1ra-1918/2016 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1918/2016 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1918/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, și de partea vătămată Mocan Mariana,

împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 10 iulie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016, în

privința inculpatului

Bairaktar Iuri Stepan, născut la

11 iunie 1964, originar și locuitor al mun. Bender, str.

B. Glavan 1A, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 31.07.2014 – 10.07.2015,

instanța de apel: 08.12.2015 – 21.01.2016,

instanța de recurs: 29.09.2016 – 14.12.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Bairaktar Iuri a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 1 an

închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare i-a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul Marianei Mocan prejudiciul moral de

5000 lei și cheltuielile pentru asistența juridică de 3500 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Mariana Mocan a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

19:00, inculpatul Bairaktar Iuri, conducea autovehiculul „Ford Mondeo”, n.î. A

640 CK, în mun. Chișinău, pe bd. Decebal din direcția str. N. Titulescu spre str.

Gagarin.

În timpul deplasării, pe trecerea nedirijată pentru pietoni, amplasată în

apropierea casei de locuit situată pe bd. Decebal 23/2, mun. Chișinău și

semnalizată prin aplicarea marcajului rutier 1.14.1, Bairaktar Iuri n-a manifestat

prudența sporită la trafic, n-a apreciat corect situația rutieră în care se afla

autovehicul la momentul respectiv, n-a luat în considerație starea lucrurilor în

traficul rutier ce reflecta gradul de protecție a participanților la el împotriva

accidentelor și consecințelor acestora, n-a ținut permanent seama de totalitatea

factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele

drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, prin ce a încălcat

cerințele pct. 45 Regulamentului Circulației Rutiere, precum și prevederile pct. 11

lit. f) RCR și ca urmare, fără a-i ceda trecerea, a tamponat pietonul Mocan

Mariana, a.n. 10.05.1975, care traversa regulamentar carosabilul de la dreapta spre

stânga, relativ deplasării mijlocului de transport.

În urma accidentului de circulație, pietonul Mocan Mariana s-a ales,

conform raportului de expertiză medico-legală 1147/D din 16.05.2014, cu vătămări

corporale medii, sub formă de fractură articulației temporo mandibulare pe dreapta

cu deplasare.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. El a

declarat că accidentul rutier s-a produs din cauza neatenției sale la trafic, că a

achitat părții vătămate 3000 lei. S-a adresat companiei de asigurări în decurs de 24

ore din momentul producerii accidentului, prezentând actele de care dispunea, dar

nu cunoaște dacă partea vătămată a fost la compania de asigurări.

Dat fiind, că probele administrate au confirmat integral vinovăția

inculpatului, instanța a încadrat acțiunile lui în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conducea mijlocul de transport, încălcare care a

provocat din imprudență vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal, că inculpatul a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele

comise, a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, nu are antecedente penale, este

caracterizat pozitiv, întreține doi copii minori, că circumstanțe agravante nu au fost

stabilite și a recuperat parțial prejudiciul cauzat.

Ținând cont de circumstanțele expuse și că inculpatul este angajat în calitate

de șofer la serviciul de taxi, fiind o sursă de venit al acestuia în vederea întreținerii

familiei sale cu doi copii minori, instanța a conchis că inculpatul va putea fi

reeducat și corectat prin condamnare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite, pedeapsa principală urmând a-i fi redusă cu o treime în temeiul

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, și fără aplicarea pedepsei

complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Instanța a statuat că partea vătămată Mocan M. a înaintat o acțiune civilă

împotriva inculpatului și a părții civilmente responsabilă SA „Transelit”, solicitând

încasarea în mod solidar a prejudiciului material de 12.711,86 lei, a cheltuielilor de

asistență juridică în valoare de 3500 lei, încasarea de la inculpat a prejudiciului

moral în mărime de 30.000 lei.

Însă, suma pretinsă a prejudiciului moral în valoare de 30.000 lei pentru

suferințe psihice aduse este exagerat de mare, rezonabilă fiind suma de 8000 lei.

În cadrul examinării cauzei s-a constatat că inculpatul a recuperat deja

parțial prejudiciul cauzat în mărime de 3000 lei.

Astfel, urmează a fi încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate suma

de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În conformitate cu prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală,

dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite

părții civile, apare necesitatea de a amâna judecarea cauzei pentru a se administra

probe suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Atât inculpatul, cât și reprezentantul părții civilmente responsabile au

invocat nepertinența probelor privind pretinsul prejudiciu material, fiind necesară o

cercetare mai amplă.

Având în vederea că a avut loc examinarea cauzei în procedura probelor

administrate la faza de urmărire penală, fiind necesară examinarea suplimentară a

probelor în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului material, fapt ce ar duce la

tergiversarea examinării cauzei penale, instanța a conchis de a admite în principiu

capătul de cerere privind încasarea prejudiciului material în mod solidar de la

inculpat și partea civilmente responsabilă SA „Transelit”, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Dat fiind că partea vătămată a suportat cheltuieli de asistență juridică,

urmează a încasa de la inculpat în beneficiul ei a cheltuielilor de 3500 lei.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpații să fie condamnați în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu

executare.

Apelantul a invocat că sentința este nemotivată în partea privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei și fără privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport.

Instanța nu a luat în considerație că inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal din lipsă totală de prudență la trafic și

manifestarea criminală a neglijenței față de obligațiile ce-i revin la trafic, iar

pedeapsa aplicată este prea blândă, care nu-și va atinge scopul de reeducare a

făptuitorului consfințit de legea penală, instanța de judecată neglijând prevederile

art. 2, 7, 75 Cod penal.

Astfel, inculpatul ar putea comite alte infracțiuni analogice la trecerea unei

perioade scurtă de timp.

Stabilirea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 ani, ar putea crea

condiții reale ca inculpatul în viitor să nu mai săvârșească infracțiuni analogice, în

așa fel atingându-se scopul propus de legea penală în art. 61 Cod penal. Prin

urmare, pedeapsa stabilită de prima instanță nu va atinge scopul de prevenire a

săvârșirii altor infracțiuni.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea la trecere de pietoni, creând pericol prin

metoda sa de conducere nu numai victimei infracțiunii, dar și oricărui alt

participant la trafic, în zonă cu risc mare de accidente, fără asigura securitatea în

trafic, și doar întâmplarea în cazul dat a putut evita cauzarea unor consecințe mult

mai grave decât cele produse. Circumstanțele producerii accidentului rutier

menționat amplifică exponențial pericolul social al faptei, și în acest caz pedeapsa

cu închisoare cu executare ar fi corectă în raport cu fapta săvârșită, dar și pentru

prevenirea altor fapte analogice.

3.1. A declarat apel și partea vătămată Mocan Mariana, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat la o pedeapsă mai aspră, fiind admisă acțiunea civilă integral.

Apelanta a indicat că în perioada 20 februarie 2014 - 14 martie 2014 a fost

internată la Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Urgentă, secția

Neurochirurgie nr. 1, cu diagnoza ,,leziunea traumatică superficială multiplă a

capului. Contuzia toracelui. Fractura maxilarului inferior, Fractura maxilarului

inferior Plaga deschisă a pielii păroase a capului, Plaga occipitală și a mandibulei”.

În urma acestei diagnoze i-au fost prescrise tratamente costisitoare, repetate și de

lungă durată. Din lipsa mijloacelor financiare, a primit doar o parte din tratamentul

prescris.

În urma traumei cauzate i-a fost fracturată maxilarul, la 18 martie 2014 a fost

la un control la clinica stomatologică. În urma controlului s-a stabilit: fractura

coronară subtotală a dinților 15, 45. Fractura radiculară a dinților 4.3, 4.4, 4.5.

Contuzia dintelui 27. Stare după suportarea traumatismului.

Prin informația nr. 118 din 07 noiembrie 2014 s-a stabilit că, ea necesită pe

viitor investigații, protezare dentară cât și tratament de lungă durată.

Din lipsa mijloacelor financiare suficiente, tratamentul urmat a fost unul

incomplet. Atât la moment, cât și pe viitor vor fi necesare și alte tratamente, ce

implică cheltuieli materiale esențiale.

Cheltuielile materiale suportate până la moment sunt dovedite pin bonurile

de plată anexate, în sumă de 12.711,86 lei.

La înaintarea cerințelor de încasare a prejudiciului material, a prezentat

instanței documente justificative.

Suferințe morale cauzate, se răsfrâng asupra stării psihice până în prezent.

Drept urmare a traumei pricinuite, s-a redus capacitatea de muncă, în transport apar

amețeli, stări de vomă, pierderea echilibrului etc. Fractura articulației temporo

mandibulare pe dreapta cu deplasare și trauma cranio-cerebrală închisă manifestată

prin contuzia cerebrală de gradul I cauzează în continuu dureri de cap și de dinți, a

scăzut capacitatea de concentrare, dereglările de somn sunt permanente. Trauma

adusă maxilarului a redus capacitatea de a dispune de o masă adecvată unui om

sănătos. Este nevoită să se alimenteze doar cu terciuri sau alimente prelucrate prin

robotul de bucătărie, fapt ce cauzează un disconfort enorm. Nu-i posibil de a merge

în ospeție, localuri etc. Trauma adusă maxilarului a limitat posibilitatea de mistuire

a alimentelor, ce a dereglat alte organe (pancreas, intestine etc.).

Suferințele au sporit și mai mult datorită faptului că are la întreținerea trei

copii minori, care au nevoie de o mamă sănătoasă.

Fiul Maxim Mocan are mari dereglări a sănătății. Se deplasează doar cu

ajutorul costelelor, din care considerente nu frecventează școala (orele de curs le

petrece acasă). Aflarea în spital, iar ulterior durerile și stările continue de neputință,

au adus și mai multe suferințe, deoarece nu a fost posibil de a-i acorda ajutorul

necesar fiului, care are nevoie zilnic de tratamente (masaj, gimnastică).

Prin urmare, suma de 30.000 lei ar fi una echitabilă pentru repararea

prejudiciului moral. Suma de 5000 lei stabilită de instanța de fond drept prejudiciu

moral, nu poate compensa toate greutățile și suferințele enorme care au avut loc,

iar trauma cauzată va avea efecte și pe viitor.

Instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă. Urmează a se

ține cont că partea vătămată a fost tamponată pe trecerea de pietoni nedirijată, dar

semnalizată prin marcajul rutier 1.14.1; la puțin timp după accidentul din

20.02.2014, inculpatul a mai fost implicat într-un accident rutier.

Aceste circumstanțe relevă neglijența lui față de Regulamentul Circulației

Rutiere. Mai mult, ultimele accidente rutiere produse din vinovăția inculpatului

denotă iresponsabilitatea acestuia în trafic, precum și punerea în pericol a vieții

pietonilor, și a celorlalți participanți la trafic.

Astfel, critic necesită a fi apreciată poziția instanței că reeducarea și

corectarea inculpatului poate avea loc cu aplicarea unei pedepse non-privative de

libertate, și fără aplicarea pedepsei complimentare - privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, or, situațiile din speță stabilesc contrariu.

ianuarie 2016, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că, la aplicarea pedepsei instanța de fond a ținut

cont de prevederile art. 7, 75, 76-78 Cod penal, că inculpatul a recunoscut vina, s-a

căit de cele comise, este caracterizat pozitiv, a comis pentru prima dată o

infracțiune mai puțin gravă, din imprudență, are la întreținere doi copii minori, a

cerut judecarea cauzei pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale, a

achitat integral părții vătămate prejudiciul moral și cheltuielile pentru asistența

juridică, stabilite de instanța de fond.

Astfel, prima instanță corect a concluzionat că inculpatul a conștientizat cele

săvârșite, că el poate fi reeducat fără a fi izolat de societate, cu stabilirea pedepsei

cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de

probă de 2 ani, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei de 1 an

stabilite inculpatului, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării

condiționate a pedepsei, conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în

cazul săvârșirii unei infracțiuni de categorie gravă, cu atât mai mult în cazul

comiterii unei mai puțin grave.

Inculpatul este angajat în calitate de șofer la serviciul de taxi, ce este unica

sursă de venit, în vederea întreținerii familiei sale, având doi copii minori la

întreținere. Astfel, este corectă soluția că față de inculpat nu urmează a fi aplicată

pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport, or, legea penală permite ca pedeapsa complementară să nu fie

aplicată, dat fiind că sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal prevede „cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport”.

Concluzia instanței de fond corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor

de individualizare a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii. Deci, nu a

avut loc nici o eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii contestate.

Este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei

poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri,

instanța ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu

îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la

posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea

obligă instanța să-și motiveze hotărârea privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei, cu indicarea precisă a motivelor pe care s-a întemeiat

concluzia ei.

Nu sunt fondate afirmațiile părții vătămate că inculpatul ar fi comis și un alt

accident rutier, deoarece aceste afirmații sunt declarative fără suport probant

nefiind prezentată în acest sens nici o probă.

Totodată, s-a constatat că Mocan Mariana nu s-a adresat cu o cerere de

despăgubire către compania de asigurări „Transelit”, iar aceasta a fost în

imposibilitate de a iniția dosar de daune, a evalua paguba și a achita despăgubirile.

Dreptul la apărare constituie un drept subiectiv general, care conform Convenției

europene a drepturilor omului în sfera sa include mai multe drepturi efective și

concrete, precum dreptul de a fi informat despre cauza și natura acuzării, dreptul de

a dispune de timpul și facilitățile necesare apărării, dreptul la auto-apărare, dreptul

la alegerea avocatului, dreptul la asistența gratuită a unui avocat, dreptul la

asistența gratuită a unui interpret, dreptul la audierea martorilor.

Prima instanță a statuat corect necesitatea admiterii în principiu a capătului

de cerere din acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material în mod solidar

de la inculpat și partea civilmente responsabilă SA „Transelit”, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Pentru evitarea tergiversării nejustificată a procesului penal, care a avut loc

în procedură simplificată, instanța de fond a adoptat soluția corectă de admitere în

principiu a acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material.

Suma de 30.000 lei solicitată în calitate de prejudiciu moral de către partea

vătămată este exagerată și nejustificată, luând în considerație că la stabilirea

cuantumului prejudiciului moral, urmează a se ține cont atât de gravitatea

suferințelor pricinuite, dar și de starea materială a inculpatului. Instanța de fond

ținând cont de gravitatea cauzării suferințelor fizice și psihice, a stabilit o sumă

echitabilă pentru recuperarea prejudiciului moral, respingând în rest pretențiile

înaintate, ca fiind nefondate. În instanța de apel inculpatul a prezentat probe care

demonstrează că i-a achitat părții vătămate integral suma prejudiciului moral și

cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenței juridice stabilite de instanța de

fond.

La stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța de fond a conchis că

inculpatul a recuperat parțial prejudiciul cauzat în mărime de 3000 lei până la

pronunțarea sentinței, dispunând încasarea sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral. Instanța a estimat corect suma de 8000 lei ca fiind una echitabilă pentru

repararea prejudiciul moral.

Instanța de fond corect a dispus admiterea în principiu a cererii privind

încasarea prejudiciului material, or, partea civilmente responsabilă nu a putut

administra noi probe, astfel încât doar ordinea procedurii civile se poate asigura

dreptul la un proces echitabil, cu respectarea principiului egalității armelor și

contradictorialității.

Gavriliță, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată doar în

partea ce ține de neaplicarea pedepsei complementare.

Stabilind inculpatului pedeapsă sub formă de amendă, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, pentru comiterea unei infracțiuni cu un

grad de prejudiciabilitate sporit, nu va fi atins scopul principal și anume prevenirea

de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane.

Inculpatul nu a întreprins măsurile necesare întru evitarea tamponării, partea

vătămată s-a aflat în vizorul acestuia, imposibilitatea evitării coliziunii datorându-

se faptului că inculpatul s-a deplasat cu o viteză excesivă, iar tamponarea

pietonului a avut loc pe trecerea de pietoni.

La caz nu sunt prezente circumstanțe excepționale, inculpatul nu a

conștientizat consecințele încălcării legii și în atare împrejurări, prin pedeapsa

aplicată nu va fi atins scopul acesteia.

Instanța de fond corect a individualizat pedeapsa, luând în calcul

circumstanțele atenuante, stabilind că inculpatul poate fi reeducat fără a fi privat de

libertate, dar, reieșind din prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal, aplicarea pedepsei

complementare pe caz este necesară, deoarece inculpatul a comis infracțiunea

având acest drept, pe care nu l-a onorat, din care motiv urmează a fi privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport pentru a conștientiza fapta

prejudiciabilă comisă și consecințele acesteia.

Instanța urma să-i aplice inculpatului o pedeapsă mai aspră pentru a evita

dezvoltarea în rândul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia de protecție

adecvată din partea statului și pentru curmarea încrederii infractorilor în faptul că

vor fi blând pedepsiți.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și partea vătămată Mariana Mocan, în care

solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, cu încasare de la inculpat a

prejudiciului moral de 30.000 lei, și cu încasarea în mod solidar de la inculpat și

ÎM CIA „Transelit” SA a pagubei materiale de 12.711,86 lei.

Recurenta a indicat că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.

1147/D din 16 mai 2014, la ea s-a constatat: ,,fractura articulației temporo

mandibulare pe dreapta cu deplasare, trauma cranio-cerebrală închisă, manifestată

prin contuzia cerebrală de gradul I, plaga la nivelul regiunii occipitale și

mandibulei, otită perforativă posttraumatică pe dreapta, ce condiționează

dereglarea de lungă durată și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca

vătămare medie”.

Au fost prezentate documente justificative - recete, bonuri de plată, precum

și concluziile medicilor, etc. Atât inculpatul, cât și reprezentantul părții civilmente

responsabile, au invocat întru susținerea poziției sale doar niște argumente

declarative, care le dovedesc intenția de a tergiversa examinarea acțiunii civile.

Starea sănătății a suferit și suferă în continuare considerabil în urma

traumelor provenite de pe urma accidentului rutier, iar instanțele nici nu au luat în

calcul gravitatea suferințelor, concluzionând posibilitatea de a înainta acțiunea

civilă în procedură civilă, care va dura mai mulți ani.

Din lipsa mijloacelor financiare, tratamentul a fost unul incomplet. Pe viitor

vor fi necesare și alte tratamente, ce implică cheltuieli materiale.

Prin bonurile de plată anexate este dovedită sumă cheltuită, în mărime de

12.711,86 lei.

Suma de 30.000 lei pentru repararea prejudiciului material nu este exagerată.

Această suma este necesară pentru continuarea unui mod de viață normal.

Partea vătămată a avut de suferit și mai mult, dat fiind că este divorțată,

întreține trei copii minori care au nevoie de o mamă puternică și sănătoasă.

Fiul Maxim Mocan are mari probleme de sănătate. El se deplasează doar cu

ajutorul costelelor și nu frecventează școala, orele de curs le petrece acasă. Aflarea

în spital, iar ulterior durerile și stările continue de neputință au adus și mai multe

suferințe, deoarece nu a fost posibil de a-i acorda ajutorul necesar fiului, care are

nevoie zilnic de tratamente - masaj, gimnastică.

Suma de 8000 lei stabilită de instanțe drept prejudiciu moral, nu poate

compensa toate suferințele ce au avut loc, dar și cele care urmează pe viitor, având

în vedere că consecințele traumei sunt încă actuale și presupun efecte pe viitor.

Aplicarea unei pedepse privative de libertate, este în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia inculpatul a fost recunoscut vinovat.

Instanțele au ignorat să ia în calcul că accidentul a avut loc pe trecerea de

pietoni nedirijată, dar semnalizată prin marcajul rutier 1.14.1. La puțin timp după

acest accident, inculpatul a mai fost implicat într-un alt accident rutier, fapt

recunoscut de către acesta pe parcursul examinării cauzei.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că în recursul ordinar al părții vătămate Mocan M.,

în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate

în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea

unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest

sens (pct. 5.1. din decizie).

Rezultă, că acest recurs ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al părții vătămate cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare de pe rol, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar

definite, procurorul invocând circumstanțe improprii cauzei de pe rol - stabilind

inculpatului pedeapsă sub formă de amendă (pct. 5. și 5.1 din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal,

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

În acest caz, instanța dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de

probațiune pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2. și 4. din decizie).

Pe lângă aceasta se reține că concluziile instanțelor asupra acțiunii civile

sunt la fel legale și întemeiate, luându-se în calcul și că implicarea în calitate de

parte civilmente responsabilă a SA „Transelit” prevede o procedură juridică

specifică. Or, conform art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazuri

excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile,

ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea

civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

Astfel, partea vătămată nu este lezată în dreptul de a soluționa litigiul cu

privire la despăgubirile materiale în procedura civilă.

Totodată, instanțele corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind mărimea compensației pentru prejudiciul moral cauzat părții

vătămate.

Or, conform prevederile art. 219 alin. (4), 220 alin. (3) Cod de procedură

penală, art. 1423 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu

normele dreptului civil. Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5 și 5.1 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura civilă și a pedepsei (pct. 5., 5.1

din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura civilă și a pedepsei, în

alt sens decât cel pe care îl propun părțile pe caz este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 1. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

i-au aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și

că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol, în raport cu motivele invocate,

sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, și de partea

vătămată Mocan Mariana, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 10 iulie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 ianuarie 2016, în privința inculpatului Bairaktar Iuri Stepan, pe motiv că

sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 ianuarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco