1ra-1275/17 — art.328 alin.2 lit.a, c CP

1ra-1275/17 — art.328 alin.2 lit.a, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1275/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Svetlana Filincova, Maria Ghervas,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, declarate de către

avocatul Lebedinschi Mihail în numele inculpatului

Mudreac Igor XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

07.07.2015 - 04.05.2016;

22.02.2017 - 02.05.2017;

28.07.2016 - 17.01.2017;

11.07.2017 - 26.09.2017.

C O N S T A T Ă:

Igor a fost condamnat în baza art.1661 alin.(2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept și MAI pe un

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Haruța Mihail și Efode Artiom, în privința

cărora hotărârea judecătorească nu se contestă.

Acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Tanas Zahar și Bogatîrenco Igor

au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

Igor și Efode Artiom au intrat în serviciul de menținere a ordinii publice conform dislocării

forțelor și mijloacelor Regimentului Patrulă și Santinelă ,,SCUT” al Comisariatului

General de poliție al mun.Chișinău, cu autopatrula ,,902”, cu n/î MAI 1187, având

obligația de a patrula teritoriul or.Durlești, mun.Chișinău.

La 10 decembrie 2011, ora 02.30, Haruța Mihail, Mudreac Igor și Efode Artiom,

deplasându-se la chemare în localul ,,Barbeque” din str.Vasile Lupu 44, mun.Chișinău,

observându-i pe Bogatîrenco Igor și Tanas Zahar culcați cu fața în sus la terasa localului,

fiind ținuți de colaboratorii pazei particulare ,,Justar”, încălcând grosolan prevederile

art.14 și 15 din Legea cu privire la poliție nr.416 din 18.12.1990, care statuează că

aplicarea forței fizice, mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie să fie precedată de

avertisment privind intenția recurgerii la ele cu acordarea unui timp suficient pentru reacția

1

de răspuns, cu excepția cazurilor în care tergiversarea aplicării forței fizice, a mijloacelor

speciale și a armei generează un pericol direct pentru viața și sănătatea cetățenilor și a

colaboratorilor poliției, poate conduce la alte urmări grave; precum și că colaboratorii

poliției aplică forța fizică, inclusiv procedee speciale de luptă pentru curmarea

infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele

nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin și, fără a lua în considerare

absența temeiurilor legale de aplicare a forței și mijloacelor speciale, din intenție directă,

depășind în mod vădit atribuțiile lor de serviciu, acordate prin legislația în vigoare, din

motiv personal, fără temei legal, le-au pulverizat lui Bogatîrenco Igor și Tanas Zahar cu

gaze lacrimogene în ochi, după care, i-au întors cu fața la pământ și timp de aproximativ

un minut, în continuu, le-au aplicat acestora lovituri cu picioarele peste corp, în regiunea

coastelor. Ulterior, forțat, i-au condus în interiorul localului și culcându-i pe podea, în

bătaie de joc, le-au aplicat încă o serie de lovituri cu picioarele pe corp.

Totodată, având scopul înfrângerii rezistenței și al înjosirii demnității lui

Bogatîrenco Igor, au luat un rulou cu bandă adezivă cu care i-au lipit gura și i-au legat

mâinile la spate.

Drept urmare, lui Bogatîrenco Igor, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.1916/D din 04.08.2012, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de fractura coastei

X pe stânga, cu deplasarea fragmentelor, fractura coastelor VI și IX pe dreapta cu

deplasare, care se califică drept vătămare corporală medie, iar lui Tanas Zahar - leziuni

corporale sub formă de traumă craniu-cerebrală închisă, manifestată prin comoție

cerebrală, care se califică drept vătămare corporală ușoară și leziuni corporale sub formă

de excoriație pe față, echimoze cu excoriații pe membre, care se califică drept vătămare

corporală neînsemnată.

La fel, în urma acțiunilor lui Haruța Mihail, Mudreac Igor și Efode Artiom au fost

cauzate daune intereselor publice în proporții considerabile, manifestate în activitatea

haotică, samavolnică și lezarea prin aceasta a imaginii poliției ca organ de drept al

autorității publice, chemat să apere pe baza respectării stricte a legilor viața, sănătatea și

libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte

atacuri nelegitime.

Ig.Mudreac, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, invocând că urmărirea penală a avut loc cu

încălcări și abateri ale legislației; - instanța a încălcat prevederile art.325 Cod de procedură

penală, or, la reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.1661 alin.(2) Cod penal, partea

apărării nu a avut posibilitate de a-și pregăti poziția; - instanța eronat a pus la baza

învinuirii și condamnării inculpatului declarațiile părților vătămate, care erau în stare de

ebrietate avansată și care sunt contradictorii cu circumstanțele cauzei; - neîntemeiat a

respins cererea apărării de fi recuzat procurorul; - nu este confirmat că a avut loc fapta

incriminată; - instanța a aplicat greșit legislația internațională cu privire la tortură și

tratamente inumane, care este irelevantă speței.

apelul declarat de către avocatul A.Lebedinschi în numele inculpatului Ig.Mudreac a fost

admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Ig.Mudreac a fost

condamnat în baza art.1661 alin.(2) lit.e), f) Cod penal la amendă în mărime de 1000

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept și MAI

pe un termen de 5 ani. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a indicat că este corectă starea de fapt stabilită prin sentință,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii fiind dovedită prin probele administrate.

2

Totodată, a indicat că prima instanță eronat a calificat acțiunile inculpatului în baza

art.1661 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, de vreme ce acestea nu se regăsesc în ordonanța de

învinuire și rechizitoriu, acțiunile inculpatului urmând a fi încadrate doar în cele prevăzute

de lit.e) și f) din alin.(2) al articolului respectiv.

Consecvent, ținând cont de modificările introduse prin Legea nr.252 din

08.11.2012, potrivit cărora în cazul săvârșirii faptelor prevăzute de art.328 alin.(2) lit.a)

Cod penal - aplicarea violenței se cuprinde de textul dispoziției alin.(1) al art.1661 Cod

penal, precum și de limitele sancțiunii prevăzute la alin.(2) art.1661 Cod penal, instanța de

apel a considerat că aplicarea unei pedepse sub formă de amendă va fi una echitabilă.

- procurorul, care a solicitat casarea decizie și dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în alt complet de judecată, pe motiv că instanța eronat a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art.1661 Cod penal și eronat a interpretat prevederile Legii

nr.252 din 08.11.2012;

- avocatul A.Lebedinschi în numele inculpatului Ig.Mudreac, care a solicitat casarea

acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat, pe motiv că vinovăția acestuia nu a fost dovedită; - condamnarea inculpatului este

bazată doar pe presupuneri; - declarațiile părților vătămate sunt neveridice, contradictorii și

se contrapun cu circumstanțele cauzei; - declarațiile martorilor A.Ischanderov și C.Bîrcă

sunt date intenționat fals, cu scopul de a induce în eroare instanța; - instanțele nu au dat

apreciere probelor și argumentelor apărării; - instanța a încălcat prevederile art.325 Cod de

procedură penală, or, la reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.1661 alin.(2) Cod

penal, partea apărării nu a avut posibilitate de a pregăti poziția.

recursurile ordinare declarate de către procuror și avocatul A.Lebedinschi în numele

inculpatului au fost admise, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că instanțele de judecată eronat au recalificat acțiunile

inculpatului din prevederile art.328 alin.(2) lit.a), c) în cele ale art.1661 alin.(2) lit.b), c),

d), e), f) Cod penal, iar instanța de apel în urma reîncadrării incorecte a acțiunilor

inculpatului în baza art.1661 alin.(2) lit.e) și f) Cod penal, neîntemeiat a atenuat

inculpatului pedeapsa penală în raport cu cea aplicată de către prima instanță.

Totodată, instanța de recurs a constatat că instanța de apel a repetat erorile de drept

comise de prima instanță, nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel și nu s-a

pronunțat în niciun fel asupra învinuirii aduse în baza art.328 alin.(2) lit.a), c) Cod penal.

avocatului A.Lebedinschi în numele inculpatului Ig.Mudreac a fost admis, casată sentința

integral și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Ig.Mudreac a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.328 alin.(2) lit.a), c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Instanța de apel a indicat că prima instanță a analizat unilateral și superficial

cumulul de probe și eronat a încadrat acțiunile inculpatului în prevederile art.1661 alin.(2)

lit.b), c), d), e), f) Cod penal, în detrimentul prevederilor art.328 alin.(2) lit.a), c) Cod

penal, agravându-i situația.

Astfel, instanța de apel a precizat că, reieșind din probele administrate, inclusiv

declarațiile participanților la procesul penal date în cadrul urmăririi penale și în instanța de

judecată, rezultă că conflictul din localul „Barbeque” în noaptea din 9 spre 10 decembrie

2011, a fost provocat anume de către părțile vătămate Ig.Bogatîrenco și Z.Tanas, care fiind

în stare de ebrietate erau foarte agresivi cu persoanele aflate în local, inițiau conflicte și se

3

comportau contrar normelor sociale admisibile, încălcând ordinea publică, fapt ce a

determinat administrația localului să solicite ajutorul agenției de pază, iar ulterior a

organelor de poliție.

Totodată, a menționat că este cert stabilit faptul că părțile vătămate nu au încetat

acțiunile lor agresive nici la cerința angajaților agenției de pază și le-au continuat ignorând

cerințele legitime ale colaboratorilor de poliție.

Din declarațiile martorilor și ale inculpaților rezultă că între părțile vătămate și

colaboratorii agenției de pază a avut loc o altercație cu aplicarea forței fizice, mijloacelor

de luptă speciale, în cadrul căreia au avut loc căderi de la înălțime, inclusiv peste masă,

rupere de haine și îmbrânceli, iar la intervenția colaboratorilor de poliție, părțile vătămate,

deși erau imobilizați de către colaboratorii agenției de pază, continuau să încerce să-i

lovească și se exprimau agresiv.

A mai stabilit instanța de apel că, la venirea colaboratorilor de poliție, părțile

vătămate au fost eliberate de către colaboratorii agenției de pază C.Bîrcă și A.Ischinderov,

continuându-și acțiunile agresive, ignorând cerințele legale a colaboratorilor, care erau

îndreptățiți să acționeze conform prevederilor art.14-16 al Legii cu privire la poliție

nr.416-XII din 18.12.1990 (în vigoare la data comiterii infracțiunii incriminate),

circumstanțe care nu au fost supuse cercetării de către acuzare, nefiind demonstrat cu

certitudine că leziunile corporale depistate ulterior la părțile vătămate au fost provocate de

către inculpații M.Haruța, A.Efode și Ig.Mudreac, și care au fost acțiunile concrete ale

fiecăruia în cauzarea acestor leziuni.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea totală a deciziei instanței de apel și parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunile inculpaților să fie calificate în baza art.328 alin.(2) lit.a), c)

Cod penal (în redacția legii din 18.12.2008) și să fie condamnați la câte 3 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept și MAI pe un termen de câte

5 ani, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pe motiv că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța de apel a

apreciat eronat și arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - instanța de apel a depășit

limitele rejudecării; - prima instanță incorect a reîncadrat acțiunile inculpaților din

prevederile art.328 alin.(2) lit.a), c) în cele ale art.1661 alin.(2) lit.b), c), d), e), f) Cod

penal, agravându-le situația.

2017, recursul ordinar declarat de către procuror a fost admis, casată total decizia instanței

de apel și dispusă rejudecarea cauzei penale în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Instanța de recurs a conchis că instanța de apel nu a îndeplinit cerințele statuate în

art.101, 394, 414 Cod de procedură penală și nu a indicat temeiurile legale pentru care au

fost respinse probele prezentate la dosar, iar în asemenea condiții decizia instanței de apel

urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel,

deoarece erorile comise de către această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de

recurs, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul

cu încălcarea prevederilor procesual penale.

Totodată, instanța de recurs a indicat că la rejudecarea cauzei instanța urmează să se

conducă obligatoriu de prevederile art.436 Cod de procedură penală, care prevăd

procedura de rejudecare, să se pronunțe asupra motivelor esențiale invocate în apeluri, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le

4

dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate.

apelurile declarate de către avocatul A.Lebedinschi în numele inculpatului Ig.Mudreac și

avocatul Moruz Oleg în numele inculpaților Haruța Mihail și Efode Artiom au fost admise,

casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Ig.Mudreac, Haruța Mihail și Efode Artiom au fost recunoscuți vinovați

și condamnați în baza art.328 alin.(2) lit.a), c) Cod penal (în redacția din 18.12.2008) la

câte 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3

ani, fiecare, iar în temeiul art.90 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de câte 3 ani, pentru fiecare.

Acțiunile civile au fost admise parțial, fiind dispusă încasarea prejudiciului moral de

la Ig.Mudreac M.Haruța și A.Efode în beneficiul lui Z.Tanas în mărime de câte 7000 lei,

de la fiecare, iar în beneficiul lui Ig.Bogatîrenco - în mărime de 10000 lei, de la fiecare. În

rest, acțiunile civile au fost respinse ca neîntemeiate.

Instanța de apel a indicat că prima instanță, la adoptarea sentinței, a încălcat

prevederile art.101 alin.(1), 384 alin.(3), 385 alin.(1) Cod de procedură penală, stabilind

incorect starea de fapt, ce nu corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate incorect,

ajungând eronat la concluzia recunoașterii inculpaților vinovați în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.1661 alin.(2) lit.b), c), d), e), f) Cod penal, normă care agravează situația

acestora.

La fel, instanța de apel a precizat că, atât timp cât la materialele cauzei lipsește

ordonanța procurorului de modificare a învinuirii, or acest fapt se impune în virtutea

normei prevăzute la art.326 Cod de procedură penală, instanța nu este în drept să modifice

încadrarea juridică a infracțiunii în sensul agravării ei.

Mai mult, instanța de apel a menționat că prevederile art.1661 Cod penal, la data

comiterii infracțiunii, nu erau în vigoare, iar pedeapsa specificată la acest articol este mai

aspră comparativ cu cea stabilită la art.328 Cod penal alin.(2) (în redacția din

18.12.2008).

Astfel, instanța de apel a constatat că Mudreac Igor, la 10 decembrie 2011, ora

02.30, împreună cu Haruța Mihai și Efode Artiom, deplasându-se la chemare în localul

,,Barbeque” din str.Vasile Lupu 44, mun.Chișinău, observându-i pe Bogatîrenco Igor și

Tanas Zahar culcați cu fața în sus la terasa localului, fiind ținuți de colaboratorii pazei

particulare ,,Justar”, încălcând grosolan prevederile art.14 și 15 din Legea cu privire la

poliție nr.416 din 18.12.1990, care statuează că aplicarea forței fizice, mijloacelor speciale

sau a armei de foc trebuie să fie precedată de avertisment privind intenția recurgerii la ele

cu acordarea unui timp suficient pentru reacția de răspuns, cu excepția cazurilor în care

tergiversarea aplicării forței fizice, a mijloacelor speciale și a armei generează un pericol

direct pentru viața și sănătatea cetățenilor și a colaboratorilor poliției, poate conduce la alte

urmări grave; precum și că colaboratorii poliției aplică forța fizică, inclusiv procedee

speciale de luptă pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse

cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin

și, fără a lua în considerare absența temeiurilor legale de aplicare a forței și mijloacelor

speciale, din intenție directă, depășind în mod vădit atribuțiile lor de serviciu, acordate prin

legislația în vigoare, din motiv personal, fără temei legal, le-au pulverizat lui Bogatîrenco

Igor și Tanas Zahar cu gaze lacrimogene în ochi, după care, i-au întors cu fața la pământ și

timp de aproximativ de un minut, în continuu, le-au aplicat acestora lovituri cu picioarele

peste corp, în regiunea coastelor. Ulterior, forțat, i-au condus în interiorul localului și

culcându-i pe podea, în bătaie de joc, le-au aplicat încă o serie de lovituri cu picioarele pe

5

corp.

Totodată, având scopul înfrângerii rezistenței și al înjosirii demnității lui

Bogatîrenco Igor, au luat un rulou cu bandă adezivă cu care i-au lipit gura și i-au legat

mâinile la spate.

Drept urmare, lui Bogatîrenco Igor, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.1916/D din 04.08.2012, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de fractura coastei

X pe stânga, cu deplasarea fragmentelor, fractura coastelor VI și IX pe dreapta cu

deplasare, care se califică drept vătămare corporală medie, iar lui Tanas Zahar - leziuni

corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție

cerebrală, care se califică drept vătămare corporală ușoară și leziuni corporale sub formă

de excoriație pe față, echimoze cu excoriații pe membre, care se califică drept vătămare

corporală neînsemnată.

La fel, în urma acțiunilor lui Haruța Mihail, Mudreac Igor și Efode Artiom au fost

cauzate daune intereselor publice în proporții considerabile, manifestate în activitatea

haotică, samavolnică și lezarea prin aceasta a imaginii poliției ca organ de drept al

autorității publice, chemat să apere pe baza respectării stricte a legilor viața, sănătatea și

libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte

atacuri nelegitime.

Potrivit descriptivului deciziei, concluzia despre vinovăția inculpaților săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(2) lit.a), c) Cod penal (în redacția din 18.12.2008),

instanța și-a bazat-o pe declarațiile părților vătămate Ig.Bogatîrenco și Z.Tanas, ale

martorilor C.Moșnina, A.Ischinderov, I.Botnari, N.Țurcan, F.Nicu, A.Khanyan,

V.Letcenea, ale expertului M.Buga date în instanța de font, și materialele cauzei -

procesele-verbale de ridicare din 06.07.2012, de verificare a declarațiilor la locul

infracțiunii din 11.06.2012; rapoartele de expertiză medico-legală nr.1916/D din

04.08.2012 și nr.1917/D din 31.07.2012.

Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel în temeiul prevederilor

art.7, 61, 75-77 Cod penal, ținând cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al

infracțiunii comise, de gravitatea acesteia, care face parte din categoria celor grave, de

persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, de atitudinea acestora, care au

acționat cu intenție, că nu și-au recunoscut vina și nu s-au căit în cele comise, că nu a

participat la examinarea cauzei, fiind anunțați în căutare, că circumstanțe atenuante și

agravante nu au fost stabilite, de influenta pedepsei aplicate asupra vinovatului, a conchis

că stabilirea unei pedepse de câte 3 ani închisoare cu suspendare, va fi o pedeapsă

echitabilă, în măsură să-și realizeze scopul.

Cu referire la acțiunea civilă, având în vedere prevederile art.219 alin.(1) și (2), 221

alin.(1) și (2) Cod de procedură penală și art.1398 alin.(1), 1422 alin.(1) și 1423 alin.(1)

Cod civil, instanța de apel a ajuns la concluzia că, deși părțile vătămate sunt în drept să

solicite recuperarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, totuși mărimea acestuia de

50000 lei solicitat de către Z.Tanas și 100000 lei - de către Ig.Bogatîrenco, în mod solidar

din contul inculpaților, este exagerată și prin urmare, apreciind în ansamblu circumstanțele

subiective și obiective ale speței, a considerat că încasarea din contul inculpaților în

beneficiul lui Z.Tanas a prejudiciului moral în mărime de câte 7000 lei de la fiecare, iar în

beneficiul lui Ig.Bogatîrenco - de 10000 lei de la fiecare, va constitui o satisfacție

echitabilă.

M.Lebedinschi în numele inculpatului Ig.Mudreac care, invocând temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care Ig.Mudreac să fie achitat, pe motiv că

6

instanțele judecătorești au apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - la baza

hotărârilor de condamnare au fost puse declarațiile denaturate ale părților vătămate; - nu au

fost înlăturate divirgențile dintre declarațiile părților vătămate și a agenților de pază

,,Justar” depuse în decembrie-mai 2011-2012; - nu au fost delimitate acțiunile inculpatului

de acțiunile celorlalți participanți; - instanțele nu au ținut seama că împotriva inculpatului

nu există nicio declarație a vreunei părți, precum că el ar fi comis vreun act ilegal

împotrivă părților vătămate; - vinovăția inculpatului nu este probată; - instanțele

judecătorești au încălcat principiul prezumției nevinovăției și neîntemeiat au respins

cererile părții apărării formulate întru stabilirea cu certitudine a gravității leziunilor

corporale cauzate părților vătămate și confirmarea declarațiilor participanților la proces; - a

fost încălcat art.6 CEDO prin faptul că, în cadrul examinării cauzei, partea apărării a

prezentat argumente care confirmă că învinuirea este neîntemeiată, bazată pe presupuneri,

iar declarațiile părților vătămate sunt vădit denaturate; - instanța nu a reținut declarațiile

părților vătămate date la urmărirea penală, potrivit cărora aceștia au indicat că au fost

maltratați de agenții de pază dar nu de polițiști; - instanța de judecată a încălcat prevederile

legale, care stipulează că la baza hotărârii sale este obligată să pună numai acele probe la a

căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea acestora, iar sentința trebuie să fie bazată pe probele

care au fost cercetate în ședința de judecată.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Reieșind din prevederile art.414 alin.(1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și nu este

în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

În conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Consecvent, potrivit art.100 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, administrarea

probelor constă în folosirea mijloacelor de probă în procesul penal, care presupune

strângerea și verificarea probelor, în favoarea și în defavoarea învinuitului, inculpatului, de

către organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea altor participanți la proces,

precum și de către instanță, la cererea părților, prin procedeele probatorii prevăzute de

prezentul cod. Toate probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate

aspectele, complet și obiectiv.

7

Potrivit art.101 alin.(1)-(4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este

obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces

toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate.

În speță, Colegiul penal sesizează că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate de către instanța de apel la judecarea prezentei cauzei în

ordine de apel.

Astfel, analizînd materialele cauzei și, în mod special, procesul-verbal al ședinței

instanței de apel și decizia instanței, se observă că la judecarea apelurilor declarate de

partea apărării în numele inculpaților, care a pledat pentru casarea sentinței și achitarea

inculpaților făcând trimitere la probele administrate în cauză în confirmarea nevinovăției

acestora, inclusiv declarațiile inculpaților și a martorilor, instanța de apel nu le-a cercetat în

ședință și nu le-a consemnat în procesul-verbal, dar a redat în descriptivul deciziei

declarațiile inculpaților M.Haruța, A.Efode, Ig.Mudreac date în instanța de fond.

De asemenea, din partea descriptivă a deciziei instanței de apel rezultă că instanța

și-a bazat concluziile sale și pe alte probe prezentate de partea acuzării în confirmarea

vinovăției inculpaților, însă aceste probe, la fel, nu au fost cercetate în ordinea prevăzută

de lege, precum sunt: declarațiile martorilor A.Ischinderov (f.d.42-47 v.3), N.Țurcan

(f.d.51-53 v.3), F.Nicu (f.d.54-56 v.3), A.Khanvan (f.d.57-59 v.3), V.Letcenea (f.d.78-79

v.3), a expertului M.Buga date în instanța de fond, declarații care nu au fost consemnate în

procesul-verbal al ședinței instanței de apel.

Totodată, potrivit procesului-verbal, au fost cercetate declarațiile date la urmărirea

penală de către martorii A.Ischinderov, A.Khanvan, N.Țurcan, C.Bîrcă, F.Nicu, care nu au

fost descrise în descriptivul deciziei și cărora instanța de apel nu le-a dat nici o apreciere.

Astfel, instanța de apel în hotărârea pronunțată a reținut probe, fără a le verifica în

ședința instanței de apel, sub aspectul cercetării nemijlocite, prin citirea lor în ședința de

judecată și consemnarea acestora în procesul-verbal, adică în conformitate cu prevederile

art.414 alin.(1), (2) și (6) Cod de procedură penală, și nu le-a apreciat separat, în

coroborare din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor.

Procedînd în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art.414 alin.(2) și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori

judiciare.

În context, Colegiul penal precizează că, prin decizia Curții Supreme de Justiție din

17.01.2017, a fost casată total decizia Curții de Apel Chișinău din 04.05.2016 și dispusă

rejudecarea cauzei penale în aceeași instanță de apel, pe motiv că instanța nu a îndeplinit

cerințele statuate în art.101, 394, 414 Cod de procedură penală, invocând că instanța

urmează să rejudece cauza în conformitate cu prevederile art.436 alin.(2) Cod de

procedură penală, normă care însă, reieșind din textul deciziei instanței de apel, nu a fost

respectată.

Subsecvent, Colegiul penal precizează că, potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură

penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în

măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală instanța de recurs

casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța

de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

8

penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii

recursului declarat, casării totale a deciziei contestate, prin extindere și în privința

inculpaților M.Haruța și A.Efode, conform prevederilor art.426 Cod de procedură penală,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art.414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile menționate mai sus, să

verifice detaliat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor prezentate,

minuțios să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul lor,

sub toate aspectele, complet și obiectiv, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel, concomitent și asupra celor invocate în recurs în limita competenței și, în dependență

de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art.417-418 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Lebedinschi Mihail în

numele inculpatului Mudreac Igor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 mai 2017, în cauza penală în privința lui Mudreac Igor, Haruța Mihail și

Efode Artiom și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia pronunțată integral la 24 octombrie 2017.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

Maria Ghervas

9