1ra-968/2017 — art. 264/1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264/1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 7 CPP
1ra-968/2017 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-968/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
30 iunie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,
Ion Guzun,
a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul
ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail
Tomița, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 02 februarie 2017, în privința
inculpatului
Musteață Gheorghe Xxxxxxx, născut la
xx xxxxxx xxxx în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, locuitor al s.
xxxxxx, r-nul Xxxxx, cetățean al R. Moldova, condamnat
anterior prin:
1) sentința Judecătoriei Cahul din 11.10.2012, în
baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 160 ore de muncă
neremunerată în folosul comunității, cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 3 ani;
2) sentința Judecătoriei Cahul din 27.11.2014, în
baza art. 2641 alin. (4), 90 Cod penal, la 8 luni
închisoare, cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate pe o perioadă de probațiune de 1 an.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 22.05.2015 – 04.12.2015,
instanța de apel: 06.12.2016 – 02.02.2017,
instanța de recurs: 17.05.2017 – 30.06.2017.
1
Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cahul din 04 decembrie 2015, Musteață
Gheorghe a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 10 luni
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.
Potrivit art. 85 Cod penal, prin adăugirea integrală a pedepsei
complementare neexecutate, aplicată prin sentința Judecătoriei Cahul din
11.10.2012 și adăugirea parțială a pedepsei aplicată prin sentința Judecătoriei
Cahul din 27.11.2014, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 1 an închisoare, cu
executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace
de transport pe un termen de 3 ani, de la reținere.
Instanța a constatat că la 07 mai 2015, aproximativ ora 03.30, inculpatul
Musteață G., fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, conducând
automobilul „BMW 525TDS”, n.î. XXXXXXXX, deplasându-se pe str. Prospectul
Republicii, or. Cahul, a fost stopat de către colaboratorii Ministerului Afacerilor
Interne, fiind suspectat că conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate
alcoolică. I s-a propus să treacă testarea alcooloscopică și potrivit rezultatului
testării cu aparatul „DragerAlcotest” din 07.05.2015, concentrația vaporilor de
alcool în aerul expirat de inculpat a constituit 1,01 mg/l., ce se califică ca stare de
ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Instanța a reținut că inculpatul a fost citat legal, însă s-a eschivat de a se
prezenta în instanța de judecată, și a judecat cauza în lipsa lui, în conformitate cu
prevederile art. 321 alin. Cod de procedură penală.
Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate, și
anume: procesul-verbal cu privire la constatarea conducerii mijlocului de transport
în stare de ebrietate din 07.05.2015, procesul-verbal de reținere a mijlocului de
transport din 07.05.2015, „Drager alcooltest 8510 RO” nr. 50 din 07.05.2015, ora
04.02, potrivit căruia la Musteață G. s-a constatat că concentrația vaporilor de
alcool în aerul expirat constituia 1,01 mg/l., informația parvenită de la Șeful SÎT
CCA, cu nr. 521 din 08.05.2015, că Musteață G. a fost documentat cu permis de
conducere nr. xxxxxxxx la 18.01.2008 cu categoria de vehicule admisă „A, B, C”,
iar la 11.10.2012 a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 36 luni, cu retragerea permisului de conducere.
Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,
ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de
ebrietate alcoolică cu grad avansat, care este privată de dreptul de a conduce
mijloace de transport.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul se caracterizează
negativ și nu se bucură de o reputație pozitivă, că nu au fost stabilite circumstanțe
atenuante, că acesta a fost condamnat anterior de două ori pentru infracțiuni
similare, urmând a fi aplicate prevederile art. 34, 82 Cod penal.
2
La 28 noiembrie 2016, inculpatul a declarat apel, solicitând repunerea în
termen a apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
procesul penal să fie încetat în baza Legii privind amnistia din 29.07.2016 sau să-i
fie aplicată o pedeapsă cu amenda, ori o pedeapsă cu închisoarea, dar cu
suspendarea condiționată a executării ei.
Apelantul a indicat că judecarea cauzei a avut loc în lipsa sa, el nefiind citat
legal.
Totodată, la data pronunțării sentinței nu mai avea antecedente penale, fiind
greșit reținută starea de recidivă, or, prin sentința din 27.11.2014 a fost condamnat
la închisoare cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, iar,
conform art. 34 alin. (5) lit. e) Cod penal, situația dată nu constituie recidivă.
Mai mult, la data pronunțării sentinței a expirat termenul de probă stabilit prin
sentința din 27.11.2014.
La stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont că la urmărirea penală el a
recunoscut vina și se căiește sincer de cele comise
În același timp, nefiind citat legal, examinarea dosarului petrecându-se în
lipsa lui, a fost privat de dreptul de a solicita judecarea cauzei conform art. 3641
Cod de procedură penală.
Or, aflând despre sentința pronunțată abia la 20.11.2016, apelul declarat
urmează a fi repus în termen.
Potrivit deciziei Curții de Apel Cahul din 02 februarie 2017, apelul a fost
admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre.
Musteață Gheorghe a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei cu închisoare pe
termen de 10 luni, cu eliberarea de executarea pedepsei și încetarea procesului
penal conform art. 107 Cod Penal și art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova.
Instanța de apel a reținut că sentința Judecătoriei Cahul a fost pronunțată la
04.12.2015, în lipsa inculpatului care a fost anunțat în căutare. Astfel, apelul depus
la 28.11.2016, când acesta a aflat despre sentința pronunțată în privința sa, este
declarat în termen și nu necesită a fi repus în termen.
Instanța de fond just a stabilit starea de fapt și corect a încadrat acțiunile
inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca conducerea mijlocului de
transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat, acțiune săvârșită de către o persoană care este privată de dreptul de a
deține permis de conducere, vinovăția în comiterea infracțiunii imputate și
încadrarea juridică a faptei nefiind contestată.
Totodată, inculpatul cade sub incidența Legii privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din
29.07.2016, procesul penal urmând a fi încetat.
3
Procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, a
declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei adoptate și menținerea
sentinței instanței de fond.
Recurentul a invocat că sentința a fost pronunțată la 04.12.2015, în prezența
avocatului, inculpatului fiindu-i expediată o copie a sentinței la locul de domiciliu.
Afirmația inculpatului că a aflat despre pronunțarea sentinței doar la
20.11.2016 este neîntemeiată, nefiind prezentată nici o dovadă drept confirmare.
Mențiunea instanței de apel că apelul este depus în termen și nu necesită a fi
repus în termen nu este întemeiată prin careva probe în acest sens.
Potrivit datelor din dosarul penal, inculpatul a fost anunțat în căutare, la
12.06.2015 acesta a părăsit teritoriul țării și nu s-a prezentat în ședințele de
judecată nici până în prezent.
Totodată, apelul din numele inculpatului parvine din mun. Chișinău, iar
semnătura nu este identică cu cea din buletinul de identitate.
În același timp, nu s-au constatat temeiuri de a aplica actul amnistiei, nefiind
dovedit prin probele constatate prin intermediul mijloacelor de probă specificate în
art. 93 Cod de procedură penală, că inculpatul într-adevăr manifestă căință activă
în cadrul procesului penal.
Or, inculpatul nu s-a autodenunțat de bună voie despre comiterea infracțiunii,
în cadrul urmăririi penale a refuzat să facă declarații, prin ce nu a contribuit activ la
descoperirea infracțiunii și s-a eschivat de la judecarea cauzei în instanțele de fond
și de apel.
Instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor stipulate în art.
394, 395, 396, 417 Cod de procedură penală, structurând în descriptivul deciziei o
soluție de încetare, fără a stabili fapta constatată, iar în dispozitivul deciziei
instanța de apel a decis că Musteață Gheorghe se recunoaște vinovat în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, decizia instanței de apel
având un caracter contradictoriu, soluția lăsând în suspans problema
vinovăției/nevinovăției inculpatului, ce duce la încălcarea principiului prezumției
nevinovăției.
Astfel, hotărârea instanței de apel privind recunoașterea vinovăției
inculpatului cu stabilirea pedepsei și, totodată, încetarea procesului penal nu
cuprinde motive întemeiate pe care și-a întemeiat soluția, motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) Cod
de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus
neclar, apelul a fost introdus tardiv.
Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și
motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil
admiterii din următoarele considerente.
4
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această
instanță, inclusiv și în temeiurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,
acesta este expus neclar.
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
În sensul vizat, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de
drept.
Conform 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod
de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt
și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției
date. Conform art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după
expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă
instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar
apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau
încasării despăgubirilor materiale. În corespundere cu art. 404 alin. (1) Cod de
procedură penală, participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la
pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței poate declara
apel și peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării
pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Potrivit art. 419 Cod de procedură
penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor
generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod
corespunzător. Conform art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana acuzată
de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa
nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar
public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și
nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.
Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5) Cod de procedură penală, partea
descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei
criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul
săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,
probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru
care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.
Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după
formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.
Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea
anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor
inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).
5
Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel,
deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei adoptate (pct. 4. din
decizie):
a) constatând că apelul este depus în termen și nu necesită a fi repus în
termen, nu și-a argumentat în nici un fel soluția în drept, inclusiv în coroborare cu
prevederile art. 403 și 404 Cod de procedură penală;
b) indicând în descriptivul deciziei că instanța de fond just a stabilit starea de
fapt și corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod
penal, în dispozitiv, divergent și neclar, a casat total sentința, a pronunțat o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, l-a recunoscut vinovat pe
inculpat în comiterea infracțiunii incriminate și i-a aplicat pedeapsa penală, astfel,
în lipsa unei sentințe de condamnare care să cuprindă descrierea faptei criminale,
considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma
și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se
întemeiază concluziile instanței de judecată, încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului;
c) a dispus divergent și neclar în dispozitiv - eliberarea de executarea
pedepsei și încetarea procesului penal în temeiul actului amnistiei, or, a operat cu
două soluții proprii unor acte procedurale distincte, adică atât sentinței de
condamnare (art. 389 CPP), cât și celei de încetare (art. 391 CPP).
Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel nu a judecat cauza penală în
condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe
care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii,
acesta fiind expus neclar, și că recursul de pe rol este întemeiat.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de
recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către
instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către
instanța de recurs.
Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către
instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se
impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei contestate și
dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările
expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu
legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit
6
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Cahul, Mihail Tomița, casează total decizia Curții de Apel Cahul
din 02 februarie 2017, în privința inculpatului Musteață Gheorghe Xxxxxxx, și
dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 14 iulie
2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
Liliana Catan
Ion Guzun
7