1ra-1429/17 — Art. 217/1 alin.4; 46, 248 alin.5 CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 01.04.2016, Marin Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) și art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i stabilite pedepsele: - în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal - închisoare pe termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a exercita o activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor pe un termen de 3 ani; - în baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal - închisoare pe termen de 4 ani. În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, lui Marin Vladimir, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor pe termen de 3 ani. 1 În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa numită lui Marin Vladimir a fost suspendată condiționat pe termen de 4 patru ani.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Marin Vladimir acționând de comun acord și împreună cu Milentev Alexandru și alte persoane, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor fără scop de înstrăinare, acționând prin participație complexă, distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor pentru prepararea, păstrarea, prelucrarea, procurarea, expedierea și transportarea ilegală a precursorilor, începând cu o perioadă nedeterminată de timp și până la 13.06.2015, a săvârșit acțiuni prejudiciabile de circulație a drogurilor, manifestate prin procurarea lor din diferite surse de comercializare. Astfel, Marin Vladimir în scopul realizării intenției criminale, a organizat expedierea la 12.06.2015 din Federația Rusă, din or. Moscova în Republica Moldova, a substanței psihotrope - amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care la 13.06.2015 a fost introdusă fraudulos prin contrabandă în Republica Moldova, fiind ascunsă în bagajul neînsoțit transmis prin șoferul rutei Moscova - Chișinău. La 13.06.2015, Marin Vladimir acționând conform planului criminal, de comun acord și împreună cu Milentev Alexandru, Caisîn Dumitru și alte persoane neidentificate, au preluat de la șoferul rutei Moscova - Chișinău, de la Gara de Nord din mun. Chișinău, str. Calea Moșilor 2/1, geanta în care era tăinuită substanța psihotropă, pe care au încărcat-o pentru transportarea ulterioară în automobilul de model „Mazda” cu n/î X XX xxx. În rezultatul percheziției automobilului indicat efectuată la intersecția str. Uzinelor cu str. Vadul lui Vodă, a fost depistată și ridicată substanța psihotropă indicată, care, fiind supusă expertizei chimice, conform raportului de expertiză nr. 5842, s-a confirmat că, este substanță psihotropă - amfetamină în cantitate de 55,234 gr. Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cantitatea amfetaminei în limitele ce depășesc 1 gr, constituie proporții deosebit de mari. Conform Hotărârii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004, substanța narcotică amfetamina este inclusă în tabelul substanțele narcotice și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicinale. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Marin Vladimir a săvârșit circulația ilegală a substanțelor psihotrope fără scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare, expediere, transportare ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari. Tot el, Marin Vladimir a săvârșit și infracțiunea de contrabandă, în următoarele circumstanțe, Marin Vladimir, acționând de comun acord și împreună cu alte persoane, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice și psihotrope fără scop de înstrăinare, intenționat, fiind conștient de caracterul acțiunilor sale criminale, 2 acționând prin participație complexă, activând în calitate de coautor, pentru procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, a organizat procurarea substanțelor narcotice și psihotrope din afara hotarelor Republicii Moldova și introducerea frauduloasă a lor pe teritoriul Republicii Moldova. În așa fel, Marin Vladimir, în scopul realizării intenției criminale, împreună cu alte persoane, a procurat din afara hotarelor Republicii Moldova din Federația Rusă, amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie substanță psihotropă în cantități deosebit de mari, pe care în scopul tăinuirii de controlul vamal, a ascuns-o în bagajul neînsoțit transmis la 12.06.2015 din Federația Rusă prin șoferul rutei Moscova - Chișinău și nu a declarat-o în modul prevăzut de lege și astfel a introdus-o la 13.06.2015 pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fiind depistată la 13.06.2015 în rezultatul percheziției automobilului de model „Mazda” cu n/î X XX xxx. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Marin Vladimir a săvârșit contrabanda - trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuidu-le de controlul vamal și prin nedeclarare, săvârșite de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care pe Marin Vladimir a-l recunoaște culpabil de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) și art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, cu stabilirea pedepselor: - în baza art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal - 7 ani închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragere prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanței narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor pe termen de 3 ani. - în baza art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal - 3 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, a-i stabili lui Marin Vladimir pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 8 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor pe termen de 3 ani. În motivarea apelului procurorul a invocat că prin interceptarea convorbirilor telefonice și îmbinând alte măsuri speciale de investigații, au fost constatate acele fapte 3 care au dat o bănuială rezonabilă privind implicarea inculpatului în traficul ilicit de droguri, confirmate prin rețineri și efectuarea acțiunilor de urmărire penală. Prin stenogramele convorbirilor telefonice ale lui Marin Vladimir și ale altor membri ai grupării criminale din Republica Moldova și din Federația Rusă, au fost probate negocierile cu privire la livrarea drogurilor din Rusia și introducerea lor prin contrabandă în Republica Moldova cu intenția de comercializare și de profit material. Versiunea inculpatului precum că, nu este responsabil de cantitatea de amfetamină care a fost ridicată la 13.06.2015 în rezultatul percheziției automobilului, cât și nerecunoașterea vinei în ce privește scopul înstrăinării substanței psihotrope urmează a fi apreciată critic de către instanță, aceasta fiind o metodă de eschivare de la răspunderea penală or, aceste declarații sunt contradictorii cu probele anexate la dosar. Inculpatul nu a putut explica care ar fi motivul că prietenii lui, care au fost audiați în calitate de martori, fiind avertizați de răspunderea penală pentru darea declarațiilor false, au declarat precum că anterior inculpatul le-a vândut droguri, acestea fiind de fapt probe indirecte care confirmă scopul comiterii infracțiunilor incriminate, anume scopul de profit. Din stenogramele convorbirilor telefonice ale inculpatului cu Milentev Alexandru, Puiu Roman și cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, se constată că, de fapt au fost înregistrate convorbiri cifrate vizând negocieri cu privire la livrarea drogurilor din Rusia (cantitate, preț, venit), din care este clar că livrări de acest gen au avut loc și anterior.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, s-a dispus respingerea apelului declarat ca nefondat. 4.1. Din materialele cauzei, Colegiul a constatat că potrivit rechizitoriului, Marin Vladimir a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, după semnele calificative circulația ilegală a substanțelor psihotrope în scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare, distribuirea și înstrăinarea ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari, cu utilizarea substanțelor psihotrope a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită de un grup criminal organizat, însă instanța de fond corect a conchis că Marin Vladimir este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, după semnele calificative circulația ilegală a substanțelor psihotrope fără scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare, expediere, transportare ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari. De asemenea, Colegiul a constatat că potrivit rechizitoriului, Marin Vladimir a fost învinuit și de comiterea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, după semnele calificative trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal și prin 4 nedeclarare, săvârșite de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari, săvârșită de un grup criminal organizat, însă instanța de fond corect a conchis că Marin Vladimir este vinovat de comiterea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 248 alin. (5) lit. b),d) Cod penal, după semnele calificative trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal și prin nedeclarare, săvârșite de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv declarațiile martorilor Caisîn Dumitru, Milentev Alexandru, Puiu Roman, Novalaca Tamara, Bădilă Ion, procesul - verbal din 13.06.2015 (f.d.85-86, vol. I); raportul de expertiză chimică nr. 5842 din 16.02.2015 (f.d.93-96, vol. I); procesele - verbale de consemnare a măsurilor speciale de investigații (f.d.20, 21, 28 - 34, 48 - 49, 51 - 71, vol. I). Colegiul a fost de acord cu poziția primei instanțe care a conchis corect că, scopul realizării substanțelor narcotice de către inculpat urma să fie dovedit de către partea acuzării prin probe concludente și pertinente or, presupunerea că acesta a avut scopul de înstrăinare a acestora nu este suficientă pentru condamnarea acestuia în baza art. 2171 alin. (4) lit. b),d) Cod penal, probele acuzării fiind declarațiile martorilor Caisîn Dumitru, Milentev Alexandru și Puiu Roman precum că Marin Vladimir anterior le-ar fi vândut substanțe narcotice nu dovedesc scopul realizării substanțelor narcotice de către inculpat or, eventuala înstrăinare a substanțelor narcotice anterior nu se referă la substanțele narcotice în cantitate de 55,234 gr. în prezenta cauză penală, iar datorită necunoașterii persoanelor cărora urmau a le fi înstrăinate aceste substanțe narcotice, înstrăinarea de către inculpat a acestora este incertă, presupusă și nedovedită. Cu referire la calificativul „substanțelor psihotrope a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă”, care a fost inclus în învinuirea înaintată inculpatului, Colegiul a considerat că prima instanță a conchis corect că, utilizarea substanțelor psihotrope presupune folosirea acestora în diferite scopuri, cum ar fi prepararea altor substanțe, a medicamentelor etc., fapt care nu a fost specificat concret în învinuirea adusă inculpatului și prin urmare, acest semn calificativ urmează a fi scos din calificarea faptei prejudiciabile comise de către inculpat. De asemenea, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a constatat că, partea acuzării nu a demonstrat nici faptul că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, în cadrul unui grup criminal organizat, nefiind constatată existența unei reuniuni stabile de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni, nefiind identificat organizatorul, nefiind stabilită existența unui plan dinainte elaborat al activității infracționale comune, precum 5 și repartizarea rolurilor între membrii grupului criminal organizat în timpul pregătirii infracțiunii. Cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, instanța de fond a conchis corect de a scoate calificativul „săvârșită de un grup criminal organizat” și din învinuirea adusă inculpatului privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal pentru că partea acuzării nu a demonstrat că inculpatul a acționat în cadrul unui grup criminal organizat or, nu a fost constatată existența unei reuniuni stabile de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni. Prin urmare, instanța de fond legitim și întemeiat a conchis că toate probele în ansamblu demonstrează incontestabil că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate juridic în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, faptele sale constituie infracțiunile respective și inculpatul urmează să poarte răspundere penală pentru comiterea acestora. Cu referire la răspunderea penală și pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, Colegiul a reținut că deși inculpatul anterior a fost condamnat, antecedentele penale sunt stinse, acesta se caracterizează pozitiv, are 2 copii minori la întreținere, nu este angajat în câmpul muncii, și-a recunoscut vina în privința comiterii infracțiunii constatate de către instanța de judecată și s-a căit sincer de cele comise, acestea urmând a fi apreciate și ca circumstanțe atenuante, nu au fost reținute circumstanțe agravante și nu au fost reținute circumstanțe de liberare de răspundere penală. Având în vedere circumstanțele cauzei și ținând cont de principiile generale de aplicare a pedepsei stabilite de art. 61 alin. (2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunilor, care sunt ambele grave, de limitele pedepselor prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, de lipsa circumstanțelor agravante și prezența celor atenuante, de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, de atitudinea sa față de cele săvârșite și întrucât la materialele cauzei nu există probe care ar atesta că o pedeapsă privativă de libertate nu ar duce la corectarea și reeducarea inculpatului, Colegiul a considerat că pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal este justificată, echitabilă și rațională. De asemenea, instanța de fond corect a conchis că în privința inculpatului este întemeiată aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a 6 executării pedepsei cu închisoarea stabilită în privința acestuia, cu stabilirea unui termen de probă.

Împotriva deciziei instanței de apel depune recurs ordinar procurorul, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel. În susținerea recursului declarat procurorul menționează că partea acuzării a prezentat instanței probe pertinente, admisibile și concludente, care în volum deplin dovedesc vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate de organul de urmărire penală. La fel, forța probatorie a acestora nu a fost pusă la îndoială de partea apărării și nu s-a indicat nici un argument sau o circumstanță care ar determina nerecunoașterea probelor prezentate de învinuire ca lipsite de o putere juridică conferită de legislația procesual-penală și acumularea acestora cu încălcări de procedură penală. Instanța de judecată, nu a dat o apreciere probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui Marin Vladimir în comiterea infracțiunii incriminate de organul de urmărire penală. Instanța de apel s-a limitat la aprecierile date de către instanța de fond, ulterior dându-le putere probatorie în instanța de apel, astfel nepronunțându-se asupra tuturor motivelor expuse în apelul procurorului.

Judecând recursul ordinar și verificând legalitatea hotărârii atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit dispoziției art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel, se referă la următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele 7 infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Din conținutul deciziei recurate rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei a comis un șir de erori și anume: În primul rând, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept numai cu privire la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei instanțe. Dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie să corespundă concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă. În speță, se reține că potrivit rechizitoriului, Marin Vladimir a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, adică circulația ilegală a substanțelor psihotrope în scop de înstrăinare, prin procurarea, păstrarea, distribuirea și înstrăinarea ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari, cu utilizarea substanțelor psihotrope a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită de un grup criminal organizat. Examinând cauza, instanța de fond, în partea dispozitivă a sentinței, a stabilit vinovăția și pedeapsa lui Marin Vladimir în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume circulația ilegală a substanțelor psihotrope fără scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare, expediere și transportare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari, pe când în partea descriptivă a acesteia, a constatat ca fiind dovedite în privința lui Marin Vladimir acțiunile de preparare, păstrare, prelucrare, procurare, expediere și transportare ilegală. Prin urmare, Colegiul reține că fapta constatată prin sentință este una neclară, instanța atribuind inculpatului acțiuni de preparare și prelucrare a substanțelor psihotrope, care nu se conțin nici în învinuirea înaintată lui Marin Vladimir, nici în conținutul normei penale în baza căreia au fost încadrate acțiunile inculpatului. Mai mult, în conținutul art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal în baza căruia au fost încadrate acțiunile inculpatului, nu se regăsește nici calificativul săvârșită de mai multe persoane. Astfel, Colegiul constată că au fost încălcate cerințele art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală potrivit căruia, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, eroare care ulterior a fost menținută de către instanța de apel prin menținerea sentinței atacate. Situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în recurs, fiind constatată o încălcarea flagrantă de către instanța de apel a prevederilor art. 394 Cod de procedură 8 penală, or, conform art. 419 Cod de procedură penală - rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, prin urmare constatându-se că motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice dispozitivului hotărârii, temei ce se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. În altă ordine de idei, Colegiul consideră pripită concluzia instanțelor de fond privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și menționează că deosebirea dintre infracțiunile prevăzute la art. 217 și 2171 Cod penal se referă la lipsa sau la prezența scopului de înstrăinare. Lipsa scopului de înstrăinare în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 217 Cod penal denotă dorința făptuitorului de a întrebuința substanțele narcotice, psihotrope sau analoagele acestora pentru consum propriu ori alte asemenea dorințe. Astfel, pentru delimitarea acestor infracțiuni trebuie avute în vedere circumstanțele în care a acționat inculpatul, acțiunile premergătoare acestora, toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta infracțională cât și cantitatea substanțelor psihotrope depistate. Instanța de apel la judecarea cauzei urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să aprecieze conform art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de inculpat se încadrează în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal după cum a hotărât instanța de fond sau în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, după cum i-a fost înaintată învinuirea lui Marin Vladimir. Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că ultima a preluat argumentele formulate de prima instanță în sentință și folosind fraze generale, a menținut încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului efectuată de instanța de fond, nu a respins argumentat toate alegațiile apelantului invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare. În al doilea rând, Colegiul penal constată că, instanța de apel, respingând apelul procurorului cu menținerea sentinței, a considerat justă concluzia primei instanțe privind încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, totodată considerându-se că partea acuzării nu a demonstrat faptul comiterii infracțiunii de către inculpat prin participație sub forma grupului criminal organizat prevăzut de art. 46 Cod penal. Instanța de recurs, verificând aspectele învinuirii imputate lui Marin Vladimir, constată că instanțele de fond, deși corect au stabilit că inculpatul a săvârșit infracțiunea de contrabandă a substanțelor narcotice în proporții deosebit mari, acestea eronat au încadrat acțiunile lui în prevederile alin. (5) lit. d) al articolului menționat. În acest sens Colegiul atestă că, potrivit legislației în vigoare, acțiunile legate de transportarea ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor peste frontiera vamală a Republicii Moldova urmează a fi calificate în baza unui concurs ideal de infracțiuni 9 prevăzute de art. 248 alin. (2) Cod penal, indiferent de proporțiile în care a fost comisă, și, după caz, de art. 217 sau 2171 Cod penal. Totodată, instanțele de fond, au constatat că în vederea comiterii infracțiunilor, Marin Vladimir a acționat de comun acord și împreună cu alte persoane prin participație complexă, activând în calitate de coautor. Astfel, Colegiul reține că instanțele de fond atribuind inculpatului calitatea de „coautor”, nu motivează în nici un fel acest aspect. În această ordine de idei, Colegiul menționează că potrivit art. 45 Cod penal, infracțiunea se consideră săvârșită cu participație complexă dacă la săvârșirea ei participanții au contribuit în calitate de autor, organizator, instigator sau complice. Pentru a fi în prezența infracțiunii săvârșite în participație complexă este necesar ca pe lângă autor la săvârșirea infracțiunii să coopereze încă cel puțin o persoană care să contribuie la săvârșirea infracțiunii (organizator, instigator sau complice). Participarea mai multor autori nu formează participație complexă, decât dacă este prezent cel puțin un alt participant, în caz contrar, fapta se consideră săvârșită cu participație simplă. Calitatea de coautor, care a fost atribuită lui Marin Vladimir de către instanțele de fond, o au toți membrii anume a grupului criminal organizat, prevăzut la art. 46 Cod penal, indiferent de rolul executat la săvârșirea infracțiunii. În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală și în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod procedură penală, întrucât asemenea erori nu pot fi corectate în instanța de recurs. Este de menționat că orice schimbare a încadrării juridice, atât în sensul atenuării, cât și a agravării, urmează a fi minuțios analizată și argumentată de instanța deferită cu judecarea cauzei. Instanțele, atunci când constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate acestuia prin rechizitoriu și necesitatea recalificării faptelor în baza altei norme penale, urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală care să corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală. De asemenea, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual- penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, 10 să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de procurorul Procuraturii de circumscripție Chișinău, Tudor Cojocaru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, în cauza penală în privința lui Marin Vladimir, și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia pronunțată integral la 05 decembrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Elena Covalenco Iurie Diaconu Ion Guzun 11