1re-48/2017 — art.313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.313 CPP
- Temei legal
- art.456 CPP
1re-48/2017 — art.313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1re-48/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
25 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolaev Ghenadie
Judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat
de avocatul Rohac Ion în numele petiționarilor Furtună Nicolai și Furtună Larisa,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
14 septembrie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 18 mai 2015 Furtună Nicolai, Furtună Larisa și avocatul acestora Rohac
Ion au depus plângere, în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, prin care au
solicitat anularea ordonanțelor de clasare a procesului penal nr. XXXXX; XXXXX și
XXXXX, iar la 29 decembrie 2015 avocatul Rohac Ion și Furtună Larisa au depus
contestație suplimentară.
Prin încheierea Judecătoriei Edineț din 04 mai 2016 a fost respinsă
contestația avocatului Rohac Ion în numele lui Furtună Nicolai și Furtună Larisa, ca
fiind depusă tardiv.
Încheierea a fost contestată cu recurs de către avocatul Rohac Ion în numele
petiționarilor Furtună Nicolai și Furtună Larisa, prin care a solicitat casarea acesteia
cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond, examinarea recursului în lipsa
recurentului Furtună Nicolai din motive de sănătate.
În motivarea recursului a indicat că, apreciază și califică un astfel mod de
înfăptuirea justiției ca un exemplu elocvent de mimare a justiției, de corupere a
organelor de drept actuale, de părtinire vădită, fățișă și deschisă a completului de
judecată în favoarea procurorilor și organelor de anchetă, prin ce s-au comis erori
de etiologie juridică cu încălcarea flagrantă a mai multor drepturi constituționale și
libertăți fundamentale ale familiei Furtună, precum și a avocatului acestora, și
anume din aceste motive și a temeiurilor stipulate în art. 444 alin.(1) p. 1, 4, 6 și 12
CPP, după cum urmează.
În opinia recurentului judecătorul M. Eftodi a acceptat preluarea acestei
contestații nefiind împuternicită la modul stabilit de lege printr-o hotărâre a CSM,
deoarece calitatea procesuală a acesteia este de judecător de drept comun, pe când
contestația respectivă este de competența judecătorului de instrucție, calitate pe
care nu a avut-o la momentul repartizării aleatorii a prezentului caz. Prezența
1
încălcării flagrante a regulilor legii conflictului de interese din temei, că acest
judecător, pentru comportament corespunzător a fost maltratată fizic, devenind
astfel victimă și cazul dat s-a aflat în gestiunea procuraturii raionale Rîșcani,
acțiunile căreia au fost contestate.
De asemenea recurentul a indicat că la momentul pronunțării încheierii atacate
nu a participat avocatul cuplului Furtună, încheierea este completamente
unilaterală, nefiind clară, este expusă în exclusivitate numai în baza argumentelor
procurorului cointeresat în refuzul contestației și protejarea făptuitorilor
infracțiunilor specificate în contestație, precum și nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului încheierii. Lipsa
examinării acestui important temei de cercetare și apreciere, deoarece era necesar
de a satisface contestația depusă, iar un așa rezultat era imposibil în cazul, când din
grupul organizat de făptuitori fac parte așa persoane cu funcții înalte de răspundere
din judecătorie, procuratură, primărie, secția de pașapoarte, organul cadastral,
notarul, care au contribuit în măsura împuternicirilor sale de la fiecare loc de muncă
și anume aceste circumstanțe nici nu și-au găsit prezența în încheierea atacată.
Recurentul a subliniat, că în opinia sa, de-iure, instanța nu a examinat fondul
prezentei cauze, deoarece nu și-a expus opinia în încheiere asupra tuturor motivelor
și temeiurilor invocate în contestație și acest lucru se vede destul de clar din
conținutul încheieri, pe care o consideră și necărturară.
Petiționarii Furtună Nicolai și Furtună Larisa au depus o anexă la recursul
apărătorului, prin care au solicitat sa fie tras la răspundere fostul director din secția
de pașapoarte Tudor Pomîrleanu, invocînd în acest sens un șir de circumstanțe, care
le considerau relevante la caz.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 septembrie 2016 a
fost respins ca nefondat, cu menținerea încheierii atacate.
În motivarea soluției, instanța de recurs a specificat prevederile art. 313 Cod
de procedură penală, precum și practica judiciară stabilită cu privire la practica
asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul
urmăririi penale, și a conchis, că prima instanță la examinarea plângerii depuse de
avocatul Rohac Ion și de petiționarii Furtună Nicolai și Furtună Larisa împotriva
ordonanțelor de clasare a procesului penal nr. XXXXX, XXXXX și XXXXX, corect a
aplicat dispozițiile art. 313 Cod de procedură penală, luând în considerație și
prevederile pct. 5.6 ale hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii
Moldova din 04.07.2005 nr.7, în redacția Hotărârii Plenului CSJ a Republicii Moldova
nr.12 din 04.12.2010, în care se atenționează instanțele anume la curgerea
termenului de 10 zile de depunere a plângerii.
Astfel, instanța de recurs a reținut că, la adoptarea încheierii, judecătorul de
instrucție justificat a menționat că reieșind din prevederile legii, însăși faptul că
petiționarul nu a primit răspunsul de la Procuratura Rîșcani în timpul prevăzut de
lege, dar mult mai târziu, în lipsa unor altor temeiuri motivate privind întârzierea
declarării plângerii, nu poate servi drept temei pentru repunerea în termen a
plângerii, pe motiv că la materialele cauzei sunt dovezile de expediere a
ordonanțelor și răspunsurilor către petiționari.
2
Instanța a luat în considerație și faptul că petiționarul nu a solicitat repunerea
în termenul de atac a plângerii sale, precum și prevederile art. 230 alin.(2) Cod de
procedură penală, care statuează, că în cazul în care pentru exercitarea unui drept
procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune
pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.
În consecință, instanța de recurs a conchis că soluția primei instanțe privind
respingerea plângerii petiționarului ca fiind tardivă, este corectă, astfel că nu s-a
expus pe fond, pe marginea argumentelor petiționarului.
Decizia instanței de recurs este atacată cu recurs în anulare de avocatul
Rohac Ion în numele petiționarilor Furtună Nicolai și Furtună Larisa, prin care
solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării plângerii de către instanța de
fond.
În motivarea recursului invocă prevederile art. 452-454 Cod de procedură
penală, indicând aceleași motive ca și în recurs, considerând, că instanțele de
judecată au încălcat drepturile petiționarilor la proprietatea privată imobiliară și
funciară, garantate prin art.9 și 46 a Constituției RM, precum și art.1 din Protocolul
nr.1 adițional la CEDO.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în
raport cu actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la
art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, precum și, în numele acestor
persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de
Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după
epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept
comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată
cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de
încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de
Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea
apelului și recursului ordinar.
Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă, că
decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută încheierea instanței de
judecată, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu
cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452
Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă
de Justiție, astfel recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din speță
este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi
atacată cu recurs în anulare.
În temeiul celor menționate, se impune soluția inadmisibilității recursului în
3
anulare declarat, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut
prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1), 456 Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Rohac Ion în
numele petiționarilor Furtună Nicolai și Furtună Larisa împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 14 septembrie 2016, deoarece nu îndeplinește
cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2017.
Președinte Nicolaev Ghenadie
Judecător Toma Nadejda
Judecător Timofti Vladimir
4