1ra-1697/2017 — art. 217-1 CP

1ra-1697/2017 — art. 217-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1697/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vasile Bolduratu și de avocatul

Andrei Roșca în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău din 24 ianuarie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 mai 2017, în cauza penală în privința lui:

Obada Pavel xxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în mun. xxxx, str.

xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.04.2016 – 24.01.2017;

Instanța de apel: 13.03.2017 – 23.05.2017;

Instanța de recurs: 31.10.2017 – 22.11.2017.

C O N S T A T Ă :

excluderea semnului calificativ prevăzut de lit. b) alin. (4) art. 2171 Cod penal, Obada

Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani și 6

luni, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

sau de a exercita activități legate de circuitul legal al substanțelor narcotice, psihotrope

sau a analoagelor lor pe un termen de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Obada Pavel în beneficiul statului a sumei de 2429,32

lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suportate în legătură cu efectuarea urmăririi penale în

privința acestuia.

la ora 22:50, realizând intențiile sale criminale de înstrăinare a substanțelor narcotice, a

fost reținut de organul de urmărire penală în curtea blocului nr. 406 din str. Muncești,

mun. Chișinău, iar în rezultatul percheziției corporale a acestuia au fost stabilite și

1

ridicate substanțe narcotice și psihotrope, păstrate de către Obada Pavel în scop de

înstrăinare.

Conform raportului de expertiză nr. 270 – 271 din 26 februarie 2016, cele două

pastile de culoare albă din fragmentul de blister cu inscripție principală “Subitex 8

mg”, ridicate la 02 februarie 2016 în urma percheziției corporale a lui Obada Pavel,

prezentate la cercetare, reprezintă substanța psihotropă – pastile de buprenorfin, cu

masa totală de 0,7744 g, care în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie

2006, prin care a fost aprobată Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor ce

conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

constituie proporții deosebit de mari. Substanța în formă de praf de culoare albă, din

pachețelul de polietilenă de culoare violetă, ridicat în același loc, prezentat la cercetare,

reprezintă substanța narcotică – PVP, cu masa de 0,0165 g, care în temeiul Hotărârii

Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, prin care a fost aprobată Lista substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor ce conțin astfel de substanțe, depistate în trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții mici. Substanța din cele

unsprezece capsule, din cele două blistere cu inscripția principală “Valfen plus”,

ridicat din același loc, prezentate la cercetare, reprezintă substanța psihotropă – capsule

de Fenobarbital, cu masa totală de 2,2583 g, care în temeiul Hotărârii Guvernului nr.

79 din 23 ianuarie 2006, prin care a fost aprobată Lista substanțelor narcotice,

psihotrope și a plantelor ce conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum

și cantitățile acestora, constituie proporții mari.

Tot el, prelungindu-și acțiunile criminale, în aceeași perioadă și circumstanțe, la

02 februarie 2016, aproximativ la ora 22:50, realizând intențiile sale criminale de

înstrăinare a substanțelor narcotice, a fost reținut de organul de urmărire penală în

curtea blocului nr. 406 din str. Muncești, mun. Chișinău, iar în rezultatul percheziției

automobilului de model “Dacia Logan” cu n/î xxxx, aflat în posesia temporară a lui

Obada Pavel, au fost stabilite și ridicate substanțe narcotice păstrate de către acesta în

scop de înstrăinare, și anume: 26 de pliculețe din polietilenă de culoare roză, cu

substanță sub formă de cristale de culoare albă și un tub improvizat din folie de staniol.

Conform raportului de expertiză nr. 156, 257 din 24 februarie 2016, substanța

menționată, prezentată la cercetare, reprezintă substanța narcotică – PVP (a-

pyrrolidinovalerophenone), cu masa totală de 0,3206 g, care în temeiul Hotărârii

Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, prin care a fost aprobată Lista substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor ce conțin astfel de substanțe, depistate în trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții mari. Pe suprafața internă a

pachețelului înfășurat cu bandă adezivă de tip scotch, prezentat la cercetare, a fost

depistată substanța narcotică – PVP, în cantități de urme. Pe suprafața internă a tubului

improvizat din folie de staniol, prezentat la cercetare, au fost depistate substanțe

narcotice – PVP și heroină, în cantități de urme.

2

3.1. Avocatul Pîrvan Dumitru în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțare unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care acțiunile ultimului să fie reîncadrate în baza art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal și cu suspendarea

executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

În motivarea cererii depuse apelantul a invocat următoarele:

- sentința de condamnare este neîntemeiată, de către instanța de fond fiind eronat

reținut că inculpatul nu și-a recunoscut vina, deoarece ultimul a recunoscut-o parțial,

declarând că a procurat substanțele narcotice pentru propriul consum, și nu pentru

realizare;

- partea acuzării nu a prezentat probe întru confirmarea semnului calificativ de

distribuire a substanțelor narcotice, deoarece inculpatul nu a fost prins la fața locului că

realizează substanțe narcotice; totodată, acestea erau împărțite în pachețele care

ușurează păstrarea și consumul, toate pachețelele fiind atât pentru consum propriu, cât

și cu Cozmuță R.;

- materialele dosarului conțin date medicale referitoare la faptul că inculpatul

suferă de dureri acute la coloana vertebrală, pe care ultimul le înlătură prin

întrebuințarea substanțelor narcotice; apelantul a menționat că inculpatul activează în

calitate de șofer, fapt care îi provoacă durerile menționate, iar din întâmplare a

consumat substanțe narcotice cu Cozmuța R. și a observat efectul acestora;

- inculpatul a conlucrat de la bun început cu organul de urmărire penală, i-a

comunicat numărul de telefon al persoanei care îi vindea substanțele narcotice, metoda

achitării (prin terminal), faptul că persoane necunoscute îi comunică locul de unde

urmează să ia substanțele narcotice și care este prețul unui gram;

- în cauză nu au fost stabilite circumstanțe agravante, ci doar atenuante, și anume

că inculpatul și-a recunoscut parțial vina, a conlucrat cu organul de urmărire penală,

este invalid de gradul II, are loc de muncă și de trai, este cetățean a Republicii

Moldova, are la întreținere un copil minor, fiind sub stare de arest pe o perioadă mai

mare de 12 luni a înțeles cele săvârșite și sincer se căiește.

3.2. Avocatul Roșca Andrei în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia și dispunerea achitării ultimului.

În motivarea cererii depuse apelantul a invocat următoarele:

- sentința de condamnare este neîntemeiată, partea acuzării s-a referit la

procesele-verbale de interceptare și înregistrare a comunicărilor inculpatului cu alte

persoane, care însă nu probează circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de

înstrăinare; apelantul a invocat că partea acuzării nu concretizase căror anume

persoane le-au fost vândute substanțele narcotice, deoarece în procesele-verbale

privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor nu se conțin astfel de informații;

suplimentar, apelantul a indicat că inculpatul s-a aflat sub supraveghere specială o

3

perioadă îndelungată, fiind bănuit în realizarea substanțelor narcotice, iar lipsa la

materialele dosarului a documentării achiziției de control demonstrează că în toată

perioada menționată inculpatul nu a realizat substanțe narcotice;

- este eronată concluzia instanței că activitatea inculpatului era orientată anume

spre comercializarea substanțelor narcotice și psihotrope, deoarece această activitate

nu a fost probată de partea acuzării, fiind imposibilă realizarea amfetaminei și

metamfetaminei în situația în care inculpatul nu deținea aceste substanțe; totodată,

declarațiile inculpatului au fost apreciate pripit și greșit s-a conchis că substanța

narcotică PVP a fost pregătită pentru realizare, or inculpatul a explicat că separarea

acesteia în proporții mici era necesară din considerentul că substanța menționată își

pierde calitățile la contact cu aerul;

- instanța de fond incorect a dispus încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului în beneficiul statului, deoarece aceasta contravine normelor imperative ale

art. 227-229 Cod de procedură penală.

fost admise apelurile declarate, casată sentința în partea încasării cheltuielilor de

judecată și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care a fost respinsă solicitarea procurorului Zgureanu Alexandru

privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată. În rest sentința a

fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, și anume: declarațiile martorului Cozmuță R.;

ordonanța de disjungere într-o procedură separată a cauzei penale, din 12.03.2016 (f.d.

1-2, vol. I); procesul-verbal de percheziție corporală a lui Obada Pavel din 02.02.2016

(f.d. 143, vol. I); procesul-verbal de percheziție a automobilului “Dacia Logan” cu n/î

ZZK 706 din 02.02.2016 (f.d. 150-151, vol. I); raportul de expertiză nr. 156, 257 din

24.02.2016 (f.d. 56-164, vol. I); raportul de expertiză nr. 270-271 din 26.02.2016 (f.d.

172-180, vol. I).

Instanța de apel a statuat asupra corectitudinii excluderii din învinuire, de către

instanța de fond, a semnului calificativ prevăzut la lit. b) alin. (4) art. 2171 Cod penal -

săvârșirea infracțiunii de către un grup criminal organizat – deoarece acesta nu și-a

găsit confirmare, or acuzatorul de stat nu a demonstrat participarea inculpatului la un

grup criminal organizat și care era rolul acestuia în eventualul grup criminal organizat.

Suplimentar, instanța de apel a considerat că instanța de fond, la rândul său,

întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului, considerându-le neveridice și date

cu scopul evitării răspunderii penale, or acestea se contrazic prin întregul sistem de

4

probe cercetate în instanța de fond, care combat în întregime versiunea inculpatului, în

particular declarațiile martorului Cozmuță R.

Referindu-se la declarațiile martorului menționat, s-au respins argumentele

apelanților prin care s-a invocat că instanța de fond urma să le aprecieze critic, din

motiv că nu sunt confirmate prin careva probe și însuși martorul este consumator de

droguri și distribuie substanțe narcotice.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că declarațiile martorului în cauză, date

în instanța de fond, corespund celor date la urmărirea penală, sunt consecvente,

coroborează între ele și cu celelalte probe materiale prezentate și verificate în cadrul

cercetării judecătorești. Suplimentar, instanța de apel a reținut că martorul a fost

prevenit de răspunderea penală pentru darea declarațiilor intenționat false și prin

urmare nu există temei de a le aprecia critic, cu atât mai mult că în cadrul cercetării

judecătorești nu au fost prezentate probe care ar infirma cele relatate.

În acest context, instanța de apel a apreciat concluzia primei instanțe, potrivit

căreia versiunea inculpatului privind faptul că nu a săvârșit distribuirea și înstrăinarea

substanțelor narcotice și psihotrope și că substanțele narcotice ridicate din automobilul

pe care îl conducea, în momentul reținerii sale de către colaboratorii de poliție, erau

destinate pentru consum propriu, a fost combătută în cadrul ședinței de judecată prin

declarațiile martorului Cozmuță R., care a declarat că procura de la inculpat

amfetamină sau metamfetamină, în cantități diferite, la preț diferit, pe care ultimul i le

aducea la domiciliu, ultima achitând inclusiv și cheltuielile de transport suportate de

către inculpat în legătură cu deplasarea lui. Mai mult, martorul a declarat că a făcut

cunoștință cu inculpatul prin intermediul unei cunoștințe căreia inculpatul îi vindea

droguri.

Suplimentar, martorul a declarat că drogurile erau împachetate în câte o doză de

200, 500 lei, pe care inculpatul le punea în săculeț și le topea deasupra pliculețele ca

drogurile să nu iasă din ele, iar ulterior le cântărea.

În acest context, instanța de apel a conchis că circumstanțele relatate de martorul

Cozmuță R. au fost confirmate prin acțiunile procesuale efectuate în data de 02

februarie 2016, când la inculpat au fost depistate mai multe tipuri de substanțe

narcotice împachetate pe doze, în proporții deosebit de mari.

În prezența celor constatate, instanța de apel a apreciat temeinicia concluziei

primei instanțe, potrivit căreia în cadrul ședinței de judecată s-a dovedit cu certitudine

că activitatea inculpatului era orientată anume spre comercializarea substanțelor

narcotice și psihotrope altor persoane, adică spre distribuirea și înstrăinarea acestora,

acesta acționând anume în scopul distribuirii și înstrăinării substanțelor narcotice și

psihotrope și realizării unui profit în urma activității sale infracționale, acest fapt fiind

dovedit și prin varietatea și cantitatea substanțelor narcotice, iar pe lângă faptul că

substanțele narcotice au fost depistate la inculpat și în automobilul acestuia în proporții

deosebit de mari, acestea au fost împărțite și ambalate în pliculețe, fapt recunoscut de

5

către însăși inculpat în cadrul ședinței de judecată, ceea ce denotă că aceste substanțe

narcotice au fost pregătite anume pentru comercializare, or versiunea inculpatului că

ambala substanțele narcotice pentru consum propriu a fost combătută prin declarațiile

martorului Cozmuță R.

În același context, instanța de apel a respins argumentele apelantului privind

imposibilitatea comercializării de către inculpat a amfetaminei și metamfetaminei, din

motiv că ultimul nu le poseda, menționând că inculpatului nu i-a fost incriminată

realizarea acestor substanțe, prin declarațiile martorului Cozmuță R. fiind relatat doar

că cumpăra de la inculpat amfetamină sau metamfetamină, iar o prietenă de a sa

cumpăra heroină, astfel fiind confirmat că inculpatul comercializa mai multe tipuri de

substanțe narcotice și psihotrope, pe lângă varietatea de substanțe narcotice depistate la

el în urma perchezițiilor efectuate.

Referindu-se la argumentul din apelul avocatului precum că consumul de droguri

îi ameliora durerile inculpatului, instanța de apel a statuat că această situație nu infirma

faptul că inculpatul, concomitent, înstrăina substanțe narcotice altor persoane.

În plenitudinea constatărilor efectuate, instanța de apel a apreciat critic

argumentele apelanților prin care se solicita recalificarea acțiunilor inculpatului sau

dispunerea achitării lui, considerând că la materialele cauzei au fost administrate

suficiente probe prin care se atestă vinovăția inculpatului.

Referindu-se la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a considerat că

aceasta just a fost individualizată de către prima instanță, care a ținut cont de gradul de

pericol al infracțiunii, calificată ca deosebit de gravă, de personalitatea inculpatului,

care este invalid de gradul III, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante.

În prezența acestor constatări, instanța de apel a concluzionat că soluția adoptată

de către prima instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței, instanța de apel a considerat că

prima instanță, la rândul său, neîntemeiat a dispus încasarea sumei de 2429,32 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare, de la inculpat în beneficiul statului, astfel fiind relevant

argumentul expus în apelul avocatului Roșca Andrei, potrivit căruia încasarea banilor

contravine normelor imperative procesuale penale și nu este bazată pe probe

corespunzătoare.

În legătură cu acest fapt, instanța de apel a apreciat netemeinicia solicitării

acuzatorului de stat, statuând că cheltuielile judiciare suportate în cadrul desfășurării

urmăririi penale, la caz în mărime de 2429,32 lei, constituie cheltuieli efectuate în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate și nu pot fi puse în seama inculpatului, deoarece

organul de urmărire penală are un rol activ în procesul de depistare a diferitor

circumstanțe întru aducerea învinuirii de stat. Suplimentar, instanța de apel a reținut că

legea procesual-penală nu instituie în mod expres achitarea de către inculpat a

cheltuielilor judiciare suportate în cadrul urmăririi penale.

6

la 19 iunie 2017, care a solicitat casarea totală a acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat că soluția instanței de apel

privind respingerea solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată de la inculpat este

ilegală, contrară prevederilor art. art. 227 alin. (1), 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, care instituie obligativitatea suportării cheltuielilor de judecată de către

inculpat.

Suplimentar, recurentul a invocat că alin. (3) al art. 227 Cod de procedură penală

instituie prevederi cu caracter general, care nu obligă statul să suporte cheltuieli, ci să

le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de

urmărire penală și pentru a nu condiționa încălcarea termenului rezonabil de

desfășurare a procesului penal, prin încasarea cheltuielilor de judecată de la părțile în

proces.

5.2. Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Roșca

Andrei în numele inculpatului, depus la 19 iulie 2017, care a solicitat casarea acestora

și dispunerea achitării inculpatului.

În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra unei multitudini de motive expuse în cererea de apel (f.d. 113-114,

vol. III). Suplimentar, recurentul a reiterat argumentele invocate în cererea de apel, și

anume că învinuirea adusă inculpatului nu și-a găsit confirmare în cadrul judecării

cauzei, iar concluziile instanței se bazează pe o eroare gravă de fapt și motivele prin

care instanța și-a argumentat soluția sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei și

normele de drept, iar totalitatea probelor cercetate în instanța de judecată nu indică la

vinovăția inculpatului.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora,

din următoare considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat dacă se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus motivat asupra necesității

respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, just

statuând că cheltuielile judiciare suportate în cadrul desfășurării urmăririi penale, la

caz în mărime de 2429,32 lei, constituie cheltuieli efectuate în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate și nu pot fi puse în seama inculpatului, deoarece organul de

urmărire penală are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe întru

aducerea învinuirii de stat.

7

Suplimentar, Colegiul penal constată că instanța de apel justificat a reținut că

legea procesual-penală nu instituie în mod expres achitarea de către inculpat a

cheltuielilor judiciare suportate în cadrul urmăririi penale.

Din motivul corectitudinii constatărilor expuse în decizia instanței de apel,

Colegiul penal consideră că argumentele invocate în recursul depus de procuror nu și-

au găsit confirmare.

Referitor la recursul ordinar declarat de avocat în numele inculpatului.

În partea ce ține de invocarea omisiunii instanței de apel de a se pronunța asupra

motivelor invocate în cererea de apel, Colegiul penal constată că instanța de apel a

abordat detaliat argumentele apelantului, expunându-se asupra acestora prin

constatările redate în pct. 4.1. al prezentei decizii, care nu necesită o reiterare.

Din acest considerent, Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs, prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură, și anume că instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu și-a găsit confirmare.

În partea ce ține de critica aprecierii probelor de către instanța de apel, Colegiul

penal constată că aceasta este inadmisibilă. În acest context, Colegiul penal reține că

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru

recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt

reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs

separat. În acest sens, este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată

de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs. În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică

legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței

sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele recurentului

în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentul a indicat în recurs sintagma “art.

427 alin. (1) pct. 8) CPP”, fiind omisă în mod absolut desfășurarea motivelor care ar

indica asupra a careva eroare de drept prevăzută în prevederea nominalizată, ceea ce

8

implică imposibilitatea confirmării existenței unui careva temei de recurs în partea

dată.

Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea

constatărilor realizate de către instanța de apel privind vinovăția inculpatului, luând în

considerare motivarea amplă a deciziei instanței de apel în partea chestiunilor care au

fost invocate în recursurile ordinare, apreciind că temeiurile pentru recurs, invocate de

recurenți, nu și-au găsit confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri care,

examinate din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârilor judecătorești atacate,

Colegiul penal conchide că recursurile ordinare înaintat în cauză urmează a fi declarate

inadmisibile, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vasile Bolduratu și de avocatul Andrei Roșca în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai

2017, în cauza penală în privința lui Obada Pavel, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 decembrie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

9