1ra-1521/17 — art. 361 alin.2 lit.b, c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 alin.2 lit.b, c CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6,8,10 CPP
1ra-1521/17 — art. 361 alin.2 lit.b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1521/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
04 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecătorii – Liliana Catan, Ion Guzun,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Zmeu Alexandru în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, în cauza penală în privința lui
Arapan Diana Xxxxx, născut la xx xxxxx xxxx,
originară și domiciliată în Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
05.11.2014 – 20.05.2016 (prima instanță);
20.06.2016 – 07.02.2017 (instanța de apel);
25.08.2017 – 04.10.2017 (instanța de recurs).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20 mai 2016, Arapan
Diana a fost achitată de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 361
alin. (2) lit. b), c) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Prin aceeași sentință a fost dispusă achitarea lui Dediu Victor și Oprea Ion, în
privința cărora nu a fost declarat recurs ordinar.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Arapan Diana, de către
organul de urmărire penală, a fost învinuită că la 29.12.2011, aflându-se în preajma
Direcției de înregistrare a transportului și calificare a conducătorilor auto, cu sediul pe
str. Salcâmilor 28, mun. Chișinău, prin înțelegere prealabilă cu Dediu Victor și Oprea
Ion, la propunerea primului, din interes material a confecționat și realizat, la preț de 600
Euro, plăcile numerelor de înmatriculare XX XX xxx și certificatul de înmatriculare cu
nr. xx XXX xxxxx, pentru mijlocul de transport “Fiat Fiorino”, a/f 1997, pe numele lui
Dediu Victor.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea totală a
acesteia în privința tuturor inculpaților și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și să le fie
stabilită fiecăruia pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare
1
în penitenciar de tip semiînchis. Suplimentar, procurorul a solicitat ca executarea
pedepsei stabilite inculpaților să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 1
ani, în privința fiecăruia.
În motivarea cererii depuse, apelantul și-a exprimat dezacordul cu soluția
instanței de fond, considerând-o neîntemeiată, eronată și rezultată din aprecierea greșită
a materialului probator.
În susținerea poziției sale, apelantul a indicat că instanța de fond, contrar
prevederilor art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, nu a indicat motivele
respingerii probelor aduse în sprijinul învinuirii și nu a ținut cont de faptul că inculpații
nu au prezentat nici o probă pertinentă și concludentă, limitându-se la critica probelor
acuzării. Sub acest aspect, apelantul a menționat că instanța de fond în mod unilateral a
apreciat declarațiile inculpatei, ignorând declarațiile lui Dediu Victor, care atât la
urmărirea penală, cât și în cadrul instanței de judecată a relatat detaliat că banii au fost
transmiși personal inculpatei în prezența inculpatului Oprea Ion, că Arapan Diana, la
predarea documentelor, nu a eliberat bon de încasare a banilor și a menționat că trecerea
frontierei cu automobilul în cauză poate avea consecințe negative.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017,
pronunțată integral la 21 martie 2017, apelul declarat a fost admis, casată sentința și
pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Arapan Diana a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361
alin. (2) lit. b), c) Cod penal, fiind liberată de pedeapsă penală în legătură cu expirarea
termenului de prescripție prevăzut de art. 60 Cod penal.
Prin aceeași decizie au fost condamnați și Dediu Victor și Oprea Ion, în privința
cărora nu a fost declarat recurs ordinar.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că instanța de
fond a ajuns la concluzia eronată privind nevinovăția inculpatei, or procurorul întemeiat
a menționat că în pofida negării vinovăției ultimei, declarațiile sale au fost apreciate
unilateral, fără luarea în considerare a celor relatate de Dediu Victor, care în mod
detaliat a indicat că banii au fost personal transmiși inculpatei în prezența inculpatului
Oprea Ion.
Apreciind probele administrate în cauză, instanța de apel a constatat că Arapan
Diana, la 29.12.2011, aflându-se în preajma Direcției de înregistrare a transportului și
calificare a conducătorilor auto, cu sediul pe str. Salcâmilor 28, mun. Chișinău, prin
înțelegere prealabilă cu Dediu Victor și Oprea Ion, la propunerea primului, din interes
material a confecționat și realizat, la preț de 600 Euro, plăcile numerelor de
înmatriculare XX XX xxx și certificatul de înmatriculare cu nr. xx XXX xxxxx, pentru
mijlocul de transport “Fiat Fiorino”, a/f 1997, pe numele lui Dediu Victor.
Instanța de apel a ținut să menționeze că Arapan Diana, conform atribuțiilor sale
de serviciu, nu era în drept de a întocmi și elibera certificatul și numerele de
înmatriculare, însă având scopul de a primi remunerări nejustificate, a recurs la acțiuni
infracționale de participare la confecționarea și vânzarea documentelor oficiale false.
2
În contextul dat, instanța de apel a apreciat critic constatările instanței de fond,
potrivit cărora inculpata nu era angajată a întreprinderii poligrafice specializate și nici a
Direcței identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport, luând în considerare că
din rapoartele și răspunsul Direcției reiese clar că documentele au fost confecționate la
întreprinderea poligrafică specializată, conținutul nefiind modificat și fiind prezentă
ștampila instituției, ceea ce denotă nevinovăția inculpatei. Sub acest aspect, instanța de
apel a reținut că inculpatul Dediu Victor a indicat anume asupra inculpatei ca fiind
persoana care a luat suma de bani și i-a transmis certificatul și numerele de
înmatriculare. Suplimentar, instanța de apel a constatat că Dediu Victor a recunoscut-o
pe inculpată atât la faza urmăririi penale, cât și la examinarea cauzei în instanțele de
fond și de apel, fapt dovedit prin procesul-verbal de recunoaștere din 24.04.2015. În
prezența acestor circumstanțe, instanța de apel a considerat că vinovăția lui Arapan
Diana a fost dovedită incontestabil.
Referindu-se la posibilitatea tragerii la răspundere penală a inculpatei, instanța de
apel a constatat că fapta a fost săvârșită de ultima la 29.12.2011, infracțiunea făcând
parte din categoria celor mai puțin grave. Luând în considerare dispozițiile art. art. 16,
53 lit. g), 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, 389 alin. alin. (1), (4) pct. 3) Cod de procedură
penală, instanța de apel a constatat că inculpata urmează a fi liberată de pedeapsă
penală, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală, prevăzută
de art. 60 Cod penal, dat fiind faptul că din momentul comiterii infracțiunii a trecut o
perioadă mai mare de 5 ani.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Zmeu
Alexandru în numele inculpatei, depus la 21 aprilie 2017, care în temeiul art. 427 alin.
(1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia și menținerea
sentinței.
În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat următoarele:
- nu au fost elucidate modalitatea și mijloacele prin care inculpata ar fi putut să
confecționeze certificatul de înmatriculare a automobilului, ceea ce denotă că inculpatei
i-a fost înaintată o învinuire vagă, care echivalează atât cu încălcarea dreptului său la
apărare, ci și cu lipsa faptei infracțiunii; din considerentul că fapta incriminată
inculpatei nu este clară și detaliată și nu se referă la toate împrejurările în care a fost
săvârșită, recurentul consideră că rechizitoriul nu respectă rigorile legale și cele
prevăzute de art. 6 CoEDO, fapt care a afectat grav dreptul inculpatei la apărare și a
încălcat regulile sesizării instanței cu obiectul judecății;
- în cauză, lipsa faptei prejudiciabile ca semn al laturii obiective a componenței de
infracțiune se confirmă prin faptul că inculpata nu-i cunoaște pe ceilalți inculpați, că
inculpatul Oprea Ion nu a recunoscut-o pe inculpată în cadrul ședinței de judecată și a
descris o altă persoană, că inculpata nu este colaborator al ÎS “Registru” și fizic nu avea
posibilitate să confecționeze certificatul de înmatriculare, cu atât mai mult că la locul de
serviciu nu avea calculator, imprimantă și altă tehnică necesară, precum și prin faptul că
3
acuzarea nu a demonstrat modalitatea prin care anume inculpata a confecționat plăcuțele
și certificatul de înmatriculare;
- reieșind din fapta incriminată inculpatei, din analiza declarațiilor acesteia, ale
inculpatului Oprea Ion, din documentele și alte mijloace de probă, precum și din
declarațiile inculpatului Dediu Victor, care urmează a fi apreciate critic deoarece sunt
mincinoase și nu coroborează cu celelalte probe, recurentul consideră că organul de
urmărire penală a constatat doar faptul comandării de către Dediu Victor a certificatului
de înmatriculare, fapt care nu are relevanță în contextul învinuirii inculpatei.
Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru
inadmisibilitatea recursului declarat, considerându-l vădit neîntemeiat. Procurorul a
menționat că instanța de apel just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale
cauzei și corespunzător a încadrat acțiunile făptuitorului.
Suplimentar, procurorul a indicat că recurentul își manifestă dezacordul cu
modalitatea de apreciere a probelor, care nu se conține în temeiurile pentru recurs
prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Procurorul consideră că instanța de apel, în strictă conformitate cu prevederile art.
101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din
punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar în ansamblu
din punct de vedere al coroborării lor.
Referindu-se la invocarea încălcării, de către instanța de apel, a dreptului
inculpatei la apărare, sub aspectul neclarității actului învinuirii, procurorul a menționat
că învinuirea adusă inculpatei a fost formulată în corespundere cu prevederile art. 281
Cod de procedură penală și reieșind din circumstanțele de fapt ale cauzei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din
următoare considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat dacă se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
Cu referire la critica aprecierii probelor de către instanța de apel, Colegiul penal
constată că aceasta este inadmisibilă. În acest context, Colegiul penal reține că art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a
cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate
în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest
sens, este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,
fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația
condamnaților.
Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz
comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa
examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată
4
de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural
sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea
fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul
dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia
hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor
pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele recurentului
în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile. În acest context, Colegiul penal apreciază
netemeinicia și caracterul declarativ al invocării temeiurilor pentru recurs, prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, deoarece recurentul
argumentează existența acestor temeiuri exclusiv prin prisma problemei aprecierii
probelor, care după cum s-a menționat anterior este inadmisibilă.
Suplimentar, Colegiul penal apreciază critic poziția recurentului asupra existenței
temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,
or acesta nu poate persista în prezența unei hotărâri judecătorești prin care inculpata a
fost liberată de pedeapsa penală.
Colegiul penal apreciază critic și celelalte invocări ale recurentului, și anume că
inculpata fizic nu avea posibilitate să confecționeze certificatul de înmatriculare, cu atât
mai mult că la locul de serviciu nu avea calculator, imprimantă și altă tehnică necesară,
or acestea sunt cu desăvârșire nesusținute de probe.
Totodată, Colegiul penal ține să respingă criticile recurentului îndreptate spre
conținutul rechizitoriului, pe care acesta îl consideră neclar, deoarece inculpata a avut
posibilitatea legală, potrivit art. 296 alin. (6) Cod de procedură penală, de a prezenta în
scris referință la rechizitoriu, precum și de a înainta cereri după trimiterea cauzei în
judecată, în conformitate cu art. 297 alin. (4) Cod de procedură penală, acțiuni care nu
au fost realizate. Mai mult, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din instanța
de fond, se constată că inculpata, la etapa cercetării judecătorești, a confirmat că
înțelege învinuirea ce i-a fost adusă (f.d. 196, vol. I), fapt care în opinia Colegiul penal
impune respingerea argumentelor recurentului în partea respectivă.
Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea
constatărilor realizate de către instanța de apel privind vinovăția inculpatei, încadrarea
juridică a acțiunilor acesteia, luând în considerare motivarea amplă a deciziei instanței
de apel în partea chestiunilor care au fost invocate în recursul ordinar, apreciind că
temeiurile pentru recurs, invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare și nu au fost
identificate alte temeiuri care, examinate din oficiu, să impună necesitatea casării
hotărârilor judecătorești atacate, precum și din considerentul că celelalte argumente ale
recurentului s-au dovedit a fi neîntemeiate, Colegiul penal conchide că recursul ordinar
înaintat în cauză urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
5
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zmeu Alexandru în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din
07 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Arapan Diana, deoarece este vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
6