1ra-724/2018 — art. 171 alin. 2 lit. b-2; 172 alin. 2 lit. b-2; 201-1 alin. 2 lit. a CP

1ra-724/2018 — art. 171 alin. 2 lit. b-2; 172 alin. 2 lit. b-2; 201-1 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-724/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017 și a

sentinței Judecătoriei Strășeni din 19 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Gorea Sergiu Xxxxx, născut la xxxxx în or. Xxxxx,

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

24.05.2017-12.12.2017

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal, la 7 ani închisoare;

- art. 172 alin. (2) lit. b2) Cod penal, la 8 ani închisoare;

- art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit pedeapsă definitivă de 16 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost încasat din contul lui Gorea S. în beneficiul Instituției Medico Sanitare

Publice Spitalul Clinic de Psihiatrie, cheltuielile de judecată în sumă de 1.732 lei.

Xxxxx, r-nul Xxxxx, unde locuia cu soția sa Xxxxx., fiicele vitrege Xxxxx și Xxxxx, din

cauza unor acțiuni cu caracter violent comise anterior de către inculpat asupra soției

sale și a fiicelor vitrege, prin încheierea și ordonanța Judecătoriei Strășeni din 15

aprilie 2013, au fost aplicate măsuri de protecție a victimelor violenței familiei

împotriva acțiunilor violente ale agresorului, Gorea S. Prin urmare, inculpatul

1

ignorând în totalitate restricțiile aplicate de instanța de judecată s-a întors la

domiciliul său, unde în scop de răzbunare, a continuat sistematic să aplice violența

fizică și psihică asupra membrilor familiei sale. Astfel, ultimul caz având loc la data

de 11 mai 2013 în jurul orei 14:00, când inculpatul aflându-se la domiciliul comun,

din motiv de răzbunare în prezența membrilor familiei menționați supra,

manifestând comportament violent a aplicat soției sale violență fizică, exprimată

prin bruscarea acesteia, în urma cărui fapt ultima a căzut jos și s-a lovit cu capul de o

bucată de metal, precum și violență psihică care s-a manifestat prin înjosire, ofensă,

insultare, amenințări verbale, realizate prin cuvinte necenzurate în adresa fiicelor

Xxxxx și Xxxxx.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpatului Gorea S. au fost calificate de drept în baza art. 2011 alin. (2) lit. a)

Cod penal și anume –violența în familie, adică acțiunile intenționate manifestate fizic sau

verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferință fizică și psihică, săvârșită asupra doi membri ai familiei.

Tot el, la data de 31 martie 2013, în jurul orei 21:00, aflându-se în casa sa din s.

Xxxxx, r-nul Xxxxx, având intenția satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, a

inițiat o ceartă cu soția sa, Xxxxx., în cadrul căreia i-a cerut ultimei să întrețină un

raport sexual, însă primind refuz, a maltratat-o pe ultima cu pumnii peste diferite

părți ale corpului, după care profitând de faptul că ultima nu mai putea să opună

rezistență, a întreținut cu aceasta un raport sexual forțat în formă perversă, confirmat

și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 83 din 30 aprilie 2013.

Tot el, la aceiași dată în aceleași împrejurări, în jurul orei 21:10, în timpul

săvârșirii acțiunilor sexuale în formă perversă, având scopul satisfacerii poftei

sexuale, profitând de starea de neputință a soției sale, ca urmare a violenței, contrar

voinței acesteia a întreținut un raport sexual forțat în formă normală.

Tot el, în noaptea din data de 05 spre 06 aprilie 2013, în jurul orei 00:30,

aflându-se la domiciliul său (adresa menționată supra), având scopul satisfacerii poftei

sexuale, aplicând violența fizică față de Xxxxx., manifestată prin aplicarea loviturilor

în regiunea capului, contrar voinței acesteia a întreținut un raport sexual forțat în

formă normală.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatului, Gorea S., a fost calificată de drept în baza art. 171 alin. (2) lit. b2)

Cod penal și anume –violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și

psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșit asupra unui

membru de familie, precum și în baza art. 172 alin. (2) lit. b2) Cod penal – satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, săvârșită prin constrângere fizică și psihică a persoanei și

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșit asupra unui membru de familie.

3.1. Avocatul, Ciuchitu V., care a depus apel la data de 05 mai 2016, și a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi potrivit

modului pentru prima instanță, prin care Gorea S., să fie achitat pe toate capetele de

acuzare.

2

În motivarea apelului a invocat că:

- la baza sentinței de condamnare au fost puse rapoartele medico-legale, care

demonstrează că a avut loc raport sexual, dar nu demonstrează că acesta a fost forțat;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 802 din 05 iulie 2013, la victimă au

fost depistați spermatozoizi cu antigen A, B și H, pe când lui Gorea S. îi sunt

caracteristici spermatozoizii cu antigen B, fapt ce demonstrează că partea vătămată a

întreținut relații sexuale și cu alte persoane.

- sentința este întemeiată pe presupuneri, contrar prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

3.2 Inculpat, care a depus apel la data de 25 aprilie 2017, și a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie achitat de săvârșirea infracțiunilor imputate.

În motivarea apelului a invocat, că vina în cele incriminate nu o recunoaște,

cauza penală fiind înscenată de către partea vătămată din motivul că vrea să

divorțeze, iar casa în care locuiește, Xxxxx, îi aparține acestuia cu drept de

proprietate.

2016 și respectiv din 12 decembrie 2017, au fost admise apelurile declarate, inclusiv

din oficiu în baza art. 409 Cod de procedură penală, casată sentința și pronunțată în

o nouă hotărâre prin care:

Gorea Sergiu Xxxxx, a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu constituie infracțiune.

Gorea Sergiu Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal, la 5 ani și 5 luni închisoare;

- art. 172 alin. (2) lit. b2) Cod penal, la 6 ani închisoare;

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit pedeapsă definitivă de 6 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, a fost admis parțial,

din alte motive, inclusiv din oficiu apelul declarat de către avocatul, Ciuchitu V., s-a

casat sentința în partea condamnării inculpatului și s-a pronunțat în această parte o

nouă hotărâre potrivit modului pentru prima instanță, prin care inculpatul a fost

achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, iar în

temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, această instanță de apel a stabilit, că pe parcursul examinării cauzei

penale în ordine de apel (decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016), a

apelului înaintat de către avocatul, Ciuchitu V., (depus la data de 05 mai 2016) în

numele inculpatului (în lipsa acestuia), în instanța de apel a fost pornită procedura de

extrădare a ultimului din Federația Rusă (17 noiembrie 2016), fapte ce sunt confirmate

prin informațiile parvenite la Ministerul Justiției, cu privire la reținerea și extrădarea

lui Gorea S. (f.d. 31-35 v. 4).

3

Prin urmare, cea din urmă instanță de apel (decizia din 12 decembrie 2017) a

constat, că la data de 30 ianuarie 2017, Gorea S. fost reținut în Federația Rusă pentru

ulterioară extrădare în Republica Moldova (f.d. 101 v. 4). În continuare s-a reținut, că

lui Gorea S. i s-a înmânat copia sentinței după ce a fost extrădat din Federația Rusă,

de faptul că apelul înaintat de către avocatul Ciuchitu V., a fost examinat în absența

sa, care la acel moment se afla peste hotarele Republicii Moldova.

Astfel, s-a stabilit că dreptul acuzatului de a se apăra singur implică în mod

evident dreptul persoanei de a fi prezentă efectiv în cadrul procesului penal, crearea

posibilității de a avea acces la dosar și de a i se comunica piesele acestuia. Respectiv,

instanța de apel conducându-se de prevederile legale, a considerat ca depus în

termen și s-a expus asupra apelului declarat de către inculpat la data de 25 aprilie

2017 împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 19 aprilie 2016, casată parțial prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, pentru a nu limita dreptul

inculpatului la apărare nemijlocită, drept protejat de art. 6 CEDO, fiind caracterizat

prin componențele sale ce țin de dreptul de a dispune de facilitățile necesare apărării

și de dreptul la autoapărare.

În continuare, instanța de apel a reținut, că potrivit deciziei Curții de Apel

Chișinău din 29 noiembrie 2016, s-a casat sentința în partea condamnării

inculpatului și s-a pronunțat în această parte o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul a fost achitat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu

constituie infracțiune, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, în rest dispozițiile sentinței au fost menținut. Prin urmare, decizia Curții

de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, nu a fost atacată cu recurs în partea

achitării inculpatului învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2)

lit. a) Cod penal, devenind definitivă, respectiv instanța de apel la examinarea

apelului declarat nu se va pronunța pe acest capăt de acuzare.

Instanța de apel a constatat, că prima instanță corect a stabilit starea de fapt ce

corespunde probelor administrate și care just au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, încadrând acțiunile inculpatului în

baza art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și anume –violul, adică raportul sexual săvârșit

prin constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra, săvârșit asupra unui membru de familie, precum și în baza art. 172 alin. (2) lit. b2)

Cod penal – satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșită prin constrângere fizică

și psihică a persoanei și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșit asupra

unui membru de familie.

Astfel, instanța de apel a considerat neîntemeiate motivele invocate de către

inculpat referitor la nevinovăția sa în comiterea infracțiunilor imputate, deoarece

ansamblul de probe cercetate și administrate la caz dovedesc culpa acestuia la

săvârșirea infracțiunilor imputate ultimului și anume: prin declarațiile părții

vătămate Xxxxx, declarațiile martorilor Ursu L., Isir V., Treachin T., Stoian R., Calmîș

P., Calmîș O., Calmîș T., Calmîș R., Staver N. și declarațiile medicului-legist

4

Gherman L. Totodată, vina inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate se

confirmă și prin materialele cauzei: procesul-verbal de cercetare la fața locului din

data de 08 aprilie 2013 (f.d. 10 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 83 din 30

aprilie 2013 (f.d. 35 v. 1); procesul-verbal de confruntare din data de 25 aprilie 2013

(f.d. 58-59 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 802 din 05 iulie 2013 (f.d. 211-

214 v. 1); raporturile de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 425a-2013 și

465a-2013 (f.d. 217-218, 222-224 v. 1); procesul-verbal de examinare a obiectului din

31 iulie 2013 (f.d. 237 v. 1).

În opinia instanței de apel argumentele inculpatului, precum că el nu a săvârșit

infracțiunile imputate și prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și art. 172

alin. (2) lit. b2) Cod penal, sunt nejustificate, deoarece vina în comiterea acestor

infracțiuni rezultă din acțiunile inculpatului, confirmate în ședință de judecată prin

declarațiile părții vătămate și martorilor audiați, respectiv nu s-a stabilit nici un

motiv de a crede că ultimii îl învinovățesc pe nedrept pe inculpat.

În acest context, instanța de apel, la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului, s-a condus de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76,

77, 78-79 Cod penal, a ținut cont de principiul legalității, egalității, umanismului,

proporționalității, principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale,

de gravitatea infracțiunilor săvârșite – inculpatul a comis cu intenție infracțiuni

grave împotriva unui membru al familiei, de personalitatea inculpatului, care

anterior nu a fost condamnat, pentru prima dată se află pe banca acuzaților, la

evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, se caracterizează pozitiv la

locul de trai.

Mîrzîncu A., în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri și achitarea lui Gorea S. de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și art. 172 alin. (2) lit. b2) Cod penal,

din motiv că în acțiunile lui nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea recursului invocă argumente similare cu cele invocate de către

partea apărării în ordine de apel, subsidiar invocând:

- atât prima instanță, cât și instanța de apel eronat au ajuns la concluzia, că

Gorea S. a comis infracțiunile prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și art.

172 alin. (2) lit. b2) Cod penal, deoarece nu s-au luat în considerație toate

circumstanțele cauzei și declarațiile date de partea vătămată, care a declarat că

inculpatul dorește să divorțeze. Astfel de împrejurări aduc la concluzia, că

declarațiile părții vătămate au avut scop de răzbunare contra inculpatului, deoarece

în caz de divorț, aceasta va trebui să părăsească casa, ce aparține cu drept de

proprietate lui Gorea S.;

- martorii audiați de către instanțele de judecată, nu au văzut nemijlocit

acțiunile criminale ale inculpatului față de victimă, dar au relatat faptele ce au fost

povestite de către victimă.

În drept, își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

5

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul Mîrzîncu A., solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece

criticile formulate de recurent nu conțin indicii erorilor de drept și respectiv nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărârii recurate. Astfel, recursul nominalizat nu

conține argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă

problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată, prevăzute de art.

430 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Autorul critică decizia contestată, invocând temeiurile de casare prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, semnalând totodată și pct. 6) al

aceiași norme penale, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, precum și acțiunile

inculpatului nu au întrunit elementele infracțiunii.

În argumentarea temeiului pentru recurs, semnalat și prevăzut la pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, autorul recursului a indicat, că instanța de apel

în decizia sa la mod general a redat acțiunile inculpatului, deoarece inculpatul pe tot

parcursul cauzei penale nu a recunoscut vina, iar probele prezentate de către partea

acuzării sunt contradictorii, cum ar fi declarațiile martorilor.

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța

de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de

către instanța de apel, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția. În asemenea circumstanțe, temeiul de casare prevăzut la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în prezenta cauză, iar cu

privire la alegațiile recurentului invocate, precum că instanța de apel nu și-a motivat

corespunzător soluția de condamnare adoptată în privința inculpatului și nu a dat

răspuns întemeiat în condițiile legii asupra motivelor ce au stat la baza casării

sentinței, instanța de recurs remarcă considerentele rezultate din jurisprudența

constantă a Curții Europene, potrivit cărora motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate

6

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, arătând în mod concret la

împrejurările ce confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, așa cum s-a procedat, în cauza

dată. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a stabilit situația de fapt și corect a concluzionat, că aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza infracțiunilor imputate inculpatului, fiind

săvârșite anume de către inculpatul, Gorea S.

Referitor la alegațiile recurentului, precum că declarațiile martorilor nu

confirmă vinovăția inculpatului, instanța de recurs le va aprecia critic, deoarece din

declarațiile martorului Calmîș O. reiese, că ”într-o dimineață, data precisă nu o ține

minte, la ea a venit Xxxxx. care a rugat-o să-i permită să telefoneze fiicelor, deoarece soțul ei

a violat-o și i-a luat telefonul mobil (f.d. 127 v. 3)”; Calmîș T. reiese, că ”s-a întâlnit cu

vecina sa, Xxxxx., începând discuția cu ultima, aceasta a început a plânge și i-a povestit, că

cu câteva zile în urmă a fost violată de către Gorea S., care a legat-o de pat și i-a stins

telefonul (f.d. 130 v. 3)”. Mai mult, instanța de apel analizând declarațiile menționate

supra, corect a conchis că vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, se

confirmă integral prin probele scrise anexate la materialele cauzei penale, ce

coroborează cu declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați, cu raportul

medico-legal nr. 802 din 05 iulie 2013 (f.d. 211-214 v. 1); procesul-verbal de

confruntare din 25 aprilie 2013, efectuat între inculpat și partea vătămată (f.d. 207 v.

1); cu raportul medico-legal nr. 425a-2013 (f.d. 217-218 v. 1) și raportul de expertiză

nr. 465a-2013 (f.d. 222-224 v. 1), cât și alte probe verificate în instanța de apel și

menționate la pct. 5. al prezentei decizii. În asemenea circumstanțe, instanța de

recurs precizează, că instanța de apel just a reținut că în acțiunile inculpatului se

regăsește atât latura obiectivă cât și cea subiectiva a infracțiunilor imputate, acestea

fiind descrise în decizia instanței de apel.

Prin urmare, argumentele invocate de recurent ce semnalează prezența

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea hotărârii

instanței de apel.

În continuare, Colegiul penal va examina recursul prin prisma incidenței

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii. Astfel, din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentului probele

administrate nu confirmă vina inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și art. 172 alin. (2) lit. b2) Cod penal, astfel instanța

de apel l-a condamnat pe baza presupunerilor.

Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit,

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și anume

7

–violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșit asupra unui membru de familie,

precum și în baza art. 172 alin. (2) lit. b2) Cod penal – satisfacerea poftei sexuale în forme

perverse, săvârșită prin constrângere fizică și psihică a persoanei și profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșit asupra unui membru de familie.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră că, instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului, Gorea S., în săvârșirea infracțiunii imputate.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul

cu prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii – latura obiectivă și

subiectivă a infracțiuni prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și art. 172 alin.

(2) lit. b2) Cod penal, Colegiul va purcede la analiza acestor elemente în prezenta

speță în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate.

Astfel, Colegiul reține, că din doctrina penală, latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 171 și 172 Cod penal se caracterizează, în primul rând, prin

vinovăție sub formă de intenție directă. Făptuitorul este conștient că aplică acțiuni

violente cu caracter sexual pentru a-și satisface pofta sexuală sau pentru a leza

onoarea victimei.

Opozant alegațiilor invocate de către recurent, precum că nu a fost constatat

prin expertiză dacă victima a opus sau nu rezistență, instanța de recurs menționează,

că ipoteza unei constrângeri psihice, nu este obligatoriu ca victima să fi opus

rezistență până în momentul în care aceasta a fost înfrântă, cerința legii este

îndeplinită chiar dacă în contextul împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei

victima a încetat să opună rezistență, dându-și seama că aceasta ar fi inutilă, de

asemenea victima nu este datoare să încerce rezistența contra forței în orice caz și

nici să o continue neavând altă cale, dacă din caracterul sau energia forței deduce că

s-ar expune unui rău mai mare.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu

se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunilor imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și art. 172 alin. (2) lit. b2) Cod penal și

în cele din urmă temeiul pentru recurs invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs vreunei

erori judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor judecătorești

8

atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de

către recurent în recursul ordinar deferit spre examinare.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Gorea Sergiu Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 02 mai 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9