1ra-1519/2018 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, 248 alin. 5 lit. b, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217/1 alin. 4 lit. b, 248 alin. 5 lit. b, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-1519/2018 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, 248 alin. 5 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1519/2018 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 20 noiembrie 2018 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în următoarea componență: Președinte – Vladimir Timofti, Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Iurie Bejenaru, a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Bobeică Vasile în numele inculpatului Marin Vladimir, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, emisă în cauza penală în privința lui Marin Vladimir XXXXX, născut la XXXXX Termenul de examinare a cauzei: prima instanță: de la 01.10.2015 - până la 01.04.2016. instanța de apel: de la 07.06.2016 - până la 24.05.2017.
instanța de recurs ordinar: de la 10.08.2017– până la 07.11.2017. instanța de apel: de la 13.12.2017 - până la 21.02.2018. instanța de recurs ordinar: de la 29.06.2018– până la 20.11.2018 Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală, legal executată. A C O N S T A T A T :
Prin rechizitoriu, Marin Vladmir a fost pus sub învinuire de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) și art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal. 1.1 Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 01 aprilie 2016, Marin Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) și art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa după cum urmează: 1 - în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, închisoare pe termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a exercita o activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor pe un termen de 3 ani; - în baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, închisoare pe termen de 4 ani. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit definitiv, pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor pe termen de 3 ani. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei numite lui Marin Vladimir, a fost suspendată condiționat pe termen de 4 patru ani.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Marin Vladimir acționând de comun acord și împreună cu XXXXX și alte persoane, în privința cărora cauza penală a fost disjungată, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor fără scop de înstrăinare, acționând prin participație complexă, distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor pentru prepararea, păstrarea, prelucrarea, procurarea, expedierea și transportarea ilegală a precursorilor, începând cu o perioadă nedeterminată de timp și până la 13.06.2015, a săvârșit acțiuni prejudiciabile de circulație a drogurilor, manifestate prin procurarea lor din diferite surse de comercializare. Astfel, Marin Vladimir în scopul realizării intenției criminale, a organizat expedierea la 12.06.2015 din XXXXX, în Republica Moldova, a substanței psihotrope - amfetamina în cantitate de 55,234 grame, care la 13.06.2015 a fost introdusă fraudulos prin contrabandă în Republica Moldova, fiind ascunsă în bagajul neînsoțit transmis prin șoferul rutei XXXXX - Chișinău. La 13.06.2015, Marin Vladimir acționând conform planului criminal, de comun acord și împreună cu XXXXX, XXXXX și alte persoane neidentificate, în privința cărora cauza penală a fost disjungată, au preluat de la șoferul rutei XXXXX - Chișinău, de la Gara de Nord din mun. Chișinău, XXXXX, geanta în care 2 era tăinuită substanța psihotropă, pe care au încărcat-o pentru transportarea ulterioară în automobilul de model „Mazda” cu n/î XXXXX. În rezultatul percheziției automobilului indicat, efectuată la intersecția XXXXX cu str. XXXXX, a fost depistată și ridicată substanța psihotropă indicată, care, fiind supusă expertizei chimice, conform raportului de expertiză nr. XXXXX, s-a confirmat că, este substanță psihotropă - amfetamină în cantitate de 55,234 gr. Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cantitatea amfetaminei în limitele ce depășesc 1 gr, constituie proporții deosebit de mari. Conform Hotărârii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004, substanța narcotică amfetamina este inclusă în tabelul substanțele narcotice și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicinale. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Marin Vladimir a săvârșit circulația ilegală a substanțelor psihotrope fără scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare, expediere, transportare ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari. Tot el, Marin Vladimir a săvârșit și infracțiunea de contrabandă, în următoarele circumstanțe: Marin Vladimir, acționând de comun acord și împreună cu alte persoane, în privința cărora cauza penală a fost disjungată, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice și psihotrope fără scop de înstrăinare, intenționat, fiind conștient de caracterul acțiunilor sale criminale, acționând prin participație complexă, activând în calitate de coautor, pentru procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, a organizat procurarea substanțelor narcotice și psihotrope din afara hotarelor Republicii Moldova și introducerea frauduloasă a lor pe teritoriul Republicii Moldova. În așa fel, Marin Vladimir, în scopul realizării intenției criminale, împreună cu alte persoane, în privința cărora cauza penală a fost disjungată, a procurat din afara hotarelor Republicii Moldova, din XXXXX, amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie substanță psihotropă în cantități deosebit de mari, pe care în scopul tăinuirii de controlul vamal, a ascuns-o în bagajul neînsoțit transmis la 12.06.2015 din XXXXX prin șoferul rutei XXXXX - Chișinău și nu a declarat-o în modul prevăzut de 3 lege și astfel a introdus-o la 13.06.2015 pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fiind depistată la 13.06.2015 în rezultatul percheziției automobilului de model „Mazda” cu n/î XXXXX. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Marin Vladimir a săvârșit contrabanda - trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal și prin nedeclarare, săvârșite de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în procuratura mun. Chișinău, Tatiana Vidrașco, prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Marin Vladimir să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) și art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, cu stabilirea pedepselor: - în baza art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal - 7 ani închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragere, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanței narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor pe termen de 3 ani, - în baza art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal - 3 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, stabilirea lui Marin Vladimir pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 8 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor pe termen de 3 ani. În susținerea apelului, procurorul a expus următoarele: - prin interceptarea convorbirilor telefonice și îmbinând alte măsuri speciale de investigații, au fost constatate acele fapte care au dat o bănuială rezonabilă privind implicarea inculpatului în traficul ilicit de droguri, confirmate prin rețineri și efectuarea acțiunilor de urmărire penală; - prin stenogramele convorbirilor telefonice ale lui Marin Vladimir și ale altor membri ai grupării criminale din Republica Moldova și din XXXXX, au fost probate negocierile cu privire la livrarea drogurilor din Rusia și introducerea lor prin contrabandă în Republica Moldova cu intenția de comercializare și de profit material; 4 - versiunea inculpatului precum că, nu este responsabil de cantitatea de amfetamină care a fost ridicată la 13.06.2015 în rezultatul percheziției automobilului, cât și nerecunoașterea vinei în ce privește scopul înstrăinării substanței psihotrope urmează a fi apreciată critic de către instanță, aceasta fiind o metodă de eschivare de la răspunderea penală, or, aceste declarații sunt contradictorii cu probele anexate la dosar; - inculpatul nu a putut explica care ar fi motivul că prietenii lui, care au fost audiați în calitate de martori, fiind avertizați de răspunderea penală pentru darea declarațiilor false, au declarat precum că anterior inculpatul le-a vândut droguri, acestea fiind de fapt probe indirecte care confirmă scopul comiterii infracțiunilor incriminate, anume scopul de profit; - din stenogramele convorbirilor telefonice ale inculpatului cu XXXXX XXXXX și cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, se constată că, de fapt au fost înregistrate convorbiri cifrate vizând negocieri cu privire la livrarea drogurilor din XXXXX (cantitate, preț, venit), din care este clar că livrări de acest gen au avut loc și anterior.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.
Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, pronunțată integral la 21 iunie 2017, a declarat recurs ordinar procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tudor Cojocaru la data de 13 iulie 2017, prin care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanța de apel, în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, din 07 noiembrie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În susținerea soluției emise, instanța de recurs ordinar a statuat că, instanța de apel la examinarea cauzei a comis un șir de erori și anume: Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept numai cu privire la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii 5 primei instanțe. Dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie să corespundă concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă: „În speță, se reține că potrivit rechizitoriului, Marin Vladimir a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, adică circulația ilegală a substanțelor psihotrope în scop de înstrăinare, prin procurarea, păstrarea, distribuirea si înstrăinarea ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari, cu utilizarea substanțelor psihotrope a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită de un grup criminal organizat. Examinând cauza, instanța de fond, în partea dispozitivă a sentinței, a stabilit vinovăția și pedeapsa lui Marin Vladimir în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume „circulația ilegală a substanțelor psihotrope fără scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare, expediere si transportare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari”, pe când în partea descriptivă a acesteia, a constatat ca fiind dovedite în privința lui Marin Vladimir acțiunile de „preparare, păstrare, prelucrare, procurare, expediere si transportare ilegală”. Prin urmare, instanța de recurs ordinar, a reținut că, fapta constatată prin sentință este una neclară, instanța atribuind inculpatului acțiuni de „preparare si prelucrare a substanțelor psihotrope”, care nu se conțin nici în învinuirea înaintată lui Marin Vladimir, nici în conținutul normei penale în baza căreia au fost încadrate acțiunile inculpatului. Mai mult, în conținutul art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal în baza căruia au fost încadrate acțiunile inculpatului, nu se regăsește nici calificativul „săvârșită de mai multe persoane”. Astfel, instanța de recurs a constatat că, au fost încălcate cerințele art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală potrivit cărora: „partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită”, eroare care ulterior a fost menținută de către instanța de apel prin menținerea sentinței atacate. Instanța de recurs a considerat că, situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în ordine de recurs ordinar, fiind constatată o încălcare flagrantă de către instanța de apel a prevederilor art. 394 Cod de procedură penală, or, conform art. 419 Cod de procedură penală, „rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător”, prin urmare constatându-se că motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice dispozitivului hotărârii, temei ce a fost încadrat în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. În altă ordine de idei, 6 instanța de recurs ordinar a considerat pripită concluzia instanțelor de fond privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și a menționat că deosebirea dintre infracțiunile prevăzute la art. 217 și 2171 Cod penal, se referă la lipsa sau la prezența scopului de înstrăinare. Lipsa scopului de înstrăinare în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 217 Cod penal, denotă dorința făptuitorului de a întrebuința substanțele narcotice, psihotrope sau analoagele acestora pentru consum propriu ori alte asemenea dorințe. Astfel, pentru delimitarea acestor infracțiuni, trebuie avute în vedere circumstanțele în care a acționat inculpatul, acțiunile premergătoare acestora, toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta infracțională cât și cantitatea substanțelor psihotrope depistate. Instanța de recurs ordinar a evidențiat că, instanța de apel la judecarea cauzei urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să aprecieze conform art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de inculpat se încadrează în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, după cum a hotărât instanța de fond sau în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, după cum i-a fost înaintată învinuirea lui Marin Vladimir. Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, instanța de recurs ordinar a menționat că instanța de apel a preluat argumentele formulate de prima instanță în sentință și folosind fraze generale, a menținut încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului efectuată de instanța de fond, nu a respins argumentat toate alegațiile apelantului invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare. De asemenea instanța de recurs ordinar a constatat că, instanța de apel, respingând apelul procurorului cu menținerea sentinței, a considerat justă concluzia primei instanțe privind încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, totodată considerându-se că partea acuzării nu a demonstrat faptul comiterii infracțiunii de către inculpat prin participație sub forma grupului criminal organizat prevăzut de art. 46 Cod penal. Astfel verificând aspectele învinuirii imputate lui Marin Vladimir, a fost constatat că instanțele de fond, deși corect au stabilit că inculpatul a săvârșit infracțiunea de contrabandă a substanțelor narcotice în proporții deosebit mari, acestea eronat au încadrat acțiunile lui în prevederile alin. (5) lit. d) al articolului menționat. În acest sens instanța 7 de recurs ordinar a atestat că, potrivit legislației în vigoare, acțiunile legate de transportarea ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor peste frontiera vamală a Republicii Moldova urmează a fi calificate în baza unui concurs ideal de infracțiuni prevăzute de art. 248 alin. (2) Cod penal, indiferent de proporțiile în care a fost comisă, și, după caz, de art. 217 sau 2171 Cod penal. Totodată, instanțele de fond, au constatat că în vederea comiterii infracțiunilor, Marin Vladimir a acționat de comun acord si împreună cu alte persoane prin participație complexă, activând în calitate de coautor. Astfel, instanța de recurs ordinar a reținut că instanțele de fond atribuind inculpatului calitatea de „coautor”, nu motivează în nici un fel acest aspect. În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar a menționat că, potrivit art. 45 Cod penal, infracțiunea se consideră săvârșită cu participație complexă dacă la săvârșirea ei participanții au contribuit în calitate de autor, organizator, instigator sau complice. Pentru a fi în prezența infracțiunii săvârșite în participație complexă este necesar ca pe lângă autor la săvârșirea infracțiunii să coopereze încă cel puțin o persoană care să contribuie la săvârșirea infracțiunii (organizator, instigator sau complice). Participarea mai multor autori nu formează participație complexă, decât dacă este prezent cel puțin un alt participant, în caz contrar, fapta se consideră săvârșită cu participație simplă. Calitatea de coautor, care a fost atribuită lui Marin Vladimir de către instanțele de fond, o dețin toți membrii anume a grupului criminal organizat, prevăzut la art. 46 Cod penal, indiferent de rolul executat la săvârșirea infracțiunii. În viziunea instanței de recurs ordinar, erorile procesuale admise de către instanța de apel, cad sub incidenta prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală și în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod procedură penală, întrucât asemenea erori nu pot fi corectate în instanța de recurs. De asemenea a fost menționat că orice schimbare a încadrării juridice, atât în sensul atenuării, cât și a agravării, urmează a fi minuțios analizată și argumentată de instanța deferită cu judecarea cauzei. Instanțele, atunci când constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate acestuia prin rechizitoriu și necesitatea recalificării faptelor în baza altei norme penale, urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv. 8 La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să înlăture erorile menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală care să corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală. De asemenea, instanța de apel urma să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.
Rejudecând cauza, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, a fost admis apelul procurorului, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Marin Vladimir a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d); 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa: - în baza art. 2171 alin.(4) lit. b), d) Cod penal, închisoare pe termen de 7 ( șapte ) ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic, circulației substanțelor psihotrope sau analoagelor lor pe termen de 3 ( trei ) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. - în baza art. 46-248 alin.(5), lit. b), d) Cod penal, închisoare pe termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, se stabilește o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 8 (opt) ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic, circulației substanțelor psihotrope sau analoagelor lor pe termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 9 S-a dispus calcularea termenului executării pedepsei din data reținerii, cu includerea în acest termen a perioadei aflării în stare de arest la domiciliu, de la 15.06.2015 până la 01.04.2016. 7.1. În susținerea poziției, instanța de apel a constatat că, prima instanță în partea dispozitivă a sentinței, a stabilit vinovăția și pedeapsa lui Marin Vladimir în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume circulația ilegală a substanțelor psihotrope fără scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare, expediere si transportare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari, pe când în partea descriptivă a acesteia, a constatat ca fiind dovedite în privința lui Marin Vladimir acțiunile de preparare, păstrare, prelucrare, procurare, expediere și transportare ilegală. În acest aspect, instanța de apel a considerat că, fapta constatată prin sentință, este neclară, prima instanță atribuind inculpatului acțiuni de preparare și prelucrare a substanțelor psihotrope, care nu se conțin nici în învinuirea înaintată lui Marin Vladimir, nici în conținutul normei penale în baza căreia au fost încadrate acțiunile inculpatului. În afară de aceasta, în conținutul art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, în baza căruia au fost încadrate acțiunile inculpatului, nu se regăsește nici calificativul „săvârșită de mai multe persoane”. Prin urmare, au fost încălcate prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit cărora, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită. Astfel, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, instanța de apel a considerat că în rechizitoriu, acțiunile lui Marin Vladimir au fost corect încadrate juridic și totodată reieșind din materialele dosarului, instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpatului Marin Vladimir se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, după semnele calificative - „circulația ilegală a substanțelor psihotrope în scop de înstrăinare, prin procurarea, păstrarea, distribuirea și înstrăinarea ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari, cu utilizarea substanțelor psihotrope a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită de un grup criminal organizat”. În acest sens, în conformitate cu art. 385 alin. (1), pct. 1)-9), 13) Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat că: Marin Vladimir, acționând de comun acord și împreună cu XXXXX și alte persoane, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor în scop de înstrăinare, acționând prin participație, sub forma grupului criminal organizat, 10 distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor pentru preparare, păstrare, prelucrare, procurare, expediere și transportare, distribuire si vânzare ilegală a precursorilor, începând cu o perioadă nedeterminată de timp și până la 13.06.2015, a săvârșit acțiuni prejudiciabile de circulație ilicită a drogurilor, manifestată prin procurarea lor din diferite surse de comercializarea de către alte persoane. Astfel, Marin Vladimir, în scopul realizării intenției criminale, acționând în interes material, în scop de profit din comercializarea drogurilor, a organizat expedierea la 12.06.2015 din XXXXX, în Republica Moldova, a substanței psihotrope - amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care la 13.06.2015 a fost introdusă fraudulos prin contrabandă în Republica Moldova, fiind ascunsă în bagajul neînsoțit transmis prin șoferul rutei XXXXX - Chișinău. La 13.06.2015, Marin Vladimir, acționând conform planului criminal de comun acord și împreună cu XXXXX și alte persoane neidentificate, au preluat de la șoferul rutei XXXXX - Chișinău, de la Gara de Nord din mun. Chișinău, XXXXX, geanta în care era tăinuită substanța psihotropă indicată, pe care au încărcat-o, pentru transportarea ulterioară, în automobilul de model „Mazda" cu n/î XXXXX, cu scopul punerii în circulație ilegală prin comercializare către alte persoane. În rezultatul percheziției automobilului indicat, efectuată la intersecția str. XXXXX cu str. XXXXX, a fost depistată si ridicată substanța psihotropă indicată, care, fiind supusă expertizei chimice, conform raportului de expertiză nr. XXXXX, s-a confirmat că este substanță psihotropă - amfetamină în cantitate de 55,234 gr. Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cantitatea amfetaminei în limitele ce depășesc 1 gram, constituie proporții deosebit de mari. Conform Hotărârii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004, substanța narcotică amfetamina este inclusă în tabelul substanțele narcotice și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicinale. Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a considerat că în rechizitoriu, acțiunile lui Marin Vladimir au fost corect încadrate juridic, și totodată, reieșind din materialele dosarului, instanța de apel a constat că în acțiunile inculpatului Marin Vladimir se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 46, 248 alin. (5) lit. b) și d) Cod penal, adică contrabanda, după semnele calificative - „trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal și prin nedeclarare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții 11 deosebit de mari, săvârșită de un grup criminal organizat”. În această latură, instanța de apel a constatat că: Marin Vladimir, acționând de comun acord și împreună cu alte persoane, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice și psihotrope în scop de înstrăinare, intenționat, fiind conștient de caracterul acțiunilor sale criminale, acționând prin participație sub forma grupului criminal organizat, distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, pentru procurare, păstrare, expediere, transportare, distribuire și vânzare, au organizat o rețea criminală de procurare a substanțelor narcotice și psihotrope din afara hotarelor Republicii Moldova și introducerea frauduloasă a lor pe teritoriul Republicii Moldova. În așa fel, Marin Vladimir, în scopul realizării intenției criminale, împreună cu alți membri ai grupului criminal, a procurat din afara hotarelor Republicii Moldova - din XXXXX, amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie substanță psihotropă în cantități deosebit de mari, pe care în scopul tăinuirii de controlul vamal, au ascuns-o în bagajul neînsoțit transmis la 12.06.2015 din XXXXX prin șoferul rutei XXXXX - Chișinău și nu au declarat-o în modul prevăzut de lege și astfel au introdus-o la 13.06.2015 pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fiind depistată la 13.06.2015 în rezultatul percheziției automobilului de model „Mazda” cu n/î XXXXX. În pofida faptului că inculpatul Marin Vladimir nu și-a recunoscut vina în privința comiterii infracțiunilor incriminate, în opinia instanței de apel, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin probele administrate la cauza penală, care au fost cercetate și verificate în ședința instanței de apel, și anume: declarațiile martorilor: Caisîn Dumitru; Milentev Alexandru; Puiu Roman; Novoloaca Tamara; Bădilă Ion precum și prin: procesul - verbal din 13.06.2015 de efectuare a percheziției automobilului de model „Mazda” cu n/î XXXXX; raportul de expertiză chimică nr. XXXXX din XXXXX; procesele - verbale de consemnare a măsurilor speciale de investigații de interceptarea și înregistrarea comunicărilor telefonice. Instanța de apel cercetând în cumul, probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit în sarcina inculpatului Marin Vladimir încadrarea juridică corespunzătoare, și anume - art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, după semnele calificative „circulația ilegală a substanțelor psihotrope în 12 scop de înstrăinare, prin procurarea, păstrarea, distribuirea și înstrăinarea ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari, cu utilizarea substanțelor psihotrope a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită de un grup criminal organizat”. Instanța de apel a descris încadrarea faptelor inculpatului Marin Vladimir, în prevederile componențelor infracțiunilor incriminate. De asemenea instanța de apel a reținut și faptul că inculpatul, fiind audiat în ședința de judecată, deși nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate, a declarat că, până la revenirea în Republica Moldova din XXXXX, la 28.04.2015, a activat în XXXXX în calitate de dispecer la o companie de montaj a contoarelor de apă. Dat fiind faptul că anterior Caisîn Dumitru i-a acordat gratuit pentru consum propriu substanțe narcotice, s-a adresat unui cunoscut pe nume Sașa din XXXXX, care-i era dator cu o sumă de bani pentru careva servicii prestate anterior, să-i transmită, expedieze prin autobuzul de rută XXXXX - Chișinău, aproximativ 0,8 gr de amfetamină. La fel, inculpatul a recunoscut că a purtat discuție telefonică cu Sașa la data de 12.06.2015, ultimul confirmând transmiterea substanțelor narcotice ascunse în bagajul neînsoțit prin intermediul autobuzului de rută, a recunoscut și faptul că a organizat recepționarea coletului prin intermediul lui Caisîn Dumitru, Milentev Alexandru și Catruc Daria, pe care i-a informat despre conținutul coletului. În acest context, instanța de apel a apreciat critic versiunea inculpatului Marin Vladimir precum că nu este responsabil de cantitatea de amfetamină care a fost ridicată la 13.06.2015, precum apreciază critic și nerecunoașterea vinei în ce privește scopul înstrăinării substanței psihotrope, aceasta fiind o metodă de eschivare a inculpatului de la răspunderea penală, or, aceste declarații contravin concluziilor examinării materialelor dosarului. Instanța de apel a reținut că inculpatul Marin Vladimir nu a putut explica care ar fi motivul că prietenii săi - Milentev Alexandr și Puiu Roman, care au fost audiați în calitate de martori, fiind avertizați de răspunderea penală pentru darea declarațiilor false, au declarat că anterior, inculpatul le-a vândut droguri, iar martorul Caisîn Dumitru pentru faptul recepționării coletului de la gară auto pe data de 13.06.2015 urma să primească o doză, fapt care confirmă indirect și direct scopul comiterii infracțiunilor incriminate și anume scopul de profit al inculpatului. În afară de aceasta, reieșind din stenogramele convorbirilor telefonice ale inculpatului Marin Vladimir cu Milentev Alexandr și Puiu Roman, au fost înregistrate convorbiri cifrate vizând negocierile despre livrarea drogurilor 13 din XXXXX (cantitate, preț, venit), din care rezultă că livrări de acest gen au avut loc și anterior. Totodată, instanța de apel a apreciat critic versiunea inculpatului precum că în interceptările telefonice înregistrate de organul de urmărire penală, de fapt nu este vorba despre clarificarea modalității de desfacere, locurile de întâlnire, traseele de transportare, prețurile, masa dozelor drogurilor solicitate, dar despre procurarea și vinderea ulterioară a unor licențe, or, partea apărării nu a prezentat probe care să demonstreze că activitatea inculpatului are legătură cu pretinsele vânzări de licențe, iar această activitate se desfășoară în corespundere cu legislația ce vizează licențierea și nu în modul descris de inculpat, ceea ce pus la îndoială veridicitatea poziției sale. De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiate alegațiile părții apărării precum că nu cunoștea că din XXXXX urmează să-i fie transmise droguri în cantitatea care a fost ridicată în rezultatul percheziției automobilului, or, este în afara oricărui dubiu că reieșind din costul substanțelor narcotice, cantitatea de amfetamină depistată în rezultatul percheziției nu putea avea titlul de „cadou”. În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă imputată inculpatului, instanța de apel, cercetând în cumul, probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a considerat că în acțiunile inculpatului Marin Vladimir se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 46, 248 alin. (5) lit. b) și d) Cod penal, adică contrabanda, după semnele calificative - „trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal și prin nedeclarare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari, săvârșită de un grup criminal organizat”. În ceea ce privește, pedeapsa penală care urmează a fi aplicată inculpatului Marin Vladimir pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) și art.46, 248 alin.(5) lit. b) și d) Cod penal, instanța de apel a notat că în privința inculpatului Marin Vladimir au fost reținute circumstanțele agravante prevăzute la art. 77 alin. (1) lit. a) și c) Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză și săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație, iar circumstanțe atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal sau 14 temeiuri de liberare a inculpatului Marin Vladimir de răspundere penală, n-au fost constatate. Astfel, instanța de apel, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite - una fiind gravă, iar alta deosebit de gravă, de persoana inculpatului Marin Vladimir, care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, de prezența circumstanțelor agravante și lipsa celor atenuante, reținând faptul că inculpatul Marin Vladimir nu și-a recunoscut vina în comiterea faptelor infracționale incriminate acestuia, a conchis de a-i aplica inculpatului Marin Vladimir pedeapsă privativă de libertate, conform limitelor normelor incriminate, totodată, dat fiind că infracțiunile au fost comise prin concurs ideal, a urmat aplicarea pedepsei definitive prin prisma prevederilor art. 84 alin.(1) Cod penal, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic, circulației substanțelor psihotrope sau analoagelor acestora.
Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, pronunțată integral la 21 martie 2018, a fost atacată cu recurs ordinar la 02 aprilie 2018 de către avocatul Vasile Bobeică în numele inculpatului Marin Vladimir, prin care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței. În motivarea recursului ordinar declarat, avocatul a susținut următoarele: - decizia instanței de apel este ilegală, abuzivă și pasibilă casării, or, instanța de apel și-a întemeiat soluția de condamnare pe aceleași probe care au fost examinate în instanța de fond și cărora li sa dat o apreciere prin prisma art. 101 Cod de procedură penală; - acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe noi, care în coroborare cu probele deja existente ar putea fi apreciate altfel; - partea acuzării nu a adus careva dovezi ce ar demonstra că inculpatul a utilizat substanțele psihotrope a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, acest semn calificativ urmând a fi înlăturat la calificarea faptei prejudiciabile comise de către inculpat; - partea acuzării a rezumat că inculpatul a comis infracțiunile prin participație sub formă de grup criminal organizat, însă potrivit art. 46 Cod penal, grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s- au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni; - suportul probatoriu nu este suficient pentru demonstrarea comiterii 15 faptei prejudiciabile în cadrul unui grup criminal organizat, nefiind constatată existența unei reuniuni stabile de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni, fără a fi identificată în componența lui a uni organizator, nefiind stabilită existența unui plan dinainte elaborat al activității infracționale comune, precum și repartizarea rolurilor între membrii grupului criminal organizat în timpul pregătirii infracțiunii. - partea acuzării nu a demonstrat faptul comiterii infracțiunii prin participația sub forma grupului criminal organizat. - inculpatul a recunoscut că a organizat recepționarea coletului prin intermediul lui Caisîn Dumitru, Milentiev Alexandru și Catruc Daria, însă aceasta nu face temei pentru încadrarea juridică efectuată de instanța de apel, or, latura subiectivă și obiectivă a infracțiunii, cu atât mai mult, participația acestora într-o grupare criminală organizată, nu se întrunesc în acțiunile lui Marin Vladimir. - instanța de apel nu a argumentat aplicarea agravantei de „grup criminal organizat”, menționând în acest sens că inculpatul Marin Vladimir a acționat în calitate de coautor la comiterea acestei infracțiuni, acționând de comun acord cu Milentiev Alexandru și alți membri a grupului criminal care nu au fost identificați de către organul de urmărire penală, distribuind preventiv rolurile fiecărui. Astfel instanța pune drept suport pentru agravanta dată, prezumatele acțiuni și roluri a acestor prezumate persoane, or, instanța nu a identificat tipul și forma participației, menționând că acțiunile prejudiciabile au fost comise în coautorat.
Asupra recursului declarat, a depus referință, procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca vădit neîntemeiat.
Judecând recursul ordinar, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, din alte motive decât cele invocate, cu casarea parțială a deciziei atacate, reieșind din următoarele raționamente. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului. Potrivit cererii de recurs declarată de către avocatul Bobeică Vasile în numele inculpatului Marin Vladimir, au fost indicate în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct.8) Cod de procedură 16 penală, însă nu este specificat în sensul normelor indicate, care este și în ce constă concret, eroarea de drept admisă de către instanța de apel la judecarea cauzei. Analizând argumentele recurentului precum că: „instanța de apel și-a întemeiat soluția de condamnare pe aceleași probe care au fost examinate în instanța de fond; acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe noi, care în coroborare cu probele deja existente ar putea fi apreciate altfel; suportul probatoriu nu este suficient pentru demonstrarea comiterii faptei prejudiciabile în cadrul unui grup criminal organizat”, toate acestea în ansamblu reprezintă dezacordul recurentului cu modalitatea de gestionare și apreciere a probelor de către instanța de apel. Colegiul penal lărgit concluzionează respingerea acestora, care în opinia recurentului susțin temeiurile pentru recurs indicate, or, respectivele în concentrația sa reprezintă o critică asupra aprecierii probelor puse de către instanța de apel la baza condamnării inculpatului, critică care în opinia sa este justificată și impune necesitatea casării deciziei atacate. În contextul dat, Colegiul penal lărgit reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. Este necesar de a menționa că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Totodată, Colegiul penal lărgit statuează că, critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. Suplimentar celor menționate, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel și-a motivat pe deplin soluția emisă în privința vinovăției inculpatului Marin Vladimir, inclusiv și prin cele reținute de către instanța de recurs la pct. 7.1. al prezentei decizii, pe care instanța de recurs le însușește și care nu necesită o reiterare suplimentară din motivul 17 temeiniciei lor, concomitent reținând și corectitudinea constatării, calificării și încadrării juridice faptelor inculpatului Marin Vladimir reieșind din legislația pertinentă ce era în vigoare la acel moment, stabilit și faptul că instanța de apel s-a expus asupra argumentelor indicate de părți în cardul judecării în ordine de apel, acordându-le aprecierea corespunzătoare, fiecărui argument în parte. De asemenea, Colegiul penal lărgit se raliază la poziția instanței de apel, care just a respins alegațiile părții apărării privind nevinovăția inculpatului Marin Vladimir, or, instanța de apel examinând aceleași argumente ce au fost înaintate în prezentul recurs de către partea apărării, sub aspectul că probele prezentate în sprijinul învinuirii nu dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, au fost corect apreciate ca nefondate reieșind din probele administrate la cauza penală, care au fost cercetate și verificate în ședința instanței de apel, și anume: declarațiile martorilor: Caisîn Dumitru; Milentev Alexandru; Puiu Roman; Novoloaca Tamara; Bădilă Ion precum și prin: procesul - verbal din 13.06.2015 de efectuare a percheziției automobilului de model „Mazda” cu n/î XXXXX; raportul de expertiză chimică nr. XXXXX din XXXXX; procesele - verbale de consemnare a măsurilor speciale de investigații de interceptarea și înregistrarea comunicărilor telefonice, concomitent instanța de apel stabilind că martorii Milentev Alexandr și Puiu Roman, fiind avertizați de răspunderea penală pentru darea declarațiilor false, au declarat că anterior inculpatul le-a vândut droguri, iar martorul Caisîn Dumitru pentru faptul recepționării coletului de la gara auto la 13.06.2015 urma să primească o doză, fapt care confirmă corectitudinea încadrării juridice corespunzătoare a faptelor inculpatului și anume - art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal și anume scopul de profit al inculpatului. În afară de aceasta, reieșind din stenogramele convorbirilor telefonice ale inculpatului Marin Vladimir cu Milentev Alexandr și Puiu Roman, au fost înregistrate convorbiri cifrate vizând negocierile despre livrarea drogurilor din XXXXX (cantitate, preț, venit), din care rezultă că livrări de acest gen au avut loc și anterior. Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că nu s-au confirmat erorile invocate de către recurent, or, având în vedere motivarea și statuarea explicită a instanței de apel privind soluția emisă, s-a stabilit că instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele părților indicate în cadrul judecării cauzei, decizia atacată fiind întemeiată și adoptată în corespundere cu normele procesual-penale. 18 Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și respectiv decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6§1 CEDO. În partea indicării de către avocatul Bobeică Vasile a pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în susținerea recursului, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul sub acest aspect nu a prezentat o motivare desfășurată a considerațiunilor sale, astfel indicarea acestui temei de asemenea este apreciată ca o cestiune formală fără a avea un suport în esență, or, instanța de apel în pct. 21-24, 30-55 a deciziei sale a descris procesul de încadrare juridică a faptelor inculpatului Marin Vladimir în componența de infracțiunilor incriminate, stabilind concordanța dintre faptele comise și încadrarea juridică. În sensul dat, instanța de apel a reținut că de către partea acuzării au fost prezente și administrate probe directe, pertinente și concludente, care în coroborare cu alte probe cercetate în ansamblu, demonstrează vinovăția lui Marin Vladimir în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) și art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, iar prima instanță, pripit a ajuns la concluzia recalificării acțiunilor inculpatului, or, atât probatoriul cauzei cât și circumstanțele stabilite în cadrul judecării denotă contrariul. Instanța de apel corect a determinat că soluția primei instanțe este una contradictorie însuși probatoriului administrat în situația în care prima instanță a redat selectiv aceste probe și nu le-a analizat prin prisma concludenții, pertinenței și coroborării lor. La fel, instanța de apel corect a constatat că în acțiunile inculpatului Marin Vladimir, sunt prezente toate elementele necesare pentru constituirea componențelor infracțiunilor incriminate, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și practica CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19.04.1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie 19 prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că argumentele indicate de către recurent în susținerea temeiurilor de drept indicate pentru recurs, sunt declarative, parțial eronate, neregăsindu-și confirmare în speță. În continuare, Colegiul penal lărgit evidențiază aspectul ce a dus la concluzia implicării în decizia atacată, deși recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, însă argumentarea și motivele invocate nu au putut forma stabilirea unor erori de drept prin prisma temeiurilor indicate, ținând cont de faptul că în intervalul de timp de la emiterea deciziei instanței de apel și până la prezenta judecare, au survenit modificări în conținutul art. 248 Cod penal, faptele inculpatului Marin Vladimir fiind încadrate inclusiv și în componența infracțiunii respectivei, modificări care înlesnesc situația inculpatului, astfel, a fost regăsită impunerea intervenirii în respectiva parte de condamnare, care atrage după sine și implicarea în partea stabilirii pedepsei în baza art. 84 Cod penal, prin admiterea recursului declarat, din alte motive decât cele invocate de către recurent, casarea deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei în această parte și emiterea unei noi hotărâri. Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel, verificând cele imputate lui Marin Vladimir prin rechizitoriu, corect a conchis la ziua adoptării hotărârii asupra încadrării acțiunilor inculpatului și condamnării acestuia în baza 46, 248 alin. (5) lit. b) d) Cod penal, însă având în vedere modificările legislative efectuate în Codul penal prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, care au intrat în vigoare la 17 august 2018, din fapta reținută în sarcina inculpatului, urmează a fi exclus calificativul de la lit. d), deoarece acesta și-a schimbat conținutul în esență. În acest sens, Colegiul penal lărgit constată că incident speței date este temeiul de casare stipulat de legiuitor în art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului atunci când a intervenit o lege penală mai favorabilă aplicabilă condamnatului. La caz, se reține că legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului a intervenit la momentul intrării în vigoare a modificărilor din Codul penal, adică la data de 17 august 2018. Potrivit prevederilor art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea 20 juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că prin decizia instanței de apel în sarcina inculpatului a fost reținută următoarea faptă: Marin Vladimir, acționând de comun acord și împreună cu alte persoane, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice și psihotrope în scop de înstrăinare, intenționat, fiind conștient de caracterul acțiunilor sale criminale, acționând prin participație sub forma grupului criminal organizat, distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, pentru procurare, păstrare, expediere, transportare, distribuire și vânzare, au organizat o rețea criminală de procurare a substanțelor narcotice și psihotrope din afara hotarelor Republicii Moldova și introducerea frauduloasă a lor pe teritoriul Republicii Moldova. În așa fel, Marin Vladimir, în scopul realizării intenției criminale, împreună cu alți membri ai grupului criminal, a procurat din afara hotarelor Republicii Moldova - din XXXXX, amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie substanță psihotropă în cantități deosebit de mari, pe care în scopul tăinuirii de controlul vamal, au ascuns-o în bagajul neînsoțit transmis la 12.06.2015 din XXXXX prin șoferul rutei XXXXX - Chișinău și nu au declarat-o în modul prevăzut de lege și astfel au introdus-o la 13.06.2015 pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fiind depistată la 13.06.2015 în rezultatul percheziției automobilului de model „Mazda” cu n/î C XXXXX. Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a considerat că în rechizitoriu, acțiunile lui Marin Vladimir au fost corect încadrate juridic, și totodată, reieșind din materialele dosarului, instanța de apel a constat că în acțiunile inculpatului Marin Vladimir se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 46, 248 alin. (5) lit. b) și d) Cod penal, adică contrabanda, după semnele calificative - „trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal și prin nedeclarare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari, săvârșită de un grup criminal organizat. Fapta constatată de către prima instanță și instanța de apel este pe deplin reținută și de către Colegiul penal lărgit ca fiind dovedită prin cumulul de probe descrise în decizia instanței de apel la pct. 26, care au fost apreciate corect prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală, 21 din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului, care sunt însușite și de către instanța de recurs ordinar, chestiune conformată practicii CtEDO, reiterând hotărârea în cauza Albert c. României din 16.02.2010 și a căror reapreciere nu este necesară. Verificând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza probelor cercetate detaliat de către instanța de apel, instanța de recurs consideră necesar de a exclude calificativul proporții deosebit de mari din învinuirea în comiterea infracțiunii de contrabandă, reieșind din prevederile art. 10 Cod penal, și al Legii nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea a unor acte legislative în vigoare din 17.08.2018, adoptată după emiterea deciziei instanței de apel, prin care au survenit noile modificări la art. 248 Cod penal. Având în vedere cele menționate, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a casa decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului și stabilirii pedepsei, ținând cont de dispozițiile din art. 10 alin. (1) Cod penal, care prevăd că „ Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.” De asemenea, Colegiul penal lărgit, la stabilirea pedepsei inculpatului va ține cont în deplină măsură de prevederile art. 75 Cod penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seamă la stabilirea felului, duratei ori cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii. 22 Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Colegiul penal lărgit la individualizarea pedepsei inculpatului va ține cont în măsura deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea vinovatului, care a fost anterior condamnat pentru comiterea unor infracțiuni similare și a săvârșit infracțiunea prin participație, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia. În prezența constatărilor nominalizate, având în vedere că temeiurile invocate de către recurent nu s-au confirmat, iar alte erori de drept, apreciate din oficiu, nefiind stabilite, decât faptul că în procesul judecării cauzei a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului Marin Vladimir, care va fi aplicată corespunzător, recursul declarat de către avocatul Bobeică Vasile, urmează a fi admis din alte motive decât cele invocate, cu casarea parțială a deciziei atacate în latura condamnării lui Marin Vladimir în baza art. 46, 248 alin. (5) lit. b) și d) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bobeică Vasile în numele inculpatului Marin Vladimir. Casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, în partea condamnării lui Marin Vladimir XXXXX în baza art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, prin care: Marin Vladimir XXXXX se recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 46, 248 alin. (5) lit. b) Cod penal (în redacția din 26.07.2018), stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepsei stabilite prin prezenta decizie, cu pedeapsa stabilită prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018 în baza art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, i se stabilește 23 lui Marin Vladimir XXXXX pedeapsa definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 7 (ani) și 10 (zece) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic, circulației substanțelor psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 3 (trei) ani. Termenul executării pedepsei stabilite lui Marin Vladimir XXXXX urmează a fi calculat din momentul reținerii acestuia, cu includerea în acest termen a perioadei aflării în stare de arest la domiciliu, de la 15.06.2015 până la 01.04.2016. În rest, dispozițiile deciziei atacate, se mențin. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2018. Președinte Vladimir Timofti Judecători Victor Boico Nadejda Toma Anatolie Țurcan Iurie Bejenaru 24
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.