1ra-1519/2018 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, 248 alin. 5 lit. b, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217/1 alin. 4 lit. b, 248 alin. 5 lit. b, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-1519/2018 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, 248 alin. 5 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1519/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Vladimir Timofti,
Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Iurie Bejenaru,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către
avocatul Bobeică Vasile în numele inculpatului Marin Vladimir, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21 februarie 2018, emisă în cauza penală în privința lui
Marin Vladimir XXXXX, născut la
XXXXX
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță:
de la 01.10.2015 - până la 01.04.2016.
instanța de apel:
de la 07.06.2016 - până la 24.05.2017.
instanța de recurs ordinar:
de la 10.08.2017– până la 07.11.2017.
instanța de apel:
de la 13.12.2017 - până la 21.02.2018.
instanța de recurs ordinar:
de la 29.06.2018– până la 20.11.2018
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală, legal executată.
A C O N S T A T A T :
Prin rechizitoriu, Marin Vladmir a fost pus sub învinuire de
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) și art. 46,
248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal.
1.1 Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 01 aprilie
2016, Marin Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.
217 alin. (4) lit. b) și art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsa după cum urmează:
1
- în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, închisoare pe termen de 4
ani, cu privarea de dreptul de a exercita o activitate legată de producerea,
prepararea, experimentarea, extragerea prelucrarea, transformarea,
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor
narcotice, psihotrope și analoagelor lor pe un termen de 3 ani;
- în baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, închisoare pe termen de
4 ani.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,
prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit definitiv,
pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu privarea
dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o activitate legată de
producerea, prepararea, experimentarea, extragerea prelucrarea,
transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea,
distribuirea substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor pe termen
de 3 ani.
În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei numite lui Marin
Vladimir, a fost suspendată condiționat pe termen de 4 patru ani.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Marin
Vladimir acționând de comun acord și împreună cu XXXXX și alte
persoane, în privința cărora cauza penală a fost disjungată, urmărind
scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și
analoagelor lor fără scop de înstrăinare, acționând prin participație
complexă, distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de
coautor pentru prepararea, păstrarea, prelucrarea, procurarea, expedierea
și transportarea ilegală a precursorilor, începând cu o perioadă
nedeterminată de timp și până la 13.06.2015, a săvârșit acțiuni
prejudiciabile de circulație a drogurilor, manifestate prin procurarea lor din
diferite surse de comercializare. Astfel, Marin Vladimir în scopul realizării
intenției criminale, a organizat expedierea la 12.06.2015 din XXXXX, în
Republica Moldova, a substanței psihotrope - amfetamina în cantitate de
55,234 grame, care la 13.06.2015 a fost introdusă fraudulos prin
contrabandă în Republica Moldova, fiind ascunsă în bagajul neînsoțit
transmis prin șoferul rutei XXXXX - Chișinău. La 13.06.2015, Marin
Vladimir acționând conform planului criminal, de comun acord și
împreună cu XXXXX, XXXXX și alte persoane neidentificate, în privința
cărora cauza penală a fost disjungată, au preluat de la șoferul rutei XXXXX
- Chișinău, de la Gara de Nord din mun. Chișinău, XXXXX, geanta în care
2
era tăinuită substanța psihotropă, pe care au încărcat-o pentru
transportarea ulterioară în automobilul de model „Mazda” cu n/î XXXXX.
În rezultatul percheziției automobilului indicat, efectuată la
intersecția XXXXX cu str. XXXXX, a fost depistată și ridicată substanța
psihotropă indicată, care, fiind supusă expertizei chimice, conform
raportului de expertiză nr. XXXXX, s-a confirmat că, este substanță
psihotropă - amfetamină în cantitate de 55,234 gr. Conform listei
substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de
substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cantitatea amfetaminei în
limitele ce depășesc 1 gr, constituie proporții deosebit de mari. Conform
Hotărârii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004, substanța narcotică
amfetamina este inclusă în tabelul substanțele narcotice și substanțele
psihotrope neutilizate în scopuri medicinale.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Marin Vladimir a săvârșit
circulația ilegală a substanțelor psihotrope fără scop de înstrăinare, prin
procurare, păstrare, expediere, transportare ilegală a substanțelor
psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari.
Tot el, Marin Vladimir a săvârșit și infracțiunea de contrabandă, în
următoarele circumstanțe: Marin Vladimir, acționând de comun acord și
împreună cu alte persoane, în privința cărora cauza penală a fost
disjungată, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor
narcotice și psihotrope fără scop de înstrăinare, intenționat, fiind conștient
de caracterul acțiunilor sale criminale, acționând prin participație
complexă, activând în calitate de coautor, pentru procurarea, păstrarea,
expedierea, transportarea, a organizat procurarea substanțelor narcotice și
psihotrope din afara hotarelor Republicii Moldova și introducerea
frauduloasă a lor pe teritoriul Republicii Moldova.
În așa fel, Marin Vladimir, în scopul realizării intenției criminale,
împreună cu alte persoane, în privința cărora cauza penală a fost
disjungată, a procurat din afara hotarelor Republicii Moldova, din XXXXX,
amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care conform listei substanțelor
narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate
în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie substanță psihotropă în
cantități deosebit de mari, pe care în scopul tăinuirii de controlul vamal, a
ascuns-o în bagajul neînsoțit transmis la 12.06.2015 din XXXXX prin
șoferul rutei XXXXX - Chișinău și nu a declarat-o în modul prevăzut de
3
lege și astfel a introdus-o la 13.06.2015 pe teritoriul vamal al Republicii
Moldova, fiind depistată la 13.06.2015 în rezultatul percheziției
automobilului de model „Mazda” cu n/î XXXXX.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Marin Vladimir a săvârșit
contrabanda - trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a
substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal și prin
nedeclarare, săvârșite de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în procuratura
mun. Chișinău, Tatiana Vidrașco, prin care a solicitat casarea sentinței cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care, Marin Vladimir să fie recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) și art. 46, 248 alin. (5)
lit. b), d) Cod penal, cu stabilirea pedepselor:
- în baza art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal - 7 ani închisoare, cu
ispășirea în penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de producerea,
prepararea, experimentarea, extragere, prelucrarea, transformarea,
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanței
narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor pe termen de 3 ani,
- în baza art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal - 3 ani închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,
prin cumul parțial al pedepselor, stabilirea lui Marin Vladimir pedeapsa
definitivă sub formă de închisoare pe termen de 8 ani, cu executarea în
penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții
și de a exercita o anumită activitate legată de producerea, prepararea,
experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea,
păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor narcotice,
psihotrope sau cu analoagele lor pe termen de 3 ani.
În susținerea apelului, procurorul a expus următoarele:
- prin interceptarea convorbirilor telefonice și îmbinând alte măsuri
speciale de investigații, au fost constatate acele fapte care au dat o bănuială
rezonabilă privind implicarea inculpatului în traficul ilicit de droguri,
confirmate prin rețineri și efectuarea acțiunilor de urmărire penală;
- prin stenogramele convorbirilor telefonice ale lui Marin Vladimir și
ale altor membri ai grupării criminale din Republica Moldova și din
XXXXX, au fost probate negocierile cu privire la livrarea drogurilor din
Rusia și introducerea lor prin contrabandă în Republica Moldova cu
intenția de comercializare și de profit material;
4
- versiunea inculpatului precum că, nu este responsabil de cantitatea
de amfetamină care a fost ridicată la 13.06.2015 în rezultatul percheziției
automobilului, cât și nerecunoașterea vinei în ce privește scopul înstrăinării
substanței psihotrope urmează a fi apreciată critic de către instanță, aceasta
fiind o metodă de eschivare de la răspunderea penală, or, aceste declarații
sunt contradictorii cu probele anexate la dosar;
- inculpatul nu a putut explica care ar fi motivul că prietenii lui, care
au fost audiați în calitate de martori, fiind avertizați de răspunderea penală
pentru darea declarațiilor false, au declarat precum că anterior inculpatul
le-a vândut droguri, acestea fiind de fapt probe indirecte care confirmă
scopul comiterii infracțiunilor incriminate, anume scopul de profit;
- din stenogramele convorbirilor telefonice ale inculpatului cu
XXXXX XXXXX și cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire
penală, se constată că, de fapt au fost înregistrate convorbiri cifrate vizând
negocieri cu privire la livrarea drogurilor din XXXXX (cantitate, preț,
venit), din care este clar că livrări de acest gen au avut loc și anterior.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai
2017, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, cu menținerea
sentinței fără modificări.
Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
24 mai 2017, pronunțată integral la 21 iunie 2017, a declarat recurs ordinar
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tudor Cojocaru la
data de 13 iulie 2017, prin care, invocând temeiurile prevăzute de art.427
alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu
dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanța de apel, în alt complet de
judecată.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
din 07 noiembrie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror,
casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai
2017, și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
În susținerea soluției emise, instanța de recurs ordinar a statuat că,
instanța de apel la examinarea cauzei a comis un șir de erori și anume:
Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât
odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă
un control integral atât în fapt, cât și în drept numai cu privire la persoana
care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva
căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii
5
primei instanțe. Dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie să
corespundă concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă: „În speță,
se reține că potrivit rechizitoriului, Marin Vladimir a fost pus sub învinuire
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal,
adică circulația ilegală a substanțelor psihotrope în scop de înstrăinare, prin
procurarea, păstrarea, distribuirea si înstrăinarea ilegală a substanțelor psihotrope,
săvârșită în proporții deosebit de mari, cu utilizarea substanțelor psihotrope a căror
circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită de un grup criminal
organizat. Examinând cauza, instanța de fond, în partea dispozitivă a
sentinței, a stabilit vinovăția și pedeapsa lui Marin Vladimir în baza art. 217
alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume „circulația ilegală a substanțelor psihotrope
fără scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare, expediere si transportare,
săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari”, pe când în partea
descriptivă a acesteia, a constatat ca fiind dovedite în privința lui Marin
Vladimir acțiunile de „preparare, păstrare, prelucrare, procurare, expediere si
transportare ilegală”. Prin urmare, instanța de recurs ordinar, a reținut că,
fapta constatată prin sentință este una neclară, instanța atribuind
inculpatului acțiuni de „preparare si prelucrare a substanțelor psihotrope”, care
nu se conțin nici în învinuirea înaintată lui Marin Vladimir, nici în
conținutul normei penale în baza căreia au fost încadrate acțiunile
inculpatului.
Mai mult, în conținutul art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal în baza
căruia au fost încadrate acțiunile inculpatului, nu se regăsește nici
calificativul „săvârșită de mai multe persoane”.
Astfel, instanța de recurs a constatat că, au fost încălcate cerințele art.
394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală potrivit cărora: „partea
descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei
criminale, considerată ca fiind dovedită”, eroare care ulterior a fost menținută
de către instanța de apel prin menținerea sentinței atacate.
Instanța de recurs a considerat că, situația descrisă mai sus, nu poate
fi corectată în ordine de recurs ordinar, fiind constatată o încălcare
flagrantă de către instanța de apel a prevederilor art. 394 Cod de procedură
penală, or, conform art. 419 Cod de procedură penală, „rejudecarea cauzei de
către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea
cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător”, prin urmare
constatându-se că motivarea soluției adoptată de instanța de apel,
contrazice dispozitivului hotărârii, temei ce a fost încadrat în prevederile
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. În altă ordine de idei,
6
instanța de recurs ordinar a considerat pripită concluzia instanțelor de fond
privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit. b)
Cod penal și a menționat că deosebirea dintre infracțiunile prevăzute la art.
217 și 2171 Cod penal, se referă la lipsa sau la prezența scopului de
înstrăinare. Lipsa scopului de înstrăinare în cazul infracțiunilor prevăzute
la art. 217 Cod penal, denotă dorința făptuitorului de a întrebuința
substanțele narcotice, psihotrope sau analoagele acestora pentru consum
propriu ori alte asemenea dorințe. Astfel, pentru delimitarea acestor
infracțiuni, trebuie avute în vedere circumstanțele în care a acționat
inculpatul, acțiunile premergătoare acestora, toate împrejurările în care a
fost săvârșită fapta infracțională cât și cantitatea substanțelor psihotrope
depistate.
Instanța de recurs ordinar a evidențiat că, instanța de apel la
judecarea cauzei urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate
inculpatului, să verifice și să aprecieze conform art. 101 Cod de procedură
penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de inculpat se
încadrează în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, după cum a hotărât
instanța de fond sau în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, după
cum i-a fost înaintată învinuirea lui Marin Vladimir.
Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, instanța de recurs
ordinar a menționat că instanța de apel a preluat argumentele formulate de
prima instanță în sentință și folosind fraze generale, a menținut încadrarea
juridică a acțiunilor inculpatului efectuată de instanța de fond, nu a respins
argumentat toate alegațiile apelantului invocate în cererea de apel și nu a
formulat o motivare corespunzătoare.
De asemenea instanța de recurs ordinar a constatat că, instanța de
apel, respingând apelul procurorului cu menținerea sentinței, a considerat
justă concluzia primei instanțe privind încadrarea acțiunilor inculpatului în
baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, totodată considerându-se că
partea acuzării nu a demonstrat faptul comiterii infracțiunii de către
inculpat prin participație sub forma grupului criminal organizat prevăzut
de art. 46 Cod penal. Astfel verificând aspectele învinuirii imputate lui
Marin Vladimir, a fost constatat că instanțele de fond, deși corect au stabilit
că inculpatul a săvârșit infracțiunea de contrabandă a substanțelor
narcotice în proporții deosebit mari, acestea eronat au încadrat acțiunile lui
în prevederile alin. (5) lit. d) al articolului menționat. În acest sens instanța
7
de recurs ordinar a atestat că, potrivit legislației în vigoare, acțiunile legate
de transportarea ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a
analoagelor lor peste frontiera vamală a Republicii Moldova urmează a fi
calificate în baza unui concurs ideal de infracțiuni prevăzute de art. 248
alin. (2) Cod penal, indiferent de proporțiile în care a fost comisă, și, după
caz, de art. 217 sau 2171 Cod penal.
Totodată, instanțele de fond, au constatat că în vederea comiterii
infracțiunilor, Marin Vladimir a acționat de comun acord si împreună cu alte
persoane prin participație complexă, activând în calitate de coautor. Astfel,
instanța de recurs ordinar a reținut că instanțele de fond atribuind
inculpatului calitatea de „coautor”, nu motivează în nici un fel acest aspect.
În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar a menționat că,
potrivit art. 45 Cod penal, infracțiunea se consideră săvârșită cu participație
complexă dacă la săvârșirea ei participanții au contribuit în calitate de
autor, organizator, instigator sau complice. Pentru a fi în prezența
infracțiunii săvârșite în participație complexă este necesar ca pe lângă autor
la săvârșirea infracțiunii să coopereze încă cel puțin o persoană care să
contribuie la săvârșirea infracțiunii (organizator, instigator sau complice).
Participarea mai multor autori nu formează participație complexă, decât
dacă este prezent cel puțin un alt participant, în caz contrar, fapta se
consideră săvârșită cu participație simplă. Calitatea de coautor, care a fost
atribuită lui Marin Vladimir de către instanțele de fond, o dețin toți
membrii anume a grupului criminal organizat, prevăzut la art. 46 Cod
penal, indiferent de rolul executat la săvârșirea infracțiunii.
În viziunea instanței de recurs ordinar, erorile procesuale admise de
către instanța de apel, cad sub incidenta prevederilor art. 427 alin. (1) pct.
6), 12) Cod de procedură penală și în acest caz, decizia urmează a fi casată,
cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod procedură penală,
întrucât asemenea erori nu pot fi corectate în instanța de recurs. De
asemenea a fost menționat că orice schimbare a încadrării juridice, atât în
sensul atenuării, cât și a agravării, urmează a fi minuțios analizată și
argumentată de instanța deferită cu judecarea cauzei. Instanțele, atunci
când constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale
infracțiunii incriminate acestuia prin rechizitoriu și necesitatea recalificării
faptelor în baza altei norme penale, urmează să-și argumenteze soluția prin
prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate
multilateral și obiectiv.
8
La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să înlăture erorile
menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de
casare a soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414
Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată, iar în
dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală care să
corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală.
De asemenea, instanța de apel urma să se conducă de prevederile art.
436 Cod de procedură penală, care se referă la procedura de rejudecare și
limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate
cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în
apel, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate
în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere
cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe
examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și
promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și ca
urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.
Rejudecând cauza, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21
februarie 2018, a fost admis apelul procurorului, casată total sentința și
pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care:
Marin Vladimir a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d); 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal,
fiindu-i aplicată pedeapsa:
- în baza art. 2171 alin.(4) lit. b), d) Cod penal, închisoare pe termen
de 7 ( șapte ) ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în
domeniul farmaceutic, circulației substanțelor psihotrope sau
analoagelor lor pe termen de 3 ( trei ) ani, cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip închis.
- în baza art. 46-248 alin.(5), lit. b), d) Cod penal, închisoare pe
termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
închis.
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin
cumul parțial al pedepselor aplicate, se stabilește o pedeapsă definitivă sub
formă de închisoare pe termen de 8 (opt) ani, cu privarea de dreptul de a
exercita activitate în domeniul farmaceutic, circulației substanțelor
psihotrope sau analoagelor lor pe termen de 3 (trei) ani, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip închis.
9
S-a dispus calcularea termenului executării pedepsei din data
reținerii, cu includerea în acest termen a perioadei aflării în stare de arest la
domiciliu, de la 15.06.2015 până la 01.04.2016.
7.1. În susținerea poziției, instanța de apel a constatat că, prima
instanță în partea dispozitivă a sentinței, a stabilit vinovăția și pedeapsa lui
Marin Vladimir în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, și anume circulația
ilegală a substanțelor psihotrope fără scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare,
expediere si transportare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de
mari, pe când în partea descriptivă a acesteia, a constatat ca fiind dovedite
în privința lui Marin Vladimir acțiunile de preparare, păstrare, prelucrare,
procurare, expediere și transportare ilegală.
În acest aspect, instanța de apel a considerat că, fapta constatată prin
sentință, este neclară, prima instanță atribuind inculpatului acțiuni de
preparare și prelucrare a substanțelor psihotrope, care nu se conțin nici în
învinuirea înaintată lui Marin Vladimir, nici în conținutul normei penale în
baza căreia au fost încadrate acțiunile inculpatului. În afară de aceasta, în
conținutul art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, în baza căruia au fost încadrate
acțiunile inculpatului, nu se regăsește nici calificativul „săvârșită de mai
multe persoane”. Prin urmare, au fost încălcate prevederile art. 394 alin. (1)
pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit cărora, partea descriptivă a
sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,
considerată ca fiind dovedită.
Astfel, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, instanța de apel
a considerat că în rechizitoriu, acțiunile lui Marin Vladimir au fost corect
încadrate juridic și totodată reieșind din materialele dosarului, instanța de
apel a constatat că în acțiunile inculpatului Marin Vladimir se întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b)
și d) Cod penal, după semnele calificative - „circulația ilegală a
substanțelor psihotrope în scop de înstrăinare, prin procurarea, păstrarea,
distribuirea și înstrăinarea ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în
proporții deosebit de mari, cu utilizarea substanțelor psihotrope a căror
circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită de un grup criminal
organizat”.
În acest sens, în conformitate cu art. 385 alin. (1), pct. 1)-9), 13) Cod de
procedură penală, instanța de apel a constatat că: Marin Vladimir, acționând
de comun acord și împreună cu XXXXX și alte persoane, urmărind scopul punerii
în circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor în scop
de înstrăinare, acționând prin participație, sub forma grupului criminal organizat,
10
distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor pentru
preparare, păstrare, prelucrare, procurare, expediere și transportare, distribuire si
vânzare ilegală a precursorilor, începând cu o perioadă nedeterminată de timp și
până la 13.06.2015, a săvârșit acțiuni prejudiciabile de circulație ilicită a
drogurilor, manifestată prin procurarea lor din diferite surse de comercializarea de
către alte persoane.
Astfel, Marin Vladimir, în scopul realizării intenției criminale, acționând în
interes material, în scop de profit din comercializarea drogurilor, a organizat
expedierea la 12.06.2015 din XXXXX, în Republica Moldova, a substanței
psihotrope - amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care la 13.06.2015 a fost
introdusă fraudulos prin contrabandă în Republica Moldova, fiind ascunsă în
bagajul neînsoțit transmis prin șoferul rutei XXXXX - Chișinău.
La 13.06.2015, Marin Vladimir, acționând conform planului criminal de
comun acord și împreună cu XXXXX și alte persoane neidentificate, au preluat de
la șoferul rutei XXXXX - Chișinău, de la Gara de Nord din mun. Chișinău,
XXXXX, geanta în care era tăinuită substanța psihotropă indicată, pe care au
încărcat-o, pentru transportarea ulterioară, în automobilul de model „Mazda" cu
n/î XXXXX, cu scopul punerii în circulație ilegală prin comercializare către alte
persoane.
În rezultatul percheziției automobilului indicat, efectuată la intersecția str.
XXXXX cu str. XXXXX, a fost depistată si ridicată substanța psihotropă indicată,
care, fiind supusă expertizei chimice, conform raportului de expertiză nr. XXXXX,
s-a confirmat că este substanță psihotropă - amfetamină în cantitate de 55,234 gr.
Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin
astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cantitatea amfetaminei în
limitele ce depășesc 1 gram, constituie proporții deosebit de mari.
Conform Hotărârii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004, substanța narcotică
amfetamina este inclusă în tabelul substanțele narcotice și substanțele psihotrope
neutilizate în scopuri medicinale.
Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a considerat că în
rechizitoriu, acțiunile lui Marin Vladimir au fost corect încadrate juridic, și
totodată, reieșind din materialele dosarului, instanța de apel a constat că în
acțiunile inculpatului Marin Vladimir se întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art. 46, 248 alin. (5) lit. b) și d) Cod penal, adică
contrabanda, după semnele calificative - „trecerea peste frontiera vamală a
Republicii Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul
vamal și prin nedeclarare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții
11
deosebit de mari, săvârșită de un grup criminal organizat”.
În această latură, instanța de apel a constatat că: Marin Vladimir,
acționând de comun acord și împreună cu alte persoane, urmărind scopul punerii
în circulație ilegală a substanțelor narcotice și psihotrope în scop de înstrăinare,
intenționat, fiind conștient de caracterul acțiunilor sale criminale, acționând prin
participație sub forma grupului criminal organizat, distribuind preventiv rolurile
fiecăruia, activând în calitate de coautor, pentru procurare, păstrare, expediere,
transportare, distribuire și vânzare, au organizat o rețea criminală de procurare a
substanțelor narcotice și psihotrope din afara hotarelor Republicii Moldova și
introducerea frauduloasă a lor pe teritoriul Republicii Moldova.
În așa fel, Marin Vladimir, în scopul realizării intenției criminale, împreună
cu alți membri ai grupului criminal, a procurat din afara hotarelor Republicii
Moldova - din XXXXX, amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care conform listei
substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe
depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie substanță psihotropă în cantități
deosebit de mari, pe care în scopul tăinuirii de controlul vamal, au ascuns-o în
bagajul neînsoțit transmis la 12.06.2015 din XXXXX prin șoferul rutei XXXXX -
Chișinău și nu au declarat-o în modul prevăzut de lege și astfel au introdus-o la
13.06.2015 pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fiind depistată la 13.06.2015
în rezultatul percheziției automobilului de model „Mazda” cu n/î XXXXX.
În pofida faptului că inculpatul Marin Vladimir nu și-a recunoscut
vina în privința comiterii infracțiunilor incriminate, în opinia instanței de
apel, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin probele administrate
la cauza penală, care au fost cercetate și verificate în ședința instanței de
apel, și anume: declarațiile martorilor: Caisîn Dumitru; Milentev
Alexandru; Puiu Roman; Novoloaca Tamara; Bădilă Ion precum și prin:
procesul - verbal din 13.06.2015 de efectuare a percheziției automobilului
de model „Mazda” cu n/î XXXXX; raportul de expertiză chimică nr.
XXXXX din XXXXX; procesele - verbale de consemnare a măsurilor
speciale de investigații de interceptarea și înregistrarea comunicărilor
telefonice.
Instanța de apel cercetând în cumul, probele administrate în ședința
de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității
și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele
administrate, a stabilit în sarcina inculpatului Marin Vladimir încadrarea
juridică corespunzătoare, și anume - art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal,
după semnele calificative „circulația ilegală a substanțelor psihotrope în
12
scop de înstrăinare, prin procurarea, păstrarea, distribuirea și înstrăinarea
ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari, cu
utilizarea substanțelor psihotrope a căror circulație în scopuri medicinale
este interzisă, săvârșită de un grup criminal organizat”.
Instanța de apel a descris încadrarea faptelor inculpatului Marin
Vladimir, în prevederile componențelor infracțiunilor incriminate.
De asemenea instanța de apel a reținut și faptul că inculpatul, fiind
audiat în ședința de judecată, deși nu a recunoscut vina în comiterea
infracțiunilor incriminate, a declarat că, până la revenirea în Republica
Moldova din XXXXX, la 28.04.2015, a activat în XXXXX în calitate de
dispecer la o companie de montaj a contoarelor de apă. Dat fiind faptul că
anterior Caisîn Dumitru i-a acordat gratuit pentru consum propriu
substanțe narcotice, s-a adresat unui cunoscut pe nume Sașa din XXXXX,
care-i era dator cu o sumă de bani pentru careva servicii prestate anterior,
să-i transmită, expedieze prin autobuzul de rută XXXXX - Chișinău,
aproximativ 0,8 gr de amfetamină. La fel, inculpatul a recunoscut că a
purtat discuție telefonică cu Sașa la data de 12.06.2015, ultimul confirmând
transmiterea substanțelor narcotice ascunse în bagajul neînsoțit prin
intermediul autobuzului de rută, a recunoscut și faptul că a organizat
recepționarea coletului prin intermediul lui Caisîn Dumitru, Milentev
Alexandru și Catruc Daria, pe care i-a informat despre conținutul coletului.
În acest context, instanța de apel a apreciat critic versiunea inculpatului
Marin Vladimir precum că nu este responsabil de cantitatea de amfetamină
care a fost ridicată la 13.06.2015, precum apreciază critic și nerecunoașterea
vinei în ce privește scopul înstrăinării substanței psihotrope, aceasta fiind o
metodă de eschivare a inculpatului de la răspunderea penală, or, aceste
declarații contravin concluziilor examinării materialelor dosarului.
Instanța de apel a reținut că inculpatul Marin Vladimir nu a putut
explica care ar fi motivul că prietenii săi - Milentev Alexandr și Puiu
Roman, care au fost audiați în calitate de martori, fiind avertizați de
răspunderea penală pentru darea declarațiilor false, au declarat că anterior,
inculpatul le-a vândut droguri, iar martorul Caisîn Dumitru pentru faptul
recepționării coletului de la gară auto pe data de 13.06.2015 urma să
primească o doză, fapt care confirmă indirect și direct scopul comiterii
infracțiunilor incriminate și anume scopul de profit al inculpatului. În afară
de aceasta, reieșind din stenogramele convorbirilor telefonice ale
inculpatului Marin Vladimir cu Milentev Alexandr și Puiu Roman, au fost
înregistrate convorbiri cifrate vizând negocierile despre livrarea drogurilor
13
din XXXXX (cantitate, preț, venit), din care rezultă că livrări de acest gen
au avut loc și anterior.
Totodată, instanța de apel a apreciat critic versiunea inculpatului
precum că în interceptările telefonice înregistrate de organul de urmărire
penală, de fapt nu este vorba despre clarificarea modalității de desfacere,
locurile de întâlnire, traseele de transportare, prețurile, masa dozelor
drogurilor solicitate, dar despre procurarea și vinderea ulterioară a unor
licențe, or, partea apărării nu a prezentat probe care să demonstreze că
activitatea inculpatului are legătură cu pretinsele vânzări de licențe, iar
această activitate se desfășoară în corespundere cu legislația ce vizează
licențierea și nu în modul descris de inculpat, ceea ce pus la îndoială
veridicitatea poziției sale.
De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiate alegațiile
părții apărării precum că nu cunoștea că din XXXXX urmează să-i fie
transmise droguri în cantitatea care a fost ridicată în rezultatul percheziției
automobilului, or, este în afara oricărui dubiu că reieșind din costul
substanțelor narcotice, cantitatea de amfetamină depistată în rezultatul
percheziției nu putea avea titlul de „cadou”.
În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă imputată
inculpatului, instanța de apel, cercetând în cumul, probele administrate în
ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții,
utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și
probele administrate, a considerat că în acțiunile inculpatului Marin
Vladimir se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de
art. 46, 248 alin. (5) lit. b) și d) Cod penal, adică contrabanda, după semnele
calificative - „trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a
substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul vamal și prin
nedeclarare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de
mari, săvârșită de un grup criminal organizat”.
În ceea ce privește, pedeapsa penală care urmează a fi aplicată
inculpatului Marin Vladimir pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de
art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) și art.46, 248 alin.(5) lit. b) și d) Cod penal,
instanța de apel a notat că în privința inculpatului Marin Vladimir au fost
reținute circumstanțele agravante prevăzute la art. 77 alin. (1) lit. a) și c)
Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost
condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au
relevanță pentru cauză și săvârșirea infracțiunii prin orice formă de
participație, iar circumstanțe atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal sau
14
temeiuri de liberare a inculpatului Marin Vladimir de răspundere penală,
n-au fost constatate.
Astfel, instanța de apel, ținând cont de caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite - una fiind gravă, iar alta deosebit de
gravă, de persoana inculpatului Marin Vladimir, care anterior a fost
condamnat pentru infracțiuni similare, de prezența circumstanțelor
agravante și lipsa celor atenuante, reținând faptul că inculpatul Marin
Vladimir nu și-a recunoscut vina în comiterea faptelor infracționale
incriminate acestuia, a conchis de a-i aplica inculpatului Marin Vladimir
pedeapsă privativă de libertate, conform limitelor normelor incriminate,
totodată, dat fiind că infracțiunile au fost comise prin concurs ideal, a
urmat aplicarea pedepsei definitive prin prisma prevederilor art. 84 alin.(1)
Cod penal, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și cu
privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic,
circulației substanțelor psihotrope sau analoagelor acestora.
Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21
februarie 2018, pronunțată integral la 21 martie 2018, a fost atacată cu
recurs ordinar la 02 aprilie 2018 de către avocatul Vasile Bobeică în numele
inculpatului Marin Vladimir, prin care, indicând temeiurile prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea
deciziei și menținerea sentinței.
În motivarea recursului ordinar declarat, avocatul a susținut
următoarele:
- decizia instanței de apel este ilegală, abuzivă și pasibilă casării, or,
instanța de apel și-a întemeiat soluția de condamnare pe aceleași probe
care au fost examinate în instanța de fond și cărora li sa dat o apreciere prin
prisma art. 101 Cod de procedură penală;
- acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe noi, care în
coroborare cu probele deja existente ar putea fi apreciate altfel;
- partea acuzării nu a adus careva dovezi ce ar demonstra că
inculpatul a utilizat substanțele psihotrope a căror circulație în scopuri
medicinale este interzisă, acest semn calificativ urmând a fi înlăturat la
calificarea faptei prejudiciabile comise de către inculpat;
- partea acuzării a rezumat că inculpatul a comis infracțiunile prin
participație sub formă de grup criminal organizat, însă potrivit art. 46 Cod
penal, grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-
au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni;
- suportul probatoriu nu este suficient pentru demonstrarea comiterii
15
faptei prejudiciabile în cadrul unui grup criminal organizat, nefiind
constatată existența unei reuniuni stabile de persoane care s-au organizat în
prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni, fără a fi
identificată în componența lui a uni organizator, nefiind stabilită existența
unui plan dinainte elaborat al activității infracționale comune, precum și
repartizarea rolurilor între membrii grupului criminal organizat în timpul
pregătirii infracțiunii.
- partea acuzării nu a demonstrat faptul comiterii infracțiunii prin
participația sub forma grupului criminal organizat.
- inculpatul a recunoscut că a organizat recepționarea coletului prin
intermediul lui Caisîn Dumitru, Milentiev Alexandru și Catruc Daria, însă
aceasta nu face temei pentru încadrarea juridică efectuată de instanța de
apel, or, latura subiectivă și obiectivă a infracțiunii, cu atât mai mult,
participația acestora într-o grupare criminală organizată, nu se întrunesc în
acțiunile lui Marin Vladimir.
- instanța de apel nu a argumentat aplicarea agravantei de „grup
criminal organizat”, menționând în acest sens că inculpatul Marin Vladimir
a acționat în calitate de coautor la comiterea acestei infracțiuni, acționând
de comun acord cu Milentiev Alexandru și alți membri a grupului criminal
care nu au fost identificați de către organul de urmărire penală, distribuind
preventiv rolurile fiecărui. Astfel instanța pune drept suport pentru
agravanta dată, prezumatele acțiuni și roluri a acestor prezumate persoane,
or, instanța nu a identificat tipul și forma participației, menționând că
acțiunile prejudiciabile au fost comise în coautorat.
Asupra recursului declarat, a depus referință, procurorul în secția
reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a pledat
pentru inadmisibilitatea recursului, ca vădit neîntemeiat.
Judecând recursul ordinar, în raport cu materialele cauzei,
Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, din alte motive
decât cele invocate, cu casarea parțială a deciziei atacate, reieșind din
următoarele raționamente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța admite recursul, casează, parțial sau total,
hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se
agravează situația condamnatului.
Potrivit cererii de recurs declarată de către avocatul Bobeică Vasile în
numele inculpatului Marin Vladimir, au fost indicate în calitate de temeiuri
pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct.8) Cod de procedură
16
penală, însă nu este specificat în sensul normelor indicate, care este și în ce
constă concret, eroarea de drept admisă de către instanța de apel la
judecarea cauzei.
Analizând argumentele recurentului precum că: „instanța de apel și-a
întemeiat soluția de condamnare pe aceleași probe care au fost examinate în
instanța de fond; acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe noi, care în
coroborare cu probele deja existente ar putea fi apreciate altfel; suportul probatoriu
nu este suficient pentru demonstrarea comiterii faptei prejudiciabile în cadrul unui
grup criminal organizat”, toate acestea în ansamblu reprezintă dezacordul
recurentului cu modalitatea de gestionare și apreciere a probelor de către
instanța de apel.
Colegiul penal lărgit concluzionează respingerea acestora, care în
opinia recurentului susțin temeiurile pentru recurs indicate, or, respectivele
în concentrația sa reprezintă o critică asupra aprecierii probelor puse de
către instanța de apel la baza condamnării inculpatului, critică care în
opinia sa este justificată și impune necesitatea casării deciziei atacate.
În contextul dat, Colegiul penal lărgit reține că art. 427 alin. (1) Cod
de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs,
a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu
sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei
pentru recurs separat.
Este necesar de a menționa că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de
procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele
temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza
temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.
Totodată, Colegiul penal lărgit statuează că, critica aprecierii
probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu
poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs
ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra
chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau
material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de
judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța
de recurs.
Suplimentar celor menționate, Colegiul penal lărgit constată că
instanța de apel și-a motivat pe deplin soluția emisă în privința vinovăției
inculpatului Marin Vladimir, inclusiv și prin cele reținute de către instanța
de recurs la pct. 7.1. al prezentei decizii, pe care instanța de recurs le
însușește și care nu necesită o reiterare suplimentară din motivul
17
temeiniciei lor, concomitent reținând și corectitudinea constatării, calificării
și încadrării juridice faptelor inculpatului Marin Vladimir reieșind din
legislația pertinentă ce era în vigoare la acel moment, stabilit și faptul că
instanța de apel s-a expus asupra argumentelor indicate de părți în cardul
judecării în ordine de apel, acordându-le aprecierea corespunzătoare,
fiecărui argument în parte.
De asemenea, Colegiul penal lărgit se raliază la poziția instanței de
apel, care just a respins alegațiile părții apărării privind nevinovăția
inculpatului Marin Vladimir, or, instanța de apel examinând aceleași
argumente ce au fost înaintate în prezentul recurs de către partea apărării,
sub aspectul că probele prezentate în sprijinul învinuirii nu dovedesc
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, au fost corect
apreciate ca nefondate reieșind din probele administrate la cauza penală,
care au fost cercetate și verificate în ședința instanței de apel, și anume:
declarațiile martorilor: Caisîn Dumitru; Milentev Alexandru; Puiu Roman;
Novoloaca Tamara; Bădilă Ion precum și prin: procesul - verbal din
13.06.2015 de efectuare a percheziției automobilului de model „Mazda” cu
n/î XXXXX; raportul de expertiză chimică nr. XXXXX din XXXXX;
procesele - verbale de consemnare a măsurilor speciale de investigații de
interceptarea și înregistrarea comunicărilor telefonice, concomitent instanța
de apel stabilind că martorii Milentev Alexandr și Puiu Roman, fiind
avertizați de răspunderea penală pentru darea declarațiilor false, au
declarat că anterior inculpatul le-a vândut droguri, iar martorul Caisîn
Dumitru pentru faptul recepționării coletului de la gara auto la 13.06.2015
urma să primească o doză, fapt care confirmă corectitudinea încadrării
juridice corespunzătoare a faptelor inculpatului și anume - art. 2171 alin. (4)
lit. b) și d) Cod penal și anume scopul de profit al inculpatului. În afară de
aceasta, reieșind din stenogramele convorbirilor telefonice ale inculpatului
Marin Vladimir cu Milentev Alexandr și Puiu Roman, au fost înregistrate
convorbiri cifrate vizând negocierile despre livrarea drogurilor din XXXXX
(cantitate, preț, venit), din care rezultă că livrări de acest gen au avut loc și
anterior.
Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că nu s-au confirmat erorile
invocate de către recurent, or, având în vedere motivarea și statuarea
explicită a instanței de apel privind soluția emisă, s-a stabilit că instanța de
apel a dat răspuns la toate argumentele părților indicate în cadrul judecării
cauzei, decizia atacată fiind întemeiată și adoptată în corespundere cu
normele procesual-penale.
18
Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de
apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și
respectiv decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază
soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în
partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor
și exigențelor din art. 6§1 CEDO.
În partea indicării de către avocatul Bobeică Vasile a pct. 8) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală, în susținerea recursului, Colegiul penal
lărgit atestă că recurentul sub acest aspect nu a prezentat o motivare
desfășurată a considerațiunilor sale, astfel indicarea acestui temei de
asemenea este apreciată ca o cestiune formală fără a avea un suport în
esență, or, instanța de apel în pct. 21-24, 30-55 a deciziei sale a descris
procesul de încadrare juridică a faptelor inculpatului Marin Vladimir în
componența de infracțiunilor incriminate, stabilind concordanța dintre
faptele comise și încadrarea juridică.
În sensul dat, instanța de apel a reținut că de către partea acuzării au
fost prezente și administrate probe directe, pertinente și concludente, care
în coroborare cu alte probe cercetate în ansamblu, demonstrează vinovăția
lui Marin Vladimir în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin.
(4) lit. b), d) și art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, iar prima instanță,
pripit a ajuns la concluzia recalificării acțiunilor inculpatului, or, atât
probatoriul cauzei cât și circumstanțele stabilite în cadrul judecării denotă
contrariul.
Instanța de apel corect a determinat că soluția primei instanțe este
una contradictorie însuși probatoriului administrat în situația în care prima
instanță a redat selectiv aceste probe și nu le-a analizat prin prisma
concludenții, pertinenței și coroborării lor.
La fel, instanța de apel corect a constatat că în acțiunile inculpatului
Marin Vladimir, sunt prezente toate elementele necesare pentru
constituirea componențelor infracțiunilor incriminate, argumente pe care
instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește,
fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și practica CtEDO, care în
pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,
statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze
deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat
pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19.04.1994, pct. 61), cu
toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie
19
prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,
să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că argumentele indicate de
către recurent în susținerea temeiurilor de drept indicate pentru recurs,
sunt declarative, parțial eronate, neregăsindu-și confirmare în speță.
În continuare, Colegiul penal lărgit evidențiază aspectul ce a dus la
concluzia implicării în decizia atacată, deși recurentul își întemeiază
recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură
penală, însă argumentarea și motivele invocate nu au putut forma
stabilirea unor erori de drept prin prisma temeiurilor indicate, ținând cont
de faptul că în intervalul de timp de la emiterea deciziei instanței de apel și
până la prezenta judecare, au survenit modificări în conținutul art. 248 Cod
penal, faptele inculpatului Marin Vladimir fiind încadrate inclusiv și în
componența infracțiunii respectivei, modificări care înlesnesc situația
inculpatului, astfel, a fost regăsită impunerea intervenirii în respectiva
parte de condamnare, care atrage după sine și implicarea în partea stabilirii
pedepsei în baza art. 84 Cod penal, prin admiterea recursului declarat, din
alte motive decât cele invocate de către recurent, casarea deciziei instanței
de apel, cu rejudecarea cauzei în această parte și emiterea unei noi hotărâri.
Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel, verificând cele
imputate lui Marin Vladimir prin rechizitoriu, corect a conchis la ziua
adoptării hotărârii asupra încadrării acțiunilor inculpatului și condamnării
acestuia în baza 46, 248 alin. (5) lit. b) d) Cod penal, însă având în vedere
modificările legislative efectuate în Codul penal prin Legea nr. 179 din 26
iulie 2018, care au intrat în vigoare la 17 august 2018, din fapta reținută în
sarcina inculpatului, urmează a fi exclus calificativul de la lit. d), deoarece
acesta și-a schimbat conținutul în esență.
În acest sens, Colegiul penal lărgit constată că incident speței date
este temeiul de casare stipulat de legiuitor în art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod
de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului atunci când a intervenit o lege penală mai favorabilă
aplicabilă condamnatului. La caz, se reține că legea mai favorabilă
aplicabilă inculpatului a intervenit la momentul intrării în vigoare a
modificărilor din Codul penal, adică la data de 17 august 2018.
Potrivit prevederilor art. 113 Cod penal, calificarea oficială a
infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către
persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători, iar
noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea
20
juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite
și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.
În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că prin
decizia instanței de apel în sarcina inculpatului a fost reținută următoarea
faptă: Marin Vladimir, acționând de comun acord și împreună cu alte persoane,
urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice și psihotrope
în scop de înstrăinare, intenționat, fiind conștient de caracterul acțiunilor sale
criminale, acționând prin participație sub forma grupului criminal organizat,
distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, pentru
procurare, păstrare, expediere, transportare, distribuire și vânzare, au organizat o
rețea criminală de procurare a substanțelor narcotice și psihotrope din afara
hotarelor Republicii Moldova și introducerea frauduloasă a lor pe teritoriul
Republicii Moldova.
În așa fel, Marin Vladimir, în scopul realizării intenției criminale, împreună
cu alți membri ai grupului criminal, a procurat din afara hotarelor Republicii
Moldova - din XXXXX, amfetamina în cantitate de 55,234 gr, care conform listei
substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe
depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie substanță psihotropă în
cantități deosebit de mari, pe care în scopul tăinuirii de controlul vamal, au
ascuns-o în bagajul neînsoțit transmis la 12.06.2015 din XXXXX prin șoferul
rutei XXXXX - Chișinău și nu au declarat-o în modul prevăzut de lege și astfel au
introdus-o la 13.06.2015 pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fiind depistată
la 13.06.2015 în rezultatul percheziției automobilului de model „Mazda” cu n/î C
XXXXX.
Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a considerat că în
rechizitoriu, acțiunile lui Marin Vladimir au fost corect încadrate juridic, și
totodată, reieșind din materialele dosarului, instanța de apel a constat că în
acțiunile inculpatului Marin Vladimir se întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art. 46, 248 alin. (5) lit. b) și d) Cod penal, adică
contrabanda, după semnele calificative - „trecerea peste frontiera vamală a
Republicii Moldova a substanțelor psihotrope, tăinuindu-le de controlul
vamal și prin nedeclarare, săvârșită de mai multe persoane, în proporții
deosebit de mari, săvârșită de un grup criminal organizat.
Fapta constatată de către prima instanță și instanța de apel este pe
deplin reținută și de către Colegiul penal lărgit ca fiind dovedită prin
cumulul de probe descrise în decizia instanței de apel la pct. 26, care au fost
apreciate corect prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală,
21
din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării
lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului, care sunt însușite și
de către instanța de recurs ordinar, chestiune conformată practicii CtEDO,
reiterând hotărârea în cauza Albert c. României din 16.02.2010 și a căror
reapreciere nu este necesară.
Verificând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza
probelor cercetate detaliat de către instanța de apel, instanța de recurs
consideră necesar de a exclude calificativul proporții deosebit de mari din
învinuirea în comiterea infracțiunii de contrabandă, reieșind din
prevederile art. 10 Cod penal, și al Legii nr. 179 din 26.07.2018 pentru
modificarea a unor acte legislative în vigoare din 17.08.2018, adoptată după
emiterea deciziei instanței de apel, prin care au survenit noile modificări la
art. 248 Cod penal.
Având în vedere cele menționate, Colegiul penal lărgit consideră
necesar de a casa decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21
februarie 2018, în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului și
stabilirii pedepsei, ținând cont de dispozițiile din art. 10 alin. (1) Cod penal,
care prevăd că „ Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei,
care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a
comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor
care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,
inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat
pedeapsa, dar au antecedente penale.”
De asemenea, Colegiul penal lărgit, la stabilirea pedepsei
inculpatului va ține cont în deplină măsură de prevederile art. 75 Cod
penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei
infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea
specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a prezentului Cod.
Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca
fiind acele reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de
judecată trebuie să țină seamă la stabilirea felului, duratei ori cuantumului
pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.
Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se
stabilește având în vedere persoana celui vinovat care include date privind
gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială,
prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului
până sau după săvârșirea infracțiunii.
22
Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate
trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului
în baza căruia persoana se declară vinovată.
Colegiul penal lărgit la individualizarea pedepsei inculpatului va ține
cont în măsura deplină de principiile generale de individualizare a
pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea vinovatului,
care a fost anterior condamnat pentru comiterea unor infracțiuni similare și
a săvârșit infracțiunea prin participație, precum și de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării acestuia.
În prezența constatărilor nominalizate, având în vedere că temeiurile
invocate de către recurent nu s-au confirmat, iar alte erori de drept,
apreciate din oficiu, nefiind stabilite, decât faptul că în procesul judecării
cauzei a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului Marin Vladimir, care
va fi aplicată corespunzător, recursul declarat de către avocatul Bobeică
Vasile, urmează a fi admis din alte motive decât cele invocate, cu casarea
parțială a deciziei atacate în latura condamnării lui Marin Vladimir în baza
art. 46, 248 alin. (5) lit. b) și d) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărâri.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)
Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bobeică Vasile în
numele inculpatului Marin Vladimir.
Casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 21 februarie 2018, în partea condamnării lui Marin Vladimir XXXXX în
baza art. 46, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, rejudecă cauza în această
parte și pronunță o nouă hotărâre, prin care:
Marin Vladimir XXXXX se recunoaște vinovat în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 46, 248 alin. (5) lit. b) Cod penal (în redacția
din 26.07.2018), stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un
termen de 3 (trei) ani.
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumulul parțial al pedepsei stabilite prin prezenta decizie, cu pedeapsa
stabilită prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21
februarie 2018 în baza art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, i se stabilește
23
lui Marin Vladimir XXXXX pedeapsa definitivă sub formă de închisoare,
pe un termen de 7 (ani) și 10 (zece) luni, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a exercita activitate în
domeniul farmaceutic, circulației substanțelor psihotrope sau analoagelor
lor pe un termen de 3 (trei) ani.
Termenul executării pedepsei stabilite lui Marin Vladimir XXXXX
urmează a fi calculat din momentul reținerii acestuia, cu includerea în acest
termen a perioadei aflării în stare de arest la domiciliu, de la 15.06.2015
până la 01.04.2016.
În rest, dispozițiile deciziei atacate, se mențin.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2018.
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Victor Boico
Nadejda Toma
Anatolie Țurcan
Iurie Bejenaru
24