1ra-1724/2017 — art. 171 alin. 1; 172 alin. 1; 179 alin. 2 CP

1ra-1724/2017 — art. 171 alin. 1; 172 alin. 1; 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1724/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

partea vătămată, Xxxxx, prin care se solicită casarea parțială a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017 și a sentinței Judecătoriei

Anenii Noi sediul Central din 14 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Gîrlean Alexei Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s. Xxxxx

r-nul Xxxxx, domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Gîrlean

Alexei Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 179 alin. (2) Cod penal, la 1 an închisoare;

- art. 171 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- art. 172 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- art. 179 alin. (2) Cod penal, la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilit pedeapsă definitivă 6 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă parțial și s-a încasat din contul lui Gîrlean Alexei în

beneficiul părții vătămate, Xxxxx, prejudiciul moral în sumă de 20.000 lei, în rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost încasat de la Gîrlean Alexei în beneficiul statului cheltuielile de judecată

pentru efectuarea expertizelor medico-legale în sumă de 282 lei.

jurul orei 01.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, neavând consimțământul

proprietarului, a pătruns ilegal în domiciliul Xxxxx, amplasat în or. Xxxxx, str. Xxxxx,

1

unde cu un cuțit de bucătărie, a amenințat-o cu aplicarea violenței fizice, iar la cerința

acesteia de a părăsi domiciliul a refuzat categoric.

Tot el, la data de 24 februarie 2017, în jurul orei 01.40, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se la domiciliul Xxxxx, amplasat în or. Xxxxx, str. Xxxxx, în scopul

violului, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și exprima voința

din motivul vârstei înaintate, fiind născută la xxxxx, amenințând-o cu răfuială fizică și

cu un cuțit, contrar voinței acesteia, prin constrângerea fizică și psihică, a întreținut cu

ultima un raport sexual forțat.

De asemenea, Gîrlean A., la data de 24 februarie 2017, în jurul orei 01.45, aflându-

se la domiciliul Xxxxx, amplasat în or. Xxxxx, str. Xxxxx, amenințând-o cu răfuială

fizică, contrar voinței acesteia, prin constrângere fizică și psihică, profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și exprima voința din motivul vârstei

înaintate, fiind născută la xxxxx, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă cu

Xxxxx.

Ulterior, tot el, la data de 09 martie 2017 în jurul orei 01.00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, neavând consimțământul proprietarului, a pătruns ilegal în

domiciliul Xxxxx, amplasat în or. Xxxxx, str. Xxxxx, unde a amenințat-o cu aplicarea

violenței fizice, iar la cerința acesteia de a părăsi domiciliul a refuzat categoric.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpatului, Gîrlean A., au fost calificate de drept în baza art. 179 alin. (2) Cod

penal și anume – pătrunderea în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și

refuzul de a-l părăsi la cererea ei, acțiuni săvârșite cu amenințarea aplicării violenței; art. 171

alin. (1) Cod penal - violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică

a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința;

precum și în baza art. 172 alin. (1) Cod penal - satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

săvârșite prin constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de

a se apăra sau de a-și exprima voința.

3.1 Avocatul Potereanu Dina în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimului să-i fie stabilită o

pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea apelului a invocat că:

- la individualizarea pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de normele art.

62-71 Cod penal;

- instanța de fond nu a stabilit pedeapsa în limitele fixate de normele de

condamnare și nu a individualizat corect pedeapsa penală, iar în privința

inculpatului, Gîrlean A., ar fi echitabilă aplicarea unei pedepse penale neprivative de

libertate.

3.2 Partea vătămată, Xxxxx, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, doar

în partea condamnării inculpatului în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, cu reîncadrarea

acțiunilor inculpatului pe acest capăt de învinuire în baza art. 171 alin. (2) lit. f) Cod

penal, și respectiv să-i fie stabilită ultimului o pedeapsă mai aspră.

În motivarea apelului a invocat, că instanța de fond nu a luat în considerație

2

modul comiterii infracțiunii și anume faptul, că inculpatul i-a pus cuțitul la gât, a

comis această infracțiune cu o deosebită cruzime, și-a bătut joc de ea. Până la

momentul actual îi este frică să doarmă în casă singură. În momentul când inculpatul

i-a pus cuțitul la gât, i-a comunicat că se va plânge la poliție, la ce acesta a amenințat-o

cu răfuială fizică, când se v-a elibera din locurile de detenție.

2017, a fost respins apelul declarat de partea vătămată, Xxxxx, ca nefondat, fiind

admis apelul declarat de către avocatul, Potereanu Dina, în numele inculpatului,

casată parțial sentința, inclusiv din oficiu în conformitate cu prevederile art. 409 alin.

(2) Cod de procedură penală, în partea încasării cheltuielilor de judecată și pronunțată

o nouă hotărâre în această parte, prin care cheltuielile judiciare în cuantum de 282 lei,

pentru efectuarea expertizelor judiciare în cauza penală, se trec în contul statului.

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată

de către prima instanță, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței prin prisma

celor invocate de apelanți. Totodată, s-a reținut faptul că inculpatul a recunoscut în

totalitate faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat prin cerere scrisă de a judeca

cauza în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cerere ce a fost

acceptată, procesul penal desfășurându-se în conformitate cu prevederile art. 3641

Cod de procedură penală. Astfel, instanța de apel a considerat, că prima instanță a

analizat obiectiv cumulul de probe în conformitate cu prevederile art. 95 și art. 101

Cod de procedură penală prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, raportate la declarațiile date de inculpat în cadrul ședinței de

judecată și probele administrate, a stabilit corect situația de fapt și a încadrat juridic

corect faptele inculpatului, și anume în baza art. 179 alin. (2), art. 171 alin. (1), art. 172

alin. (1) și art. 179 alin. (2) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a statuat, că pedeapsa penală aplicată

inculpatului, Gîrlean A., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2),

art. 171 alin. (1), art. 172 alin. (1) și cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, este una

legală, iar motivele invocate de către partea vătămată și apărătorul inculpatului în

cererile de apel, sub aspectul individualizării pedepsei sunt lipsite de substrat

factologic și juridic.

La acest capitol, instanța de apel a notat, că prima instanță motivat a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele

cauzei, persoana inculpatului, corect concluzionând că atingerea scopului pedepsei se

v-a asigura prin aplicarea sancțiunii minime prevăzute de infracțiunile comise de

către inculpat, cu izolarea acestuia de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de

închisoare.

Astfel, luând în considerație circumstanțele expuse supra, instanța de apel a

considerat nefondată aserțiunea avocatului, Potereanu D., în numele inculpatului,

privind aplicarea față de ultimul, a unei pedepse mai blânde, având în vedere

modalitatea comiterii infracțiunilor, circumstanțele în care acestea au fost comise,

precum și urmările prejudiciabile.

3

La fel, instanța de apel a apreciat ca nejustificat dezacordul expus în apelul

declarat de către apărătorul inculpatului, în ceea ce privește faptul că prima instanță

nu a ținut cont de existența circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal

și anume recunoașterea vinei, căința sinceră, conștientizarea ilegalității acțiunilor sale,

deoarece recunoașterea vinovăției atrage incidența procedurii simplificate în temeiul

art. 3641 Cod de procedură penală și nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, ceea ce ar însemna că aceleiași

situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Nu au fost reținute nici alegațiile părții vătămate, Xxxxx, referitor la

faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este una prea blândă, deoarece în cazul de

față, la aplicarea pedepsei prima instanță a luat în considerație nemijlocit urmările

prejudiciabile ale faptei comise de către acesta, circumstanțele în care au fost

comise infracțiunile, precum și acțiunea faptei infracționale asupra psihicului

pătimitei. În situația dată, instanța de apel a considerat, că o pedeapsă mai aspră

pentru a fi aplicată pentru inculpat este inoportună, iar pretinsele amenințări din

partea ultimului în adresa pătimitei, nu pot fi privite ca temei pentru aplicarea unei

sancțiuni mai aspre.

În opinia instanței de apel este corectă soluția primei instanțe în partea

soluționării acțiunii civile privind încasarea prejudiciului moral în beneficiul părții

vătămate, Xxxxx, în mărime de 20.000 lei, învederând prevederile art. 1422 alin. (1),

1423 Cod civil. Prin urmare, în mod just și proporțional, prin sentința adoptată de

prima instanță s-a dispus încasarea sumei menționate supra, luând în considerație

vătămările provocate părții vătămate, faptul că inculpatul și-a recunoscut vinovăția,

dar și posibilitățile materiale reale ale acestuia.

Totodată, instanța de apel a considerat de cuviință de a interveni în sentința

contestată, prin prisma rigorilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

menționând că cheltuielile pentru efectuarea expertizelor medico-legale privind

constatarea gravității vătămărilor corporale, suportate de către partea vătămată, nu

pot fi dispuse spre încasare din contul inculpatului, de vreme ce norma de drept

prevede clar și explicit, că acestea se compensează din contul mijloacelor bugetului de

stat, fiind inadmisibilă încasarea cheltuielilor vizate din contul inculpatului.

Astfel, instanța de apel a reținut, că cheltuielile suportate de către organul de

urmărire penală în cazul nemijlocit nu sunt unele de natura de a impune cheltuieli

neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente suportate anume de către stat,

motiv pentru care acestea urmează a fi trecute în contul statului.

vătămată, Xxxxx, prin care solicită casarea parțială a acestora, cu reîncadrarea

acțiunilor inculpatului din prevederile alin. (1) art. 171 Cod penal, în cele prevăzute la

lit. f) alin. (2) art. 171 Cod penal și respectiv aplicarea unei pedepse mai aspre decât

cea aplicată de instanțele de fond.

În motivarea recursului declarat invocă, că inculpatului i-a fost stabilită o

pedeapsă penală prea blândă, deoarece instanța de judecată nu a luat în considerație

modul de săvârșire a infracțiunii, adică acesta a comis-o cu o deosebită cruzime, fiind

4

amenințată cu cuțitul la gât. Persistând până în prezent frica de a dormi singură la

domiciliu. A fost amenințată de către inculpat, că dacă se va plânge la poliție, după

eliberarea din detenție se va răzbuna. Astfel, consideră că acțiunile inculpatului

necesitau a fi reîncadrate în prevederile art. 171 alin. (2) lit. f) Cod penal.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat, care a

solicitat de a-l respinge ca inadmisibil, deoarece reieșind din circumstanțele cauzei s-a

constatat că încadrarea acțiunilor în baza art. art. 171 alin. (1), 172 alin. (1) și 179 alin.

(2) este una corectă, iar aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen

de 6 ani este pe măsura materialului probant administrat și corespunde prevederilor

legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Din textul recursului declarat, se atestă că autorul nu indică nemijlocit un careva

temei pentru recurs din cele prevăzute expres la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, însă din conținutul declarației de recurs, Colegiul reține că partea vătămată

solicită reîncadrarea acțiunilor inculpatului de la prevederile art. 171 alin. (1) Cod

penal, la cele prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. f) Cod penal, considerând că

infracțiunea comisă de către inculpat a fost însoțită de acțiuni agravante și anume cu o

deosebită cruzime, săvârșită din motive sadice, respectiv fiind solicitat și stabilirea

unei pedepse mai aspre în baza acestei norme. Din perspectiva celor solicitate,

Colegiul desprinde semnalarea cazului de casare stipulat la pct. 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, unde este prevăzut că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Cu referire la incidența temeiului pentru recurs semnalat de recurent, specificat

la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează,

că pentru o atare concluzie, trebuie să se țină cont de fapta săvârșită și cum aceasta a

fost stabilită de către instanțele de fond, și dacă această faptă a fost încadrată în norma

penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia

i s-a dat o încadrare juridică greșită. Pe cale de consecință, instanța de recurs este în

drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, doar atunci când

se constată comiterea unei erori de drept, ținându-se seama și de starea de fapt deja

constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Verificând temeinicia criticilor invocate de recurent în sensul enunțat mai sus,

Colegiul notează, că prezenta cauză a fost judecată la cererea inculpatului, ce a fost

contrasemnată de către apărătorului său (f.d. 121), în conformitate cu prevederile art.

5

3641 Cod de procedură penală, adică în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, procedura simplificată fiind acceptată prin încheierea protocolară a

primei instanțe din 19 mai 2017 (f.d. 124-verso).

Potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, judecata se face în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, doar dacă inculpatul recunoaște faptele așa

cum sunt menționate în rechizitoriu. Adică o condiție indispensabilă impusă de

legiuitor în cadrul aplicării procedurii respective, este acel fapt că inculpatul trebuie

să recunoască și încadrarea juridică a faptei așa cum a fost reținut în rechizitoriu.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost învinuit de

către organul de urmărire penală de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 171

alin. (1), art. 172 alin. (1) și art. 179 alin. (2) Cod penal, infracțiuni pe care le-a și

recunoscut integral, pentru săvârșirea cărora a fost condamnat prin sentința adoptată

de către prima instanță. Deci, în prezenta speță, instanța de judecată nu a efectuat o

altă încadrare juridică a faptelor săvârșite, decât aceea ce i-a fost imputată de către

partea acuzării.

Cât privește alegațiile părții vătămate, că acțiunile săvârșite de către inculpat ce

se încadrează ca infracțiune de viol, urmau a fi calificate în baza art. 171 alin. (2) lit. f)

Cod penal și nu în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, pe motiv că a fost săvârșit violul

cu o deosebită cruzime și din motive sadice, Colegiul penal le apreciază ca

neîntemeiate. În susținerea raționamentelor sale, instanța de recurs relevă prevederile

art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărora - judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Totodată, instanța de recurs remarcă, că potrivit art.

326 Cod de procedură penală, modificarea acuzării în ședință de judecată în sensul

agravării ei, poate fi efectuată doar de către procurorul care participă la judecarea

cauzei.

În cauza dată, procurorul nu a făcut careva solicitări în scopul modificării

acuzării în ședință de judecată în sensul agravării ei, respectiv nici instanțele de fond

nu aveau pârghii legale de a efectua o altă încadrare juridică a infracțiunii de viol în

sensul agravării.

De menționat este, că partea vătămată la finisarea urmăririi penale a fost

înștiințată despre acest fapt de către organul de urmărire penală, precum și despre

dreptul său de a face cunoștință cu materialele cauzei penale (f.d. 95), însă aceasta nu

a făcut uz de drepturile sale, cauza fiind expediată în instanța de judecată. La fel,

Colegiul relevă și acel fapt, că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d.

34-verso) partea vătămată la judecarea cauzei în prima instanță, la etapa dezbaterilor

judiciare a declarat, că este de acord cu pedeapsa solicitată de către procuror în

temeiul sancțiunilor infracțiunilor imputate acestuia și nu a expus careva obiecții la

calificarea infracțiunii de viol, ceea ce indică că ultima a acceptat încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite de către inculpat, efectuată de către organul de urmărire penală. În

cele din urmă, Colegiul statuează că temeiul de casare semnalat de recurent și stipulat

la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în cauza dată.

Prin urmare, nici stabilirea unei pedepse mai aspre, în formula solicitată de către

6

partea vătămată nu poate fi admisă, deoarece inculpatului i-a fost aplicată pedeapsă

definitivă, pentru concurs de infracțiuni în limitele stabilite de lege, conform art. 84

alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare, pe un termen de 6 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, ultimul beneficiind și de reduceri cu o treime a limitelor

de pedepse, în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Generalizând cele expuse, Colegiul penal statuează că, în cauza dată nu a fost

admisă eroarea de drept semnalată de către recurent și nu persistă temeiuri de a

interveni în sensul casării soluțiilor adoptate de către instanțele de fond. Astfel, se

concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în prezenta cauză,

deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată, Xxxxx,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie

2017, în cauza penală în privința lui Gîrlean Alexei Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 27 decembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7