1ra-1178/2018 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-1178/2018 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1178/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 martie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Musteață Gheorghe XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Gheorghe a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 10 luni, cu executare în penitenciar de tip închis.

Potrivit art. 85 Cod penal, a fost adăugată integral pedeapsă complementară

neexecutată, aplicată prin sentința Judecătoriei Cahul din 11.10.2012 și a fost

adăugată parțial pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Cahul din 27.11.2014,

fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, de la reținere.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la 07 mai 2015,

aproximativ la ora 03:30, inculpatul Musteață Gheorghe, fiind privat de dreptul de

a conduce mijloace de transport, conducând automobilul „BMW 525TDS”, n.î.

1

XXXXX, deplasându-se pe str. Prospectul Republicii, or. Cahul, a fost stopat de

către colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne, fiind suspectat că conducea

mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică. I s-a propus să treacă testarea

alcoolscopică și potrivit rezultatului testării cu aparatul „DragerAlcotest” din

07.05.2015, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de inculpat a constituit

1,01 mg/l., ce se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care este privată de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

Gheorghe, solicitând repunerea în termen a apelului declarat, casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicate în

privința sa prevederile Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia și încetarea

procesului penal în privința sa, să-i fie stabilită o nouă pedeapsă cu amendă sau o

pedeapsă cu închisoarea dar cu suspendarea condiționată a executării acesteia

perioadă de probațiune.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- judecarea cauzei a avut loc în lipsa sa, el nefiind citat legal;

- la data pronunțării sentinței nu mai avea antecedente penale, fiind greșit

reținută starea de recidivă, or, prin sentința din 27.11.2014 a fost condamnat la

închisoare cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, iar

conform art. 34 alin. (5) lit. e) Cod penal, situația dată nu constituie recidivă. Mai

mult, la data pronunțării sentinței a expirat termenul de probă stabilit prin sentința

din 27.11.2014;

- la stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont că la urmărirea penală el a

recunoscut vina si se căiește sincer de cele comise;

- nefiind citat legal, examinarea dosarului petrecându-se în lipsa lui, a fost

privat de dreptul de a solicita judecarea cauzei conform art. 3641 Cod de procedură

penală. Or, aflând despre sentința pronunțată abia la 20.11.2016, apelul declarat

urmează a fi repus în termen.

2017, a fost admis apelul declarat, casată total sentința primei instanțe și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care Musteață Gheorghe a fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa de 10 luni închisoare, cu eliberarea de executarea pedepsei și

încetarea procesului penal conform art. 107 Cod penal și art. 2 din Legea nr. 210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că sentința Judecătoriei

Cahul a fost pronunțată la 04.12.2015, în lipsa inculpatului care a fost anunțat în

2

căutare. Astfel, apelul depus la 28.11.2016, când acesta a aflat despre sentința

pronunțată în privința sa, este declarat în termen și nu necesită a fi repus în termen.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță just a stabilit starea de

fapt și corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, -

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, acțiune săvârșită de către o persoană care este

privată de dreptul de a deține permis de conducere, vinovăția în comiterea

infracțiunii imputate și încadrarea juridică a faptei nefiind contestată.

Mai mult, instanța de apel a conchis că inculpatul cade sub incidența Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016, procesul penal urmând a fi încetat.

în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, în care a indicat temeiurile

de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) Cod de procedură penală și a

solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:

- sentința a fost pronunțată la 04.12.2015, în prezența avocatului, inculpatului

fiindu-i expediată o copie a sentinței la locul de domiciliu;

- afirmația inculpatului că a aflat despre pronunțarea sentinței doar la

20.11.2016 este neîntemeiată, nefiind prezentată nici o dovadă drept confirmare;

- mențiunea instanței de apel că apelul este depus în termen și nu necesită a fi

repus în termen nu este întemeiată prin careva probe în acest sens. Potrivit datelor

din dosarul penal, inculpatul a fost anunțat în căutare, la 12.06.2015 acesta a

părăsit teritoriul țării și nu s-a prezentat în ședințele de judecată nici până în

prezent;

- apelul din numele inculpatului parvine din mun. Chișinău, iar semnătura nu

este identică cu cea din buletinul de identitate;

- nu s-au constatat temeiuri de a aplica actul amnistiei, nefiind dovedit prin

probele constatate prin intermediul mijloacelor de probă specificate în art. 93 Cod

de procedură penală, că inculpatul într-adevăr manifestă căință activă în cadrul

procesului penal;

- inculpatul nu s-a autodenunțat de bună voie despre comiterea infracțiunii, în

cadrul urmăririi penale a refuzat să facă declarații, prin ce nu a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii și s-a eschivat de la judecarea cauzei în instanțele de fond

și de apel;

- instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor stipulate în art.

394, 395, 396, 417 Cod de procedură penală, structurând în descriptivul deciziei o

soluție de încetare, fără a stabili fapta constatată, iar în dispozitivul deciziei

instanța de apel a decis că Musteață Gheorghe se recunoaște vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, decizia instanței de apel

având un caracter contradictoriu, soluția lăsând în suspans problema

3

vinovăției/nevinovăției inculpatului, ce duce la încălcarea principiului prezumției

nevinovăției;

- hotărârea instanței de apel privind recunoașterea vinovăției inculpatului cu

stabilirea pedepsei și, totodată, încetarea procesului penal nu cuprinde motive

întemeiate pe care și-a întemeiat soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii și acesta este expus neclar.

iunie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

5.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța de

apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, și că recursul este

întemeiat.

În acest sens, instanța de recurs ordinar a menționat că instanța de apel

constatând că apelul este depus în termen și nu necesită a fi repus în termen, nu și-a

argumentat în nici un fel soluția în drept, inclusiv în coroborare cu prevederile art.

403 și 404 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de apel a atestat că instanța de apel indicând în descriptivul

deciziei că prima instanță just a stabilit starea de fapt și corect a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, în dispozitiv, divergent și neclar,

a casat total sentința, a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, 1-a recunoscut vinovat pe inculpat în comiterea infracțiunii

incriminate și i-a aplicat pedeapsa penală, astfel, în lipsa unei sentințe de

condamnare care să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

Totodată, instanța de recurs a mai indicat că instanța de apel a dispus

divergent și neclar în dispozitiv - eliberarea de executarea pedepsei și încetarea

procesului penal în temeiul actului amnistiei, or, a operat cu două soluții proprii

unor acte procedurale distincte, adică atât sentinței de condamnare – art. 389 Cod

de procedură penală, cât și celei de încetare – art. 391 Cod de procedură penală.

a fost admis apelul declarat, casată total sentința primei instanțe și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat

procesul penal în privința lui Musteață Gheorghe pe învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, în baza art. 1, 2 a Legii nr.

210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

4

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Musteață

Gheorghe a declarat apel în termen, din considerentul că cauza penală în privința

acestuia a fost examinată în lipsa lui, iar la materialele cauzei lipsesc careva date

privind momentul când inculpatului i-a fost înmânată copia sentinței, motiv din

care instanța de apel a reținut ca întemeiat argumentul inculpatului că a acesta a

aflat despre sentință doar la 20.11.2016, iar apelul 1-a depus la 28.11.2016.

Mai mult, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, și just a concluzionat că Musteață Gheorghe a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, în baza probelor

administrate în cauza penală, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală.

Totodată, instanța de apel a indicat că probe noi la examinarea cauzei în

instanța de apel nu au fost administrate, dar, dat fiind faptul că inculpatul Musteață

Gheorghe nu a fost prezent în ședința primei instanțe, și pentru a asigura principiul

contradictorialității, reglementat de art. 24 Cod de procedură penală, la solicitarea

procurorului Tomița Mihail au fost cercetate suplimentar probele administrate în

prima instanță.

În continuare, instanța de apel a reținut că Musteață Gheorghe este învinuit că

la data de 07 mai 2015 a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 afin. (4) Cod

penal, care potrivit ar 16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare,

din care considerent s-a stabilit că fapta a fost comisă de Musteață Gheorghe până

la adoptarea actului de amnistie, iar în instanța de apel, la 06 martie 2018 Musteață

Gheorghe, prin cerere a solicitat aplicarea față de dânsul a prevederilor Legii nr.

210 din 29 iulie 2016 cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independențe Republicii Moldova, recunoscând în ședința instanței de

apel vina în comiterea infracțiunii și faptul că se căiește sincer.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că inculpatul a manifestat o căință

activă în cadrul procesului penal, prin faptul că și-a recunoscut integral vina în

comiterea faptei prejudiciabile imputate, infracțiunea de care este învinuit a fost

săvârșită până la adoptarea Legii nr. 210 din 29.07.2016. Mai mult ca atât, pentru

comiterea infracțiunii incriminate este prevăzută pedeapsa maximă pe un termen

de până la un an închisoare, iar în prima instanță inculpatul nu a fost prezent,

menționând că nu a avut posibilitatea de a depune cerere privind examinarea

cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, chiar dacă

recunoaște vinovăția și se căiește de cele săvârșite.

Drept urmare, instanța de apel a considerat că inculpatul Musteață Gheorghe

cade sub incidența Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016 și față de

inculpat urmează a fi aplicată amnistia, cu încetarea procesului penal în privința

acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că chiar dacă acuzarea invocă

imposibilitatea aplicării amnistiei în privința inculpatului, în privința lui Musteață

5

Gheorghe, nu există impedimente pentru a aplica prevederile Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016, cu încetarea procesului penal. Așa

cum, în instanța de apel a fost solicitată de inculpat aplicarea amnistiei în privința

sa, recunoscând pe deplin vinovăția în cele imputate și căindu-se sincer.

De asemenea, s-a notat cu referire la restricțiile indicate în art. 10, alin. (1) al

Legii nr. 210 din 29.07.2016, că, potrivit art. 10 alin. (2) din această Lege, la

aplicarea alin. (1) nu se ține cont de antecedentele penale ale persoanei reabilitate

și nici de antecedentele penale stinse în modul stabilit de lege. Prin urmare, în

speță instanța de apel nu a reținut restricțiile prevăzute în lege nominalizată, chiar

dacă procurorul face trimitere la faptul că anterior inculpatul a fost judecat pentru

comiterea infracțiunilor similare. Astfel, instanța de apel a conchis că inculpatul

Musteață Gheorghe cade sub incidența Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din

29.07.2016 și față de acesta urmează a fi aplicată amnistia, cu încetarea procesului

penal pe învinuirea în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal.

în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, care indică temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) Cod de procedură penală și solicită

casarea deciziei instanței de apel din 07 martie 2018, cu menținerea sentinței

primei instanțe, deoarece apelul a fost greșit admis.

în argumentarea recursului, procurorul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul și acesta este expus neclar;

- instanța a admis apelul care a fost introdus tardiv;

- sentința primei instanțe a fost pronunțată la 4 decembrie 2015, fiind adusă la

cunoștință inculpatului și avocatului, ultimul a fost prezent la judecarea cauzei.

Copia sentinței a fost expediată inculpatului la locul de domiciliu. Acest fapt a fost

confirmat de către inculpat personal, fiind audiat în cadrul examinării apelului la

care a declarat că, a cunoscut încă la sfârșitul anul 2015 de la soția sa despre

sentința de condamnare a lui;

- argumentul instanței de apel, precum că inculpatului „.. s-a încurcat și nu

înțelegea întrebările procurorului și eronat a indicat că în a. 2015 a cunoscut

despre sentința, de fapt invocând că în 2016 a aflat despre existența acestei", este

neîntemeiat, deoarece răspunsul inculpatului precum că, știa cu certitudine că,

sentința a fost pronunțată încă în a.2015 a fost dat sincer și convingător, (pag. 4 a

deciziei);

- conform datelor din dosarul penal Musteață Gheorghe a fost anunțat în

căutare. La 12.06.2015 Musteață Gheorghe părăsește teritoriul Republicii Moldova

și nu se prezintă la instanțele de judecată nici până în prezent. Apelul din numele

inculpatului Musteață Gheorghe parvine din mun. Chișinău, cu semnătura care nu

6

se aseamănă cu semnătura lui Musteață Gheorghe, prezentă în buletinul de

identitate;

- avocatul inculpatului, Grosu E., a fost prezent la judecarea cauzei în fond, a

participat în baza de contract, și Musteață Gheorghe nu putea să nu cunoască

despre sentința pronunțată în privința sa la 04.12.2015;

- conform materialelor cauzei penale nu s-au constatat temeiuri de aplicare a

amnistiei, deoarece nu s-a dovedit prin probele constatate prin intermediul

mijloacelor de probă, specificate în art. 93 Cod de procedură penală, că inculpatul

Musteață Gheorghe într-adevăr manifestă căință activă;

- Musteață Gheorghe nu s-a autodenunțat de bună voie despre comiterea

infracțiunii. În cadrul urmăririi penale Musteață Gheorghe a refuzat de a depune

declarații, prin ce nu a contribuit activ la descoperirea infracțiunii. Musteață

Gheorghe s-a eschivat de la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel

din 02.02.2017.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței

de apel și dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de apel Comrat, reieșind din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiuri de drept prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) și 7) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în următoarele temeiuri: hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt; apelul a

fost introdus tardiv.

Potrivit prevederilor art. 436 alin. (1) Cod de procedură penală, procedura de

rejudecare a cauzei, după casarea hotărârii în recurs, se desfășoară conform

regulilor generale pentru examinarea ei.

7

Conform alin. (2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea

care a existat la soluționarea recursului.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Reieșind din criticile recursului, invocate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, și anume care relevă faptul că: ”hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal menționează că, instanța de

apel, în decizia pronunțată la 07 martie 2018, nu a îndeplinit indicațiile date de

către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție prin decizia din 30 iunie

2017, care, potrivit alin. (2) al art. 436 Cod de procedură penală „sunt obligatorii în

măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului”.

Potrivit acestei decizii a Curții Supreme de Justiție la rejudecarea cauzei

instanța de apel urma să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile

menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre

legală și întemeiată și să se expună asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul lărgit menționează că, deși cauza a fost trimisă la rejudecare cu

indicații concrete privind modalitatea de soluționare a cauzei, instanța de apel,

contrar acestor indicații, a pronunțat din nou o decizie neîntemeiată, deoarece a

8

omis să înfăptuiască verificarea cauzei sub toate aspectele indicate de către instanța

de recurs.

În acest sens Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel la

rejudecarea cauzei trebuia să analizeze argumentele importante invocate de

apelant, ce conduc la admiterea sau la respingerea acestora, trebuia să analizeze

mai aprofundat faptul repunerii în termen a apelului, or, Colegiul penal lărgit

indică că, potrivit procesului verbal de audiere a inculpatului în instanța de

apel(f.d. 235 v. I), atât la întrebarea procurorului cât și la întrebarea instanței de

apel, inculpatul a declarat că a făcut cunoștință cu sentința în luna decembrie 2015

de la soția sa, de ce așa târziu s-a adresat în instanța de apel nu poate explica, mai

mult, inculpatul a indicat în referința sa (f.d. 182 v. I) că a aflat despre sentință și

pedeapsa aplicată la data de 20 noiembrie 2016 când s-a adresat la organele

competente pentru eliberarea actelor de identitate și călătorie – buletin și pașaport.

Colegiul penal lărgit, apreciază critic constatarea instanței de apel precum că a

reținut ca întemeiat argumentul inculpatului, precum că abia la 20.11.2016 a aflat

despre existența sentinței contestate, iar apelul a fost depus la 28.11.2016.

La fel, Colegiul penal lărgit, menționează că, inculpatul a indicat în instanța

de apel (f.d. 228 v. I) că nu a făcut deosebire între sentința judecătoriei Cahul și

data la care a fost chemat la judecată și de aceia a încurcat perioada când a făcut

cunoștință cu sentința, astfel, Colegiul penal lărgit constată că este o situație de

incertitudine, or, instanța de apel(f.d. 242 v. I) a constatat că după ce pe cauza dată,

în prima instanță cauza a fost repartizată repetat altui judecător, inculpatul nu a mai

fost citat, în aceste condiții, Colegiul penal lărgit conchide că este incert despre ce

i-a comunicat soția inculpatului în luna decembrie 2015 inculpatului referitor la

ședințele de judecată.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele relevante, or, inculpatul a înaintat mai multe ipoteze despre faptul

când și cum a făcut cunoștință cu sentința.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză, nu a ținut cont de toate circumstanțele expuse supra,

prin ce pe cale de consecință se atestă că instanța de apel nu s-a pronunțat pe

motivele invocate de procuror în apel, confirmându-se în prezenta cauză temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în baza căruia

decizia instanței de apel urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei în

Curtea de apel Comrat, fiindcă în Curtea de Apel Cahul nu este posibil de format

alt complet de judecată.

8.1 Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra tuturor motivelor indicate în apelurile

procurorului și al părții apărării și în măsura competenței sale asupra motivelor din

recursurile ordinare declarate, să cerceteze și să elucideze faptele importante pentru

9

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să – și argumenteze clar concluziile

sale în decizia adoptată, în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica

relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 07 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Musteață

Gheorghe XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Comrat.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 06 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

10

Dosarul nr.1ra – 1178/2018

O p i n i a s e p a r a t ă

a judecătorilor Timofti Vladimir și Cobzac Elena

06 noiembrie 2018 mun. Chișinău

În conformitate cu articolele 339 alin. (7) și 340 alin. (3) Cod de procedură

penală, în cauza penală privindu-l pe Musteață Gheorghe Dumitru.

noiembrie 2018, s-a admis recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, s-a casat total decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 martie 2018, în cauza penală

privindu-l pe Musteață Gheorghe XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către Curtea de Apel Comrat.

descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit a Curții Supreme de Justiție din 06

noiembrie 2018, în cauza nr. 1ra – 1178/2018.

invocate, am considerat că recursul ordinar declarat urma a fi admis, casată total

decizia cu menținerea sentinței Judecătoriei Cahul din 04 decembrie 2015 conform

prevederilor art. 435 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, în cauza penală în

privința lui Musteață Gheorghe XXXXX.

Menționăm că potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de

apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu

dispune altfel.

Potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă

instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate,

iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau

încasării despăgubirilor materiale.

Reieșind din materialele cauzei, considerăm că instanța de apel greșit a admis

apelul inculpatului, apelul fiind depus peste termen, or, sentința Judecătoriei Cahul

a fost emisă la data de 04 decembrie 2015, iar apelul a fost depus la 28 noiembrie

2016, aproximativ peste un an, inculpatul evident a inventat motive pentru a

considera apelul depus în termen.

În apelul inculpatului, ultimul a indicat că a aflat despre sentință abia la data

de 20 noiembrie 2016 când s-a adresat la organele competente pentru eliberarea

actelor de identitate și călătorie – buletin și pașaport.

11

Din procesul verbal de audiere a inculpatului în instanța de apel din

06.03.2018(f.d. 235 v. I), atât la întrebarea procurorului cât și la întrebarea

instanței, inculpatul a declarat că „el a aflat despre hotărâre – sentința instanței de

fond în decembrie 2015, soția i-a transmis despre ea, în acel moment el era peste

hotare în Belgia. Nu poate explica de ce așa de târziu a depus apel”.

Apreciem critic constatarea instanței de apel precum că a reținut ca întemeiat

argumentul inculpatului, precum că abia la 20.11.2016 a aflat despre existența

sentinței contestate, iar apelul a fost depus la 28.11.2016.

Menționăm că inculpatul Musteață Gheorghe a fost citat și s-a prezentat în

ședința primei instanțe pe 09.06.2015 (f.d. 61 v. I), iar după aceasta nu s-a mai

prezentat în prima instanță, eschivându-se de la judecarea cauzei, fiind emisă

încheiere la 17.09.2015 de aducere silită a inculpatului pentru 09.11.2015 ora

10:00, când s-a adoptat încheierea instanței(f.d. 108 v. I) de examinare a cauzei în

lipsa inculpatului, care potrivit adeverinței primarului s. Pelinei r-l Cahul (f.d. 102

v. I) nu se află pe teritoriul Republicii Moldova, dar este plecat peste hotarele țării,

la muncă.

Conform prevederilor art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea

prezentă la un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare,

chiar dacă va lipsi la vreunul dintre aceste termene.

Astfel, conchidem că, inculpatul nu mai urma să fie citat și că a aflat despre

sentință în luna decembrie 2015 de la soția sa, prima instanță îndeplinind toate

prevederile legale în speța dată expediind inculpatului pe adresa sa de domiciliu

copia sentinței, astfel soția sa recepționând sentința i-a comunicat despre ea, iar

apelul l-a depus la 28 noiembrie 2016, aproximativ peste 1 an de la pronunțarea

sentinței, adică evident peste termenul prevăzut de art. 402 Cod de procedură

penală de 15 zile, neindicându-se motive întemeiate pentru a fi repus în termen

apelul declarat.

Din aceste considerente, am propus soluția ca, conform prevederilor art. 435

alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, recursul procurorului să fie admis, casată

total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 martie 2018, în

cauza penală privindu-l pe Musteață Gheorghe XXXXX cu menținerea în totul a

sentinței Judecătoriei Cahul din 04 decembrie 2015.

Judecătorii Timofti Vladimir

Cobzac Elena

12