1ra-982/2017 — Art. 27, 186 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-982/2017 — Art. 27, 186 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-982/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

01 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte: Toma Nadejda,

judecători: Filincova Svetlana, Bejenaru Iurie, Druță Ion, Craiu Nicolae

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Frunze Andrei și de către

avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului Ermurachi Andrei, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie

2016, în cauza penală privindu-i pe

Ermurachi Andrei XXXXX, născut la

XXXXXX, originară din s. XXXX, r-nul

XXXXX, domiciliat în s. XXXXX, r-nul

XXXXXX;

Frunze Andrei XXXXXX, născut la

XXXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXXX, r-nul XXXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.01.2012 – 30.12.2013;

Instanța de apel: 21.02.2014 – 07.10.2014;

Instanța de recurs: 16.01.2015 – 07.04.2015;

Instanța de apel: 05.05.2015 – 21.12.2015;

Instanța de recurs: 15.04.2016 – 28.06.2016;

Instanța de apel: 27.07.2016 – 13.12.2016;

Instanța de recurs: 19.05.2017 – 01.08.2017.

A C O N S T A T AT :

Vitalie, Ermurachi Andrei și Frunze Andrei au fost fiecare condamnați în baza

art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități

convenționale, echivalentul a 6000 lei.

1

A fost dispusă încasarea din contul inculpaților în beneficiul S A „Pescăruș

Dănceni” prejudiciul material în sumă de 7606,5 lei și 3800 lei, cheltuieli pentru

asistența juridică.

împreună cu Ermurachi Andrei și Frunze Andrei la data de 19 aprilie 2011

aproximativ la orele 15:30, prin înțelegere prealabilă, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, aflându-se pe teritoriul iazului

din s. Suruceni, r-nul Ialoveni, care aparține SA „Pescăruș Dănceni” împărțind

rolurile între ei cu ajutorul unei bărci de cauciuc au înotat pe iaz, unde folosind

o undiță electrică la care era unit un acumulator electric, au practicat pescuitul

mai multor specii de pești. Ulterior, au încărcat peștele prins, barca și

acumulatorul în automobilul de model „Ford Scorpion”, care aparținea cu drept

de proprietate lui Ermurachi A., încercând să părăsească locul infracțiunii, însă

au fost depistați de inspectorul piscicol al SA „Pescăruș Dănceni”, care a anunțat

organele de drept și ca rezultat inculpații au fost reținuți.

Potrivit demersului nr. 9 din 25 octombrie 2011 al reprezentantului

SA „Pescăruș- Dănceni”, Bortă Ghenadie, conform prevederilor Legii nr. 149-XVI

”privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura din 08 iunie 2006 au fost

efectuate calculele la speciile de pești pescuiți de inculpați, astfel fiind pricinuită

părții vătămate SA ”Pescăruș-Dănceni”, o daună materială considerabilă în

sumă de 7606,5 lei.

inculpatului Frunze Andrei, de către inculpatul Ermurachi Andrei și de către

avocatul Gîlcă Ilie în numele inculpatului Ermurachi Andrei.

3.1. Avocatul Tăut Ion în numele inculpatului Frunze Andrei a solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Frunze

Andrei să fie achitat, invocând următoarele motive:

- inculpatul nu cunoaște proveniența peștelui aflat în portbagajul

automobilului ce aparține lui Ermurachi Andrei;

- martorii audiați au confirmat că nu au văzut inculpatul pescuind pe malul

iazului din s. Suruceni, r-nul Ialoveni la 19 aprilie 2011, iar potrivit declarațiilor

primarului Blăniță V., inculpatului i-a fost încredințată supravegherea și

controlul păduricii de pe malul iazului;

- nu este dovedit că inculpații ar fi avut o înțelegere prealabilă de a sustrage

bunuri din proprietatea S.A. „Pescăruș-Dănceni”.

3.2. Inculpatul Ermurachi Andrei a solicitat casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, invocând următoarele

argumente:

- S.A. „Pescăruș-Dănceni” nu are statut de victimă, prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 09 iunie 2010 fiind anulată privatizarea de către

S.A. „Pescăruș-Dănceni” a bazinelor acvatice Suruceni nr. 1 și nr. 2, iar prin

decizia nr. 5/4 din 02 august 2010, Consiliul local Suruceni a abrogat decizia

nr. 2 din 06 februarie 1995 prin care a fost dat în folosință bazinul acvatic;

- a fost sancționat contravențional pentru prinderea peștelui cu instrumente

interzise, pedeapsa fiind executată, iar o pedeapsă dublă este condamnată de

Curtea Europeană;

2

- instanțele de fond și de apel ilegal au anulat procesul-verbal

contravențional în privința sa.

3.3. Avocatul Gîlcă Ilie în numele inculpatului Ermurachi Andrei a solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

Ermurachi Andrei să fie achitat, invocând următoarele argumente:

- acuzarea, calificând fapta contravențională prevăzută la art. 114 alin. (5)

Cod contravențional - pescuitul cu utilizarea curentului electric, a explozivilor, a

substanțelor otrăvitoare, narcotice sau reactive de orice fel, ca fiind una penală,

urma să încadreze fapta în baza art. 234 Cod penal - îndeletnicirea ilegală cu

pescuitul, vânatul sau alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanțelor

explozive și otrăvitoare, sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei;

- odată ce această încadrare nu a fost făcută la etapa urmăririi penale sau în

instanța de fond, instanța de apel nu este în drept să recalifice fapta din

prevederile art. 186 Cod penal în baza art. 234 Cod penal, urmând a fi

pronunțată o sentință de achitare;

- instanța nu s-a expus asupra versiunii inculpatului că peștele depistat în

automobilul său a fost procurat, că martorii acuzării nu puteau pe timp de

noapte să recunoască, la o distanța de aproximativ 100 m., persoana care era în

luntre;

- instanța și procurorul nu au verificat declarațiile inculpatului privind

exercitarea presiunii psihologice asupra lui de către poliție;

- art. 4 al Protocolului 7 al CEDO, interzice urmărirea penală sau judecarea a

celei de a doua „infracțiune” în măsura în care aceasta decurge din fapte

identice sau fapte care sunt în mod substanțial aceleași;

- instanța de fond, cunoscând despre procedura administrativă/penală,

finisată cu executarea pedepsei cu amenda, era obligată să verifice legalitatea

hotărârilor prin care s-a redeschis a doua „procedură penală”. Or, conform

constatărilor Curții Europene, s-a subminat garanția prevăzută la art. 4 al

Protocolului nr. 7 CEDO;

- instanța nu a anulat procesul-verbal în privința lui Ermurachi Andrei cu

privire la contravenția prevăzută la art. 114 alin. (5) Cod contravențional, din

19 aprilie 2011, și hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din

05 mai 2011 de sancționare, și a examinat contestația depusă după executarea

sancțiunii aplicate, la 16 mai 2011, adică peste termenul legal prevăzut la

art. 448 Cod contravențional.

2014, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

probelor și circumstanțelor cauzei, probele prezentate de părți fiind apreciate

cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a

inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a reținut ca probe ce

confirmă vinovăția inculpaților: - declarațiile reprezentantului părții vătămate

Bortă Gh., martorilor Postică Gh., Mereacre A., Bivol I. și Martin V., cât și

înscrisurile cum ar fi: - procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie

3

2011; - actul de constatare nr. 27 din 20 aprilie 2011; - plângerea părții

vătămate; - hotărârea Judecătoriei Ialoveni nr. 5 CPR -48/2011 din 28 iunie

2011.

Trestianu Dorin în numele inculpatului Ceresco Vitalie și de către avocatul Gîlcă

Ilie în numele inculpatului Ermurachi Andrei.

6.1. Avocatul Trestianu Dorin în numele inculpatului Ceresco Vitalie a invocat

următoarele temeiuri prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat recurentul a invocat următoarele:

- probele care au fost puse la baza sentinței de condamnare nu

demonstrează vinovăția lui Ceresco V. în comiterea infracțiunii incriminate;

- instanțele ierarhic inferioare i-au condamnat pe inculpați în baza

art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, însă au reținut o altă faptă menționând

„… au împărțit rolurile, conform cărora Ermurachi A. împreună cu Ceresco V.

(…) folosind o undiță electrică la care era unit un acumulator electric, au

practicat pescuitul mai multor specii de pești”;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

cererea de apel, și anume:

probe veridice, care ar confirma că peștele ridicat din automobilul lui

Ermurachi A. aparține părții vătămate;

anume la data de 19 aprilie 2011, ora 15:30, or, prin actul de constatare nr. 27

din 20 aprilie 2011, s-a stabilit că peștele ridicat de la aceștia este în stare de

putrefacție.

6.2. Avocatul Gîlcă Iilie în numele inculpatului Ermurachi Andrei, invocând

temeiurile de drept prevăzute la pct. 6), 8), 12), 16) art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii contestate

și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra mai multor argumente

invocate de partea apărării în apelurile declarate, și anume:

scopul de a semna procesul verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie

2011, sub aspectul cerințelor jurisprudenței CEDO;

conducă de prevederile art. 116 Cod penal (concurența dintre norma generală

și cea specială) și să califice fapta în baza normei speciale art. 234 Cod penal;

09 iunie 2010 a fost anulată adeverința de privatizare nr. 13/02 din

12 octombrie 2001 eliberată de Departamentul Privatizării, prin urmare

SA „Pescăruș Dănceni” nu este parte corespunzătoare în acest proces;

- instanțele eronat au pus la baza hotărârilor de condamnare ca probă

decisivă procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011, de

4

vreme ce plângerea despre maltratarea lui Ermurachi A. nu a fost examinată în

condițiile legii;

- în apelurile declarate de partea apărării s-a contestat și veridicitatea

declarațiilor martorilor Postică Gh., Bivol I. și Martin V., însă instanța de apel

contrar prevederilor art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală nu a audiat

suplimentar acești martori, dar pripit a conchis că vina inculpaților este

dovedită integral, inclusiv și prin declarațiile acestora;

- instanțele ierarhic inferioare pronunțând hotărârile de condamnare au

încălcat prevederile art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22 Cod de procedură penală,

precum și art. 4 protocolul 7 la Convenția Europeană;

- prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011 a fost admisă

contestația SA „Pescărușul Dănceni” fiind anulată amenda, însă nu au fost

anulată hotărârea Inspectoratului Ecologic de stat Ialoveni din 05 mai 2011,

prin care lui Ermurachi A. i-a fost aplicată amenda, astfel aceasta împiedică

desfășurarea procesului penal, prin urmare instanțele erau obligate să înceteze

procesul penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală;

- decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind

insuficient și superficial motivată, fiind astfel încălcat art. 6 CEDO.

07 aprilie 2015, recursurile au fost admise, casată total decizia contestată, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

7.1. În motivarea deciziei instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu

s-a expus asupra motivelor invocate în apelurile apărării - organul de urmărire

penală urma să se conducă de prevederile art. 116 Cod penal și să califice fapta

în baza normei speciale respective, că conform actului de constatare nr. 27 din

20 aprilie 2011 peștele ridicat de la inculpați este în stare de putrefacție, nefiind

dovedit că acesta a fost pescuit anume pe 19 aprilie 2011, ora 15.30, că nu au

fost prezentate probe care ar confirma că peștele ridicat de la inculpați aparține

părții vătămate S.A. „Pescăruș-Dănceni”.

Instanța de apel s-a pronunțat superficial, fără o argumentare cuvenită și

asupra alegațiilor apărării că colaboratorii poliției au aplicat presiune

psihologică asupra inculpatului Ermurachi A., cu scopul de a-l determina să

semneze procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011, că prin

decizia Colegiului civil al CSJ din 09 iunie 2010 a fost anulată adeverința de

privatizare nr. 13/02 din 12 octombrie 2001, eliberată de Departamentul

Privatizării, iar S.A. „Pescăruș-Dănceni” nu este parte corespunzătoare în acest

proces.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile de la pct. 21.1 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu

privire la practica judecării cauzelor penale in ordine de apel", potrivit căror, în

condițiile când inculpatul înaintează versiuni de aplicare a constrângerii în

timpul urmăririi penale, instanța de apel, amânând examinarea, va întreprinde

măsuri adecvate de verificare a acestor circumstanțe prin intermediul

procurorului”.

5

În același timp, în partea descriptivă a sentinței se invocă doar prejudiciul

total de 7.606,5 lei, fără a fi specificat cuantumul de pește pe specii și costul

unui kilogram, nefiind clară formarea acestui prejudiciu, or, în această sumă

este inclus atât prețul comercial al cantității peștelui ridicat de la inculpați, cât și

costul fiecărui exemplar separat.

Instanța de apel a lăsat fără apreciere explicația lui Borta G., că peștele

ridicat de la inculpați a fost cântărit și numărat în prezența ultimilor, a

polițistului Marin V. și inspectorului piscicol. Însă, din actul de constatare nr. 27

din 20 aprilie 2011, rezultă că acesta a fost întocmit în lipsa inculpaților, ei

nefiind prezenți la efectuarea procedurii date.

Mai mult, din conținutul actului nominalizat nu rezultă că peștele depistat

la inculpați ar fi fost numărat, precum și nu sunt careva date despre fiecare

specie în parte, pe când în demersul reprezentantului părții vătămate, Borta G.,

este indicat că S.A. „Pescăruș-Dănceni” i-a fost cauzată o daună materială în

sumă de 7.606,5 lei, suma fiind calculată reieșind din greutatea peștelui ridicat

și din calculul pentru fiecare exemplar în parte.

Instanța de apel a indicat hotărârea Judecătoriei Ialoveni nr. 5 CPR -

48/2011 din 28 iunie 2011, ca probă care confirmă vinovăția inculpaților, fără a

supune unei analize minuțioase textul acestei hotărâri din care rezultă ca

instanța a admis contestația S.A. „Pescăruș-Dănceni” și a anulat amenda aplicată

lui Ermurachi A., însă nu a anulat și hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat

Ialoveni din 05 mai 2011.

Totodată, potrivit declarațiilor inculpaților, peștele depistat în automobilul

lui Ermurachi A. a fost procurat de pe traseu, ultimii invocând ca acest fapt

poate fi confirmat de martorii Castraveț V. si Blanița V., declarații pe care

instanța de apel le-a respins fără a-și argumenta concluzia în acest sens,

indicând doar ca acestea urmează a fi apreciate critic, or acești martori, ca și

martorii acuzării, au depus declarații fiind avertizați de răspundere penală în

conformitate cu prevederile art. 312-313 Cod penal.

O astfel de abordare a problemei de drept nu poate fi susținută, deoarece la

unele argumente invocate în apeluri nu s-a dat un răspuns argumentat, iar

altele au fost ignorate în totalitate, nefiind redate în textul deciziei.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, a

susținut poziția instanței de fond în ce privește aprecierea probelor, acceptând

niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor

reprezentantului părții vătămate, Borta G., a martorilor Mereacre A., Bivol I. si

Postica G., fără a le da o apreciere prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și nemotivate.

Instanța de apel urma să analizeze, să aprecieze și să verifice fiecare probă

în parte, să dezvăluie fiecare concluzie de acceptare sau respingere a probei,

fapt ce nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

probelor și circumstanțelor cauzei penale.

6

Or, instanța de apel nu a înlăturat contradicțiile dintre declarațiile date de

reprezentantul părții vătămate și concluziile din actul de constatare nr. 27 din

20 aprilie 2011, nu a clarificat care este valoarea reală a prejudiciului cauzat și

cui a fost acesta cauzat, dacă corespunde fapta constatată prin rechizitoriu și

prin hotărârile instanțelor judecătorești cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților.

Instanța de apel urma să se pronunțe asupra fiecărui argument din

apelurile declarate, în baza evaluării proprii și juste a probelor administrate în

cursul urmăririi penale, a celor readministrate în condiții de oralitate,

nemijlocire și contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești și a celor

administrate, cu respectarea dreptului la apărare al părților, să rețină corect

starea de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor comise de

către aceștia.

2015, apelurile au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Ceresco Vitalie, Ermurachi Andrei și Frunze Andrei au fost achitați de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. b) și d)

Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

8.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, instanța de fond

doar a enumerat probele administrate, însă nu a apreciat separat fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării, inclusiv cu

circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpaților în rechizitoriu, nu a

constatat cine este partea vătămată și care este valoarea bunurilor sustrase.

Potrivit Actului de constatare din 20 aprilie 2011, peștele ridicat de la

inculpați era în stare de putrefacție și nu poate fi reținut ca fiind probat că a fost

pescuit anume la 19 aprilie 2011, ora 15.30.

În același timp, S.A. „Pescăruș-Dănceni” nu are statut de parte vătămată,

nefiind confirmat că la data săvârșirii faptei deținea în folosință iazul.

Prin decizia din 09 iunie 2010, Colegiul civil și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție a anulat adeverința de privatizare nr. 13/02 din

12 octombrie 2001, eliberată de Departamentul Privatizării și privatizarea de

către S.A. „Pescăruș-Dănceni” a digului, canalelor de scurgere a apelor revărsate

și întărirea pantei la heleșteul Suruceni și digului la heleșteul Suruceni nr. 2.

Astfel, S.A. ”Pescăruș-Dănceni” nu poate avea statut de parte vătămată.

Totodată, prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011, a fost

admisă contestația S.A. „Pescăruș-Dănceni” și anulată amenda stabilită prin

hotărârea IE Ialoveni din 05 mai 2011 în baza art. 114 alin. (5) Cod

contravențional, cu remiterea materialelor acumulate și procesul-verbal din 19

aprilie 2011 către procuror, pentru a verifica dacă încălcarea lui Ermurachi A.

constituie elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

Codul penal.

Anterior, la 05 mai 2011 prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a

Inspectoratului Ecologic de Stat Ermurachi A. a fost recunoscut vinovat de

comiterea contravenției prevăzute de art. 114 alin. (5) Cod contravențional si

7

supus amenzii, pe care acesta a achitat-o, temei de adoptare a hotărârii din

05 mai 2011 fiind procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011.

Anulând amenda stabilită prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a

Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 mai 2011 în baza art. 114 alin. (5) Cod

contravențional, instanța de fond nu a anulat și hotărârea Inspecției Ecologice

Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 mai 2011 și procesul-verbal cu

privire la contravenție din 19 aprilie 2011 în privința lui Ermurachi A..

Deci, instanța de apel a considerat, că inculpatul Ermurachi A. a fost

pedepsit dublu, prin ce i s-a încălcat dreptul de a nu fi urmărit, judecat și

pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă, în corespundere cu prevederile

art. 22 Cod de procedură penală și art. 7 alin. (2) Cod penal.

Probele relevate în cuprinsul sentinței nu prezintă garanții de probare

certă și concludentă a vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate,

motiv pentru care se impune achitarea lor conform prevederilor art. 389

alin. (1) Cod de procedură penală.

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sîli Radu și de

către reprezentantul părții vătămate SA „Pescăruș-Dănceni”, Bortă V..

9.1. Procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sîli Radu,

invocând temeiurile de drept prevăzute la pct. 6) art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate și

menținerea sentinței în privința inculpaților Ermurachi A. și Frunze A.,

rejudecarea cauzei în privința inculpatului Ceresco V. și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care procesul penal în privința lui să fie încetat, în legătură cu

decesul.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- soluția instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de procedură

penală, conform cărui rejudecarea cauzei de către instanțe de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță;

- instanța era obligată să argumenteze motivele admiterii sau respingerii

probelor, atât de învinuire, cât și cele de apărare. Toate probele se supun

analizei, indiferent de faptul că sunt cuprinse în dosarul penal sau prezentate de

părți în ședință;

- vinovăția inculpaților a fost dovedită pe deplin prin probele administrate;

- instanța de apel incorect a apreciat probele acuzării, nu a evaluat

multilateral și obiectiv declarațiile reprezentantului părții vătămate, Bortă G., a

martorilor Postică G., Mereacre A., Bivol I. și Marin V., procesul-verbal cu privire

la contravenție din 19 aprilie 2011, actul de constatare nr. 27 din 20 aprilie

2011, plângerea părții vătămate S.A. „Pescăruș-Dănceni”, hotărârea Judecătoriei

Ialoveni din 28 iunie 2011 și decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 august 2011;

- decizia Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2010, prin care a fost

anulată adeverința de privatizare a digului iazului Suruceni și Suruceni 1, nu are

relevanță, aceasta atestând doar simplul fapt, că iazul Suruceni, pe parcursul

anilor, a fost obiectul unor litigii civile și nu determină dreptul de proprietate al

iazului;

8

- conform normelor Codului civil, dreptul de proprietate se dobândește din

momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile, iar conform extrasului din

Registrul bunurilor imobile, dreptul de proprietate aparține S.A. „Pescăruș-

Dănceni”;

- faptul că pe parcursul anilor iazul Suruceni a fost obiectul unor litigii civile,

nu acordă drept inculpaților de a pescui ilegal peștele din iaz, care este

proprietate privată a S.A. „Pescăruș-Dănceni”;

- S.A. „Pescăruș-Dănceni”, fiind proprietar al iazului Suruceni, are dreptul

constituțional la respectarea bunurilor sale proprietate privată, iar acțiunile

inculpaților corect au fost încadrate în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod

penal, dar nu în baza art. 114 alin. (5) Cod contravențional;

- a fost confirmat că prin acțiunile ilegale ale inculpaților, din proprietatea

S.A. „Pescăruș-Dănceni” a fost sustras pește, părții vătămate fiindu-i pricinuită o

daună considerabilă, în sumă de 7.606,5 lei;

- este nefondată poziția apărării privind dubla condamnare, deoarece prin

hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011 a fost admisă contestația

S.A. „Pescăruș-Dănceni” și anulată hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat

Ialoveni din 05 mai 2011, prin care Ermurachi A. a fost sancționat cu amendă în

mărime de 100 unități convenționale, cu remiterea materialelor către

Procuratura Ialoveni pentru verificarea faptului dacă în acțiunile lui Ermurachi

A. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 186

alin. (2) Cod penal, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 august 2011 a

fost respins ca nefondat recursul lui Ermurachi A. declarat împotriva hotărârii

Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011;

- instanța de apel nu a respectat indicațiile Curții Supreme de Justiție

formulate în decizia din 15 aprilie 2015 și s-a limitat la respingerea

argumentelor acuzării fără a da apreciere probelor prezentate, care dovedesc

vinovăția inculpaților, concluzia fiind una greșită, deși există o sentință de

condamnare, în care instanța de fond, bazându-se pe aceleași probe, a

argumentat detailat vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate.

9.2. Reprezentantul părții vătămate SA „Pescăruș-Dănceni”, Bortă V.,

invocând temeiurile de drept prevăzute la pct. 6) art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate și

menținerea sentinței în privința inculpaților Ermurachi A. și Frunze A.,

rejudecarea cauzei în privința inculpatului Ceresco V. și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care procesul penal în privința lui să fie încetat, în legătură cu

decesul.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele

argumente:

- S.A. „Pescăruș-Dănceni” a suportat un prejudiciu material în sumă de

2.946,5 lei, calculat din cantitatea de pește sustras și un prejudiciu cauzat

resurselor acvatice în sumă de 4.660 lei, calculat pe fiecare exemplar de pește,

în baza anexei nr. 2 din Legea nr. 149 din 08 iunie 2006 privind fondul piscicol,

pescuitul și piscicultura;

9

- potrivit depozițiilor inculpatului Ermurachi A. din 19 aprilie 2011,

necunoscând că pescuitul în această perioadă este interzis, a mers la iazul

Suruceni la pescuit cu undița electrică, unde a fost depistat de poliție;

- conform declarațiilor martorilor Mereacre A., Bivol I. și Postică G.,

inculpatul Ermurachi A. era pe iaz, într-o barcă, având la el o undiță electrică.

Acesta mergea cu undița prin apă, iar altă persoană aduna peștele și îl punea în

barcă, o altă persoană era lângă automobilul de pe malul iazului;

- dat fiind că inculpații, la sustragerea peștelui au utilizat undița cu curent

electric, peștele a doua zi deja nu mai corespundea cerințelor sanitare-

veterinare pentru comercializare. Totodată, această metodă de pescuit are

efecte negative foarte grave asupra florei și faunei;

- decizia Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2010, privind anularea

adeverinței de privatizare a digului iazului Suruceni și Suruceni 1, nu are

relevanță, aceasta atestând doar că iazul Suruceni, pe parcursul anilor, a fost

obiectul unor litigii civile și nu determină dreptul de proprietate al iazului;

- dreptul de proprietate, conform normelor Codului civil, se dobândește din

momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile, iar conform extrasului din

Registrul bunurilor imobile, dreptul de proprietate aparține S.A. „Pescăruș-

Dănceni”, începând din 1995;

- faptul că pe parcursul anilor iazul Suruceni a fost obiectul unor litigii civile,

nu acordă drepturi inculpaților de a pescui ilegal peștele din iaz, care este

proprietate privată a S.A. „Pescăruș-Dănceni”;

- dreptul S.A. „Pescăruș-Dănceni” de a gestiona iazul Suruceni se confirmă și

prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iulie 2012, prin care a fost

respinsă acțiunea Primăriei s. Suruceni împotriva S.A. „Pescăruș-Dănceni”, S.R.L.

„Victoraș”, intervenienți accesorii Agenția „Apele Moldovei” și Agenția Relații

Funciare și Cadastru privind declararea nulității titlurilor de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, titlurilor de stat de folosință separată a apelor

și a contractului de vânzare-cumpărare din 12 iunie 2006 și hotărârea

Judecătoriei Economice de Circumscripție din 07 aprilie 2004, menținută prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 07 aprilie 2004, Consiliul Primăriei s.

Suruceni, r-nul 10 Ialoveni fiind obligat să restituie bazinul acvatic heleșteul

Suruceni 2 în posesia S.A. „Pescăruș-Dănceni” cu înlăturarea obstacolelor;

- consiliul sătesc Suruceni, de mai multe ori a încercat să însușească ilegal

terenul fondului apelor proprietate publică a statului;

- prin decizia nr. 04/02 din 19 martie 2001, privind trecerea în proprietatea

publică a unității teritorial administrative a unor bunuri aflate pe teritoriul

comunei Suruceni, consiliul a încercat să treacă în proprietate publică locală

terenul subacvatic (terenul fondului apelor) al iazului Suruceni și al iazului

Suruceni 2, iar prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 19 iulie 2004, menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2005, a fost anulată decizia

dată;

- inculpatul Ermurachi A. a recunoscut că a mers la pescuit cu permisiunea

primarului, cunoștea că iazul este păzit și că iazul a fost obiect al litigiilor în

perioada 2004 – 2013;

10

- în același timp, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile eliberat

de OCT Ialoveni, titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

eliberat pe numele S.A. „Pescăruș-Dănceni” de către Agenția Relații Funciare și

Cadastru și titlul de folosire separată a apei eliberat de Agenția Apele Moldovei,

confirmă că S.A. „Pescăruș-Dănceni” gestionează iazul Suruceni începând cu

anul 1995;

- constatările instanței de apel sunt eronate și contrare situației reale,

examinarea cauzei având loc cu încălcarea principiului independenței și

imparțialității instanței de judecată;

- astfel, S.A. „Pescăruș-Dănceni”, fiind proprietar al iazului Suruceni, are

dreptul constituțional la respectarea bunurilor sale proprietate privată;

- totodată, din conținutul contestației depusă de S.A. „Pescăruș-Dănceni” și

din conținutul hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011 rezultă că s-a

anulat hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din 05 mai 2011 prin

care a fost amendat Ermurachi A. în baza art. 114 alin. (5) Cod contravențional.

28 iunie 2016 au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2015 și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

10.1. În motivarea deciziei instanța de recurs a reținut că, instanța de fond nu

a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept

indicate în rechizitoriu. Nu a indicat în hotărâre motivele pentru care a respins

probele apărării și versiunile inculpaților; nu a constatat fapta conform

circumstanțelor invocate în rechizitoriu, în partea descriptivă a sentinței fiind

indicat doar prejudiciul total de 7.606,5 lei, fără a fi specificat cuantumul de

pește pe specii și costul unui kilogram, conform învinuirii formulate.

Faptul că sentința este neîntemeiată legal, a fost constatat și prin decizia

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 07 aprilie 2015, care,

fiind irevocabilă, are puterea unui lucru judecat (pct. 6. din decizie).

Astfel, instanța de recurs a reținut că, prima instanță nu a judecat fondul

cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

A mai reținut instanța de recurs că, potrivit art. 414 alin. (1), (5), (6), 417

alin. (1) pct. 8), 419, 394 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate

în procesul-verbal. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care

se aplică în mod corespunzător. Partea descriptivă a sentinței de achitare

11

trebuie să cuprindă indicarea învinuirii pe baza căreia cauza 12 în privința

învinuitului a fost trimisă în judecată, descrierea circumstanțelor cauzei

constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea

inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele

aduse în sprijinul acuzării. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie

să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a

fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt:

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În

cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, corect concluzionând că sentința este una

neîntemeiată și rejudecând cauza potrivit regulilor generale, nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, potrivit descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (pct. 7. din decizie):

a) nu a indicat învinuirea pe baza căreia cauza în privința învinuiților a fost

trimisă în judecată, descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

judecată și enunțarea temeiurilor de drept pentru achitarea inculpaților.

Or, norma de drept invocată de instanța de apel - art. 389 alin. (1) Cod de

procedură penală, nu prevede temeiuri pentru adoptarea unei sentințe de

achitare;

b) nu a apreciat fiecare probă separat din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele

invocate în rechizitoriu, și motivele pentru care instanța a respins probele

aduse în sprijinul acuzării;

c) conform procesului-verbal al ședinței de judecată (f. d. 20, vol. II), nu a

verificat în ședința de judecată nici o probă, prin citirea și consemnarea lor în

respectivul proces-verbal, dar și-a întemeiat concluziile pe asemenea probe,

inclusiv pe declarațiile inculpaților, martorilor Postică G., Mereacre A., Bivol I.,

Marin V., Castraveț V. și Blanița V., probele scrise de la (f. d. 6, 13, 17, 22, 23, 31,

37, 164-169, vol. I);

d) a pronunțat o hotărâre neîntemeiată în privința inculpatului Ceresco V.,

procesul penal în privința acestuia urmând a fi încetat necondiționat în legătură

cu decesul lui.

Or, potrivit art. 391 alin. (1) pct. 2), 394 alin. (4), 396 pct. 2) Cod de

procedură penală, dacă a intervenit decesul inculpatului se adoptă o sentință de

încetare a procesului penal. Partea descriptivă a sentinței de încetare a

procesului penal trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru

încetarea procesului penal. Dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal

12

trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care

se întemeiază încetarea procesului.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursurile ordinare

sunt întemeiate.

2016 au fost admise apelurile, casată sentința, inclusiv în baza art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează:

A fost încetat procesul penal de învinuire a lui Ceresco Vitalie în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal în legătură cu

decesul inculpatului.

A fost încetat procesul penal de învinuire a lui Ermurachi Andrei și Frunze

Andrei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal și liberați de răspundere penală în legătură cu intervenirea prescripției

tragerii la răspundere penală prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

A fost încetat procesul cu privire la acțiunea civilă înaintată de SRL

„Pescăruș Dănceni” în partea înaintării pretențiilor către Ceresco Vitalie.

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de SRL „Pescăruș Dănceni”

către Ermurachi Andrei și Frunze Andrei privind repararea prejudiciului

material.

A fost încasat în mod solidar din contul lui Ermurachi Andrei și Frunze

Andrei în beneficiul SRL „Pescăruș Dănceni” prejudiciul material în mărime de

7606, 5 lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 3800 lei.

11.1. În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că, din conținutul

sentinței Judecătoriei Ialoveni din 30 decembrie 2013 rezultă că instanța de

fond în partea descriptivă a actului de dispoziție inițial nu a constatat fapta

conform circumstanțelor invocate în rechizitoriu, fiind indicat doar prejudiciul

total de 7606,5 lei, fără a fi specificat cuantumul de pește pe specii și costul unui

kilogram, conform învinuirii formulate.

Mai mult ca atât, prima instanță nu a apreciat fiecare probă separat, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu. Nu a indicat în

hotărâre motivele pentru care a respins probele apărării și versiunile

inculpaților.

Instanța de apel a reținut că, Judecătoria Ialoveni, în sentința din data de

30 decembrie 2013, nu a constatat fapta comisă de inculpați, potrivit învinuirii

aduse acestora potrivit învinuirii formulate.

Totodată, instanța de apel a conchis, ținând cont de prevederile art. 24, 27,

99-101, 389, 394 Cod de procedură penală, de a înceta procesul penal de

învinuire a lui Ceresco Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

art.186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, în legătură cu decesul acestuia. Totodată, a

stabilit fapta comisă de inculpații, Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, și a pune

la baza actului de dispoziție emis probele cercetate în prima instanță și cadrul

13

instanței de apel, cărora le-a dat o apreciere proprie, prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, considerând că din probele

administrate la materialele dosarului rezultă vinovăția inculpaților, Ermurachi

Andrei și Frunze Andrei, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, art.186

alin.(2) lit. b), d) Cod penal - ,,tentativa de furt, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane cu cauzarea

de daune în proporții considerabile ”.

Referitor la învinuirea adusă inculpaților, Ermurachi Andrei și Frunze

Andrei în baza art. 27, art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, a indicat

următoarele:

În acest sens, în ședința instanței de apel s-a stabilit că, la data de 19 aprilie

2011, aproximativ la ora 15:30, Ermurachi Andrei, împreună cu Frunze Andrei

și Ceresco Vitalie, prin înțelegere prealabilă, având intenția sustragerii

bunurilor altei persoane, aflându-se pe teritoriul iazului situat în sat. Suruceni,

r. Ialoveni, care aparține la S.A. „Pescăruș Dănceni”, au împărțit între ei rolurile,

conform cărora Ermurachi Andrei împreună cu Ceresco Vitalie cu ajutorul unei

bărci de cauciuc de culoare verde au înotat pe iaz, unde folosind o undiță

electrică la care era unit un acumulator puternic electric, au practicat pescuitul

mai multor specii de pește.

Ulterior, ambii au ieșit din apă unde erau așteptați de Frunze Andrei, care

tot acest timp s-a aflat pe malul iazului asigurând paza celor doi, totodată având

grijă de automobilul ce-i aparține lui Ermurachi Andrei de model „Ford

Scorpion”. Toți trei au încărcat peștele prins, barca și undița electrică cu tot cu

acumulator în automobil, după ce au încercat să părăsească locul faptei. În acest

timp, infractorii au fost depistați de către inspectorul piscicol al S.A „Pescăruș

Dănceni", Bivol Ion, la fața locului, care a anunțat colaboratorii de poliție și ca

rezultat făptuitorii au fost reținuți și escortați la Comisariatul de Poliție Ialoveni.

Potrivit demersului reprezentantului întreprinderii piscicole

S. A. „Pescăruș-Dănceni", Bortă Ghenadie, din 25 octombrie 2011 cu nr. 9,

conform prevederilor Legii nr. 149-XVI „privind fondul piscicol, pescuitul și

piscicultura" din 08 iunie 2006, au fost efectuate calculele la speciile de pești

pescuiți de către Ermurachi Andrei, Cerescu Vtalie și Frunze Andrei și anume :

- Sînger 18 ex.x 40 lei/ex=720 lei. 15,35 kg x 28 lei/kg=429,8 lei - Carp

130ex. x 401ei /ex =520 lei 19,5 kg x 70 lei/kg= 1365 lei - Cosaș 4 ex.x 801ei

/ex =320 lei 1,8 kg x 65 lei/kg= 117 lei - Biban 4 ex. x 201ei /ex =80 lei 0,25 kg

x 10 lei/kg= 2,5 lei - Caras 151 ex. x 20 lei /ex =3020 lei 39,7 kg x 26

lei/kg=1032,2 lei.

În așa mod, S.A „Peșcăruș-Dănceni” i-a fost cauzată o pagubă materială

considerabilă în sumă totală de 7606,5 lei.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită

cu certitudine vinovăția inculpaților Frunze Andrei și Ermurachi Andrei, în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal.

Instanța de apel a reținut că, deși inculpații Ermurachi Andrei și Frunze

Andrei, nu și-au recunoscut vina, vinovăția inculpaților, în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, se confirmă

14

și prin următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce

coroborează între ele, și anume:

- declarațiile reprezentantului părții vătămate, SA ,,Pescăruș-Dănceni”-

Bortă Ghenadie, date în cadrul primei instanțe;

- declarațiile martorului Sinița Ana, date în ședința instanței de apel;

- declarațiile martorului Postică Ghenadie, date în prima instanță;

- declarațiile martorului Mereacre Alexandru, date în prima instanță;

- declarațiile martorului Bivol Ion, date în prima instanță;

- declarațiile martorului Marin Valeriu, date în prima instanță;

- declarațiile martorului Castraveț Victor, date în prima instanță;

- declarațiile martorului Blanița Vasile, date în prima instanță;

La fel, instanța de apel a mai menționat că, vinovăția inculpaților,

suplimentar la declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor

audiați, și-a găsit confirmare prin probele acumulate pe parcursul urmăririi

penale și administrate în ședința de judecată a instanței de apel și anume:

- procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011, conform

căruia Ermurache Andrei la data de 19 aprilie 2011, ora 12.00-16.00, la iazul

din s. Suruceni a pescuit cu utilizarea curentului electric (f. d. 17, vol. I);

- act de constatare nr. 27 din 20 aprilie 2011, prin care a fost efectuată

evaluarea produselor piscicole care au fost ridicate de către inspectorii piscicoli

de la persoanele fizice (braconieri) în următoarea cantitate: pește caras - 40,5

kg, pește fitofag - 13,3 5 kg, pește carp alb - 19,5 kg, biban - 0,250 kg, carp de

amur -1,8 kg, iar în total 75, 4 kg (f. d. 37, vol. I);

- plângerea părții vătămate, SA ,,Pescăruș-Danceni”, care a depus plângere

la CPR Ialoveni, precum că la 19 aprilie 2011, ora 15.30, a fost prins în flagrant

delict la furat pește dl Ermurache Andrei, ajutat de alte două persoane, utilizând

o barcă de cauciuc și o undiță electrică, asamblată cu acumulator, cauzându-i o

paguba materială estimată la suma de 7606,5 lei (f. d. 13, vol. I);

- Hotărârea Judecătoriei Ialoveni nr. 5CPR-48/2011 din 28 iunie 2011,

menținută prin Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 19 august

2011, conform căreia a fost admisă contestația SA ,,Pescăruș Dănceni” și anulată

amenda stabilită prin hotărârea IE Ialoveni din 05 mai 2011 în baza art. 114(5)

Cod contravențional, cu remiterea materialelor acumulate și procesul-verbal

din 19 aprilie 2011 către procuror, pentru a verifica dacă încălcarea lui

Emurache Andrei constituie elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) Cod penal (f. d. 23, vol. I).

De asemenea în cadrul ședinței instanței de apel a fost cercetat în calitate

de probă din partea apărării nota informativă eliberată de șeful adjunct al

Direcției raionale pentru siguranța alimentelor Ialoveni, Palade A., prin care s-a

indicat că „conform normelor sanitare veterinare Legea 221 din 19 octombrie

2007, termenul de comercializare a peștelui proaspăt constituie 24 ore, dar a

peștelui viu constituie 72 ore. Peștele cu simptomele expuse în actul de

constatare nr. 27 din 20 aprilie 2011, avea o durată de păstrare mai mult de 72

ore.”

Totodată, instanța de apel menționat că, ca urmare din declarațiile

martorilor, Postica Ghenadie, Mereacre Alexandru, Bivol Ion, Marin Valeriu,

15

care sunt martori oculari ai comiterii infracțiunii incriminate inculpaților,

Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, rezultă că aceștia au văzut o barcă în care se

aflau două persoane (Ermurachi Andrei și Ceresco Vitalie) care pescuiau, iar pe

mal îi aștepta o altă persoană (Frunze Andrei). Au așteptat aproximativ o oră ca

aceste persoane să iasă la mal, au văzut cum ei au pus peștele în mașină. Din trei

persoane l-au recunoscut doar pe inculpatul, Ermurachi Andrei. Aceste trei

persoane s-au urcat în automobil și au încercat să fugă, însă au fost stopați, a

deschis portbagajul unde au fost depistate luntrea, undița și peștele. După

aceasta cu toții au mers la CPR Ialoveni unde au numărat peștele și s-a întocmit

actul.

Totodată, martorul, Marin Valeriu, care este colaborator al CPR Ialoveni a

explicat că, la data de 19 aprilie 2011 fiind în serviciu la CPR Ialoveni, a fost

anunțat telefonic că în coada iazului s. Suruceni au fost observate niște persoane

care prind pește. Deplasându-se la fața locului, Bivol Ion a rămas la dambă, iar el

cu Mereacre Alexandru au mers în coada iazului și s-au pus cu mașina după

niște copaci și așteptau. Între timp Mereacre Alexandru a fost telefonat de Bivol

Ion care i-a comunicat că persoanele date s-au urcat într-un automobil și s-au

pornit spre dambă. S-au deplasat și ei în acel loc unde a observat un automobil

de model ,,Ford”, de culoare gri sau albastră și care l-au stopat. La volanul

automobilului se afla Ermurache Andrei, iar pe bancheta din față și din spate

erau câte o persoană. Au verificat unitatea de transport și în portbagaj a fost

depistate 2 sau 3 genți în care se afla pește de diferite specii, o pereche de cizme

de cauciuc, iar în salon era o barcă din cauciuc, un acumulator de automobil și o

undiță electrică. Cu toții au mers la CPR Ialoveni, unde au cântărit și numărat

peștele și s-au întocmit documentele necesare, a fost informat proprietarul,

întocmit procesul-verbal și acele trei persoane au dat explicații. Totodată, din

declarațiile martorului rezultă că inculpatul, Ermurachi Andrei, a explicat că a

prins pește în s. Suruceni cu acordul primarului din sat.

Astfel, în ședința de judecată din probele administrate și cercetate conform

principiilor procesului-penal, inclusiv principiul nemijlocirii, instanța de apel a

conchis că s-a probat luarea ilegală și gratuită din proprietatea SA „Pescăruș

Dănceni” a peștelui și anume a 18 exemplare de pește de specie ,,Sînger”, 13

exemplare de ,,Carp”, 4 exemplare de ,,Cosaș”, 4 exemplare de ,,Biban” și 151

exemplare de ,,Caras”.

La acest capitol, instanța de apel a considerat nefondate alegațiile

apelantului - avocatului, Gîlcă Ilie, precum și versiunea înaintată de inculpați,

precum că peștele care a fost depistat în automobilul inculpatului, Ermurachi

Andrei, a fost procurat de pe traseu.

Or, din probele acumulate la cauza penală, inclusiv din declarațiile

martorilor Postica Ghenadie, Mereacre Alexandru, Bivol Ion, Marin Valeriu, care

au văzut momentul de sustragere a peștelui din iazul ce aparține SA ,,Pescaruș

Danceni”.

Ca urmare, urmează a fi apreciate critic declarațiile martorului apărării,

Castraveț Victor, care a comunicat că i-a văzut pe inculpați cumpărând pește

între satele Suruceni și Nimoreni, deoarece acestea sunt combătute prin

celelalte probe administrate în ședința instanței de apel.

16

Totodată, vinovăția inculpaților, în comiterea faptei de tentativă de furt

rezultă și din declarațiile martorului, Blanița Vasile, care la data comiterii

infracțiunii deținea funcția de Primar în s. Suruceni, care a comunicat că în

perioada de paște a anului 2011, adică în perioada comiterii infracțiunii, a fost

telefonat de către inculpatul, Ermurache Andrei, și întrebat cui aparțin iazurile,

la care ultimul i-a comunicat că este Decizia Curții Supreme de Justiție prin care

a fost anulată privatizarea de către SA ,,Pescăruș Dănceni” și iazul a trecut în

proprietatea primăriei. Totodată, acesta a comunicat că, inculpatul, Ermurachi

Andrei, a încercat să pescuiască pește de la iazul ce aparținea SA ,,Pescaruș

Dănceni”, dar barca s-a răsturnat și nu a fost posibil.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut că din declarațiile martorilor,

inclusive a colaboratorului de poliție, Marin Valeriu, rezultă că, în momentul

când a fost prins în flagrant delict, inculpatul, Ermurachi Andrei, nu a declarat

ca peștele este cumpărat, încercând să se eschiveze de la faptele comise

invocând Decizia Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2010 și a apelat la

ajutorul Primarului s. Suruceni, precum că li s-a permis să pescuiască pește din

acest iaz. Tocmai din acest fapt, ca urmare a depistării comiterii infracțiunii,

toate persoanele prezente la fața locului s-au deplasat mai întâi la Primărie apoi

la Comisariatul de Poliție după care la Direcția Raională Sanitar Veterinară și

pentru siguranța Produselor de Origine Animală, fapt recunoscut de toate

părțile în proces.

Totodată, instanța de apel a notat că, deși inculpații au fost observați de

către martorii, Mereacre Alexandru, Postică Ghenadie, Bivol Ion și Marin

Valeriu, în momentul săvârșirii sustragerii, inculpații, erau convinși că cele

săvârșite de ei rămân neobservate. Acest fapt rezultă și din aspectul că

inculpații în prealabil și-au împărțit rolurile iar, inculpatul Frunze Andrei, a

rămas la malul iazului anume pentru a asigura modul ascuns de comitere a

infracțiunii de furt.

La fel, instanța de apel a reținut că, în speță acțiunea a fost comisă în

coautorat de inculpații Ermurachi Andrei, Frunze Andrei și Ceresco Vitalie.

În ceea ce privește circumstanța agravantă indicată la lit. d) alin. (2) al

art. 186 Cod penal, instanța de apel a reținut că în virtutea prevederilor art. 126

alin. (2) Cod penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se

stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea

bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra

stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor

ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

A mai indicat instanța de apel că, luând în considerație venitul părții

vătămate și valoarea daunei cauzate, prin însușirea ilegală în speță se atestă

cauzarea părții vătămate, SA ,,Pescărușul Dănceni”, a unui prejudiciu

considerabil.

Totodată, instanța de apel a respins alegațiile, apelanților precum că SA

,,Pescaruș Danceni” nu are statut de victimă, deoarece iazul ar aparține

Primăriei s. Suruceni.

17

Or, prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iulie 2012, a fost respinsă

acțiunea Primăriei s. Suruceni împotriva SA „Pescăruș-Dănceni”, SRL „Victoraș”,

intervenienți accesorii, Agenția „Apele Moldovei” și Agenția Relații Fundare și

Cadastru, cu privire la declararea nulității titlurilor de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, titlurilor de stat de folosință separată a apelor și a

contractului de vânzare-cumpărare din 12 iunie 2006.

Iar prin Hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 07 aprilie

2004, menținută prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 14 octombrie 2004

(f. d. 180, vol. I), Consiliul Primăriei s. Suruceni, raionul Ialoveni, a fost obligat

să restituie bazinul acvatic heleșteu Suruceni 2 în posesia SA „Pescăruș-

Dănceni" cu înlăturarea obstacolelor.

Decizia Colegiului Civil al Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2010 la

care fac trimitere inculpații atestă doar faptul că iazul din s. Suruceni pe

parcursul anilor a fost obiectul unor litigii civile, însă acest act de dispoziție nu

determină dreptul de proprietate a iazului s. Suruceni, or, peștele aflat în el, la

acel moment era proprietatea SA „Pescăruș-Dănceni”.

Dreptul de proprietate, conform normelor Codului civil, se dobândește din

momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile, iar conform extrasului din

registrul bunurilor imobile anexat la materialele cauzei (f. d. 32, vol. I), se

confirmă că dreptul de proprietate al iazului Suruceni aparține SA ,,Pescăruș-

Dănceni”.

Faptul, că pe parcursul anilor iazul Suruceni a fost obiectul unor litigii

civile, nu a oferit dreptul inculpaților, Frunze Andrei și Ermurachi Andrei, de a

sustrage peștele din iazul ce aparține cu drept de proprietate privată

SA „Pescăruș-Dănceni”.

Totodată, la acest capitol, instanța de apel a respins și alegațiile

apelantului, avocatului Arhiliuc Ion, precum că acțiunile inculpaților urmau a fi

calificate în baza art. 234 Cod penal ,,îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul

sau cu alte exploatări ale apelor”.

În acest sens instanța de apel a indicat, că componența de infracțiune

prevăzute la art. 234 Cod penal este incidentă doar în cazul în care pescuitul are

loc într-un obiect acvatic piscicol ce aparține statului sau unităților

administrative locale.

Dat fiind faptul că obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie peștii

sau alte organisme acvatice care alcătuiesc fondul piscicol.

Ca urmare, luând în considerație în speță s-a constatat că în momentul

comiterii infracțiunii iazul aparținea părții vătămate, SA ,,Pescăruș Dănceni”,

organul de urmărire penale în mod corect a încadrat fapta acestora în baza

art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, infracțiuni contra patrimoniului și nu

infracțiuni ecologice.

La fel, este lipsită de suport juridic și argumentele apelanților, avocaților,

Gîlcă Ilie și Arhiliuc Ion, precum că în speță s-a încălcat - dreptul de a nu fi

urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă, față de

inculpatul Ermurachi Andrei.

Astfel, instanța de apel a notat că, la data de 19 aprilie 2011 în privința lui

Ermurachi Andrei s-a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție în

18

baza art. 114 alin. (5) Cod Contravențional pentru faptul că la data de 19 aprilie

2011, ora 12.00-16.00, la iazul din s. Suruceni a pescuit cu utilizarea curentului

electric (f. d. 17, vol. I).

Prin hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat din data de 05 mai 2011,

Ermurachi Andrei a fost sancționat în baza art. 114 alin. (5) Cod

contravențional cu amendă în mărime de 100 u.c. (f. d. 21, vol. I), pe care

inculpatul a achitat-o în acceași zi (f. d. 22, vol. I), ceea ce confirmă odată în plus,

recunoașterea faptului că a sustras peștele din iazul ce aparține SA ,,Pescăruș

Dănceni”.

Totodată, instanța de apel a reținut că în baza hotărârii Judecătoriei

Ialoveni nr. 5 CPR-48/2011 din 28 iunie 2011, menținută prin decizia Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 19 august 2011, a fost admisă contestația

SA ,,Pescăruș Dănceni” și anulată amenda stabilită prin hotărârea IE Ialoveni din

05 mai 2011 în baza art. 114 alin. (5) Cod contravențional, cu remiterea

materialelor acumulate și procesul-verbal din 19 aprilie 2011 către procuror,

pentru a verifica dacă încălcarea lui Emurachi Andrei constituie elemente

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal (f. d. 23, 25,

vol. I).

Ca urmare în speță nu s-a încălcat principiul non bis in idem față de

inculpatul Ermurachi Andrei.

Instanța de apel a accentuat că în speță, în privința inculpatului Ermurachi

Andrei, nu există o hotărâre definitivă de condamnare pentru aceeași faptă, dat

fiind faptul că hotărârea Inspectoratului Ecologic a fost anulată.

Mai mult, deși în hotărârea Judecătoriei Ialoveni s-a indicat că se anulează

amenda stabilită lui Ermurachi Andrei, în decizia Colegiul Penal al Curții de Apel

Chișinău care poartă caracter definitiv și care nu a fost contestată de părți prin

intermediul căilor extraordinare de atac s-a specificat că prin hotărârea din data

de 28 iunie 2011 s-a anulat anume hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat

Ialoveni din 05 mai 2011 care și produce efecte asupra lui Ermurachi Andrei.

Astfel este nefondat și argumentul apelanților precum că dat fiind că în hotărâre

nu s-a indicat anularea procesului-verbal cu privire la contravenție și a hotărârii

agentului constatator atunci rezultă că acestea au rămas valabile.

De asemenea instanța de apel a respins în calitate de probă nota

informativă eliberată de șeful adjunct al Direcției raionale pentru siguranța

alimentelor Ialoveni, A. Palade, prin care s-a indicat că peștele cu simptomele

expuse în Actul de Constatare nr. 27 din 20 aprilie 2011, avea o durată de

păstrare mai mult de 72 ore.

Or, după cum rezultă din înscrisul respectiv, comisia nu a văzut peștele

stabilind concluzia în baza unui act.

În plus, în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit că după constatarea

infracțiunii peștele care constituie obiectul prezentei infracțiuni, a fost purtat

timp de mai bine de o jumătate de zi în portbagajul automobilului la Primăria

s. Suruceni, apoi la Comisariatul de Poliție Ialoveni, apoi la Direcția Raională

Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Produselor de Origine Animală, în

condiții nespecifice pentru păstrarea peștelui și la o temperatura mai înaltă

decât în aer. Mai mult decât atât, instanța de apel a reținut că peștele sustras a

19

fost prins cu o undiță electrică, care duce la distrugerea faunei și respectiv la

alterarea acestuia.

Faptul păstrării peștelui până la examinarea acestuia de către specialiștii,

Direcția Raională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Produselor de Origine

Animală în condiții contrare normelor sanitar veterinare a fost indicat și în

Actul de Constatare nr. 27 din data de 20 aprilie 2011.

Mai mult din declarațiile martorului, Sinița Ana, angajată în cadrul,

Direcției raionale pentru siguranța alimentelor Ialoveni rezultă că peștele poate

ajunge în starea indicată în actul de constatare dacă este păstrat în condiții

insalubre și la temperaturi înalte, circumstanțe prezente în speță.

Ca urmare, instanța de apel a respins argumentele avocatului Arhiliuc Ion,

care a afirmat că în cauza penală dată nu s-a probat că peștele depistat în

automobilul inculpatului Ermurachi Andrei, este peștele sustras din iazul

SA „Pescăruș Dănceni”. Or, faptul comiterii infracțiunii rezultă din totalitatea

mijloacelor de probă prezente la dosar, fapta fiind constatată imediat comiterii

acesteia.

Totodată, instanța de apel a respins și alegațiile apelantului, avocatului

Arhiliuc Ion, precum că învinuirea adusă inculpaților nu este una precisă.

Față de cele ce preced, instanța de apel a considerat că faptele incriminate

inculpaților Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, prin rechizitoriu, corespund

rigorilor legale, învinuirea fiind clară, precisă și corespunde rigorilor art. 296

Cod de procedură penală.

În același context, în ședința instanței de apel s-a stabilit că diferența unor

specii din rechizitoriu și actul de constatare din data de 20 aprilie 2011 se

datorează faptului existenței mai multor denumiri a acestora atât uzuale, cât și

științifice. Astfel încât prin denumirea de pește ,,Sînger” s-a avut în vederea

specia de ,,Fitofag” iar prin denumirea de ,,Cosaș” s-a avut în vedere specia de

pește ,,Amur”.

Totodată, în cadrul examinării cauzei penale în instanța de apel, s-a stabilit

că ca urmare a comiterii infracțiunii peștele a fost numărat și cântărit fapt

confirmat de reprezentantul părții vătămate și colaboratorul de poliție a CPR

Ialoveni, Marin Valeriu.

Referitor la prejudiciul cauzat părții vătămate SA ,,Pescăruș Dănceni”,

instanța de apel a reținut că acesta a fost determinat în acord cu prevederile

anexei nr. 2 al Legii fondul piscicol, pescuitul și piscicultura nr. 149-XVI din 08

iunie 2006, cât și în baza prețului mediu pe piață a peștelui la data comiterii

infracțiunii.

La fel, instanța de apel a respins alegațiile, avocaților, Gîlcă Ilie și Arhiliuc

Ion, precum că, instanța de fond n-a dat apreciere declarațiilor inculpatului,

Ermurachi Andrei, cu privire la presiune psihologică a poliției asupra lui ca să

semneze procesul-verbal cu privire la contravenție și să achite amenda, în cauza

contravențională.

Or, aceste afirmații poartă un caracter pur declarativ, nefiind invocate pe

parcursul procesului penal. Mai mult, după cum rezultă din materialele

dosarului penal, inculpatul Ermurachi Andrei, și nici avocații acestuia nu au

depus careva plângeri asupra acțiunilor colaboratorului de poliție.

20

Astfel, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpaților Frunze Andrei și

Ermurachi Andrei, în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 27, 186 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal a fost stabilită fără echivoc.

Totodată inculpații Frunze Andrei și Ermurachi Andrei, urmează a fi

liberați de răspundere penală pe motivul expirării termenului de prescripție.

Instanța de apel a reținut că inculpații Frunze Andrei și Ermurachi Andrei,

au comis faptele imputate la data de 19 aprilie 2011. Astfel, luând în calcul

prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a constatat că, a expirat termenul

pentru tragere la răspundere penală la data de 19 aprilie 2016.

De asemenea instanța de apel a reținut că, partea vătămată SA ,,Pescăruș

Dănceni”, a înaintat acțiune civilă, la faza judecării cauzei către inculpații,

Ermurachi Andrei, Ceresco Vitalie și Frunze Andrei, în care au solicitat

încasarea din contul acestora în mod solidar a prejudiciului material suportat ca

urmare a comiterii infracțiunii în mărime de 7606, 50 lei cât și cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 3800 lei, pretenții pe care instanța de apel le-a

considerat întemeiate și care urmează a fi admise.

avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Frunze Andrei și avocatul

Arhiliuc Ion în numele inculpatului Ermurachi Andrei. Decizia în partea încetării

procesului penal în privința lui Ceresco Vitalie n-a fost atacată.

13.1. Avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Frunze Andrei,

declarând recurs la 14 ianuarie 2017, în termen, a solicitat admiterea acestuia și

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de achitare a

inculpatului.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 6) și 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel doar a trecut în revistă probele administrate pe caz, însă nu

a apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării; nu a constatat în fapt cine este partea vătămată și care este valoarea

bunurilor sustrase;

- aceste circumstanțe, fiind de natura elementului constitutiv al infracțiunii

prevăzute la art. 186 alin. (2) Cod penal, dar nefiind statuate, a generat

condamnarea inculpaților pe presupuneri, adică neîntemeiat. Astfel că, probele

administrate la dosar nu demonstrează valoarea reală prejudiciului cauzat în

tentativa de sustragere a peștelui, cât și nu a fost determinată partea vătămată,

circumstanțe, fiind de natura elementului constitutiv al infracțiunii prevăzute la

art. 186 alin. (2) Cod penal;

- în decizie se invocă prejudiciul total de 7606 lei si 50 bani, fără a fi

specificat cuantumul de pește pe specii și costul unui kg. Mai mult, nu este clar

formarea acestui prejudiciu, or în această sumă este inclus atât prețul comercial

al cantității peștelui ridicat de la inculpați, cât și costul fiecărui exemplar

separat;

- potrivit explicației lui Bortă Ghenadie, peștele ridicat de la inculpați a fost

cântărit și numărat în prezența ultimilor, polițistului Marin V. și inspectorului

piscicol (f. d. 31, vol. I), fapt confirmat repetat în instanța de apel însă, din actul

21

de constatare nr. 27 din 20 aprilie 2011 rezultă că acesta a fost întocmit în lipsa

inculpaților, ultimii nefiind prezenți la efectuarea procedurii date. Actul de

constatare fiind întocmit doar în prezenta inspectorilor piscicoli Mereacre

Alexandru, Postica Gh., Grosu Gh. (f. d. 37, vol. I);

- din conținutul actului de constatare nu rezultă că peștele depistat la

inculpați ar fi fost numărat și nu sunt careva date despre fiecare specie în parte,

fiind indicate doar kilogramele de fiecare specie, pe când în demersul

reprezentantului părții vătămate Bortă Gh. se indică că SA „Pescăruș Dănceni" i-a

fost cauzată o daună materială în sumă de 7606,5 lei, fiind calculată suma

prejudiciului reieșind atât din greutatea peștelui ridicat, cât și din calculul

pentru fiecare exemplar în parte (f. d. 6, vol. I). Iar în cadrul ședinței instanței de

apel Bortă Ghenadie a indicat că prejudiciul material în urma sustragerii este de

2946,5 lei, preț raportat în kilograme, iar suma de 4660 lei reprezintă dauna ce

ține de resursele acvatice;

- conform actului de constatare nr. 27 din 20 aprilie 2011, s-a constatat:

„rigiditatea musculară dispărută, ochii înfundați în orbite, cu corneea mată,

bronhiile de culoare murdară, acoperite cu mucus abundent, cu miros de

putrefacție. Pielea și solzii acoperite de mucus urât mirositor, solzii întunecați și

se desprind cu ușurință. Musculatura moale, desprinsă de oase de culoare

cenușie, murdară. Vîscurile hidrolizate cu miros alterat, cu lichid tulbure,

murdar, urât mirositor." Respectiv, potrivit actului de constatare s-a stabilit că

peștele ridicat de la inculpați este în stare de putrefacție și nu poate fi reținut ca

fiind probat că peștele depistat la ultimii a fost pescuit anume la data

de 19 aprilie 2011, ora 15.00;

- nevinovăția inculpatului Frunze Andrei se mai dovedește și prin Nota

informativă a Direcției raionale pentru Siguranța Alimentelor Ialoveni din 28

noiembrie 2016 prin care s-a concluzionat: că conform normelor sanitare

veterinare Legea 221 din 19 octombrie 2007 termenul de comercializare a

peștelui proaspăt constituie 24 ore, dar peștelui viu constituie 72 ore. Peștele cu

simptomele expuse în Actul de Constatare nr. 27 din 20 aprilie 2011, avea o

durată de păstrare mai mult de 72 ore. Această probă confirmă categoric că dacă

peștele era prins din iaz la data de 19 aprilie 2011, aproximativ la or 15:30,

conform rechizitoriului, atunci termenul de comercializare ca pește viu

constituia 72 ore, adică 3 zile. Deci, în decurs de trei zile peștele viu prins din iaz

nu poate să ajungă la stadiul de putrefacție. Astfel, acest pește nu era prins viu

din iaz, dar procurat de pe traseu, astfel că martorii apărării au făcut declarații

veridice concludente și pertinente, care resping declarațiile false a martorilor

acuzării;

- SA „Pescăruș-Dănceni" nu are statut de parte vătămată în cauza dată, or, nu

a fost demonstrat prin probe concludente și pertinente că la data săvârșirii

faptei 19 aprilie 2011, SA „Pescăruș-Dănceni" deținea în folosință iazul;

- prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de

Stat din 05 mai 2011 Ermurachi Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art. 114 alin. (5) Cod contravențional și supus

amenzii - 100 u.c, amendă pe care Ermurachi Andrei a achitat-o (f. d. 22, vol. I).

Ca temei de adoptare a hotărârii a fost procesul-verbal cu privire la contravenție

22

din 19 aprilie 2011. Anulând amenda stabilită prin hotărârea Inspecției

Ecologice Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 mai 2011 în baza art.

114 alin. Cod contravențional instanța de fond nu a anulat însăși hotărârea

Inspecției Ecologice Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 mai 2011

și procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011 în privința lui

Ermurachi Andrei.

13.2. Avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului Ermurachi Andrei,

declarând recurs la 10 februarie 2017, în termen, a solicitat admiterea acestuia

și casarea deciziei instanței de apel și a sentinței, cu emiterea unei noi hotărâri

de achitare a inculpatului.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 6), 8), 16) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de

partea apărării, a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și,

pe cale de consecință a menținut greșit sentința de condamnare a inculpatului, și

anume asupra motivului „de către colaboratorii poliției asupra lui Ermurachi A.

a fost aplicată presiunea psihologică cu scopul de a-l determina pe acesta de a

semna procesul - verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011; potrivit

sentinței de condamnare a celor trei inculpați, prima instanță contrar normelor

imperative a art.96 CPP (circumstanțele care urmează să fie dovedite în procesul

penal), n-a dovedit „caracterul și mărimea daunei cauzate prin infracțiune" -

alin. (1) pct. 4) art.96 Cod de procedură penală";

- rechizitoriul nu conține date precise cu privirea la constatarea - „caracterul

si mărimea daunei cauzate prin infracțiune" - alin. (1) pct. 4) art. 96 Cod de

procedură penală, astfel că această gravă eroare de drept nu mai poate fi

corectată nici de către instanța de apel, în cazul în care procurorul n-a modificat

învinuirea formulată celor trei inculpați la judecarea cauzei în prima instanță;

- instanța de apel, a "reparat grava eroare de drept" menționată nu numai de

avocat, dar și de instanța de recurs, - prin depășirea limitelor învinuirii și

agravării situației inculpaților, respectiv prin încălcarea dreptului la apărare,

astfel că toate lipsurile din formularea învinuirii incriminate celor trei inculpați,

a reparat-o în defavoarea acestora, adică a completat acuzațiile imprecise

incriminate inculpaților;

- instanța de apel a complet vădit ilegal lipsurile din rechizitoriu în

susținerea părții acuzării, cu frazele: „prin denumirea de pește ,,Sînger" s-a avut

în vederea specia de „Fitofag" iar prin denumirea de „Cosaș" s-a avut în vedere

specia de pește „Amur"...."; „ ... că s-a probat luarea ilegală și gratuită din

proprietatea SA „Pescăruș Dănceni" a peștelui și anume a 18 exemplare de pește

de specie „Sînger", 13 exemplare de „Carp", 4 exemplare de „Cosaș", 4 exemplare

de „Biban" și 151 exemplare de „Caras " "; prejudiciul a fost determinat în acord

cu prevederile Anexei nr. 2 al Legii fondul piscicol, pescuitul și piscicultura

nr. 149-XVI din 08 iunie 2006, cât și în baza prețului mediu pe piață a peștelui la

data comiterii infracțiunii.";

- procedura în cauza dată nu a fost echitabilă, fiind astfel încălcat articolul 6

al Convenției Europene, prin nerespectarea dreptului la un proces echitabil,

23

încălcarea principiilor prezumției nevinovăției, contradictorialității, egalității

armelor și motivarea insuficientă a deciziei de condamnare;

- instanța de apel, în sensul art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, a comis

o eroare gravă de fapt, prin stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau

prin denaturarea conținutului acestora;

- Actul de constatare nr. 27 din 20 aprilie 2011 de evaluare a produselor

piscicole, confirmă categoric că dacă peștele era prins din iaz la data de

19 aprilie 2011, aproximativ la ora 15.30, conform rechizitoriului, atunci

termenul de comercializare ca pește viu constituia 72 ore, adică 3 zile. Adică, în

decurs de trei zile peștele viu prins din iaz nu poate să ajungă la stadiul de

putrefacție;

- instanța de apel a trecut cu vederea și a lăsat fără careva apreciere

explicația lui Bortă Ghenadie din 28 octombrie 2010, în care se indică că peștele

ridicat de la inculpați a fost cântărit și numărat în prezența ultimilor, polițistului

Marin V. și inspectorului piscicol (f. d. 31, vol. I), însă, din actul de constatare

nr. 27 din 20 aprilie 2011 (f. d. 37, vol. I) rezultă că acesta a fost întocmit în lipsa

inculpaților, ultimii nefiind prezenți la efectuarea procedurii date;

- din conținutul actului nominalizat nu rezultă că peștele depistat la inculpați

ar fi fost numărat, precum și nu sunt careva date despre fiecare specie în parte,

pe când în demersul reprezentantului părții vătămate Bortă Gh. (f. d. 6, vol. I) se

indică că SA „Pescăruș-Dănceni" i-a fost cauzată o daună materială în sumă de

7606,5 lei, fiind calculată suma prejudiciului reieșind atât din greutatea peștelui

ridicat cât și din calculul pentru fiecare exemplar în parte;

- dacă procurorul a considerat că fapta contravențională prevăzută de

art. 114 alin. (5) Cod contravențional (pentru care inculpatul a fost sancționat),

Pescuitul cu utilizarea curentului electric, a explozivilor, a substanțelor

otrăvitoare, narcotice sau reactive de orice fel, este una penală, atunci urma să se

conducă de prevederile art. 116 Cod penal - calificarea infracțiunilor în cazul

concurenței dintre normele generale și cele speciale, astfel să califice fapta în

norma specială art. 234 Cod penal - îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul

sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanțelor explozive și

otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei.

Bortă Ghenadie, prin referințele depuse au solicitat declararea inadmisibilității

recursurilor pe motiv, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu

motivele invocate de recurenți și că decizia contestată conține motive clare și

legale pe care se întemeiază soluția privind încadrarea juridică corectă a

acțiunilor inculpaților și încetarea procesului penal.

concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

24

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Recurenții invocă în recursurile declarate temeiuri de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) și 16) Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost

întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus

sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

unei legi mai blânde; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Potrivit prevederilor art. 436 alin. (1) Cod de procedură penală, procedura

de rejudecare a cauzei, după casarea hotărârii în recurs, se desfășoară conform

regulilor generale pentru examinarea ei.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt

rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date. Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care

prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

25

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Reieșind din criticile recursului, invocate prin prisma art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și anume care relevă faptul că: ”instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, Colegiul penal

menționează că, instanța de apel, în decizia pronunțată la 13 decembrie 2016,

nu a îndeplinit indicațiile deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 28 iunie 2016, precum și a deciziei precedente, emise de instanța de

recurs ordinar, și anume din 07 aprilie 2015, care, potrivit alin. (2) al art. 436

Cod de procedură penală „sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt

rămâne cea care a existat la soluționarea recursului".

Potrivit acestor decizii ale Curții Supreme de Justiție la rejudecarea cauzei

instanța de apel urma să aprecieze fiecare probă separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de

fapt și de drept indicate în rechizitoriu, și motivele pentru care instanța a

respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Colegiul lărgit menționează că, deși cauza a fost trimisă la rejudecare cu

indicații concrete privind modalitatea de soluționare a cauzei, instanța de apel,

contrar acestor indicații, a pronunțat din nou o decizie neîntemeiată, deoarece a

omis să înfăptuiască verificarea cauzei sub toate aspectele indicate de către

instanța de recurs, pe care urma să le corecteze prin rejudecarea acesteia.

Analizând partea motivantă a deciziei Curții de Apel Chișinău din

13 decembrie 2016 Colegiul lărgit conchide că aceasta nu cuprinde motivarea

concluziilor instanței de apel, formate în rezultatul verificării sentinței atacate,

în raport cu motivele invocate de apelanți și probele din dosar, reieșind din

indicațiile formulate de către instanța de recurs. Or, după cum s-a specificat

expres anterior în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 07 aprilie 2015, în partea descriptivă a sentinței se invocă doar prejudiciul

total de 7606 lei și 50 bani, fără a fi specificat cuantumul de pește pe specii și

costul unui kg. Mai mult, nu este clar formarea acestui prejudiciu, or, în această

sumă este inclus atât prețul comercial al cantității peștelui ridicat de la

inculpați, cât și costul fiecărui exemplar separat. La fel, instanța de apel a trecut

cu vederea și a lăsat fără careva apreciere explicația cet. Bortă Ghenadie din

28 octombrie 2010, în care se indică că peștele ridicat de la inculpați a fost

cântărit și numărat în prezența ultimilor, polițistului Marin V. și inspectorului

piscicol, însă din actul de constatare nr. 27 din 20 aprilie 2011, rezultă că acesta

a fost întocmit în lipsa inculpaților, ultimii nefiind prezenți la efectuarea

procedurii date. Mai mult ca atât, din conținutul actului nominalizat nu rezultă

26

că peștele depistat la inculpați ar fi fost numărat, precum și nu sunt careva date

despre fiecare specie în parte, pe când în demersul reprezentantului părții

vătămate Bortă Gh., se indică că SA „Pescăruș – Dănceni” i-a fost cauzată o

daună materială în sumă de 7606, 5 lei, fiind calculată suma prejudiciului

reieșind atât din greutatea peștelui ridicat, cât și din calculul pentru fiecare

exemplar în parte.

Instanța de apel, în texul deciziei atacate a constatat săvârșirea infracțiunii

incriminate inculpaților așa cum aceasta este indicată în rechizitoriu, fără a

respecta indicațiile instanței de recurs, care a menționat că în speță în

învinuirea înaintată inculpaților valoarea prejudiciului este indicată

contradictoriu. Astfel, eroarea de drept sesizată de instanța de recurs nu a fost

exclusă de către instanța de apel la rejudecarea cauzei, dar a fost repetată de

către aceasta, iar valoarea prejudiciului pretins cauzat prin infracțiune așa și n-a

fost clar constatat.

De asemenea instanța de recurs ordinar anterior în indicațiile sale a

menționat că, instanța de apel în decizia adoptată a menționat hotărârea

Judecătoriei Ialoveni nr. 5 CPR – 48/2011 din 28 iunie 2011, ca probă care

confirmă vinovăția inculpaților, fără a supune unei analize minuțioase textul

acestei hotărâri din care rezultă că instanța a admis contestația SA „Pescăruș

Dănceni” și a anulat numi amenda aplicată lui Ermurachi A., dar nu și hotărârea

Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din 05 mai 2011.

Ținând cont de cele indicate supra, Colegiul lărgit statuează că, instanța de

apel a ignorat indicațiile instanței de recurs la rejudecarea acestei cauze,

încălcând prevederile art. 436 Cod de procedură penală. Astfel, instanța de apel,

în mod repetat, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptând

niște concluzii de ordin general, privitor la vinovăția lui Ermurachi Andrei și

Frunze Andrei de cele incriminate prin rechizitoriu.

Având în vedere cele menționate supra, Colegiul lărgit conchide că instanța

de apel a adoptat o hotărâre nemotivată, contrar prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală.

De asemenea Colegiul lărgit consideră lipsită de careva motivare indicarea

în textul recursului declarat de către avocatul Arhiliuc Ion în numele

inculpatului Ermurachi Andrei a invocării temeiului de casare prevăzut la pct.

12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, de aceea Colegiul lărgit nu se va

expune asupra acesteia.

Prin urmare Colegiul lărgit consideră, că erorile procesuale admise de către

instanța de apel, cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, motiv

pentru care decizia instanței de apel urmează a fi casată cu dispunerea

rejudecării cauzei în privința lui Ermurachi Andrei Grigorii și Frunze Andrei

Gheorghii de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel, urmează să țină seama de

motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 și 419 Cod de procedură

penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, cu respectarea indicațiilor

27

expuse în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 07

aprilie 2015 și din 28 iunie 2016 și să adopte o hotărâre legală și întemeiată,

care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare, declarate de către avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Frunze Andrei și de către avocatul Arhiliuc Ion în numele

inculpatului Ermurachi Andrei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 decembrie 2016 privindu-i pe Ermurachi Andrei XXXXXX și

Frunze Andrei XXXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 25 august

2017.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Filincova Svetlana

Bejenaru Iurie

Druță Ion

Craiu Nicolae

28