/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 14 februarie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, a examinat
Sursă