1ra-1454/2017 — art. 172 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-1454/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către inculpat și avocatul acestuia Panov Diana, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Glugan Andrei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 172 alin. (2) lit. b) Cod

penal, la 8 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

orelor 22:00-23:00, aflându-se în pădurea din prejma s. Buțeni, r-nul Hîncești, având

scopul de a-și satisface pofta sexuală în formă perversă, fiind conștient de faptul, că

prin acțiunile sale a săvârșit acte ilegale cu caracter sexual, folosindu-se de faptul că

se aflau izolați de societate doar împreună cu Xxxxx, anul nașterii xxxx, despre care

știa cu bună știință că este minor, la fel folosindu-se de starea de neputință a

acestuia (vârstă fragedă), profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra și a-și

exprima voința, fără a aplica forța fizică, a întreținut cu ultimul un raport sexual în

formă perversă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta lui Glugan A. a fost calificată de drept în baza art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal

și anume – satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, săvârșită prin constrângere fizică

și profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra și a-și exprima voința, cu bună știință

asupra unui minor.

1

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în primă instanță în alt complet de

judecată, deoarece probele puse la baza sentinței de condamnare nu au fost

cercetate și apreciate corect.

fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința.

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată

de către prima instanță, fiind dată o apreciere justă probelor și circumstanțelor

cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității și

veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

prevederile legale, încadrând just acțiunile inculpatului, Glugan A., în baza

dispozițiilor art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis, că vina inculpatului se confirmă prin

materialele cauzei, ce sânt pertinente, concludente, utile și veridice, ce coroborează

între ele și indică la faptul, că acțiunile inculpatului întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, cum ar fi: declarațiile

reprezentantului părții vătămate, Cojocaru G., precum și a martorului, Scursan V.,

și prin materialele cauzei, și anume: adresarea minorului, Xxxxx, din data de 29

august 2016 (f.d. 14 v. 1); procesul-verbal de audiere a minorului, Xxxxx, (f.d. 34a-

37 v. 1); raportul de expertiză psihiatrică-psihologică legală ambulatorie nr. 1093a-

2016 din data de 08 decembrie 2016 (f.d. 50-52 v. 1).

Astfel, instanța de apel a apreciat, că în contextul evaluării activității cu privire

la aprecierea probelor administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă

apreciere probelor, în cele din urmă fiind solidară cu concluziile primei instanțe

privind condamnarea lui Glugan A., dat fiindcă sunt motive temeinice și legale, sub

aspectul că vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită

prin probele administrate în cadrul procesului penal, astfel faptele ultimului

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel conducându-se de prevederile art. 7, 61

și 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor comise, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, a conchis că prima instanță motivat a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, corect concluzionând că atingerea scopului

pedepsei se va obține prin aplicarea pedepsei cu închisoare.

și avocatul Panov D., prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursurilor, autorii invocă:

- decizia instanței de apel este întemeiată pe presupuneri, în special pe

declarațiile părții vătămate și expertiza psihiatrică;

- nu au fost prezenți la examinarea cauzei în primă instanță, partea vătămată și

reprezentantul acestuia.

În drept, avocatul Panov D. își întemeiază recursul declarat în baza art. 427

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

2

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate, solicitând de a le respinge, deoarece sunt motivate prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, astfel motivele de reapreciere a probelor nu se

conțin în temeiurile prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Mai

mult, criticile formulate de autori nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii

recurate, ca fiind ilegală sau reaprecierea probelor în modul propus de către

recurenți nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca

fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală.

Din cuprinsul recursului declarat de către apărătorul Panov D. se reține că

acesta invocă ca temei de drept pct. 5) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

totodată semnalând și pct. 6) al aceleiași norme ce stipulează, că cauza a fost judecată

în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise

de instanțele de fond și apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Referitor la pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ca temei invocat de

recurent, Colegiul penal menționează, că acest caz de casare este incident atunci

când cauza a fost judecată în prima instanță sau în apel fără citarea legală a unei

părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate.

Din textul recursului declarat se evidențiază că apărătorul critică, că în prima

instanță nu au fost audiați partea vătămată, cât și reprezentantul legal al acestuia, astfel

încălcându-i dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Reieșind din materialele dosarului supus judecării, Colegiul atestă că

reprezentantul legal al părții vătămate, Cojocaru G. a fost audiat în cadrul cercetării

judecătorești în primă instanță (f.d. 227 v.1), fapt confirmat prin procesul verbal din

19 și 30 ianuarie 2017 (f.d. 223-225 v. 1), mai mult în ședința din data de 30 ianuarie

2017, reprezentantul legal al părții vătămate a depus cerere de examinare a cauzei

penale în lipsa acestuia, fapt confirmat prin procesul verbal.

Referitor la audierea părții vătămate, instanța de recurs consideră acest

argument nefondat și declarativ, or potrivit art. 1101 alin. (1) Cod de procedură

3

penală, ”Audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani în cauzele penale privind

infracțiuni cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violența în familie, precum și în

alte cazuri în care interesele justiției sau ale minorului o cer, în condițiile art.109 alin.(5), se

va efectua de către judecătorul de instrucție în spații special amenajate, dotate cu mijloace de

înregistrare audio/video, prin intermediul unui intervievator. Audierea minorului se va

efectua în termene restrânse.”, potrivit alin. (8) art. 1101 Cod de procedură penală

reiese, că ”Dacă bănuitul sau învinuitul dorește să-i adreseze întrebări martorului minor, în

baza unei cereri motivate este organizată o audiere suplimentară în condițiile prezentului

articol. Audierea repetată a minorului trebuie evitată în măsura în care acest lucru

este posibil”. Totodată, potrivit alin. (9) al aceleiași norme penale, ”Dacă în momentul

audierii nu era identificat un bănuit, după identificarea persoanei și atribuirea acesteia a

statutului de bănuit, în cel mai scurt timp posibil organul de urmărire penală aduce la

cunoștința bănuitului sau a apărătorului acestuia procesul-verbal al audierii, prezentându-i

și copia înregistrării audio/video a acesteia. Dacă bănuitul sau apărătorul acestuia

dorește să adreseze întrebări minorului, în baza unei cereri motivate se organizează

audierea suplimentară a minorului, în condițiile prezentului articol”. Astfel,

conform materialelor cauzei penale se atestă, că judecătorul de instrucție

conducându-se de prevederile legale, menționate supra a audiat partea vătămată în

conformitate cu reglementările prezentului Cod (în ședință secretă conform art. 1101

Cod de procedură penală; cu participarea procurorului, Ureche L., reprezentantului legal,

Cojocaru G., psiho-pedagogul, Moraru L. și a intervievatorului, Tîdîrneac D.), fapt

confirmat prin procesul-verbal din data 22 septembrie 2016 (f.d. 34a-36 v. 1). Prin

urmare, careva întrebări formulate de către inculpat sau apărătorul acestuia,

adresate părții vătămate minore în contextul prevederilor alin. (9) art. 1101 Cod de

procedură penală, nu au fost înaintate, astfel acest argument instanța de recurs îl

apreciază ca fiind declarativ.

Așadar, analizând textul deciziei atacate instanța de recurs constată, temeiurile

semnalate de către recurenți și prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat fiind

faptul că, aceștea critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din motiv că nu au

dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, astfel în opinia autorilor nu a fost

dovedită vinovăția inculpatului în cele incriminate.

Prin urmare, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal conchide, că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar instanța de apel la

adoptarea soluției a menținut sentința atacată fără modificări, a respectat prevederile

legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs

apreciază, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din

art. 6 CEDO.

În același context, Colegiul penal menționează, că deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că

acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van

de Hurk v. the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile

4

judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani v. Spain).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată, astfel respectând prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, din care motiv nu și-a găsit confirmarea temeiurile de casare

semnalate și prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că,

concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului în cele incriminate, au

fost bazate pe cumulul de probe enunțat în punctul 5. al prezentei decizii. Așa cum

reiese în mod evident din lucrările dosarului, instanța de apel a dat deplină eficiență

probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante

ce confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul

acestor probe în modul în care martorii și partea vătămată au relatat informațiile

cunoscute de ei și care întemeiat au permis de a conchide vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, făcând o

apreciere obiectivă și corectă a tuturor probelor.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal, apreciază ca juste concluziile

instanței de apel, privind constatarea vinovăției inculpatului, Glugan A., în

săvârșirea infracțiunii imputate, fiind prezente toate elementele acestei infracțiuni,

deduse din cumulul probelor administrate la caz.

Din considerentele expuse, Colegiul penal concluzionează că recursurile

declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și avocatul

acestuia Panov Diana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 06 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe Glugan Andrei Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 22 noiembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5