2ra-310/26 — Desfacerea căsătoriei și încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori

La 23 octombrie 2024, avocata Zinaida Gîrneț, în interesele Olesei Zorilă, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Zorilă cu privire la desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori ***** și *****, în cuantum de câte 4 000 de lei lunar pentru fiecare copil, precum și compensarea tuturor cheltuielilor de judecată suportate în cadrul procesului.

Reclamanta a indicat că s-a căsătorit cu Nicolae Zorilă la 22 mai 2010, iar din căsătorie au rezultat copiii minori, care se află la întreținerea și educația sa.

Reclamanta a susținut că relațiile dintre soți s-au deteriorat, aceștia nu mai locuiesc împreună și duc gospodării separate, iar incompatibilitatea de caractere și viziunile diferite asupra vieții de familie fac imposibilă continuarea căsătoriei. A menționat că tentativele de împăcare au eșuat și a solicitat desfacerea căsătoriei fără acordarea unui termen de împăcare.

Totodată, reclamanta a invocat că, din martie 2024, pârâtul nu participă la creșterea, educarea și întreținerea copiilor, nu are venituri stabile în Republica Moldova, însă lucrează de mai mulți ani peste hotare. Din acest motiv, a solicitat încasarea pensiei de întreținere în cuantum fix de câte 4 000 de lei lunar pentru fiecare copil.

Reclamanta a mai menționat că ambii copii sunt diagnosticați cu cardiopatie valvulară și necesită investigații și tratament medical periodic, astfel încât sumele solicitate sunt necesare nu doar pentru alimentație, ci și pentru acoperirea cheltuielilor privind instruirea, locuința și îngrijirea medicală. La stabilirea pensiei de întreținere urmează să prevaleze interesul superior al copiilor și dreptul acestora la un nivel de trai decent.

Prima instanță a reținut că relațiile dintre soți erau iremediabil deteriorate, aceștia nu mai locuiau împreună, iar ambii au fost de acord cu desfacerea căsătoriei. În aceste condiții, păstrarea familiei nu mai era posibilă, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 37 din Codul familiei.

Cu privire la pensia de întreținere, instanța a pornit de la obligația egală a ambilor părinți de a contribui la întreținerea copiilor minori și a constatat că pârâtul nu avea venituri stabile, ceea ce justifica stabilirea pensiei într-o sumă bănească fixă.

La stabilirea cuantumului, instanța a ținut cont de vârsta și necesitățile copiilor, de problemele lor de sănătate, de cheltuielile pentru tratament, îmbrăcăminte, educație și dezvoltare, precum și de faptul că reclamanta suporta singură sarcinile zilnice de creștere și îngrijire. Minimul de existență a fost apreciat doar ca punct de reper, nu ca limită maximă a întreținerii.

Instanța a mai reținut că lipsa unui loc de muncă nu îl scutește pe pârât de obligația de a asigura copiilor un nivel de trai decent. Suma de 1 800 de lei propusă de acesta a fost considerată insuficientă, iar pensia de întreținere de câte 2 500 de lei lunar pentru fiecare copil a fost apreciată ca rezonabilă și echitabilă.

Referitor la cheltuielile de judecată, prima instanță a considerat reale, necesare și rezonabile cheltuielile reclamantei pentru asistență juridică în sumă de 5 000 de lei și a dispus compensarea taxei de stat și a taxei de timbru.

La 19 mai 2025, avocata Gîrneț Zinaida, în interesele Olesei Zorilă, a declarat apel incident împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 14 februarie 2025, solicitând modificarea acesteia prin majorarea pensiei de întreținere pentru copiii minori ***** și ***** de la 2 500 lei la 4 000 lei lunar 2 pentru fiecare copil, precum și majorarea cheltuielilor pentru asistență juridică de la 5 000 lei la 7 000 lei.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect circumstanțele cauzei și a aplicat corespunzător normele de drept, însă a apreciat eronat cuantumul pensiei de întreținere, fără a ține suficient cont de situația materială a părților și de obligația ambilor părinți de a contribui în mod egal la întreținerea copiilor.

Curtea de Apel Sud a constatat că suma de câte 2 500 de lei lunar pentru fiecare copil era prea mare în raport cu datele Biroului Național de Statistică privind minimul de existență și cu posibilitățile materiale ale pârâtului. Totodată, suma de câte 1 800 de lei propusă de pârât a fost considerată insuficientă, având în vedere necesitățile copiilor și cheltuielile medicale suportate pentru aceștia.

În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că pensia de întreținere în cuantum de câte 2 000 de lei lunar pentru fiecare copil este rezonabilă, echitabilă și corespunde obligațiilor ambilor părinți, situației materiale și familiale a acestora, precum și interesului superior al copiilor. Instanța a menționat că reclamanta poate solicita ulterior modificarea cuantumului pensiei de întreținere dacă situația materială sau familială se va schimba.

Ca urmare a micșorării pensiei de întreținere, instanța de apel a redus taxa de stat datorată de pârât de la 2 349,97 lei la 1 969,96 lei. De asemenea, având în vedere admiterea parțială a apelului, a dispus compensarea în beneficiul lui Nicolae Zorilă a taxei de timbru în sumă de 200 de lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 1 000 de lei, apreciate ca reale, necesare și rezonabile.

Apelul incident declarat în interesele Olesei Zorilă a fost respins, întrucât solicitările privind majorarea pensiei de întreținere la câte 4 000 de lei lunar pentru 3 fiecare copil și compensarea integrală a cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 7 000 de lei au fost considerate neîntemeiate.

Recurenta a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel este arbitrară, fiind întemeiată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor și pe aplicarea eronată a normelor de drept material referitoare la stabilirea pensiei de întreținere. Aceasta a susținut că instanța de apel a redus neîntemeiat cuantumul pensiei de întreținere de la 2500 lei la 2000 lei pentru fiecare copil, fără a acorda prioritate interesului superior al copiilor minori.

Recurenta a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de necesitățile reale ale copiilor, de contribuția efectivă a mamei la creșterea acestora și de lipsa probelor care să confirme imposibilitatea pârâtului de a achita pensia stabilită de prima instanță. Totodată, a menționat că minimul de existență stabilit de Biroul Național de Statistică are doar caracter orientativ și nu poate justifica reducerea pensiei de întreținere.

De asemenea, recurenta a susținut că instanța de apel a apreciat eronat probele, acordând o importanță nejustificată afirmațiilor pârâtului privind lipsa unui loc de muncă, fără ca acestea să fie dovedite, și fără a evalua în mod corespunzător contribuția efectivă a fiecărui părinte la întreținerea și creșterea copiilor.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Articolul 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înştiinţarea şi audierea participanţilor la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art. 432 alin.(1) lit. e). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa cu privire la recursul considerat admisibil.” 4

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: f) să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.”

Articolul 12 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituției Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, al hotărârilor şi deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, al hotărârilor Curţii Constituționale, al legilor organice şi ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al decretelor Președintelui Republicii Moldova, al hotărârilor şi ordonanțelor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorități administrative centrale şi ale autorităților administrației publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanţa aplică uzanțele dacă acestea nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.”

Articolul 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor şi obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”

Articolul 46 din Codul familiei: „Drepturile şi obligațiile reciproce ale părinților şi copiilor rezultă din proveniența copiilor, atestată în modul stabilit de lege.”

Articolul 51 alin. (2) și (3) din Codul familiei: „(2) Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-şi cunoască părinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepția cazurilor când aceasta contravine intereselor copilului. (3) Copilul are dreptul la educație din partea părinților, la dezvoltarea capacităților intelectuale, la libertatea gândirii şi conștiinței, la apărarea demnității şi onoarei.”

Articolul 53 alin. (1) din Codul familiei: „(1) Copilului i se garantează apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.”

Articolul 58 alin. (1) din Codul familiei: „(1) Părinții au drepturi şi obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sunt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.”

Articolul 60 alin. (1)-(3) din Codul familiei: „(1) Părinţii au dreptul şi sunt obligați să-şi educe copiii conform propriilor convingeri, indiferent de faptul dacă locuiesc împreună sau separat. 5 (2) Părinții poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor şi au prioritate la educația lor față de oricare alte persoane. (3) Părinții sunt obligați să asigure frecventarea de către copil a școlii până la sfârșitul anului de învățământ în care acesta atinge vârsta de 16 ani. Instituția de învățământ şi forma de instruire sunt alese de către părinți, cu luarea în considerare a opiniei copilului.”

Articolul 62 alin. (1) din Codul familiei: „(1) Drepturile părinților nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului lor. Părinții nu pot prejudicia sănătatea fizică şi psihică a copilului.”

Articolul 74 alin. (1)-(3) din Codul familiei: „(1) Părinții sînt obligați să-şi întrețină copiii minori şi copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material. (2) Modul de plată a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract încheiat între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă. (3) Dacă lipsește un atare contract şi părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia de întreținere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a tutorelui copilului sau a autorității tutelare teritoriale.”

Articolul 75 alin. (1) și (2) din Codul familiei: „(1) Pensia de întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1 /4 – pentru un copil, 1 /3 – pentru 2 copii şi 1 /2 – pentru 3 şi mai mulți copii. (2) Cuantumul cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micșorat sau majorat de instanţa judecătorească, ţinându-se cont de starea materială şi familială a părinților, de alte circumstanțe importante.”

Articolul 76 alin. (1) și (2) din Codul familiei: „(1) În cazurile când părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu şi/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primește salariu şi/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu are un salariu şi/sau alte venituri, precum şi în alte cazuri când, din anumite motive, încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanţa judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă şi sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri conform art. 75. (2) Cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate cu alin. (1) se determină de instanţa judecătorească, ţinându-se cont de starea materială şi familială a părților, de alte circumstanțe importante şi păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.”

Articolul 97 din Codul familiei: „În lipsa unui acord referitor la întreținere, membrii familiei menționați la art. 74-91 pot porni în instanţa judecătorească o acțiune privind încasarea pensiei respective, chiar şi în cazul când aceasta se plătește benevol.”

Articolul 3 pct. 1) și 2) din Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la New York la 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993: „ (1) În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate. 6 (2) Statele părțise angajează să asigure copilului protecția şi îngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ținând cont de drepturile şi obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, şi vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare.”

Articolul 18 pct. 1)-3) din Convenție: „(1) Statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea şi dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului şi asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rând părinților sau, după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului. (2) Pentru garantarea şi promovarea drepturilor enunțate în prezenta Convenție, statele părți vor acorda ajutor corespunzător părinților şi reprezentanților legali ai copilului în exercitarea răspunderii care le revine de a crește copilul şi vor asigura crearea instituțiilor, lăcașelor şi serviciilor însărcinate să vegheze la bunăstarea copiilor. (3) Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor, ai căror părinți muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile şi instituțiile de îngrijire a copiilor pentru care ei îndeplinesc condițiile cerute.”

Articolul 27 pct. 1) și 2) din Convenție: „(1) Statele părți recunosc dreptul oricărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. (2) Părinților și oricărei alte persoane care au în grijă un copil le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare, condițiile de viață necesare în vederea dezvoltării copilului.”

Articolul 3 din Legea privind drepturile copilului nr. 370 din 30 noiembrie 2023, în vigoare din 21 decembrie 2023: „Interesul superior al copilului – asigurarea unor condiții adecvate pentru creșterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale personalității lui şi de situația concretă în care acesta se află.”

Articolul 8 alin. (2) din Legea privind drepturile copilului nr. 370 din 30 noiembrie 2023, în vigoare din 21 decembrie 2023: „(2) Răspunderea pentru creșterea copilului și pentru asigurarea dezvoltării acestuia le revine în primul rând părinților sau, după caz, reprezentanților legali/responsabililor legali ai acestuia. Ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea, educarea și întreținerea copilului.”

Articolul 11 alin. (1) și (2) din Legea privind drepturile copilului nr. 370 din 30 noiembrie 2023, în vigoare din 21 decembrie 2023: „(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea lui fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. (2) Părinților sau reprezentantului legal/responsabilului legal al copilului le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață pentru creșterea şi dezvoltarea acestuia, conducându-se în primul rând de interesul superior al copilului.”

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanţilor la proces, întrucât Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie a considerat inoportună invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității hotărârilor atacate.

Potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică, în limitele criticilor formulate în recurs, legalitatea deciziei instanței de apel prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată reține că recurenta a invocat formal temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă. Instanța de recurs nu este însă ținută de încadrarea juridică propusă de parte, ci verifică dacă argumentele formulate corespund, prin conținutul lor, unuia dintre temeiurile de recurs prevăzute de lege. Această regulă a fost confirmată în jurisprudența Curții Supreme de Justiție (decizia nr. 2ra-188/25, §57).

Deși recurenta a formulat și critici privind aprecierea probelor de către instanța de apel, esența recursului privește modul de interpretare și aplicare a criteriilor prevăzute de art. 58, art. 74 și art. 76 din Codul familiei pentru stabilirea pensiei de întreținere. Or, problema juridică determinantă constă în valoarea atribuită minimului de existență și în modul de apreciere a egalității obligațiilor părintești. Întrucât aceste chestiuni au fost soluționate anterior în jurisprudența Curții Supreme de Justiție, criticile recurentei urmează a fi examinate prin prisma art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată precizează că obiectul examinării în recurs este limitat la partea deciziei instanței de apel prin care a fost micșorat cuantumul pensiei de întreținere. Recurenta nu mai solicită majorarea pensiei de întreținere la 4 000 de lei lunar pentru fiecare copil, ci menținerea hotărârii primei instanțe, prin care aceasta a fost stabilită în cuantum de 2 500 de lei lunar pentru fiecare copil.

Chestiunea esențială pe care Curtea Supremă de Justiție este chemată să o soluționeze constă în a stabili dacă instanța de apel a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 76 alin. (2) din Codul familiei și dacă micșorarea pensiei de întreținere de la 2 500 de lei la 2 000 de lei lunar pentru fiecare copil corespunde necesităților concrete și interesului superior al copiilor minori.

Din actele cauzei rezultă că, în urma desfacerii căsătoriei dintre Olesea Zorilă și Nicolae Zorilă, copiii minori ***** și ***** au rămas la îngrijirea 8 cotidiană a mamei, aceasta asumându-și, de facto, toate sarcinile legate de creșterea, educarea și îngrijirea lor, în condițiile în care pârâtul locuiește peste hotarele țării. Totodată, ambii copii minori se află la evidența medicului cardioreumatolog, fiind diagnosticați cu cardiopatie valvulară, fapt confirmat prin documentația medicală depusă la dosar, care presupune, prin natura sa, investigații și tratament periodic (f.d. 10-11).

Instanța de apel, deși a reținut corect circumstanțele de fapt constatate de prima instanță, a ajuns la concluzia că suma de 2 500 de lei lunar pentru fiecare copil este una excesivă în raport cu datele Biroului Național de Statistică privind minimul de existență, micșorând-o la 2 000 de lei lunar.

Completul de judecată nu poate accepta un asemenea raționament. Informația Biroului Național de Statistică privind minimul de existență constituie un reper pertinent pentru determinarea pensiei de întreținere, însă nu reprezintă un plafon maxim și nici un criteriu care poate fi aplicat izolat de celelalte circumstanțe ale cauzei.

Minimul de existență exprimă valoarea volumului minim de bunuri și servicii necesare satisfacerii necesităților primare ale unei persoane. Acesta nu reflectă în mod complet cheltuielile reale necesare educării, dezvoltării intelectuale și sociale, îngrijirii medicale și asigurării unui nivel de trai adecvat copilului.

În această ordine de idei, Completul de judecată ține să menționeze că părinții sunt obligați să creeze copilului condiții adecvate pentru creșterea și dezvoltarea acestuia, atât fizică cât și psihologică, astfel încât întreținerea nu urmează a fi acordată doar la nivelul minimului de existență.

Obligația legală de întreținere a copiilor minori are caracter prioritar și imperativ. Situația materială a părintelui poate fi luată în considerare la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, însă nu poate justifica reducerea acesteia la un nivel care nu acoperă necesitățile reale ale copilului și nu îi asigură condiții adecvate de creștere și dezvoltare (decizia nr. 2ra-646/24, § 49).

Potrivit art. 3, art. 18 și art. 27 din Convenția cu privire la drepturile copilului, precum și art. 3, art. 8 alin. (2) și art. 11 din Legea nr. 370/2023 privind drepturile copilului, interesul superior al copilului trebuie să constituie criteriul primordial în toate deciziile care îl privesc. Ambilor părinți le revine răspunderea comună pentru creșterea, educarea și întreținerea copiilor, aceștia fiind obligați să asigure condiții de viață corespunzătoare dezvoltării lor fizice, mentale, spirituale, morale și sociale.

Din aceste dispoziții rezultă că obligația de întreținere nu se limitează la asigurarea strictului necesar pentru subzistență. Părinții sunt obligați să creeze copilului condiții adecvate pentru creșterea și dezvoltarea sa fizică și psihologică, 9 astfel încât pensia de întreținere nu poate fi stabilită exclusiv prin raportare la minimul de existență (decizia nr. 2ra-1197/24, § 55).

Completul de judecată menționează că egalitatea obligațiilor părintești nu presupune însă împărțirea mecanică, în jumătăți egale, a valorii minimului de existență. Contribuția fiecărui părinte trebuie apreciată în ansamblu, ținându-se cont atât de mijloacele financiare acordate, cât și de prestațiile în natură, timpul consacrat copilului, îngrijirea zilnică și celelalte responsabilități părintești efectiv asumate.

În prezenta cauză, Olesei Zorilă îi revine nemijlocit sarcina asigurării alimentației, locuinței, îmbrăcămintei, igienei, educației, supravegherii medicale și îngrijirii cotidiene a copiilor. Aceste prestații constituie o contribuție efectivă la întreținerea lor și nu pot fi omise la stabilirea întinderii obligației financiare a părintelui care locuiește separat.

Nicolae Zorilă nu participă în mod direct și constant la îngrijirea, educarea și supravegherea copiilor. În aceste împrejurări, contribuția sa la întreținerea acestora se realizează preponderent prin plata pensiei de întreținere. Prin urmare, egalitatea obligațiilor părinților nu poate fi redusă la o egalitate aritmetică a sumelor de bani suportate de fiecare dintre ei.

Instanța de apel a recunoscut că suma de 1 800 de lei lunar pentru fiecare copil, propusă de Nicolae Zorilă, este insuficientă, având în vedere inclusiv necesitățile medicale ale copiilor. Cu toate acestea, instanța nu a explicat în mod concret de ce suma de 2 500 de lei, stabilită de prima instanță, ar fi excesivă și din ce considerente suma de 2 000 de lei ar fi suficientă pentru acoperirea necesităților reale ale fiecărui copil.

Calificarea sumei de 2 000 de lei ca fiind „rațională”, „echitabilă” și „suficientă” nu poate substitui o analiză a circumstanțelor cauzei. Instanța de apel nu a evaluat concret cheltuielile necesare copiilor, nu a indicat care dintre necesitățile reținute de prima instanță nu ar fi reale și nu a explicat în ce mod reducerea pensiei cu 500 de lei lunar pentru fiecare copil păstrează echilibrul dintre necesitățile acestora și posibilitățile părinților. În aceste condiții, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța de apel nu a acordat prioritatea cuvenită interesului superior al copiilor minori (decizia nr. 2ra-1197/24, § 46).

Mai mult, din materialele cauzei nu rezultă că Nicolae Zorilă ar fi inapt de muncă ori că ar exista alte împrejurări obiective de natură să-i reducă în mod substanțial capacitatea contributivă. Nici în prima instanță și nici în apel acesta nu a prezentat probe care să confirme imposibilitatea achitării pensiei de întreținere în cuantumul stabilit de prima instanță.

Faptul că Nicolae Zorilă nu este angajat oficial sau nu realizează venituri stabile nu constituie, prin el însuși, un temei suficient pentru micșorarea pensiei de 10 întreținere. Lipsa unui venit permanent nu echivalează cu imposibilitatea obiectivă de a contribui la întreținerea copiilor și nu îl exonerează pe părinte de obligația legală de a depune toate eforturile rezonabile pentru obținerea mijloacelor necesare asigurării unui nivel de trai adecvat acestora. Or, obligația de întreținere are caracter imperativ și prioritar, iar dificultățile legate de caracterul neregulat al veniturilor nu pot fi transferate asupra copiilor și nici nu pot prevala asupra interesului lor superior (decizia nr. 2ra-1003/24, § 69).

Completul de judecată nu reține ca fiind probată afirmația Olesei Zorilă potrivit căreia pârâtul ar obține în Irlanda un venit lunar de aproximativ 3 000 de euro. Totuși, lipsa dovezii unui asemenea venit nu conduce automat la concluzia că pârâtul nu poate achita suma de 2 500 de lei lunar pentru fiecare copil. Între aceste două împrejurări nu există o legătură necesară, iar instanța trebuia să aprecieze capacitatea contributivă a pârâtului pe baza tuturor datelor cauzei, inclusiv a capacității sale de muncă și a lipsei unor probe privind imposibilitatea obiectivă de plată.

Potrivit art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele invocate drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale. În măsura în care Nicolae Zorilă a pretins că situația sa materială nu îi permite achitarea pensiei stabilite de prima instanță, acestuia îi revenea obligația să prezinte probe privind veniturile, cheltuielile, incapacitatea de muncă ori alte împrejurări care i-ar reduce în mod obiectiv posibilitățile contributive. Asemenea probe nu au fost prezentate (decizia nr. 2ra-1197/24, § 65).

În schimb, materialele cauzei confirmă necesitățile concrete ale copiilor. Pe lângă cheltuielile obișnuite pentru alimentație, îmbrăcăminte, încălțăminte, educație și dezvoltare, ambii copii necesită supraveghere și tratament medical periodic. La dosar au fost prezentate documente medicale, precum și informații privind costurile necesare procurării hainelor și încălțămintei corespunzătoare vârstei copiilor.

Prima instanță a apreciat aceste împrejurări în ansamblu și a explicat că minimul de existență reprezintă doar un punct de pornire. De asemenea, aceasta a ținut cont de faptul că Olesea Zorilă asigură în mod exclusiv îngrijirea cotidiană a copiilor, iar Nicolae Zorilă, aflat peste hotarele țării, nu participă nemijlocit la realizarea celorlalte obligații părintești.

În aceste circumstanțe, cuantumul de 2 500 de lei lunar pentru fiecare copil nu apare ca fiind excesiv. Dimpotrivă, acesta constituie o contribuție rezonabilă și proporțională cu necesitățile copiilor, cu starea lor de sănătate, cu vârsta acestora și cu repartizarea efectivă a responsabilităților părintești.

Mențiunea instanței de apel potrivit căreia Olesea Zorilă poate solicita ulterior modificarea cuantumului pensiei de întreținere, în cazul schimbării 11 situației materiale sau familiale, nu justifică stabilirea inițială a unei pensii într-un cuantum insuficient. Posibilitatea modificării ulterioare a pensiei constituie un remediu pentru schimbarea împrejurărilor, nu un argument pentru diminuarea obligației în lipsa unor circumstanțe care să impună această măsură.

Completul de judecată constată că instanța de apel a acordat o importanță determinantă minimului de existență și afirmațiilor nedovedite ale pârâtului privind lipsa veniturilor, fără a aprecia corespunzător necesitățile concrete ale copiilor și contribuția efectivă a mamei la creșterea și îngrijirea acestora.

Curtea Supremă de Justiție a statuat constant că minimul de existență, stabilit periodic de Biroul Național de Statistică, are caracter statistic și orientativ, fiind un indicator al nivelului minim de trai, nu un plafon legal al pensiei de întreținere (decizia nr. 2ra-1003/24, §71). În aceeași jurisprudență s-a reținut că obligația egală a părinților de a contribui la întreținerea copiilor nu presupune o împărțire aritmetică a unei sume de referință, ci o evaluare a contribuției fiecărui părinte în ansamblul ei, financiară, dar și prin îngrijire directă și implicare zilnică (decizia nr. 2ra-305/24, §80-82; decizia nr. 2ra-612/24, §92-94).

Aplicând aceste principii la prezenta cauză, Completul de judecată constată că interpretarea dată de instanța de apel art. 58, art. 74 și art. 76 din Codul familiei, prin atribuirea unei importanțe determinante minimului de existență și prin aprecierea preponderent aritmetică a egalității obligațiilor părintești, este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție în materia stabilirii pensiei de întreținere pentru copiii minori. Prin urmare, este întrunit temeiul de recurs prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată reține că prima instanță a cercetat circumstanțele relevante, a apreciat probele în ansamblu și a stabilit un cuantum care asigură un echilibru rezonabil între necesitățile copiilor și obligațiile părinților. Prin urmare, nu existau temeiuri pentru modificarea hotărârii primei instanțe în partea pensiei de întreținere.

Deoarece admiterea apelului declarat în interesele lui Nicolae Zorilă și micșorarea pensiei de întreținere au fost neîntemeiate, nu se justifică nici reducerea taxei de stat datorate bugetului și nici compensarea din contul Olesei Zorilă a taxei de timbru și a cheltuielilor pentru asistență juridică suportate în instanța de apel. Aceste dispoziții au caracter accesoriu și urmează soarta soluției pronunțate asupra cererii de apel.

În consecință, recursul declarat de avocata Zinaida Gîrneț, în interesele Olesei Zorilă, urmează a fi admis, decizia din 30 decembrie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Cahul, casată, iar hotărârea din 14 februarie 2025 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, menținută. 12

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de avocata Zinaida Gîrneț, în interesele Olesei Zorilă. Casează decizia din 30 decembrie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Cahul, în cauza civilă Olesea Zorilă împotriva lui Nicolae Zorilă cu privire la desfacerea căsătoriei și încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori, și menține hotărârea din 14 februarie 2025 a Judecătoriei Cahul, sediul Central. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecător Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 13