1ra-1498/2017 — art. 201-1 alin. 1, 361 alin. 1 CP

1ra-1498/2017 — art. 201-1 alin. 1, 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1498/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte NICOLAEV Ghenadie

judecători MORARU Petru

TOMA Nadejda

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

procuratura de circumscripție Chișinău, Bolduratu Vasile, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe

CORGOJA Victor XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 28.10.2016 - 14.03.2017;

Instanța de apel: 12.04.2017 - 23.05.2017;

Instanța de recurs: 22.08.2017 - 08.11.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal la pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității – 180 ore;

- art. 361 alin. (1) Cod penal la pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității – 200 ore.

Prin prisma art. 84 alin. (l) Cod penal, inculpatului, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 240 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la Corgoja Victor în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 3364,68 lei.

decursul mai multor ani, sistematic, o maltrata fizic și o numea cu cuvinte necenzurate pe soția

sa, Corgoja D., în prezența copilului lor minor, XXXXX, cu care trăiește împreună, înjosindu-le

astfel onoarea și demnitatea, iar aplicarea forței asupra acesteia, în prezența copilului minor, a

1

generat plecarea de acasă a părții vătămate, pentru a nu fi maltratată în continuare de către

agresor.

Ultimul caz de violență în familie comis de către Corgoja Victor a avut loc la data de 20

mai 2016, în jurul orelor 2300, când acesta aflându-se la domiciliul său, unde era și soția sa,

Corgoja D., în prezența copilului său minor, XXXXX, fără motive întemeiate a inițiat un conflict,

în cadrul căruia numind-o cu cuvinte înjurioase, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, în rezultat cărora lui Corgoja D., potrivit raportului de

expertiză midico-legală nr.046D din 03.06.2016, i-au fost cauzate leziuni corporale care se

califică ca vătămare corporală ușoară, totodată s-a conchis că acesteia i-au mai fost cauzate și

suferințe fizice și psihice. Acțiuni nominalizate, i-au cauzat în același timp și copilului său minor,

XXXXX suferințe psihice, fapt confirmat prin raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 658a-2016 din 21 iulie 2016.

Conform raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 663 a – 2016 din 22 iulie

2016 Corgoja D. a fost expusă factorului psio-traumatizant și a manifestat traumă psihologică de

intensitate medie, survenită în urma conflictelor din cadrul familiar.

Tot el, Corgoja V. la 19 aprilie 2016, în jurul orelor 1700, a fost stopat de către angajații

Batalionului de Patrulare Sud plutonul Căușeni - Ștefan Vodă, în apropierea or. Ștefan Vodă, pe

traseul R-30 km 64, aflîndu-se la volanul automobilului de model BMW 520 cu n/î lituaniene

XXXXX.

În timpul verificării actelor, ultimul a prezentat procura pentru automobilul de model BMW

520 cu n/î XXXXX, eliberată acestuia din numele lui Tricolici I. de către notarul lituanian G.

Kuzabaviciene, la data de 21 februarie 2015.

Conform răspunsului expediat de către notarul lituanian G. Kuzabaviciene, acesta nu a

eliberat procură din numele lui Tricolici I. pe numele lui Corgoja V. pentru automobilul de model

BMW 520 cu n/î XXXXX.

Centrul de Cooperare Polițienească Internațională a IGP a MAI RM a comunicat că

conform mesajului parvenit din partea BNC Interpol Vilnius/Lituania, vehiculul de model BMW

520, VIN XXXXX, cu n/î XXXXX, certificatul de înmatriculare nr. XXXXX a fost înregistrat pe

teritoriul Lituaniei pe numele lui Tricolici I. la data de 01 octombrie 2014, vehiculul menționat a

fost radiat din circulație.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.

2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, violența în familie, adică o acțiune intenționată, comisă de un

membru al familiei asupra a doi membri ai familiei, care a provocat suferință fizică soldată cu

vătămarea ușoară a integrității corporale și suferințe psihică și art. 361 alin. (1) Cod penal,

adică deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și eliberează de

obligații.

inculpat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care dînsul să fie achitat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal și să-i fie eliberat automobilul de model

2

BMW 520 cu n/î XXXXX, de la parcarea specială din or. Ștefan Vodă, precum și certificatul de

înregistrare asupra acestuia cu nr. XXXXX5.

În motivarea cererii de apel, apelantul a menționat că nu cunoaștea despre faptul că procura

nu era legală, iar el personal nu a întreprins careva acțiuni întru falsificarea acesteia, ori a primit-

o de la fostul proprietar al autoturismului, Ungureanu L.

Respectiv, apelantul a menționat că nu poartă nici o vină pentru faptul că a fost mințit de

către fostul proprietar al autoturismului, Ungureanu L., prin intermediul soțului ei, Ungureanu V.

La fel, a invocat că careva probe, precum că el ar fi întreprins careva acțiuni cu intenție

pentru a intra în posesia procurii false nu au fost acumulate și prezentate de procuror nici la etapa

urmăririi penale, nici în cadrul ședinței de judecată.

Apelantul a mai indicat că, contrar prevederilor art.162 Cod de procedură penală, prima

instanță neîntemeiat i-a refuzat în eliberarea corpului delict - certificatului de înregistrare nr.

XXXXX pe numele lui Tricolici I., fapt care, de asemenea, contravine normei sus menționate.

Or, certificatul nominalizat este emis legal și careva temei de a-l reține în continuare ca corp

delict la dosar instanța nu a avut.

declarat a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2)

Cod procedură penală, și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Corgoja V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1)

Cod penal (în redacția Legii din 03.09.2010) la 160 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite în baza art. 2011 alin. (1) și art. 361 alin. (1) Cod penal, definitiv

inculatului i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

pe un termen de 230 ore.

Acțiunea civilă înaintată de procuror, privind încasarea de la inculpat în beneficiul statului

a cheltuielilor de judecată în mărime de 3364,68 lei, a fost respinsă ca nefondată.

Corpul delict, certificatul de înmatriculare nr. XXXXX pe numele lui Tricolici I. a fost

restituit proprietarului, Tricolici I.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de vedere al coroborării lor, a concluzionat

ca fiind dovedită indubitabil vinovăția lui Corgoja V. în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, cu

toate că acesta contestă sentința anume pe acest capăt de acuzare, nefiind de acord cu soluția de

condamnare și pledînd pentru achitarea sa.

Pe de altă parte, instanța de apel a menționat că inculpatul, raportat la art. 10 alin. (1) Cod

penal, urmează a fi tras la răspundere pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(1) Cod penal, după cum a fost redacția legii la momentul comiterii infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a constatat că prin acțiunile sale intenționate inculpatul având

calitatea de membru de familie (art.133/1 Cod penal), în prezența copilului său minor, Corgoja

3

V., fără motive întemeiate a inițiat un conflict, în cadrul căruia a numit-o cu cuvinte înjurioase

pe soția sa Corgoja D., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți

ale corpului, cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză medico-legală leziuni corporale ușoare.

Prin urmare, s-a menționat că, ținând cont de modificările ulterioare comiterii infracțiunii

de către inculpat, acțiunile inculpatului nu se încadrează în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod

penal, și anume acțiuni violente,…comise asupra doi sau mai multor membri ai familiei,

deoarece, potrivit materialelor cauzei nu s-au constatat cauzarea de leziuni corporale părții

vătămate minore XXXXX, fapt stabilit cu certitudine prin declarațiile părții vătămate Corgoja

D. și XXXXX, precum și a martorilor, raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie

potrivit căruia minorul XXXXX a fost expus factorului psio-traumatizant și a manifestat prin

insomnie periodică, starea de incertitudine, tensionare lăuntrică, survenită drept consecință a

conflictelor din cadrul familiar.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondată solicitarea inculpatului privind

dispunerea eliberării lui a automobilului de model BMW 520 cu n/î XXXXX, de la parcarea

specială din or. Ștefan Vodă, precum și eliberarea corpului delict - certificatul de înregistrare nr.

XXXXX pe numele lui Tricolici I. Or, din materialele cauzei rezultă că proprietarul

automobilului de model BMW 520 cu n/î XXXXX este cet. Lituaniei Tricolici I., conform

certificatului de înregistrare nr. XXXXX, care este și în drept să primească certificatul de

înregistrare, recunoscut ca corp delict, iar automobilul, ridicat conform procesului de reținere și

aducere la parcarea specială, nu a fost recunoscut ca corp delict în prezenta cauză, astfel acesta

poate fi ridicat de la parcarea specială, doar de proprietarul legal al acestuia.

prin care solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, din motiv că cheltuielile judiciare în

sumă de 3364,68 lei, au fost suportate de către stat pentru efectuarea expertizelor medico-legală,

psihiatrico-legală ambulatorie și pentru efectuarea raportului tehnico-științific și urmează a fi

încasate de la inculpat.

Procurorul consideră că soluția instanței de apel de a casa sentința referitor la încasarea

cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual-penale în vigoare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală cheltuielile judiciare

sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Aliniatul (3) al normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile ci

să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire

penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la

părțile în proces.

Totodată, se relevă că legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură

penală că obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare se pune pe seama condamnatului.

materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele motive.

Cu titlu introductiv, se relevă că soluția de inadmisibilitate a recursului depus de procuror

se întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit

4

căreia instanța examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că cererea este vădit neîntemeiată.

Dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,

care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către recurent.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci cînd titularul

acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor

cauzei, sau cînd argumentele formulate de recurent sunt nefondate.

În esență, la caz, reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă

decizia instanței de apel doar în partea încasării cheltuielilor de judecată, considerînd că instanța

de apel nefondat a dispus respingerea cererii privind încasarea sumei de 3364,68 lei din contul

inculpatului pentru efectuarea mai multor expertize și rapoarte.

Verificînd actele cauzei, în raport cu alegațiile punctate în cererea de recurs, Colegiul

penal conchide asupra netemeiniciei acestora, reiterînd în acest sens următoarele raționamente,

expuse și în alte cauze similare.

Așadar, Colegiul găsește vădit nefondată revendicarea procurorului în partea ce ține de

pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, dat fiind că, în dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, este

stipulat expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul. Tot aici, se face trimitere și la prevederile art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală, potrivit cărora plata pentru expertizele judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Prin urmare, în situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

necesare pentru efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale

bugetului de stat, nu din contul inculpatului.

Din actele cauzei se constată că expertiza medico-legală a părții vătămate Corgoja D. a

fost dispusă de către organul de urmărire penală (anexat la f.d. 22, vol. I), în vederea constatării

gravității vătămărilor corporale depistate la aceasta.

În continuare, se reține că la fila dosarului 48, vol. I, este anexată ordonanța procurorului

privind dispunerea expertizei psihologico-psihiatrice a copilului minor al inculpatului, pentru a

se stabili dacă în urma acțiunilor violente a tatălui acestuia copilul a avut de suferit psihologic și

moral.

Din aceleași considerente, prin ordonanța procurorului anexată la fila dosarului 51, vol. I, a

fost dispusă efectuarea expertizei psihologico-psihiatrice a părții vătămate Corgoja D. și în

condiții similare a fost dispusă și efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică de la f.d.

50-53, vol. II.

5

Prin urmare, atare acțiuni procesuale, adică cele ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, trebuie puse în sarcina părții acuzării și nu urmează a fi achitate de

inculpat, după cum pledează procurorul.

În principiu, este necesar de evidențiat că taxele percepute pentru efectuarea expertizelor

sau rapoartelor, similare celor disputate aici, în toate cazurile urmează a fi încasate din contul

statului, nefiind atins caracterul echitabil al acestei proceduri.

Respectiv, este relevant de a consemna despre faptul că, expertiza judiciară medico-legală

a fost necesară pentru a proba leziunile depistate la partea vătămată Corgoja D., celelalte

expertize psihologico-psihiatrice efectuate părții vătămate și copilului minor al acesteia, pentru a

proba suferințele psihice și morale, iar raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-

2305 din 03.05.2016 ulterior a fost folosit de partea acuzării pentru a-l incrimina pe inculpat în

baza art. 361 alin. (1) Cod penal.

Din ansamblul considerentelor care precedă, rezultă că cheltuielile suportate pentru

efectuarea actelor enumerate supra, urmează a fi acoperite din contul bugetului de stat, avînd în

vedere că acestea nu pot face obiectul unei rambursări din partea inculpatului.

Avînd în vedere cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se

constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată,

neexistând vreun temei pentru admiterea recursului în sensul declarat de procuror.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție

Chișinău, Bolduratu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

23 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe Corgoja Victor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 noiembrie 2017.

Președinte NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

Judecător TOMA Nadejda

6