1ra-183/2015 — art. 27,186 alin. 2 CP

1ra-183/2015 — art. 27,186 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-183/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători –Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Trestianu Dorin în numele inculpatului Ceresco Vitalie și avocatul Gîlcă Ilie în

numele inculpatului Ermurachi Andrei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, în cauza penală

în privința lui

Ceresco Vitalie Vasile,

născut la 20 noiembrie 1982, originar și domiciliat în s.

Suruceni, r-ul Ialoveni,

Ermurachi Andrei Grigorii,

născut la 06 noiembrie 1962, originar din s. Malcoci, r-ul

Ialoveni, domiciliat în mun. Chișinău, str. Suceava, nr. 157,

și

Frunze Andrei Gheorghii,

născut la 04 iulie 1986, originar și domiciliat în s. Suruceni, r-

ul Ialoveni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 04 ianuarie 2012 - pînă la 30 decembrie 2013; (instanța

de fond);

de apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Vitalie, Ermurachi Andrei și Frunze Andrei au fost condamnați în baza art.

27,186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități

convenționale, echivalentul a 6000 lei, fiecare.

S-a dispus încasarea din contul inculpaților în beneficiul S A „Pescăruș

Dănceni” prejudiciul material în sumă de 7606,5 lei și 3800 lei, cheltuieli pentru

1

asistența juridică.

împreună cu Ermurachi Andrei și Frunze Andrei la data de 19 aprilie 2011

aproximativ la orele 1530, prin înțelegere prelabilă, urmărind scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, aflîndu-se pe teritoriul iazului din s. Suruceni,

r-nul Ialoveni, care aparține SA „Pescăruș Dănceni” împărțind rolurile între ei cu

ajutorul unei bărci de cauciuc au înotat pe iaz, unde folosind o undiță electrică la

care era unit un acumulator electric, au practicat pescuitul mai multor specii de

pești. Ulterior, au încărcat peștele prins, barca și acumulatorul în automobilul de

model „Ford Scorpion”, care aparținea cu drept de proprietate lui Ermurachi A.,

încercînd să părăsească locul infracțiunii, însă au fost depistați de inspectorul

piscicol al SA „Pescăruș Dănceni”, care a anunțat organele de drept și ca rezultat

inculpații au fost reținuți.

Potrivit demersului nr.9 din 25.10.2011 al reprezentantului SA ”Pescăruș-

Dănceni”, Bortă Ghenadie, conform prevederilor Legii nr. 149-XVI ”privind

fondul piscicol, pescuitul și piscicultura din 08.06.2006”au fost efectuate calculele

la speciile de pești pescuiți de inculpați, astfel fiind pricinuită părții vătămate SA

”Pescăruș-Dănceni”, o daună materială considerabilă în sumă de 7606,5 lei.

 inculpatul Ceresco V. și avocatul acestuia Trestianu D., care au solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri de achitare.

În motivarea celor invocate apelanții au specificat că:

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor prezentate de partea

apărării, punînd la baza sentinței doar probele prezentate de partea acuzării;

- sentința este abstractă, nemotivată, care nu asigură dreptul inculpatului

la un proces echitabil;

- la materialele cauzei nu există nici o probă directă care ar demonstra

vinovăția lui Ceresco V. în cele incriminate;

- nu a fost demonstrat că peștele ridicat de la Ermurachi A., aparținea

SA „Pescăruș Dănceni”, precum și faptul că Ceresco V. a pescuit în bazinul acvatic

care aparține întreprinderii menționate;

 inculpatul Ermurachi A. și avocatul acestuia Gîlcă I., casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care, Ermurachi A. să fie achitat, invocînd următoarele:

2

- SA „Pescăruș Dănceni”, nu poate avea statut de partea vătămată;

- Ermurachi A. anterior pentru aceiași faptă a fost pedepsit contravențional,

iar pedeapsa a fost executată;

- din partea colaboratorului de poliție asupra lui Ermurachi A. a fost aplicată

presiunea psihologică, pentru al determina pe ultimul să semneze procesul -

verbal cu privire la contravenție din 19.04.2011;

- instanța de fond urma să dea o apreciere critică declarațiilor martorilor

Bivol I., Martin V. și Postică Gh., care cunoșteau despre conflictul lui Ermurachi

A. cu SA „Pescăruș - Dănceni”;

- instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a verificat versiunea lui Ermurachi

A. care a explicat că peștele care a fost depistat în automobilul său a fost procurat

de pe traseu;

- dacă acuzatorul de stat a ajuns la concluzia că fapta contravențională

prevăzută de art. 114 alin. (5) CCA, pescuitul cu utilizarea curentului electric, este

una penală, atunci acesta urma să se conducă de prevederile art. 116 Cod de

procedură penală și să califice fapta în baza normei speciale (art. 234 Cod penal).

2014, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

probelor și circumstanțelor cauzei, probele prezentate de părți fiind apreciate cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punctul de vedere

a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a

inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Colegiul penal a conchis că, prima instanță corect a reținut ca probe

ce confirmă vinovăția inculpaților: - declarațiile reprezentantului părții vătămate

Bortă Gh., martorilor Postică Gh., Mereacre A., Bivol I. și Martin V., cît și

înscrisurile cum ar fi: - procesul-verbal cu privire la contravenție din 19.04.2011; -

actul de constatare nr. 27 din 20.04.2011; - plîngerea părții vătămate; - hotărîrea

Judecătoriei Ialoveni nr. 5 CPR -48/2011 din 28.06.2011.

Trestianu Dorin în numele inculpatului Ceresco Vitalie, care, invocînd temeiurile

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet

de judecată.

În motivarea recursului declarat recurentul a invocat următoarele:

3

- probele care au fost puse la baza sentinței de condamnare nu demonstrează

vinovăția lui Ceresco V. în comiterea infracțiunii incriminate;

- instanțele ierarhic inferioare i-au condamnat pe inculpați în baza art. 27,186

alin. (2) lit. b),d) Cod penal, însă au reținut o altă faptă menționînd ”… au împărțit

rolurile, conform cărora Ermurache A. împreună cu Ceresco V. (…) folosind o

undiță electrică la care era unit un acumulator electric, au practicat pescuitul mai

multor specii de pești”;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

cererea de apel, și anume:

veridice, care ar confirma că peștele ridicat din automobilul lui Ermurachi A.

aparține părții vătămate;

anume la data de 19.04.2011, ora 1530, or prin actul de constatare nr. 27 din

20.04.2011, s-a stabilit că peștele ridicat de la aceștia este în stare de putrefacție,

6.1 Exprimîndu-și dezacordul cu decizia instanței de apel, avocatul Gîlcă I.

în numele inculpatului Ermurachi A. a atacat-o cu recurs ordinar, care invocînd

temeiurile de drept prevăzute la pct. 6), 8), 12), 16) art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate și

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra mai multor argumente

invocate de partea apărării în apelurile declarate, și anume:

de a semna procesul verbal cu privire la contravenție din 19.04.2011, sub aspectul

cerințelor jurisprudenței CEDO;

conducă de prevederile art. 116 Cod penal (concurența dintre norma generală și

cea specială) și să califice fapta în baza normei speciale art. 234 Cod penal;

09.06.2010 a fost anulată adeverința de privatizare nr. 13/02 din 12.10.2001

eliberată de Departamentul Privatizării, prin urmare SA ”Pescăruș Dănceni” nu

este parte corespunzătoare în acest proces;

- instanțele eronat au pus la baza hotărîrilor de condamnare ca probă

decisivă procesul verbal cu privire la contravenție din 19.04.2011, de vreme ce

4

plîngerea despre maltratarea lui Ermurachi A. nu a fost examinată în condițiile

legii;

- în apelurile declarate de partea apărării s-a contestat și veridicitatea

declarațiilor martorilor Postică Gh., Bivol I. și Martin V., însă instanța de apel

contrar prevederilor art. 414 alin. (3) CPP nu a audiat suplimentar acești martori,

dar pripit a conchis că vina inculpaților este dovedită integral, inclusiv și prin

declarațiile acestora;

- instanțele ierarhic inferioare pronunțînd hotărîrile de condamnare au

încălcat prevederile art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22 Cod de procedură penală,

precum și art. 4 protocolul 7 la Convenția Europeană;

- prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011 a fost admisă

contestația SA ”Pescărușul Dănceni” fiind anulată amenda, însă nu au fost anulată

hotărîrea Inspectoratului Ecologic de stat Ialoveni din 05.05.2011, prin care lui

Ermurachi A. i-a fost aplicată amenda, astfel aceasta împiedică desfășurarea

procesului penal, prin urmare instanțele erau obligate să înceteze procesul penal

în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală;

- decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind

insuficient și superficial motivată, fiind astfel încălcat art. 6 CEDO.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

ordinare declarate, argumentînd, că instanțele de fond și de apel au examinat

cauza ținînd cont de prevederile art. 26-27, 93-101, 414 Cod de procedură penală,

iar acțiunile inculpaților corect au fost încadrate în baza art. 27-186 alin. (2) lit. b)

d) Cod penal. Totodată, procurorul a menționat că recurenții în recursurile

declarate nu au indicat în ce constă problema de drept de importanță generală

abordată în cauză și care este eroarea de drept comisă de instanță, solicitînd doar

reaprecierea probelor.

7.1 Referință asupra recursurilor declarate a depus și reprezentantul părții

vătămate Bortă Ghenadie, care a menționat că hotărîrile contestate sunt legale și

întemeiate, iar recursurile declarate urmează a fi respinse ca inadmisibile

Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, hotărîrile

5

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, ori faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

La fel, potrivit art.417 alin. (1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel. Astfel, în pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ din 30.10.2009„Cu

privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că, „...

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material”.

Sub acest aspect Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept. În corespundere cu art. 101 alin. (1), 414 alin. (5), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, iar decizia urmează a fi casată cu

rejudecarea cauzei în apel așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală,

întrucît asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs. Astfel, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor. Decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

6

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sînt obligatorii, nu

au fost respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, deoarece, potrivit

deciziei contestate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate de partea apărării.

Potrivit cererilor de apel declarate de avocatul Gîlcă I. în numele

inculpatului Ermurachi A. și de avocatul Trestianu D. în numele inculpatului

Ceresco V (f.d. 105-108, 123-124 vol. II), criticîndu-se legalitatea și temeinicia

sentinței, se invocă următoarele motive:

”-la calificarea infracțiunii organul de urmărire penală, urma să se conducă de

prevederile art. 116 Cod penal (concurența dintre norma generală și cea specială) și să

califice fapta în baza normei speciale (art. 234 Cod penal);

- conform actului de constatare nr. 27 din 20.04.2011, s-a stabilit că peștele ridicat de

la inculpați este în stare de putrefacție, prin urmare nu poate fi reținut faptul că peștele

depistat la ultimii a fost pescuit anume la data de 19.04.2011, ora 1530 ;

- careva probe care ar confirma că peștele ridicat de la inculpați aparține părții

vătămate SA ”Pescăruș - Dănceni” nu au fost prezentate.”

Lecturînd decizia contestată Colegiul penal constată că, asupra acestor motive

invocate în apel de partea apărării, instanța de apel nu numai că nu s-a pronunțat,

dar nici nu le-a reflectat în decizia recurată.

În acest context instanța de recurs ține să menționeze că Curtea de Apel s-a

pronunțat superficial și fără o argumentare cuvenită și asupra următoarelor

argumente invocate în cererile de apel:

”- de către colaboratorii poliției asupra lui Ermurachi A. a fost aplicată presiunea

psihologică cu scopul de a-l determina pe acesta de a semna procesul - verbal cu privire la

contravenție din 19.04.2011;

- prin decizia Colegiului civil al CSJ din 09.06.2010 a fost anulată adeverința de

privatizare nr. 13/02 din 12.10.2001 eliberată de Departamentul Privatizării, prin urmare,

SA ”Pescăruș Dănceni” nu este parte corespunzătoare în acest proces.”

Astfel, reieșind din cele menționate, Colegiul penal conchide că, la

examinarea prezentei cauze penale instanța de apel nu a ținut cont și de

explicațiile de la pct.21.1 a Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel” cu

modificările ulterioare, din care rezultă că, - “...în condițiile cînd inculpatul ori

7

alte părți în proces înaintează versiuni de aplicare a constrîngerii în timpul

urmăririi penale și dacă acestea n-au fost obiect de discuții în prima instanță,

reieșind din faptul că apelul este continuarea judecării cauzei, instanța de apel,

amînînd examinarea, va întreprinde măsuri adecvate de verificare a acestor

circumstanțe prin intermediul procurorului” și pripit a ajuns la concluzia că

argumentul invocat în cererea de apel de către avocatul Gîlcă I. cu privire la

presiunea psihologică a poliției asupra lui Ermurachi A. la semnarea procesului-

verbal privind constatarea contravenției, este neîntemeiat, succint argumentîndu-

și concluzia menționînd doar că ”aceste declarații sunt pur declarative”.

Totodată, Colegiul penal relevă că instanța de apel este obligată să examineze,

din oficiu, și orice alte chestiuni importante, susceptibile să conducă la o concluzie

certă cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței atacate.

Astfel, analizînd textul sentinței Judecătoriei Ialoveni, care a fost menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău ca fiind legală și întemeiată, Colegiul penal

relevă că sentința instanței de fond nu corespunde cerințelor prevederilor art. 385

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. Astfel în pct. 19 din Hotărîrea plenului

CSJ nr. 5 din 19.06.2006 ”Privind sentința judecătorească” este menționat ”Dacă

infracțiunea săvîrșită a atras după sine un prejudiciu material - partea descriptivă

a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă specificările: cui i-a fost cauzat

prejudiciul, valoarea lui, precum și partea restituită pînă la judecarea cauzei și cea

a prejudiciului rămas nerestituit”.

Sub acest aspect instanța de recurs reține că, în partea descriptivă a sentinței

se invocă doar prejudiciul total de 7606 lei și 50 bani, fără a fi specificat cuantumul

de pește pe specii și costul unui kg. Mai mult, nu este clar formarea acestui

prejudiciu, or în această sumă este inclus atît prețul comercial al cantității peștelui

ridicat de la inculpați, cît și costul fiecărui exemplar separat.

La fel, instanța de apel a trecut cu vederea și a lăsat fără careva apreciere

explicația cet. Bortă Ghenadie din 28 octombrie 2010, în care se indică că peștele

ridicat de la inculpați a fost cîntărit și numărat în prezența ultimilor, polițistului

Marin V. și inspectorului piscicol (f.d.31, vol. I), însă, din actul de constatare nr. 27

din 20.04.2011 (f.d.37, vol. I) rezultă că acesta a fost întocmit în lipsa inculpaților,

ultimii nefiind prezenți la efectuarea procedurii date.

Mai mult ca atît, din conținutul actului nominalizat nu rezultă că peștele

depistat la inculpați ar fi fost numărat, precum și nu sunt careva date despre

fiecare specie în parte, pe cînd în demersul reprezentantului părții vătămate

8

Bortă Gh. (f.d. 6, vol. I) se indică că SA ”Pescăruș-Dănceni” i-a fost cauzată o daună

materială în sumă de 7606,5 lei, fiind calculată suma prejudiciului reieșind atît din

greutatea peștelui ridicat cît și din calculul pentru fiecare exemplar în parte.

În continuare, Colegiul penal lărgit relevă și faptul că, instanța de apel în

decizia adoptată a menționat hotărîrea Judecătoriei Ialoveni nr. 5 CPR - 48/2011

din 28 iunie 2011, ca probă care confirmă vinovăția inculpaților, fără a supune unei

analize minuțioase textul acestei hotărîri din care rezultă că instanța a admis

contestația SA ”Pescăruș Dănceni” și a anulat amenda aplicată lui Ermurachi A.,

însă nu a anulat și hotărîrea Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din

05.05.2011.

La fel, Colegiul penal ține să menționeze că potrivit declarațiilor inculpaților

peștele depistat în automobilul lui Ermurachi A. a fost procurat de pe traseu,

ultimii invocînd că acest fapt poate fi confirmat de martorii Castraveț V. și Blanița

V. În continuare, deși, Curtea de apel a redat în decizia sa conținutul declarațiilor

martorilor nominalizați, le-a respins fără a-și argumenta concluzia în acest sens,

menționînd doar că acestea urmează a fi apreciate critic, or acești martori, ca și

martorii acuzării (Mereacre A., Bivol I. și Postică Gh.) au depus declarații fiind

avertizați de răspundere penală în conformitate cu prevederile art. 312-313 Cod

penal.

Instanța de recurs consideră, că o astfel de abordare a problemei de drept în

cauza dată nu poate fi susținută pe motiv, că de fapt la unele argumentele invocate

de avocații Gîlcă I. în numele inculpatului Ermurachi A. și de avocatul Trestianu

D. în numele inculpatului Ceresco V. în apeluri, nu s-a dat un răspuns argumentat,

fiind expus printr-o singură frază de ordin general, iar altele au fost ignorate în

totalitate nefiind redate în textul deciziei.

Astfel, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

a susținut poziția instanței de fond în ce privește aprecierea probelor, acceptând

niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor

reprezentantului părții vătămate Bortă Gh. și a martorilor Mereacre A. , Bivol I. și

Postica Gh., fără a le da o apreciere prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală. Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și nemotivate.

Colegiul specifică că instanța de apel fiind sesizată prin apel de către

9

apărare, urma să analizeze, să aprecieze și să verifice fiecare probă aparte, să

dezvăluie fiecare concluzie de acceptare sau respingere a probei, fapt ce pe caz nu

a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a probelor și

circumstanțelor cauzei penale. În cadrul examinării apelului declarat Curtea de

Apel nu a înlăturat contradicțiile dintre declarațiile date de reprezentantul părții

vătămate, și concluziile din actul de constatare nr. 27 din 20.04.2011, nu a clarificat

multe circumstanțe și împrejurări cum ar fi: care este valoarea reală a prejudiciului

cauzat și cui a fost acesta cauzat, dacă corespunde fapta constatată prin

rechizitoriu și prin hotărîrile instanțelor judecătorești cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpaților.

În cazul dat, instanța de apel urma să se pronunțe asupra fiecărui argument

menționat în cerererile de apel, în baza evaluării proprii, juste, a probelor

administrate în cursul urmăririi penale, a celor readministrate în condiții de

oralitate, nemijlocire și contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești și a

celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al părților, în această fază

procesuală, și ca urmare să rețină corect starea de fapt, vinovăția inculpaților și

încadrarea juridică a faptelor comise de către aceștia.

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de

apel la judecarea cauzei nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.414

alin.(5), 417 alin. (1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu

erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată. Erorile

judiciare menționate nu pot fi corectate de instanța de recurs, deoarece țin de

desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de apel.

În asemenea condiții, Colegiul penal, constatînd temeiurile prevăzute de art.

427 alin.(1) pct. (6) și (12) Cod de procedură penală, consideră că decizia instanței

de apel urmează a fi casată, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Totodată, în prezenta cauză penală a fost condamnat și Frunze Andrei, care

nu a contestat decizia instanței de apel, dar ținînd cont de faptul că încălcările

stabilite se răsfrîng și asupra acestuia precum și de prevederile art. 426 Cod de

procedură penală, Colegiul lărgit conchide că prin extindere decizia recurată

urmează a fi casată și în privința acestuia.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

10

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți

în apel, și cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd

cont de motivele casării deciziei atacate, de prevederile Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel”, de practica relevantă a CtEDO, să înlăture omisiunile

admise și să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Trestianu Dorin în

numele inculpatului Ceresco Vitalie și avocatul Gîlcă Ilie în numele inculpatului

Ermurachi Andrei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui Ceresco Vitalie

Vasile, Ermurachi Andrei Grigorii și prin extindere în privința lui Frunze Andrei

Gheorghii și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceiași instanță, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată la 30 aprilie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Petru Moraru

11