1ra-533/2015 — art. 166/1 al.2 CP

1ra-533/2015 — art. 166/1 al.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-533/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Constantin Alerguș, Liliana Catan,

Ion Guzun,

judecînd în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare declarate de avocatul Adrian Lebedinschi, în numele inculpatului

Mudreac Igor, și de procuror împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 27 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 ianuarie 2015, în privința inculpaților

Haruța Mihail Mihail, născut la

19 septembrie 1986 în mun. Chișinău, locuitor al mun.

Chișinău, com. Bubuieci, str. Morilor 35, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Efode Artiom Vasili, născut la 06

martie 1988, originar și locuitor al mun. Chișinău, or.

Durlești, str. Cartușa 79, ap. 15, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Mudreac Igor Vasile, născut la 16

mai 1980 în s. Larga, r-nul Briceni, locuitor al mun.

Chișinău, str. Costiujeni 3/3, ap. 870, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 12 septembrie 2012 – 27 iunie 2014,

în instanța de apel: 23 iulie 2014 – 21 ianuarie 2015,

în instanța de recurs: 31 martie – 12 mai 2015;

1

C O N S T A T Ă :

Haruța Mihail, Efode Artiom și Mudreac Igor au fost condamnați în baza art. 1661

alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții în organele de drept și MAI pe un termen de 5 ani, fiecare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Acțiunile civile înaintate de Tanas Zahar și Bogatîrenco Igor au fost admise

în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului să se pronunțe instanța

civilă.

Mudreac I. și Efode A., au intrat în serviciul de menținere a ordinii publice

conform dislocării forțelor și mijloacelor Regimentului Patrulă și Santinelă

,,SCUT” al Comisariatului General de poliție al mun. Chișinău, cu autopatrula

,,902”, număr de înmatriculare MAI 1187, avînd obligația de a patrula teritoriul

sect. Durlești, mun. Chișinău.

La 10.12.2011, orele 02:30, Haruța M., Mudreac I. și Efode A., deplasîndu-

se la chemare în barul ,,Barbeque” din str. Vasile Lupu, 44, mun. Chișinău,

observîndu-i pe cet. Bogatîrenco Igor și Tanas Zahar culcați cu fața în sus la terasa

barului, fiind ținuți de colaboratori ai pazei particulare ,,Justar”, încălcînd grosolan

prevederile art. 14 a Legii cu privire la poliție nr. 416 din 18.12.1990 conform

cărora „Aplicarea forței fizice, mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie să

fie precedată de avertisment privind intenția recurgerii la ele cu acordarea unui

timp suficient pentru reacția de răspuns, cu excepția cazurilor în care tergiversarea

aplicării forței fizice, a mijloacelor speciale și a armei generează un pericol direct

pentru viața și sănătatea cetățenilor și a colaboratorilor poliției, poate conduce la

alte urmări grave”, precum și prevederile art. 15, că „Colaboratorii poliției aplică

forța fizică, inclusiv procedee speciale de luptă pentru curmarea infracțiunilor,

pentru înfrîngerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin” și neluînd în considerație absența

temeiurilor legale de aplicare a forței și mijloacelor speciale, din intenție directă,

depășind în mod vădit atribuțiile sale de serviciu acordate lor prin legislația în

vigoare, din motiv personal, fără careva temei legal, le-au pulverizat gaz

lacrimogen în ochi. După aceea, Haruța M., Mudreac I. și Efode A. i-au întors pe

Bogatîrenco Igor și Tanas Zahar cu fața la pămînt și timp de aproximativ 1 minut

în continuu le-a aplicat lovituri cu picioarele peste corp, în regiunea coastelor.

În continuarea acțiunilor sale, Haruța M., împreună cu Mudreac I. și Efode

A., i-au condus pe Bogatîrenco Igor și Tanas Zahar forțat în interiorul barului,

culcîndu-i la podea, unde, în bătaie de joc, le-a aplicat încă o serie de lovituri cu

picioarele peste corpul părților vătămate. Totodată, avînd scopul înfrîngerii

rezistenței și al înjosirii demnității lui Bogatîrenco Igor, au luat un rulou cu bandă

adezivă, din care au lipit o bucată pe perimetrul cavității bucale a ultimului și cu o

bucată i-au legat mîinile la spate.

2

În urma acestor acțiuni, lui Bogatîrenco Igor i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 1916/D din 04.08.2012 leziuni corporale

sub formă de fractura coastei X pe stînga, cu deplasarea fragmentelor, fractura

coastelor VI și IX pe dreapta cu deplasare, care condiționează o dereglare a

sănătății de lungă durată și în conformitate cu acest criteriu se califică ca vătămare

corporală medie, iar lui Tanas Zahar i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă

de traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, care

condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și în conformitate cu acest

criteriu se califică ca vătămare corporală ușoare și leziuni corporale sub formă de

excoriație pe față, echimoze cu excoriații pe membre, care se califică ca vătămări

corporale neînsemnate, astfel cauzîndu-le daune în proporții considerabile

drepturilor și intereselor ocrotite de lege, încălcîndu-le drepturile lor fundamentale

prevăzute de art. 24 și 25 din Constituția Republicii Moldova, care prevăd că statul

garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, libertatea

individuală și că siguranța persoanei sînt inviolabile.

Totodată, în urma acțiunilor lui Haruța M., Mudreac I. și Efode A., au fost

cauzate daune intereselor publice în proporții considerabile, manifestate în

activitatea haotică, samavolnică și lezarea prin aceasta a imaginii poliției ca organ

de drept al autorității publice, chemat să apere pe baza respectării stricte a legilor

viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de

atentate criminale și de alte atacuri nelegitime.

Instanța a reținut că vinovăția inculpaților este dovedită prin probele

administrate și anume: declarațiile inculpaților, părților vătămate Bogatîrenco I. și

Tanas Z., martorilor Khanyan A., Botnari I., Moțnina C., Țurcanu N., Bîrcă C.,

Ischinderov A. și Nicu F., raportul de expertiză medico-legală nr. 1916/D din

04.08.2012, raportul de expertiză medico-legală nr. 1917/D din 31.07.2012,

procesul verbal de ridicare din 06 iulie 2012, procesul verbal de ridicare din 21

august 2012, procesul verbal de examinare a documentelor din 21 august 2012,

procesul verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 11 iulie 2012,

proces verbal de confruntare din 20 august 2012.

Însă, prin Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012 (publicată în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 21 decembrie 2012, nr.263-269, art.855) au fost

modificate și completate unele acte legislative.

Concurența dintre normele vechi și normele noi din Codul penal cu referință

la infracțiunile de tortură și alte rele tratamente, săvîrșite pînă la data de 21

decembrie 2012, reflectă faptul că inculpații urmează a fi recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) Cod penal, (redacția nouă)

întrucît prin norma nouă este stabilită pedeapsă alternativă mai ușoară decît

pedepsele principale (în redacția veche), astfel norma dată ușurează pedeapsa care

urmează a fi aplicată inculpaților.

Deci, acțiunile inculpaților urmează a fi încadrate în baza art. 1661 alin. (2)

lit. b), c), d), e), f) Cod penal (redacția nouă), ca cauzarea intenționată a unei dureri

sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant,

3

de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită

atribuțiile unei autorități publice, sau de către orice altă persoană care acționează

cu titlu oficial sau cu consimțămîntul expres ori tacit al unei asemenea persoane,

săvîrșite de 2 sau de mai multe persoane, asupra a 2 sau mai multe persoane,

săvîrșite prin folosirea armei, instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate

acestui scop.

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin care inculpații Haruța Mihail

și Efode Artiom să fie achitați.

Apelantul a invocat că în procesul judecării cauzei procurorul n-a solicitat

modificarea învinuirii, prin ordonanță, în sensul agravării ei, după cum prevede

alin. (1), art. 326 CPP, dar s-a expus asupra acesteia, verbal, doar în dezbaterile

judiciare, lipsindu-i pe inculpați de posibilitatea apărării împotriva noii învinuiri.

Norma prevăzută de art. 1661 Cod penal prevede o infracțiune mai gravă nu

numai prin severitatea sancțiunii, dar și prin dispoziția ei, care prevede acțiuni mai

grave cu un șir de calificative agravante, care nu s-au conținut în actul de învinuire.

Haruța M. și Efode A. au fost condamnați pentru acțiuni pe care ei,

chipurile, le-ar fi săvîrșit la 10.12.2011, pe cînd art. 1661 Cod penal a fost introdus

prin Legea nr. 252 din 08.11.2012 și a intrat în vigoare la 21.12.2012. Atît

sancțiunea principală cît și cea complimentară prevăzută la alin. (2) art. 1661 Cod

penal este mai aspră de cît sancțiunea principală și cea complimentară prevăzute la

alin. (2) art. 328 Cod penal, în redacția la momentul săvîrșirii acțiunilor

incriminate.

Instanța de fond a neglijat prevederile art. 8 și 10 Cod penal, și practica

judiciară existentă pe asemenea cazuri.

În procesul judecării cauzei n-au fost prezentate probe concludente,

pertinente și veridice, care fără echivoc și indiscutabil ar confirma vinovăția

inculpaților în săvîrșirea infracțiunii imputate. Atît acuzatorul de stat cît și instanța

de fond au avut o poziție părtinitoare pe tot parcursul judecării cauzei, instanța

acceptînd probele selectiv, dînd prioritate probelor prezentate de partea acuzării și

respingîndu-le neargumentat pe cele prezentate de partea apărării.

De asemenea, în procesul judecării cauzei a fost încălcat principiul

contradictoriu și egalității părților, părții apărării fiindu-i îngrădită posibilitatea

prezentării unor probe, fiind limitată în această posibilitate.

3.1. A declarat apel și avocatul Adrian Lebedinschi, solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul

Mudreac Igor să fie achitat din lipsă de probe.

Apelantul a indicat că procurorul, D. Railean, s-a expus asupra cererilor

depuse anterior de către presupusele părți vătămate în privința martorilor

Ischinderov A. și Bîrcă C., în care ultimii erau învinuiți de comiterea infracțiunilor

incriminate ulterior lui Mudreac I. și a și emis ordonanță de scoatere de sub

urmărire a învinuiților Ischinderov A. și Bîrcă C., pe care i-a atras în process în

calitate de martori, scutindu-i de pedeapsă. Astfel, este stranie poziția instanței de

fond referitor la demersul apărării prin care s-a solicitat recuzarea procurorului, D.

4

Railean, ca persoană care și-a expus viziunea asupra circumstanțelor cauzei cu

aceiași participanți, mai mult ca atît că în acest proces mai erau atrași încă doi

procurori, M. Proca și I. Demciucen, fiind respinsă solicitarea de recuzare.

Declarațiile părților vătămate sunt neveridice, deoarece pe parcursul a mai

multor audieri au dat declarații contradictorii și care se contrapun de circumstanțele

stabilite în cadrul examinării cauzei.

În raportul de expertiză medico-legală nr. 6400 din 07.12.2011 (Tanas

Zahar) nu este indicat că pe corpul acestuia sunt prezente urmări ale aplicării

mijlocului special - aerosol, deși acesta a declarat că asupra lui la fel a fost aplicat

aerosolul.

Același lucru se confirmă și prin raportul de expertiză medico-legală nr.

6399 din data de 7.12.2011 (Bogatîrenco Igor) că pe corpul acestuia nu sunt

prezente urmări de aplicare a mijloacelor speciale de tip aerosol, deși și acesta a

declarat că și lui i s-a aplicat acest tip de aerosol.

Declarațiile date de martorii Ischinderov și Bîrcă sunt false și au menirea de

a induce în eroare instanța.

Nu este confirmat că a avut loc fapta, de săvîrșirea căreia este învinuit

inculpatul Mudreac I., iar acuzarea și-a bazat poziția doar pe presupuneri și

declarațiile contradictorii ale părților vătămate, care se aflau în stare de ebrietate

avansată și declarațiile lor nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Legislația internațională despre tortură și tratament inuman este irelevantă și

neadecvată speței date, căci nu a fost probată poziția instanței cu privire la faptul că

părțile vătămate au fost ,,torturate” anume de inculpați sau de alte persoane.

Inițial inculpații au fost învinuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, iar contrar tuturor normelor de drept, acuzarea a

solicitat în concluziile scrise recalificare acțiunilor inculpaților pe art. 1661 alin. (2)

lit. b), c), d), e), f) Cod penal, prin ce iarăși s-a încălcat dreptul lor la un proces

echitabil și la apărare, căci ei și apărarea nu a avut posibilitatea de a-și pregăti

poziția.

ianuarie 2015, ambele apeluri au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o

nouă hotărîre.

Haruța Mihail, Efode Artiom și Mudreac Igor au fost condamnați în baza art.

1661 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, ce constituie 20.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele de drept și MAI pe un termen de 5 ani, fiecare.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că este corectă starea de fapt stabilită prin sentință.

Vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii a fost dovedită prin probele

administrate.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că fapta inculpaților cuprinde

semnele calificative prevăzute la lit. e) și f) din alin. (2) al art. 1661 Cod penal. Or,

prima instanță incorect a calificat acțiunile inculpaților și în baza lit. b), c), d) din

5

alin. (2) art. 1661 Cod penal, de vreme ce acestea nu se regăsesc în ordonanța de

învinuire și rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 1661 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal, ca cauzarea intenționată a unei dureri și suferințe fizice

și psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, săvîrșite de către o

persoană publică, cu funcție de răspundere și care din imprudență a cauzat o

vătămare medie integrității corporale.

Prin modificarea efectuată în baza Legii nr. 252 din 08.11.2012, în cazul

săvîrșirii faptelor prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal - aplicarea

violenței se cuprinde de textul dispoziției alin. (1) art. 1661 Cod penal.

Calificarea corectă și legală a acțiunilor făptuitorului, care a comis

infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, pînă la modificările

efectuate prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, urmînd a fi efectuată în conformitate

cu prevederile articolului 10 Cod penal.

Conform sancțiunii alin. (2) din art. 328 Cod penal, faptele prescrise în

dispoziția acestei norme, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de pînă la 5 ani.

Conform alin. (2) din articolul 1661 Cod penal, faptele prescrise în dispoziția

acestei norme, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani sau cu amendă în mărime

de la 800 la 1000 de unități convenționale, în ambele cazuri cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la

5 la 10 ani.

După cum se observă sancțiunea articolului 1661 alin. (2) Cod penal, în

raport cu sancțiunea articolului 328 alin. (2) Cod penal, în afară de pedeapsa

închisorii prevede tot ca pedeapsă principală și amenda, astfel norma nouă -

articolul 1661 alin. (1) Cod penal prevede și o pedeapsă alternativă închisorii -

amenda.

În atare situație, sub aspectul pedepsei principale, se consideră că norma

penală cuprinsă în articolul 1661 alin. (2) Cod penal este mai ușoară decît norma

penală cuprinsă în articolul 328 alin. (2) Cod penal.

Cererea avocaților O. Moruz și A. Lebedinschi privind achitarea inculpaților,

este nefondată. Motivele respective nu au suport probatoriu și se combat prin

considerentele expuse în partea descriptivă a sentinței.

Vinovăția inculpaților în săvîrșirea faptei criminale este dovedită prin

probele invocat de acuzare în procesul de judecată.

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că nu este de acord cu hotărîrea instanțelor de judecată

privind încadrarea acțiunilor inculpaților. Cu referire la probele cercetate și

constatarea circumstanțelor în care s-a comis infracțiunea acuzarea nu contestă.

Legea nr. 252 din 08.11.12 nu conține careva prevederi, care ar înlătura

caracterul infracțional al faptei sau care ar ușura pedeapsa, ori în alt mod ar

6

ameliora situația persoanei care a comis infracțiunea, aceasta nu are efect retroactiv

în speța dată și acțiunile subiecților infracțiunilor care cad sub incidența legii în

cauză urmează a fi calificate, potrivit prevederilor art. 8 Cod penal, în baza Legii

penale în vigoare la dată săvîrșirii infracțiunii.

Astfel, sancțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal (red.

18.12.2008) prevedea o pedeapsă cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de pînă la 5 ani, pe cînd sancțiunea art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal (red.

08.1 1.2012 ) în care ar urma reîncadrarea corectă a faptelor comise de inculpat

prevede o pedeapsă cu închisoare de la 3 la 8 ani sau cu amendă în mărime de la

800 la 1000 de unități convenționale, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de la 5 la

10 ani.

În asemenea circumstanțe instanța de apel cît și instanța de fond au stabilit

greșit fapta și incorect au ajuns la concluzia calificării acțiunilor inculpaților

conform prevederilor art. 1661 Cod penal.

Referitor la aceste circumstanțe s-a expus și Plenul Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție prin decizia din 30.06.2014, prin care a fost admis recursul în

interesul legii formulat de Procurorul General cu privire la aplicarea art. 328 alin.

(2) lit. a), c) și 3091 Cod penal.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Adrian Lebedinschi, în care solicită

casarea hotărîrilor nominalizate și dispunerea achitării lui Mudreac Igor, din lipsă

de probe.

Recurentul a specificat că vinovăția lui Mudreac I. nu este dovedită.

Probatoriul acuzării este nefondat, bazat doar pe presupuneri și în

exclusivitate întocmit în baza poziției schimbate a părților vătămate.

Declarațiile părților vătămate sunt neveridice, pe parcursul a mai multor

audieri au dat declarații contradictorii și se contrapun cu circumstanțele stabilite în

cadrul examinării cauzei.

Declarațiile martorilor Ischinderov și Bîrcă sunt date intenționat fals și au

menirea de a induce în eroare instanța.

Instanțele au selectat parțial declarațiile și probele ce doar confirmă poziția

acuzării, iar probele și argumentele apărării le-a lăsat absolut neapreciate.

Inițial inculpații au fost învinuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, iar contrar tuturor normelor de drept, acțiunile

inculpaților au fost recalificate la prevederile art. 1661 alin. (2) lit. b), c), d), e), f)

Cod penal, prin ce s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare a

inculpaților, deoarece cît inculpații, atît și apărarea nu a avut posibilitatea de a-și

pregăti poziția, fiind încălcat art. 6 al. 2 CEDO.

Acest lucru este prevăzut și de art. 325 al CPP - limitele judecării cauzei.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

7

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea sunt pasibile

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de fond și de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului. În

corespundere cu art. 246 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza prin extindere cu privire la persoanele în privința cărora nu s-a declarat

recurs, putînd hotărî și în privința lor, fără a crea acestora o situație mai gravă, dacă

s-a decis admisibilitatea recursului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

Conform art. 8 și 10 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.

Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa

ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect

retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective

pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută

pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Legea penală

care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni nu are efect retroactiv. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de

procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvîrșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este

vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni. În corespundere cu art. 414 alin. (1) pct.

5), 417 alin. (1 pct. 8), 465/4 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date. Decizia pronunțată în interesul legii este

obligatorie din ziua pronunțării.

Potrivit deciziei Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

30 iunie 2014, pronunțată în interesul legii, Legea nr.252 din 08.11.2012 nu

conține prevederi, care ar înlătura caracterul infracțional al faptei, care ar ușura

pedeapsa ori în alt mod ar ameliora situația persoanei care a comis infracțiunea,

adică nu are efect retroactiv și acțiunile subiecților infracțiunilor care cad sub

8

incidența legii în cauză urmează a fi calificate, ținînd cont de prevederile art. 8 Cod

penal, în baza legii penale în vigoare la dată săvîrșirii infracțiunii. Astfel,

sancțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal (redacția din

18.12.2008) stabilește o pedeapsă cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de pînă la 5 ani, pe cînd sancțiunea art.166/1 alin. (2) lit. c), e) Cod penal

(redacția din 08.11.2012), în care ar urma reîncadrarea faptelor comise de subiectul

special al infracțiunii (persoana cu funcții de răspundere), prevede o pedeapsă cu

închisoare de la 3 la 8 ani sau cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unități

convenționale, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani, adică pedepse

mai grave. Deci, aplicînd prevederile art. 8, 10 Cod penal, surmează a fi menținută

încadrarea efectuată în baza art. 328 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal (red. 18.12.2008),

deoarece nu se va agrava situația inculpatului în asemenea caz.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului hotărîrilor

contestate:

a) instanța de fond a constatat în fapt că inculpații, au aplicat părților

vătămate lovituri intenționate, cauzîndu-i lui Bogatîrenco I. vătămări corporale

medii, iar lui Tanas Z. vătămări corporale ușoare și neînsemnate, a reîncadrat

acțiunile inculpaților de la art. 328 alin. (2) lit. a) și c), incorect și divergent,

agravînd situația lor, în baza art. 166/1 alin. (2) lit. b), c), d) e) și f) Cod penal, ca

cauzarea intenționată a unei dureri sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă

tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică sau de către o

persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice, sau de către

orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau cu consimțămîntul expres ori

tacit al unei asemenea persoane, săvîrșite asupra a 2 sau a mai multor persoane,

săvîrșite de 2 sau de mai multe persoane, săvîrșite prin folosirea armei,

instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop, săvîrșite de o

persoană cu funcție de răspundere sau de o persoană cu funcție de demnitate

publică, care din imprudență au cauzat o vătămare gravă sau medie integrității

corporale sau sănătății (lit. f)).

Or, pe lîngă faptul că acțiunile inculpaților au fost neîntemeiat reîncadrate în

baza unei norme de drept care le-a agravat situația, deoarece prevede sancțiuni (cu

închisoare de la 3 la 8 ani și privarea de drepturi de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani) mai grave în raport cu cea incriminată

lor anterior (cu închisoare de la 2 la 6 ani și privarea de drepturi de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani), instanța s-a și contrazis

constatînd că inculpații în fapt intenționat au cauzat victimelor vătămări corporale,

dar din imprudență în drept (pct. 2. din decizie);

b) instanța de apel, reîncadrînd acțiunile inculpaților de la art. 328 alin. (2)

lit. a) în baza art. 166/1 alin. (2) lit. e), f) Cod penal și menținînd în rest sentința, a

repetat erorile de drept comise de instanța de fond, nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apelurile declarate și repetate în recursul apărării, inclusiv

asupra celor reproduse în pct. 3, 3.1, 5.1. din prezenta decizie, nu s-a pronunțat în

9

niciun fel și asupra învinuirii inculpaților în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal

(pct. 2., 3., 3.1., 4., 5.1 din decizie).

Este adevărat că procurorul nu a atacat cu apel sentința instanței de fond.

Însă, instanța de recurs v-a admite recursul ordinar al procurorului în temeiul

prevederilor art. 427 alin. (2), 436 alin. (4) Cod de procedură penală, care prescriu

că temeiurile menționate la alin.(1) art. 427 pot fi invocate în recurs și în cazul în

care încălcarea a avut loc în instanța de apel. La rejudecarea cauzei este interzisă

aplicarea unei pedepse mai aspre decît numai dacă hotărîrea a fost casată în baza

recursului declarat de procuror.

Or, în consecința reîncadrării incorecte a acțiunilor inculpaților în baza art.

166/1 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, instanța de apel, neîntemeiat, a atenuat

inculpaților pedeapsa penală în raport cu ce-a aplicată ultimilor de către instanța de

fond (pct. 2., 4. din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe au adoptat

hotărîri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că faptei

considerate săvîrșite de inculpați i s-a dat o încadrare juridică greșită, că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că recursurile

ordinare sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 12) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, se impune soluția admiterii recurilor declarate, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Este de menționat că casarea totală a deciziei atacate, prin extindere și cu

privire la inculpații Haruța Mihail și Efode Artiom, în privința cărora apărarea nu a

declarat recurs, nu creează inculpaților o situație mai gravă, deoarece recursul

apărării este pasibil admiterii inclusiv pe motiv că instanțele neîntemeiat au

încadrat acțiunile inculpaților în baza unei norme de drept mai grave decît cea

incriminată lor anterior.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

10

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procuror și de avocatul Adrian

Lebedinschi, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 ianuarie 2015, în privința inculpaților Haruța Mihail Mihail, Efode Artiom

Vasili și Mudreac Igor Vasile, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 18 iunie

2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Constantin Alerguș

Liliana Catan

Ion Guzun

11