1ra-711/2017 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-711/2017 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-711/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Istrati Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016 și a sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 septembrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Chirtoacă Mihail Xxx, născut la xxxxxxxxxxxxx,

originar r-nul Xxxxxxx s. Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxxxx str.

Xxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Chirtoacă Mihail Xxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat pe

o perioadă de probațiune de 5 ani, dacă în această perioadă nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară, și muncă cinstită va îndreptăți încrederea

acordată, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără

consimțământul organului competent.

A fost încasat de la Chirtoacă M. în beneficiul statului cheltuielile judiciare

pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 57 lei.

rechizitoriului este învinuit, că la 26 noiembrie 2015, în jurul orei 07.45, conducând

automobilul de model „Ford Transit” cu n/î XXXXXXXX și fiind lângă Oficiul Stării

Civile de pe str. Mihai Viteazul 11 mun. Chișinău, a efectuat o virare bruscă la

stângă, astfel creând situație de accident rutier pentru Rusnac Alexandru, care

conducea automobilul personal de model „Lexus RX 350” cu n/î XXXXXXX și care,

întru a evita un accident rutier, a fost nevoit să frâneze brusc. La observația lui

1

Rusnac A. de ce a procedat în felul următor, Chirtoacă M., devenind agresiv și

acționând cu intenție directă, încălcând grosolan ordinea publică, din intenții

huliganice, dându-și seama de acțiunile sale prejudiciabile, a început a numi pe

Rusnac A. cu cuvinte necenzurate, după care, în vederea realizării intențiilor sale

infracționale, a coborât din automobilul său și având în mână o bâtă din lemn, cu

scopul înfricoșării ultimului, i-a demonstrat-o acestuia și devenind încă mai

agresiv, s-a apropiat de Rusnac A., s-a îndârjit să-l lovească cu bâta în cauză, după

care l-a lovit cu mâna stângă în regiunea feței, concomitent adresându-i cuvinte

necenzurate, cauzând astfel părții vătămate Rusnac A. dureri fizice și suferințe

psihice.

Prima instanță a calificat de drept faptele lui Chirtoacă M. în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal, huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșite cu

aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie încetat procesul

penal în privința lui Chirtoacă M.

În motivarea apelului a invocat:

- toate probele ce au fost dobândite contrar prevederilor procedurii penale nu

au valoare juridică și nu pot fi administrate ca atare în modul stabilit;

- ce ține de vinovăția inculpatului, ultimul a respins acuzarea adusă, deoarece

circumstanțele de fapt, demonstrează, că inițiator al incidentului a fost partea

vătămată, acest fapt se confirmă prin declarațiile martorului Rusnac L., care, în

ședință de judecată a remarcat, că între fiul ei și inculpat s-a produs un schimb de

adresări cu cuvinte „urâte”. Astfel, declarațiile inculpatului la acest compartiment

corespund realității și pot fi admise în calitate de probă;

- dacă partea vătămată a fost inițiatorul conflictului, acesta exprimându-se cu

expresii denigratoare, necenzurate la adresa inculpatului, organul de urmărire

penală urma să se autosesizeze, să cerceteze încadrarea acțiunilor lui Rusnac A. în

modul corespunzător;

- în ce privește proba cu înregistrarea video, pe lângă faptul, că a fost

administrată de către partea vătămată, parte cointeresată, aceasta conține

deficiențe, ce pun la îndoială pertinența și concludența ei;

- actul de învinuire conține deficiențe de drept material, este incert și nu poate

servi ca temei de pronunțare a unei sentințe de condamnare.

2016, a fost admis din alte motive, inclusiv din oficiu apelul declarat, fiind casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Chirtoacă M., a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

287 alin. (3) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa

2

stabilită i-a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani,

obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

instanță nu a constatat fapta pentru care l-a condamnat pe Chirtoacă M.

Astfel, instanța de apel a constatat, că Chirtoacă M. la 26 noiembrie 2015, în

jurul orei 07.45, conducând automobilul de model „Ford Transit” cu n/î

XXXXXXXX și fiind lângă Oficiul Stării Civile de pe str. Mihai Viteazul 11 mun.

Chișinău, a efectuat o virare bruscă la stângă, astfel creând situație de accident

rutier pentru Rusnac A., care conducea automobilul personal de model „Lexus RX

350” cu n/î XXXXXXX și care, întru a evita un accident rutier, a fost nevoit să

frâneze brusc. La observația lui Rusnac A. de ce a procedat în felul următor,

Chirtoacă M., devenind agresiv și acționând cu intenție directă, încălcând grosolan

ordinea publică, din intenții huliganice, dându-și seama de acțiunile sale

prejudiciabile, a început a numi pe Rusnac A. cu cuvinte necenzurate, după care, în

vederea realizării intențiilor sale infracționale, a coborât din automobilul său și

având în mână o bâtă din lemn, cu scopul înfricoșării ultimului, i-a demonstrat-o

acestuia și devenind încă mai agresiv, s-a apropiat de Rusnac A., s-a îndârjit să-l

lovească cu bâta în cauză, după care l-a lovit cu mâna stângă în regiunea feței,

concomitent adresându-i cuvinte necenzurate, cauzând astfel părții vătămate

Rusnac A. dureri fizice și suferințe psihice. Astfel, prin acțiunile sale intenționate,

Chirtoacă M. a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal,

huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită,

săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății.

În opinia instanței de apel, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate se dovedește prin declarațiile părții vătămate Rusnac A., martorului

Rusnac L. și prin materialele cauzei, și anume procesul - verbal de consemnare a

celor expuse din 10 decembrie 2015 depus de OS a IP Buiucani, mun. Chișinău,

Dolința R. (f.d. 9); înștiințarea 902 nr. 17268 din 26 noiembrie 2015 cu informația

„str. M. Viteazul, persoană agresată” (f.d. 15); proces - verbal de ridicare din 10

decembrie 2015, prin care de la Rusnac A. a fost ridicat un CD-R (f.d. 22-23); proces-

verbal de examinare a înregistrărilor video de pe CD-R-ul ridicat de la Rusnac A.

(f.d. 24); mijlocul material de probă - înregistrările video de pe CD-R-ul ridicat de la

Rusnac A. (f.d. 26).

Instanța de apel a reținut, că fapta inculpatului se consideră ca fiind una

intenționată și caracterizată prin intenție directă, îndreptată spre încălcarea

grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunere de rezistență

violentă, altor persoane ce curmă actele huliganice.

3

Astfel, instanța de apel a indicat, că materialul probator determină

incontestabil faptul că inculpatul a avut intenția comiterii unui act de huliganism,

încălcând grosolan ordinea publică, însoțită de amenințarea cu aplicarea violenței

asupra părții vătămate, acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

Referitor la argumentul avocatului Istrati I., precum că în dosar nu sunt date

cum a ajuns ca ofițerul de urmărire penală Gîndea V. să efectueze acțiuni de

urmărire penală, ceea ce reiese că ele au fost efectuate cu încălcări, instanța de apel

a reținut, că prima instanță corect a menționat, că la f.d. 33 este scrisoarea de

însoțire prin care Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău expediază în adresa

Șefului SUP a IP Buiucani pentru organizarea efectuării, în continuare a urmăririi

penale, cauza penală pornită în rezultatul examinării procesului penal înregistrat în

REI-1 al IP Buiucani, mun. Chișinău sub nr. 3588/15 din 10.12.2015. Pe această foaie

de însoțire este rezoluția Șefului SUP a IP Buiucani, Petco V., în care este indicat că

Gîndea V. să efectueze urmărirea penală în volum deplin, cu atribuirea cauzei

penale numărului de ordine, ceea ce a și fost făcut de către ultimul.

Argumentele avocatului referitor la faptul, că actul de învinuire conține

deficiențe de drept material, este incert și ca urmare, nu poate servi ca temei pentru

pronunțarea unei sentințe de condamnare, nu au putut fi reținute de către instanța

de apel, deoarece învinuirea adusă inculpatului corespunde exigențelor prevăzute

la art. 281, 282 Cod de procedură penală, iar celelalte argumente ale apărării se

combat prin cele menționate anterior.

Având în vedere, că inculpatul se face vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, instanța de apel a considerat că scopul

educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința ultimului

nu poate fi atins decât prin stabilirea pedepsei în limita prevăzută de sancțiunea

art. 287 Cod penal, însă, a considerat că corectarea și reeducarea ultimului poate

avea loc cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, cu

acordarea unui termen de probă, pedeapsă pe care o consideră întemeiată, legală și

echitabilă, proporțională în raport cu circumstanțele cauzei și pasibilă să

influențeze comportamentul inculpatului.

către avocatul Istrati I. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acestora cu

pronunțarea unei noi hotărâre de încetare a procesului penal, invocând că

circumstanțele și probele admise de către instanțele de fond nu sunt pertinente,

contravin în esența lor și nu pot servi ca temei pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare, totodată reiterează argumentele expuse în instanțele de fond.

În drept recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 12) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

4

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece recurentul își motivează

recursul cu dezacordul și modalitatea de apreciere a probelor, iar motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală. Recursul declarat nu conține argumentele ilegalității deciziei

instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de importanță generală

abordată în cauză, cerințe stipulate la art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală,

ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului. Concomitent, avocatul a ignorat

termenul de contestare cu recurs ordinar, stabilit de art. 422 Cod de procedură

penală, astfel recursul fiind declarat peste termen.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Reieșind din lucrările dosarului, instanța de recurs menționează, că decizia

motivată a instanței de apel a fost pronunțată la data de 17 ianuarie 2017, iar

recursul ordinar, potrivit amprentei ștampilei poștale de pe plic, a fost declarat la

data de 16 februarie 2017, adică în termenul de 30 zile, prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală, astfel se constată că recursul este declarat în termen.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu corespunde

după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat, iar dispozițiile art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele,

cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie

să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și

cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroare

comisă de instanță.

La motivele de drept al recursului declarat, se atestă că avocatul Istrati I.

invocă temeiurile prevăzute în pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, precum

și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Însă, în argumentarea recursului

ordinar declarat la caz, recurentul indică la general, că probele admise de către

instanțele de fond nu sunt pertinente, contravin în esența lor și nu pot servi ca

temei pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

5

Astfel, Colegiul penal reține că invocarea unor pretinse erori admise la etapa

judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor

cauzei cărora sunt subsecvente.

Însă, reieșind din textul recursului, se constată că recurentul, indică drept

temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală, însă conținutul recursului nu cuprinde argumente în susținerea acestor

temeiuri de casare invocate și cum a fost expus mai sus, motivarea recursului

declarat se focusează la general prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, ceea ce nu este un temei pentru recurs din cele stipulate expres în

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Colegiul penal reține, că la etapa examinării recursului ordinar, instanța de

recurs nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă

a normelor de drept material și procedural față de faptele constatate de instanța de

apel ori, după caz, de instanța de fond, verificare care se efectuează numai în limita

temeiurilor formulate în recurs. Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt

expres și limitativ stipulate în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se

refere numai la acestea.

Astfel, reieșind din obligativitatea motivării recursului, Colegiul penal

constată că prevederile legale, anterior menționate, nu au fost respectate de către

recurent, care invocând temeiurile pentru recurs, prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, nu a desfășurat motivele dezacordului său cu hotărârile

atacate, sub aspectul pretinsei ilegalități a acestora. În acest context, instanța de

recurs conchide, că stipulările legale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de

către autorul recursului.

În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede 16

temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului

consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța

superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin

unul din temeiurile normei menționate.

Colegiul penal, subliniază că declararea recursului împotriva unei hotărâri

judecătorești constituie elementul volitiv al atacării, motivele sunt elementul logic al

acesteia. Motivele justifică, prin arătarea temeiurilor ce stau la baza lui, actul de

voință pe care îl reprezintă folosirea căii de atac. De asemenea, instanța de recurs

menționează că, rolul motivelor invocate în susținerea căii de atac nu se reduce la

simpla aducere la cunoștință instanței superioare a dezacordurilor produse de

soluția pronunțată, ci și a cauzelor acestor dezacorduri.

Astfel, prin motivarea recursului, în principiu se precizează și se delimitează

cadrul discuției în fața instanței de control și al judecății acestei instanțe.

Declararea și motivarea recursului sunt întotdeauna distincte și din punct de

vedere cronologic, succesive, având fiecare în parte, o semnificație și o finalitate

6

proprie, deși ele se realizează prin același act procedural, în sensul că motivele sunt

indicate în chiar cererea de recurs.

Astfel, în cazul în care autorul nu argumentează ilegalitatea hotărârilor

atacate, cu indicarea tuturor motivelor sub aspectul pretinsei ilegalități a acestora,

un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece

nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) a art. 430 Cod de procedură penală

și urmează a fi respins ca inadmisibil.

Așadar, Colegiul constată că recursul ordinar declarat de avocatul Istrati I. în

numele inculpatului, nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de

recurs nu este în drept să completeze recursul cu circumstanțele de fapt și de drept,

care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă

în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În consecință, dat fiind faptul că în fața instanței de recurs nu este stabilit

cadrul discuției, fără motivarea recursului, în corespundere cu prevederile legale

enunțate mai sus, Colegiul conchide că recursul avocatului Istrati I. în numele

inculpatului este inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut,

prevăzute în art. 429-430 Cod de procedură penală.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Istrati Ion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Chirtoacă Mihail Xxx,

deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 429-430 Cod de

procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 23 mai 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7