1ra-1440/2016 — art. 327 alin. 1 CP

1ra-1440/2016 — art. 327 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1440/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău,

Radu Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24

decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

aprilie 2016, în privința inculpatului

Ceban Petru Mihail, născut la

28 februarie 1963, originar și locuitor al s. Vorniceni,

r-nul Strășeni, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.02.2015 – 24.12.2015,

instanța de apel: 01.02.2016 – 05.04.2016,

instanța de recurs: 25.06.2016 – 16.08.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința inculpatului Ceban Petru pe art. 327 alin. (1) Cod penal a

fost încetat, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Ceban Petru a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute

de art. 106 Cod contravențional.

În baza art. 30 Cod contravențional, procesul contravențional a fost încetat, în

legătură cu prescripția tragerii la răspundere contravențională.

este învinuit că, activând în funcția de însoțitor al vagoanelor de pasageri al

rezervei însoțitorilor de vagoane ÎS ”Calea Ferată din Moldova”, care conform art.

123 Cod penal este persoană publică și căreia, într-o întreprindere de stat, i se

1

acordă permanent, prin numire, drepturi și obligații în vederea exercitării acțiunilor

administrative de dispoziție și organizatorico-economice, învestită de

întreprinderea de stat să presteze în numele acesteia servicii publice, la 07 iunie

2013, aproximativ ora 02.00, fiind în Gara feroviară Chișinău, situată în mun.

Chișinău, str. Piața Gării 1, în încălcarea atribuțiilor de serviciu din pct. 1.8, 2.10,

3.9, 3.17 a Instrucțiunii însoțitorului de vagoane JI nr. 0187 din 20.12.20105, unde

este indicat că însoțitorul de vagon este obligat în activitatea sa să se conducă de

regulile de transport a pasagerilor, bagajelor și altor mărfuri pe cale feroviară și

altor dispoziții de lege și actelor normative, în timpul îmbarcării pasagerilor în tren

fiind obligat să verifice biletele de călător, care urmează să fie păstrate la

însoțitorul de vagon până la finisarea călătoriei și ultimul poartă responsabilitatea

pentru transportul pasagerilor fără bilet și de bagajul excesiv de mână, abuzând de

situația de serviciu, din interes material, exprimată prin transportarea fără bilet de

călătorie, contra sumei de 900 lei, pe Scripnic A. în vagonul nr. 9 cu trenul 61/62

până în Federația Rusă, or. Sankt-Petersburg, prin ce a cauzat ÎS”Calea Ferată din

Moldova” un prejudiciu considerabil, în mărime de 1168,30 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, iar organul de urmărire

penală eronat a încadrat acțiunile lui în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, ca

folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu, în interes

material, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice.

Inculpatul nu a exercitat careva acțiuni în scopul realizării prerogativelor de

putere publică ori acțiuni administrative de dispoziție sau organizatorico-

economice.

În esență, însoțitorul de vagon este un lucrător în domeniul serviciilor de

transport, iar inculpatul a săvârșit cele imputate, nefiind în procesul exercitării unor

acțiuni administrative de dispoziție sau organizatorico-economice, ci îndeplinind

atribuții tehnice și auxiliare, acesta neavând statut de persoană publică.

Astfel, lipsește subiectul infracțiunii, în calitate de element indispensabil al

componenței de infracțiune, pentru efectuarea încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului în baza art. 327 alin. (1) Cod penal.

Acțiunile inculpatului de transportare a lui Scripnic A., fără bilet de

călătorie, contra sumei de 900 lei, în vagonul nr. 9 cu trenul 61/62 până în

Federația Rusă, or. Sankt-Petersburg, prin ce a cauzat ÎS ”Calea Ferată din

Moldova” un prejudiciu considerabil, în mărime de 1168,30 lei, urmau a fi

încadrate în temeiul art. 196 alin. (1) Cod penal, adică cauzarea de daune materiale

în proporții mari proprietarului prin înșelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta

nu constituie o însușire.

Totodată, nu sunt aplicabile prevederile art. 196 alin. (1) Cod penal, or,

potrivit art. 126 alin. (1) Cod penal, prejudiciul în mărime de 1168,30 lei nu

constituie daune materiale în proporții mari.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în temeiul art. 106 Cod

contravențional, adică cauzarea de daune materiale prin înșelăciune și abuz de

încredere, în cazul în care fapta nu reprezintă o sustragere și nu întrunește

elementele unei infracțiuni.

2

Potrivit art. 391 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul prevăzut de art.

332 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța încetează procesul penal, cu

aplicarea sancțiunii administrative prevăzute de Codul contravențional.

Instanța a conchis că procesul penal în privința inculpatului urmează a fi

încetat, cu soluționarea cauzei potrivit dispozițiilor Codului contravențional, fiind

stabilit că Ceban P., activând în funcția de însoțitor al vagoanelor de pasageri a

rezervei însoțitorilor de vagoane ÎS ”Calea Ferată din Moldova” l-a admis, fără

bilet de călătorie, contra sumei de 900 lei pe Scripnic A. în vagonul nr. 9 al trenului

61/62, până în Federația Rusă, or. Sankt-Petersburg, cauzând ÎS ”Calea Ferată din

Moldova” un prejudiciu în mărime de 1168,30 lei.

2.1. Conform încheierii din 24 decembrie 2014, Judecătoria Centru, mun.

Chișinău a dispus: „…în alin. (1) a părții descriptive a sentinței, în loc de sintagma

„Potrivit rechizitoriului, inculpatul Ceban Petru este învinuit că, activând în

funcția…”, a înlocui cu „Inculpatul Ceban Petru, activând în funcția…”.

Instanța a statuat că în descriptivul sentinței a fost comisă o eroare la

redactarea acesteia.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 327 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 350

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

transportului pasagerilor pe un termen de 2 ani.

Apelantul a indicat că instanța de fond a dat o apreciere incorectă probelor

administrate, neglijând prevederile art. 100, 101 Cod de procedură penală.

Probele administrate sunt veridice, dobândite pe cale legală, prevăzute de

art. 93 Cod de procedură penală, care confirmă integral vina inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, urmând a fi

pronunțată o sentință de condamnare, conform sancțiunii articolului dat.

2016, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept și just a concluzionat că acțiunile inculpatului nu întrunesc

semnele calificative ale infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (1) Cod penal,

urmând a fi calificate ca faptă contravențională, în baza art. 106 Cod

contravențional și încetată conform art. 30 Cod contravențional, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

Astfel, instanța de fond cert a stabilit că Ceban P., activând în funcția de

însoțitor al vagoanelor de pasageri a rezervei însoțitorilor de vagoane ÎS ”Calea

Ferată din Moldova” l-a admis, fără bilet de călătorie, contra sumei de 900 lei pe

Scripnic A. în vagonul nr. 9 al trenului 61/62, până în Federația Rusă, or. Sankt-

Petersburg, cauzând ÎS ”Calea Ferată din Moldova” un prejudiciu în mărime de

1168,30 lei.

Acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 106 Cod

contravențional, adică cauzarea de daune materiale prin înșelăciune și abuz de

încredere, în cazul în care fapta nu reprezintă o sustragere și nu întrunește

elementele unei infracțiuni.

3

Atribuțiile inculpatului, prezentate în Instrucțiunea însoțitorului de vagoane

Л nr. 0187 din 20.12.2005, sunt activități tehnice ori auxiliare și nicidecum

atribuții administrative ori organizatorico-economice.

Instanța de fond just a concluzionat că inculpatul nu are statut de persoană

publică, iar acțiunile acestuia întrunesc elementele contravenției prevăzute de art.

106 Cod contravențional.

Argumentele apărării sunt nefondate și nu pot fi reținute ca temei de casare a

sentinței, or instanța de fond just a apreciat probele prezentate și a emis o hotărâre

legală și întemeiată, ținând cont de toate circumstanțele cauzei.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanțele de fond și de apel incorect au calificat

fapta comisă de inculpat, acuzarea prezentând dovezi verosimile privind calificarea

faptei potrivit învinuirii înaintate.

Astfel, instanțele de fond și de apel eronat au apreciat că inculpatul nu este

persoană publică, constatarea fiind contradictorie prevederilor art. 123 alin. (2)

Cod penal, potrivit căruia prin persoană publică se înțelege: funcționarul public,

inclusiv funcționarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic,

al serviciului vamal, al organelor apărării, securității naționale și ordinii publice,

altă persoană care deține grade speciale sau militare); angajatul autorităților

publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al

altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu

funcții de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în

numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public.

Probele administrate au fost incorect apreciate de instanțele de fond și de

apel, acestea dovedind cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

4

În primul rând, conform art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală,

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Potrivit

art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea

căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută

ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În corespundere

cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 391 alin. (2) Cod de

procedură penală, în cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție

administrativă, instanța încetează procesul penal și, concomitent, soluționează

cauza conform prevederilor Codului contravențional. În corespundere cu art. 462

alin. (4) Cod contravențional, partea descriptivă a hotărârii judecătorești trebuie să

cuprindă circumstanțele constatate în judecarea cauzei. Potrivit art. 394 alin. (1)

pct. 1), alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită. Partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă indicarea

învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată.

Conform art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, dacă fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii, se adoptă sentința de achitare. În

corespundere cu art. 396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de

achitare sau de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de

achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal și motivul pe care se

întemeiază achitarea sau încetarea procesului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 2., 2.1. din decizie), instanța de fond:

a) în mod confuz și absolut divergent, în descriptiv, mai întâi a indicat

învinuirea pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată,

după ce a descris fapta prevăzută de art. 327 alin. (1) Cod penal, considerată ca

fiind dovedită, apoi a constatat ca fiind dovedită și o parte din fapta prevăzută la

art.106 Cod contravențional, or, nu a indicat aici elementele constitutive „prin

înșelăciune și abuz de încredere” și esența acestora. Apoi, a indicat în dispozitiv,

contrazicându-se, că: „se încetează procesul penal, din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii”.

Astfel, este neclar ce fel de hotărâre a adoptat instanța – de condamnare,

achitare sau de încetare, în situația când în descriptivul și dispozitivul sentinței se

regăsesc elemente proprii acestor trei acte judiciare, nominalizate;

b) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept invocate

în rechizitoriu. Or, indicând în descriptiv că inculpatul nu se afla în procesul

exercitării unor acțiuni administrative de dispoziție sau organizatorico-

5

economice, și-a fondat concluziile despre statutul inculpatului în raport cu

prevederile art. 123 alin. (1) Cod penal, pe când definiția de persoană publică se

conține în art. 123 alin. (2) Cod penal, potrivit cărui prin persoană publică se

înțelege, inclusiv, angajatul autorităților publice autonome sau de reglementare, al

întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public,

persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii

publice sau să îndeplinească activități de interes public.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă

probele corect au fost apreciate în ansamblu, prin prisma cumulului de dovezi

anexate la dosar. Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel

sunt dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale

prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond

urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei. Nepronunțarea instanței de apel

asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept menționate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond și, repetându-le întocmai, nu a desființat hotărârea contestată,

cu rejudecarea pricinei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul declarat de procuror,

inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. din decizie, și repetate în recursul ordinar

(pct. 3., 5. din decizie).

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

6

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, în privința inculpatului Ceban Petru Mihail,

și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 01

septembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

7