2ra-209/26 — Desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei pentru întretinerea copiilor minori

La 15 mai 2024, Ecaterina Gurin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Gurin, intervenient accesoriu Agenția Teritorială de Asistență Socială Sud-Vest cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori.

În motivarea acțiunii a indicat că la xxxxx între părți a fost încheiată căsătoria, în acest sens fiind emis certificat de căsătorie. Din căsătoria vizată au rezultat copii minori comuni ai părților: xxxxx.

Reclamanta a menționat că inițial relațiile de căsătorie dintre părți decurgeau normal, dar ulterior datorită numeroaselor neînțelegeri, părțile au încetat de facto relațiile de căsătorie, copii minori comuni fiind în prezent în grija exclusivă a reclamantei.

A notat că în prezent locuiește împreună cu copii minori comuni în casa de locuit din sat. xxxxx. De asemenea, a menționat, că între părți există neînțelegeri privind stabilirea locului de trai al copilului minor comun și întreținerea acestuia.

Referitor la pretenția de desfacere a căsătoriei, a explicat, că de mai mult timp părțile nu mențin relațiile de căsătorie, locuind separat, iar la momentul depunerii prezentei acțiuni relațiile de căsătorie dintre părți s-au epuizat și menținerea căsătoriei la caz este imposibilă.

Privitor la pretenția privind stabilirea locului de trai a copilului minor, a precizat, că copiii încă de la naștere au locuit împreună, iar despărțirea copiilor va trauma psihic și va periclita dezvoltarea copiilor comuni. La fel, a specificat, că de la naștere copii s-au aflat cu mama lor, fiind puternic atașați de aceasta. În contextul vârstei copiilor aceștia au nevoie de prezența și îngrijirea mamei. Reclamanta participă la procesul educațional al copiilor și se interesează de starea sănătății acestora.

Cu referire la pretenția privind încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori, a indicat, că în prezent necesitățile materiale de întreținere a copiilor minori 1 nu sunt determinate doar de cheltuielile pentru alimentație, vestimentație, or acestea includ și cheltuieli legate de școlarizarea copiilor, tratamentul acestora la necesitate, plata cheltuielilor comunale etc.

A mai invocat că, în prezent pârâtul este angajat în câmpul muncii, având un salariu de funcție. La examinarea categoriilor respective de cauze, soluția instanței de judecată trebuie să corespundă în cel mai optim mod anume interesului superior și major al copilului minor. Iar, necesitățile copiilor minori urmează a fi apreciate ca fiind doar în continuă creștere.

A comunicat că la 23 septembrie 2023, în adresa pârâtului a expediat o cerere prealabilă, care deși a fost recepționată de pârât, aceasta a fost lăsată fără răspuns.

Reclamanta Ecaterina Gurin a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată la xxxxx cu Mihail Gurin; stabilirea locului de trai al copiilor minori comuni, xxxxx, cu mama; încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei Ecaterina Gurin, a pensiei de întreținere a copiilor minori comuni ai părților, xxxxx, în mărime de 1/3 cotă-parte din salariu și alte venituri ale pârâtului, lunar, dar nu mai puțin de 2 000 de lei/lunar, pentru fiecare copil minor în parte, începând cu 1 octombrie 2023 și până la atingerea majoratului de către copii; încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei Ecaterina Gurin a tuturor cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu prezenta cauză civilă.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe urmează a fi modificată, întrucât circumstanțele relevante pentru soluționarea litigiului nu au fost elucidate pe deplin, iar concluziile instanței de fond sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. S-a reținut că modificarea hotărârii vizează exclusiv perioada începerii calculării pensiei de întreținere, fără a afecta concluziile privind drepturile și obligațiile părților ori esența soluției pronunțate.

Analizând fondul cauzei, instanța de apel a reținut prevederile art. 58 alin. (1), art. 74 alin. (1) și (3), art. 75 alin. (1)-(3) și art. 76 alin. (1)-(2) din Codul familiei, potrivit cărora părinții au obligația egală de întreținere a copiilor minori, iar pensia de întreținere poate fi stabilită atât sub forma unei cote din venituri, cât și într-o sumă bănească fixă, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, starea materială și familială a părților și alte circumstanțe importante. 3

Totodată, instanța de apel a luat în considerare principiul interesului superior al copilului consacrat de Convenția internațională cu privire la drepturile copilului, reținând că obligația instanței este de a asigura copilului protecția și îngrijirea necesară pentru dezvoltarea sa armonioasă.

Instanța de apel a reținut că reclamanta a solicitat încă de la depunerea acțiunii încasarea pensiei de întreținere începând cu data de 1 octombrie 2023, iar potrivit art. 98 alin. (3) din Codul familiei, pensia de întreținere poate fi încasată și pentru perioada anterioară adresării în instanță dacă se dovedește că creditorul întreținerii a întreprins măsuri pentru obținerea întreținerii, iar debitorul s-a eschivat de la plată.

În acest sens, Curtea de apel a constatat că reclamanta a expediat pârâtului o cerere prealabilă la 23 septembrie 2023, recepționată de acesta la 3 octombrie 2023, prin care și-a manifestat intenția de a soluționa litigiul și de a obține întreținerea copiilor minori. Cu toate acestea, pârâtul nu a întreprins măsuri pentru soluționarea amiabilă a litigiului și nici nu a prezentat probe că ar fi participat la întreținerea copiilor în perioada cuprinsă între recepționarea cererii prealabile și introducerea acțiunii în instanță.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că pârâtul s-a eschivat de la plata pensiei de întreținere, motiv pentru care perioada începerii calculării pensiei urmează a fi modificată, cu dispunerea încasării pensiei de întreținere începând cu data de 3 octombrie 2023 și până la atingerea majoratului de către copii.

Referitor la solicitarea privind compensarea cheltuielilor de transport în sumă de 600 de lei, instanța de apel a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu au fost prezentate probe privind mijlocul de transport utilizat, distanța parcursă, consumul de combustibil, lipsa transportului public ori necesitatea efectuării acestor cheltuieli.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul a indicat că decizia instanței de apel este vădit neîntemeiată și ilegală, menționând temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și lit. e) din Codul de procedură civilă, și anume că interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar hotărârea este arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. 4

Recurentul a menționat că unica probă pe care instanța de apel și-a întemeiat legalitatea deciziei este cererea prealabilă a intimatei Ecaterina Gurin din 23 septembrie 2023, prin care s-a solicitat achitarea pe cale amiabilă a pensiei de întreținere pentru copiii minori. Însă, instanța de apel a ignorat faptul că această cerere prealabilă a fost expediată în perioada examinării unei alte cauze civile privind desfacerea căsătoriei și aprecierea domiciliului copiilor după divorț, inițiată de acesta împotriva intimatei.

Recurentul a susținut că prin remiterea cererii prealabile intimata urmărea să demonstreze că el ar fi refuzat obligațiile părintești și, din acest motiv, domiciliul copiilor nu poate fi stabilit cu el. Totodată, a menționat că recepționarea cererii prealabile nu poate fi apreciată ca o eschivare de la plata pensiei și nu se încadrează în situația prevăzută de art. 98 alin. (3) din Codul familiei privind încasarea pensiei pentru perioada anterioară adresării în instanță.

Recurentul a indicat că atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, a explicat că în perioada 1 octombrie 2023 – 15 mai 2024 a avut grijă de copiii săi și a executat obligațiile părintești față de aceștia, menționând că după încetarea relațiilor de căsătorie a menținut comunicarea cu copiii și le-a acordat sprijin material după necesitate.

A mai afirmat că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 239 din Codul de procedură civilă, art. 38 alin. (1) lit. b), art. 74 alin. (2) și (3), art. 98 alin. (2) și alin. (3) din Codul familiei.

Totodată, recurentul a menționat că în cadrul examinării cauzei nici intimata Ecaterina Gurin nu a prezentat probe care să demonstreze că între părți nu a fost încheiat un acord privind plata pensiei ori că el s-ar fi eschivat de la plata acesteia în perioada 1 octombrie 2023 – 15 mai 2024. De asemenea, a invocat că în perioada examinării cauzei civile a devenit părinte al unui alt copil minor, fapt confirmat prin certificatul de naștere anexat la dosar, circumstanță care, în opinia sa, nu a fost apreciată de instanța de apel și prin care au fost încălcate interesele legitime ale acestui copil minor.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: 5 „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă. 6

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de substanțială.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată notează că motivele invocate în cererea de recurs nu sunt de natură să infirme concluziile instanței de apel, acestea reprezentând, în esență, o reiterare a susținerilor examinate anterior și o interpretare diferită a probelor administrate.

Contrar susținerilor recurentului privind caracterul arbitrar al deciziei contestate și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, iar concluziile expuse în hotărâre erau în contradicție cu circumstanțele cauzei, motiv pentru care a dispus modificarea hotărârii exclusiv în partea perioadei începerii calculării pensiei de întreținere.

În așa mod, instanța de apel a aplicat corect normele de drept material și procedural incidente cauzei, a apreciat probele administrate în ansamblul lor și a motivat suficient concluzia privind necesitatea modificării hotărârii primei instanțe în partea perioadei începerii calculării pensiei de întreținere.

În lipsa unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată. 7

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Gurin, împotriva deciziei din 27 noiembrie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 8