1ra-1553/2016 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1553/2016 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1553/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 01 martie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 13 aprilie 2016, declarate de avocatul Grigore Sarsaman, în numele inculpatei

Ceban Svetlana Nicolae, născută la

04 noiembrie 1973, originară și locuitoare a mun.

Chișinău, str. Doina 150/2, ap. 50, cetățeancă a R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.03.2014 – 01.03.2016,

instanța de apel: 17.03.2016 – 13.04.2016,

instanța de recurs: 15.07.2016 – 24.08.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Svetlana a fost condamnată în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime

de 200 unități convenționale, ce constituie 4000 lei, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Batog H., a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

inculpata Ceban S. se deplasa pe str. Studenților, din direcția str. Florilor în direcția

str. Socoleni, mun. Chișinău, cu automobilul “Renault Scenic”, n.î. CPU 739.

Ajungând la intersecția cu str. Calea Orheiului, inculpata nu a asigurat

securitatea la trafic, nu a respectat culoarea de interzicere a semaforului, ieșind în

intersecție la culoarea roșie a acestuia, prin ce a încălcat pct. 20 al. 1 al

1

Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că semnalul de culoare roșie

interzice trecerea. La semnalul roșu al semaforului vehiculele vor fi oprite înaintea

liniei de oprire sau înaintea trecerii marcate pentru pietoni, iar în lipsa acestora -

imediat înaintea semaforului. Dacă semaforul este suspendat deasupra sau plasat pe

cealaltă parte a intersecției vehiculele vor fi oprite în fața intersecției, fără a crea

obstacole pietonilor. Ca urmare, a comis tamponarea cu autovehiculul “VW-Caddy”,

n.î. СPL 715, condus de Batog H., care se deplasa regulamentar din direcția com.

Stăuceni spre str. Calea Orheiului.

În rezultatul accidentului rutier, ambele unități de transport au fost tehnic

deteriorate considerabil, iar Batog H. s-a ales cu leziuni corporale, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr.99/D din 28.01.2014, se califică ca vătămare

corporală medie.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că, la

intersecție s-a oprit, apoi și-a continuat deplasarea la culoarea verde intermitent a

semaforului, dar a fost lovită puternic din partea dreaptă de o mașină care se deplasa

cu o viteză mare.

Necătând că inculpata nu a recunoscut vina, vinovăția acesteia este integral

dovedită și prin declarațiile părții vătămate Batog H., care a indicat că, deplasându-se

pe banda din mijloc, a intrat în intersecția str. Calea Orheiului cu str. Studenților la

culoarea verde a semaforului, și la mijlocul intersecției a fost lovit în partea stângă a

automobilului de către automobilul condus de inculpată.

Martorul Paladi A. a relatat că, în timp ce aștepta să se aprindă culoarea verde

a semaforului, din partea stângă s-a oprit automobilul inculpatei, după care și-a

continuat deplasarea la culoarea roșie a semaforului. În intersecție a frânat puțin, apoi

a accelerat brusc, lovind automobilul condus de partea vătămată.

Totodată, vinovăția inculpatei a fost confirmată și prin procesul-verbal de

consemnare a circumstanțelor accidentului rutier, procesul-verbal de cercetare a

locului accidentului rutier și schița accidentului rutier din 19.11.2013, raportul de

expertiză medico-legală nr. 99/D din 28.01.2014, că părții vătămate i-a fost cauzată

vătămare medie, proces-verbal de ridicare din 10.02.2014 a fotografiilor accidentului

rutier, fototabelul, proces-verbal de examinare a fotografiilor din 10.02.2014, raport

de expertiză judiciară nr. 563 din 05.05.2015, conform căruia viteza de deplasare a

vehiculului "VW-Caddy", n.î. CPL 715, condus la 19.11.2013 de către Batog H., era

de 49 km/h.

Mai mult, însăși inculpata, fiind audiată în cadrul urmăririi penale, a confirmat

faptul deplasării sale la culoarea roșie a semaforului.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, că

inculpata a comis pentru prima dată o infracțiune ușoară, că este angajată în câmpul

muncii, că lipsesc circumstanțe agravante, concluzionând că corectarea și reeducarea

ei poate avea loc prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

condamnată la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis.

2

Apelantul a invocat că instanța de fond corect a apreciat circumstanțele cauzei,

însă nu a motivat aplicarea pedepsei sub formă de amendă, aceasta fiind una prea

blândă în raport cu fapta săvârșită.

Totodată, aceasta nu a reparat prejudiciul material cauzat părții vătămate,

manifestând un comportament de eschivare de la răspunderea patrimonială și

demonstrând lipsa conștientizării pericolului social al faptei comise, o pedeapsă cu

închisoarea fiind echitabilă în circumstanțele date.

3.1. A declarat apel și partea vătămată Batog H., solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

3 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu încasarea prejudiciului material în

mărime de 17.791 lei, a prejudiciul moral – de 100.000 lei, a profitului ratat în

mărime de 7200 euro și a cheltuielilor de judecată.

Apelantul a indicat că soluția instanței privind stabilirea pedepsei sub formă de

amendă nu este argumentată. Pedeapsa aplicată este exagerat de blândă, fiind omis

faptul că și la 10.08.2012, inculpata a mai comis un accident rutier, fiind atrasă la

răspundere contravențională în baza art. 242 alin. (1) Cod contravențional.

Nu este argumentată nici soluția instanței de fond privind admiterea în

principiu a acțiunii civile.

3.2. Avocatul Grigore Sarsaman, la fel, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată.

Apelantul a invocat că acuzarea nu a prezentat suficiente probe pentru a

demonstra învinuirea înaintată inculpatei.

2016, apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelurile procurorului și al părții vătămate au fost admise, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre.

Ceban Svetlana a fost condamnată în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 1 an și

6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 1 an.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 1 an.

De la Ceban S. s-a încasat în beneficiul lui Batog H. prejudiciul moral de

15.000 lei, iar pretențiile cu privire la prejudiciul material au fost admise în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond incorect a

aplicat prevederile art. 7, 75 Cod penal.

Instanța de fond greșit a reținut în calitate de circumstanță atenuantă –

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, infracțiunea prevăzută la art.

264 alin. (1) Cod penal, conform art. 16 alin. (2) Cod penal, fiind una mai puțin

gravă.

Astfel, pedeapsa cu amendă este una inechitabilă și neproporțională faptei

săvârșite, nefiind suficientă pentru a asigura realizarea scopului legii penale de

3

restabilire a echității sociale, corectarea inculpatei, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, atât din partea ei, cât și a altor persoane.

care solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpata să fie achitată.

Recurentul a indicat, că în termen de 10 zile va prezenta și un recurs ordinar

motivat.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 p.6 CPP.

5.1. La 22 iulie 2016, avocatul Grigore Sarsaman a declarat recurs ordinar

„motivat”, solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpata să fie achitată.

Recurentul a invocat că instanțele de fond și de apel greșit au apreciat probele

administrate.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 p.6 CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură

penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen

cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care

urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre

care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public,

în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 13 aprilie 2016, comunicând că

decizia motivată va fi pronunțată la 11 mai 2016, ulterior pronunțarea integrală a

deciziei fiind amânată pentru data de 25 mai 2016, fapt realizat la această dată și

consemnat în respectivul proces-verbal, inculpatei și avocatului Grigore Sarsaman,

fiindu-le expediată câte copie de pe decizia motivată (vol. I f.d. 223, 247).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 25 mai 2016, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul

zilei de 27 iunie 2016.

Totodată, conform datelor Secției grefă a Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție, avocatul a depus recursul „motivat” abia la 22 iulie 2016, adică peste

termenul prevăzut de lege (vol. II f.d. 8-11, pct. 5.1. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

4

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar „motivat” al avocatului, din 22 iulie 2016, este

depus peste termen, el urmează a fi declarat inadmisibil (pct. 5.1. din decizie).

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul declarat este fondat în drept pe art. 427

pct. 6 CPP, avându-se în vedere, probabil, art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, care prevede următoarele temeiuri - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat, în

raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, asupra

căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța și care ar fi esența

circumstanțelor că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus

neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct.

11/1) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, fiind omisă în

totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens, și indicarea unor

concrete erori de drept în aspectul vizat (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

5

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar din 25 iunie 2016, declarat de avocatul

Grigore Sarsaman împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01

martie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie

2016, în privința inculpatei Ceban Svetlana Nicolae, deoarece nu îndeplinește

cerințele legale de conținut.

Inadmisibilitatea recursului ordinar „motivat” din 22 iulie 2016, declarat de

avocatul Grigore Sarsaman împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 01 martie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

aprilie 2016, în privința inculpatei Ceban Svetlana Nicolae, deoarece este declarat

peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 septembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6