1ra-325/2018 — art.27, 186 alin.2 lit. b, d CP

1ra-325/2018 — art.27, 186 alin.2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-325/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Ala Cobăneanu

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocata Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Frunze Andrei și de către avocatul

Arhiliuc Ion în numele inculpatului Ermurachi Andrei, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2017, în cauza penală

privindu-i pe

Ermurachi Andrei xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar din sat. xxxxx

r-nul xxxx și domiciliat în sat. xxxx r-nul xxxx,

Frunze Andrei xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în sat. xxxx r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.01.2012 – 30.12.2013;

Instanța de apel: 21.02.2014 – 07.10.2014;

Instanța de recurs: 16.01.2015 – 07.04.2015;

Instanța de apel: 05.05.2015 – 21.12.2015;

Instanța de recurs: 15.04.2016 – 28.06.2016;

Instanța de apel: 27.07.2016 – 13.12.2016;

Instanța de recurs: 19.05.2017 – 01.08.2017;

Instanța de apel: 08.09.2017 – 24.11.2017;

Instanța de recurs: 10.01.2018 – 14.02.2018.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

1

Ermurachi Andrei și Frunze Andrei au fost condamnați în baza art.27,186 alin.(2) lit. b) și

d) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale, echivalentul a 6000 lei.

S-a dispus încasarea din contul inculpaților în beneficiul S.A. „Pescăruș-Dănceni”

a prejudiciul material în sumă de 7606,5 lei și suma de 3800 lei, cheltuieli pentru

asistența juridică.

Andrei și Frunze Andrei la data de 19 aprilie 2011 aproximativ la orele 15:30, prin

înțelegere prealabilă, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

aflându-se pe teritoriul iazului din s. Suruceni r-nul Ialoveni, care aparține S.A.

„Pescăruș-Dănceni” împărțind rolurile între ei, cu ajutorul unei bărci de cauciuc au plutit

pe iaz, unde folosind o undiță electrică la care era unit un acumulator electric, au practicat

pescuitul mai multor specii de pești. Ulterior, au încărcat peștele prins, barca și

acumulatorul în automobilul de model „Ford Scorpion”, care aparținea cu drept de

proprietate lui Ermurachi Andrei, încercând să părăsească locul infracțiunii, însă au fost

depistați de inspectorul piscicol al S.A. „Pescăruș-Dănceni”, care a anunțat organele de

drept și ca rezultat inculpații au fost reținuți.

Potrivit demersului nr.9 din 25 octombrie 2011 al reprezentantului S.A. „Pescăruș-

Dănceni”, Bortă Ghenadie, conform prevederilor Legii nr.149-XVI ”Privind fondul

piscicol, pescuitul și piscicultura” din 08 iunie 2006, au fost efectuate calculele la speciile

de pești pescuiți și sustrași de inculpați, astfel fiind pricinuită părții vătămate S.A.

”Pescăruș-Dănceni”, o daună materială considerabilă în sumă de 7606,5 lei.

3.1. Avocatul Tăut Ion în numele inculpatului Frunze Andrei a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Frunze Andrei să fie

achitat, invocând următoarele motive:

- inculpatul nu cunoaște proveniența peștelui aflat în portbagajul automobilului ce

aparține lui Ermurachi Andrei;

- martorii audiați au confirmat că nu au văzut inculpatul pescuind pe malul iazului

din s. Suruceni r-nul Ialoveni, iar potrivit declarațiilor primarului V. Blăniță, inculpatului

i-a fost încredințată supravegherea și controlul păduricii de pe malul iazului;

- nu este dovedit că inculpații ar fi avut o înțelegere prealabilă de a sustrage bunuri

din proprietatea S.A. „Pescăruș-Dănceni”.

3.2. Inculpatul Ermurachi Andrei a solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, invocând următoarele argumente:

- S.A. „Pescăruș-Dănceni” nu are statut de victimă, prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 09 iunie 2010 fiind anulată privatizarea de către S.A. „Pescăruș-Dănceni” a

bazinelor acvatice Suruceni nr.1 și nr.2, iar prin decizia nr.5/4 din 02 august 2010,

Consiliul local Suruceni a abrogat decizia nr.2 din 06 februarie 1995 prin care a fost dat

în folosință bazinul acvatic;

2

- el deja a fost sancționat contravențional pentru prinderea peștelui cu instrumente

interzise, pedeapsa fiind executată, iar o pedeapsă dublă este condamnată de Curtea

Europeană;

- instanțele de fond și de apel ilegal au anulat procesul-verbal contravențional în

privința sa.

3.3. Avocatul Gîlcă Ilie în numele inculpatului Ermurachi Andrei a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat, invocând

următoarele argumente:

- acuzarea, calificând fapta contravențională prevăzută la art.114 alin.(5) Cod

contravențional - pescuitul cu utilizarea curentului electric, a explozivilor, a substanțelor

otrăvitoare, narcotice sau reactive de orice fel, ca fiind una penală, urma să încadreze

fapta în baza art.234 Cod penal - îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau alte

exploatări ale apelor, cu utilizarea substanțelor explozive și otrăvitoare, sau a altor

mijloace de nimicire în masă a faunei;

- odată ce această încadrare nu a fost făcută la etapa urmăririi penale sau în instanța

de fond, instanța de apel nu este în drept să recalifice fapta din prevederile art.186 Cod

penal în baza art.234 Cod penal, urmând a fi pronunțată o sentință de achitare;

- instanța nu s-a expus asupra versiunii inculpatului că peștele depistat în automobilul

său a fost procurat, că martorii acuzării nu puteau pe timp de noapte să recunoască, la o

distanța de aproximativ 100 metri persoana care era în luntre;

- instanța și procurorul nu au verificat declarațiile inculpatului privind exercitarea

presiunii psihologice asupra lui de către poliție;

- art.4 al Protocolului 7 al CEDO, interzice urmărirea penală sau judecarea a celei de

a doua „infracțiune” în măsura în care aceasta decurge din fapte identice sau fapte care

sunt în mod substanțial aceleași;

- instanța de fond, cunoscând despre procedura administrativă/penală, finisată cu

executarea pedepsei cu amenda, era obligată să verifice legalitatea hotărârilor prin care s-

a redeschis a doua „procedură penală”. Or, conform constatărilor Curții Europene, s-a

subminat garanția prevăzută la art.4 al Protocolului nr.7 CEDO;

- instanța nu a anulat procesul-verbal în privința lui Ermurachi Andrei cu privire la

contravenția prevăzută la art.114 alin.(5) Cod contravențional, din 19 aprilie 2011, și

hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din 05 mai 2011 de sancționare, și a

examinat contestația depusă după executarea sancțiunii aplicate, la 16 mai 2011, adică

peste termenul legal prevăzut la art.448 Cod contravențional.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei, probele prezentate de pârți fiind

apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a

inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate.

3

Instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a reținut ca probe ce confirmă

vinovăția inculpaților: - declarațiile reprezentantului părții vătămate Gh. Bortă, martorilor

xxxx, xxxx, xxxx și xxxx, cât și înscrisurile cum ar fi: - procesul-verbal cu privire la

contravenție din 19 aprilie 2011; - actul de constatare nr.27 din 20 aprilie 2011; -

plângerea părții vătămate; - hotărârea Judecătoriei Ialoveni nr.xxxx din 28 iunie 2011.

Iilie în numele inculpatului Ermurachi Andrei, invocând temeiurile de drept prevăzute la

pct.6), 8), 12), 16) art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Apărătorul a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii contestate și dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra mai multor argumente invocate de

partea apărării în apelurile declarate, și anume: 1) cu privire la presiunea psihologică a

poliției asupra inculpatului cu scopul de a semna procesul verbal cu privire la

contravenție din 19 aprilie 2011, sub aspectul cerințelor jurisprudenței CEDO; 2) dacă

procurorul a considerat că fapta este una penală, atunci urma să se conducă de prevederile

art.116 Cod penal (concurența dintre norma generală și cea specială) și să califice fapta în

baza normei speciale art.234 Cod penal; 3) prin decizia Colegiului civil și de contencios

administrativ al CSJ din 09 iunie 2010 a fost anulată adeverința de privatizare nr.13/02

din 12 octombrie 2001 eliberată de Departamentul Privatizării și prin urmare SA

„Pescăruș-Dănceni” nu este parte corespunzătoare în acest proces; 4) instanțele eronat au

pus la baza hotărârilor de condamnare ca probă decisivă procesul-verbal cu privire la

contravenție din 19 aprilie 2011, de vreme ce plângerea despre maltratarea lui A.

Ermurachi nu a fost examinată în condițiile legii; 5) în apelurile declarate de partea

apărării s-a contestat și veridicitatea declarațiilor martorilor Gh. Postică, I. Bivol și V.

Martin, însă instanța de apel contrar prevederilor art.414 alin.(3) Cod de procedură penală

nu a audiat suplimentar acești martori și pripit a conchis că vina inculpaților este dovedită

integral, inclusiv și prin declarațiile acestora; instanțele ierarhic inferioare pronunțând

hotărârile de condamnare au încălcat prevederile art.7 alin.(2) Cod penal, art.22 Cod de

procedură penală, precum și art.4 protocolul 7 la Convenția Europeană; 6) prin hotărârea

Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011 a fost admisă contestația S.A. „Pescăruș-

Dănceni” fiind anulată amenda, însă nu au fost anulată hotărârea Inspectoratului Ecologic

de stat Ialoveni din 05 mai 2011, prin care lui Ermurachi Andrei i-a fost aplicată amenda,

astfel faptul dat împiedică desfășurarea procesului penal și prin urmare instanțele erau

obligate să înceteze procesul penal în baza art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală; 7) decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind

insuficient și superficial motivată, fiind astfel încălcat art.6 CEDO.

6.1. Recurs ordinar a mai fost declarat de către avocatul Trestianu Dorin în numele

inculpatului Ceresco Vitalie, care, invocând temeiurile prevăzute la art.727 alin.(1)

prct.6) și 8) Cod de procedură penală, au solicitat casarea deciziei instanței de apel cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

4

2015, recursurile au fost admise, casată total decizia contestată, prin extindere și în

privința lui Frunze Andrei, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

7.1. În motivarea deciziei instanță de recurs a reținut că instanța de apel nu s-a expus

asupra motivelor invocate în apelurile apărării - organul de urmărire penală urma să se

conducă de prevederile art.116 Cod penal și să califice fapta în baza normei speciale

respective, că conform actului de constatare nr.27 din 20 aprilie 2011 peștele ridicat de la

inculpați este în stare de putrefacție, nefiind dovedit că acesta a fost pescuit anume pe 19

aprilie 2011 ora 15.30, că nu au fost prezentate probe care ar confirma că peștele ridicat

de la inculpați aparține pârții vătămate S.A. „Pescăruș-Dănceni”.

Instanța de apel s-a pronunțat superficial, fără o argumentare cuvenită și asupra

alegațiilor apărării că colaboratorii poliției au aplicat presiune psihologică asupra

inculpatului Ermurachi Andrei, cu scopul de a-l determina să semneze procesul-verbal cu

privire la contravenție din 19 aprilie 2011, că prin decizia Colegiului civil al CSJ din 09

iunie 2010 a fost anulată adeverința de privatizare nr.13/02 din 12 octombrie 2001,

eliberată de Departamentul Privatizării, iar S.A. „Pescăruș-Dănceni” nu este parte

corespunzătoare în acest proces.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile de la pct.21.1 al Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica

judecării cauzelor penale in ordine de apel”, potrivit căror, în condițiile când inculpatul

înaintează versiuni de aplicare a constrângerii în timpul urmăririi penale, instanța de apel,

amânând examinarea, va întreprinde măsuri adecvate de verificare a acestor circumstanțe

prin intermediul procurorului”.

În același timp, în partea descriptivă a sentinței se invocă doar prejudiciul total de

7.606,5 lei, fără a fi specificat cuantumul de pește pe specii și costul unui kilogram,

nefiind clară formarea acestui prejudiciu, or, în această sumă este inclus atât prețul

comercial al peștelui ridicat de la inculpați, cât și costul fiecărui exemplar separat.

Instanța de apel a lăsat fără apreciere explicația lui G. Borta, că peștele ridicat de la

inculpați a fost cântărit și numărat în prezența ultimilor, a polițistului V. Marin și

inspectorului piscicol. Însă, din actul de constatare nr.27 din 20 aprilie 2011, rezultă că

acesta a fost întocmit în lipsa inculpaților, nefiind prezenți la efectuarea procedurii date.

Mai mult, din conținutul actului nominalizat nu rezultă că peștele depistat la

inculpați ar fi fost numărat, precum și nu sunt careva date despre fiecare specie în parte,

pe când în demersul reprezentantului părții vătămate, G. Borta este indicat că S.A.

„Pescăruș-Dănceni” i-a fost cauzată o daună materială în sumă de 7.606,5 lei, suma fiind

calculată reieșind din greutatea peștelui ridicat și din calculul pentru fiecare exemplar în

parte. Instanța de apel a indicat hotărârea Judecătoriei Ialoveni nr.xxxx din 28 iunie 2011,

ca probă care confirmă vinovăția inculpaților, fără a supune unei analize minuțioase

textul acestei hotărâri din care rezultă ca instanța a admis contestația S.A. „Pescăruș-

Dănceni” și a anulat amenda aplicată lui A. Ermurachi, însă nu a anulat și hotărârea

Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din 05 mai 2011.

5

Totodată, potrivit declarațiilor inculpaților, peștele depistat în automobilul lui A.

Ermurachi a fost procurat de pe traseu, ultimii invocând ca acest fapt poate fi confirmat

de martorii xxxx și xxxx, declarații pe care instanța de apel le-a respins fără a-și

argumenta concluzia în acest sens, indicând doar ca acestea urmează a fi apreciate critic,

or acești martori, ca și martorii acuzării, au depus declarații fiind avertizați de răspundere

penală în conformitate cu prevederile art.312-313 Cod penal.

O astfel de abordare a problemei de drept nu poate fi susținută, deoarece la unele

argumente invocate în apeluri nu s-a dat un răspuns argumentat, iar altele au fost ignorate

în totalitate, nefiind redate în textul deciziei. Instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, a susținut poziția instanței de fond în ce privește aprecierea

probelor, acceptând niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor

reprezentantului părții vătămate G. Borta, a martorilor xxxx, xxxx și xxxx, fără a le da o

apreciere prin prisma art.101 alin.(1) Cod de procedură penală.

Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, ignorarea

unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și

nemotivate.

Instanța de apel urma să analizeze, să aprecieze și să verifice fiecare probă în parte,

să dezvăluie fiecare concluzie de acceptare sau respingere a probei, fapt ce nu a avut loc,

fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei.

Instanța de apel nu a înlăturat contradicțiile dintre declarațiile date de reprezentantul

părții vătămate și concluziile din actul de constatare nr.27 din 20 aprilie 2011, nu a

clarificat care este valoarea reală a prejudiciului cauzat și cui a fost acesta cauzat, dacă

corespunde fapta constatată prin rechizitoriu și prin hotărârile instanțelor judecătorești cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților.

La fel, instanța de apel urma să se pronunțe asupra fiecărui argument din apelurile

declarate, în baza evaluării proprii și juste a probelor administrate în cursul urmăririi

penale, a celor readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate la

etapa cercetării judecătorești și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al

părților, să rețină corect starea de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a

faptelor comise de către aceștia.

apelurile au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Ceresco Vitalie, Ermurachi Andrei și

Frunze Andrei au fost achitați de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.27,

186 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele

infracțiunii.

8.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, instanța de fond doar a

enumerat probele administrate, însă nu a apreciat separat fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate

inculpaților în rechizitoriu, nu a constatat cine este partea vătămată și care este valoarea

bunurilor sustrase.

6

Potrivit Actului de constatare din 20 aprilie 2011, peștele ridicat de la inculpați era

în stare de putrefacție și nu poate fi reținut ca fiind probat că a fost pescuit anume la 19

aprilie 2011, ora 15.30.

În același timp, S.A. „Pescăruș-Dănceni” nu are statut de parte vătămată, nefiind

confirmat că la data săvârșirii faptei deținea în folosință iazul. Prin decizia din 09 iunie

2010, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a anulat

adeverința de privatizare nr.xxxx din 12 octombrie 2001, eliberată de Departamentul

Privatizării și privatizarea de către S.A. „Pescăruș-Dănceni” a digului, canalelor de

scurgere a apelor revărsate și întărirea pantei la heleșteul Suruceni și digului la heleșteul

Suruceni nr.2.

Astfel, S.A. ”Pescăruș-Dănceni” nu poate avea statut de parte vătămată.

Totodată, prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011, a fost admisă

contestația S.A. „Pescăruș-Dănceni” și anulată amenda stabilită prin hotărârea IE Ialoveni

din 05 mai 2011 în baza art.114 alin.(5) Cod contravențional, cu remiterea materialelor

acumulate și procesul-verbal din 19 aprilie 2011 către procuror, pentru a verifica dacă

încălcarea lui Ermurachi Andrei constituie elemente constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) Codul penal.

Anterior, la 05 mai 2011 prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a

Inspectoratului Ecologic de Stat Ermurachi Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art.114 alin.(5) Cod contravențional și supus amenzii, pe care

acesta a achitat-o, temei de adoptare a hotărârii din 05 mai 2011 fiind procesul-verbal cu

privire la contravenție din 19 aprilie 2011.

Anulând amenda stabilită prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a

Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 mai 2011 în baza art.114 alin.(5) Cod

contravențional, instanța de fond nu a anulat și hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a

Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 mai 2011 și procesul-verbal cu privire la

contravenție din 19 aprilie 2011 în privința lui Ermurachi Andrei.

Deci, instanța de apel a considerat, că inculpatul Ermurachi Andrei a fost pedepsit

dublu, prin ce i s-a încălcat dreptul de a nu fi urmărit, judecat și pedepsit de mai multe ori

pentru aceeași faptă, în corespundere cu prevederile art.22 Cod de procedură penală și

art.7 alin. (2) Cod penal.

Probele relevate în cuprinsul sentinței nu prezintă garanții de probare certă și

concludentă a vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate, motiv pentru care

se impune achitarea lor conform prevederilor art.389 alin. (1) Cod de procedură penală.

9.1. Procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Sîli Radu, care,

invocând temeiurile de drept prevăzute la pct.6) art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate și menținerea sentinței în

privința inculpaților Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, rejudecarea cauzei în privința

inculpatului Ceresco Vitalie și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal în

privința lui să fie încetat, în legătură cu decesul.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

7

- soluția instanței de apel contravine prevederilor art.419 Cod de procedură penală,

conform cărui rejudecarea cauzei de către instanțe de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță;

- instanța era obligată să argumenteze motivele admiterii sau respingerii probelor, atât

de învinuire, cât și cele de apărare. Toate probele se supun analizei, indiferent de faptul

că sunt cuprinse în dosarul penal sau prezentate de părți în ședință;

- vinovăția inculpaților a fost dovedită pe deplin prin probele administrate;

- instanța de apel incorect a apreciat probele acuzării, nu a evaluat multilateral și

obiectiv declarațiile reprezentantului părții vătămate G. Bortă, a martorilor xxxx, xxxx,

xxxx și xxxx, procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011, actul de

constatare nr.xxx din 20 aprilie 2011, plângerea părții vătămate S.A. „Pescăruș-Dănceni”,

hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011 și decizia Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 august 2011;

- decizia Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2010, prin care a fost anulată

adeverința de privatizare a digului iazului Suruceni și Suruceni 1, nu are relevanță,

aceasta atestând doar simplul fapt, că iazul Suruceni, pe parcursul anilor, a fost obiectul

unor litigii civile și nu determină dreptul de proprietate asupra iazului;

- conform normelor Codului civil, dreptul de proprietate se dobândește din momentul

înregistrării în registrul bunurilor imobile, iar conform extrasului din Registrul bunurilor

imobile, dreptul de proprietate aparține S.A. „Pescăruș- Dănceni”;

- faptul că pe parcursul anilor iazul Suruceni a fost obiectul unor litigii civile, nu

acordă drept inculpaților de a pescui ilegal peștele din iaz, care este proprietate privată a

S.A. „Pescăruș-Dănceni”;

- S.A. „Pescăruș-Dănceni”, fiind proprietar al iazului Suruceni, are dreptul

constituțional la respectarea bunurilor sale proprietate privată, iar acțiunile inculpaților

corect au fost încadrate în baza art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, dar nu în baza

art.114 alin.(5) Cod contravențional;

- a fost confirmat că prin acțiunile ilegale ale inculpaților, din proprietatea S.A.

„Pescăruș-Dănceni” a fost sustras pește, părții vătămate fiindu-i pricinuită o daună

considerabilă, în sumă de 7.606,5 lei;

- este nefondată poziția apărării privind dubla condamnare, deoarece prin hotărârea

Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011 a fost admisă contestația S.A. „Pescăruș-

Dănceni” și anulată hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din 05 mai 2011,

prin care Ermurachi Andrei a fost sancționat cu amendă în mărime de 100 unități

convenționale, cu remiterea materialelor către Procuratura Ialoveni pentru verificarea

faptului dacă în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art.186 alin.(2) Cod penal, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19

august 2011 a fost respins ca nefondat recursul lui Ermurachi Andrei declarat împotriva

hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 28 iunie 2011;

- instanța de apel nu a respectat indicațiile Curții Supreme de Justiție formulate în

decizia din 15 aprilie 2015 și s-a limitat la respingerea argumentelor acuzării fără a da

apreciere probelor prezentate, care dovedesc vinovăția inculpaților, concluzia fiind una

8

greșită, deși există o sentință de condamnare, în care instanța de fond, bazându-se pe

aceleași probe, a argumentat detailat vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate.

9.2. Reprezentantul părții vătămate SA „Pescăruș-Dănceni” V. Bortă, invocând

temeiurile de drept prevăzute la pct.6) art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate și menținerea sentinței în

privința inculpaților Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, rejudecarea cauzei în privința

inculpatului Ceresco Vitalie și pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal în

privința lui să fie încetat, în legătură cu decesul.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele argumente:

- S.A. „Pescăruș-Dănceni” a suportat un prejudiciu material în sumă de 2.946,5 lei,

calculat din cantitatea de pește sustras și un prejudiciu cauzat resurselor acvatice în sumă

de 4.660 lei, calculat pe fiecare exemplar de pește, în baza anexei nr.2 din Legea nr.149

din 08 iunie 2006 privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura;

- potrivit depozițiilor inculpatului Ermurachi Andrei din 19 aprilie 2011,

necunoscând că pescuitul în această perioadă este interzis, el a mers la iazul Suruceni la

pescuit cu undița electrică, unde a fost depistat de poliție;

- conform declarațiilor martorilor xxxx, xxxx și xxxx, inculpatul Ermurachi Andrei

era pe iaz, într-o barcă, având la el o undiță electrică. Acesta mergea cu undița prin apă,

iar altă persoană aduna peștele și îl punea în barcă, o altă persoană era lângă automobilul

de pe malul iazului;

- dat fiind că inculpații, la sustragerea peștelui au utilizat undița cu curent electric,

peștele a doua zi deja nu mai corespundea cerințelor sanitare veterinare pentru

comercializare. Totodată, această metodă de pescuit are efecte negative foarte grave

asupra florei și faunei;

- decizia Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2010, privind anularea adeverinței

de privatizare a digului iazului Suruceni și Suruceni 1, nu are relevanță, aceasta atestând

doar că iazul Suruceni, pe parcursul anilor, a fost obiectul unor litigii civile și nu

determină dreptul de proprietate al iazului;

- dreptul de proprietate, conform normelor Codului civil, se dobândește din

momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile, iar conform extrasului din Registrul

bunurilor imobile, dreptul de proprietate asupra iazului aparține S.A. „Pescăruș-

Dănceni”, începând din 1995;

- faptul că pe parcursul anilor iazul Suruceni a fost obiectul unor litigii civile, nu

acordă drepturi inculpaților de a pescui ilegal peștele din iaz, care este proprietate privată

a S.A. „Pescăruș-Dănceni”;

- dreptul S.A. „Pescăruș-Dănceni” de a gestiona iazul Suruceni se confirmă și prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iulie 2012, prin care a fost respinsă acțiunea

Primăriei s. Suruceni împotriva S.A. „Pescăruș-Dănceni”, S.R.L. „Victoraș”,

intervenienți accesorii Agenția „Apele Moldovei” și Agenția Relații Funciare și Cadastru

privind declararea nulității titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

titlurilor de stat de folosință separată a apelor și a contractului de vânzare-cumpărare din

9

12 iunie 2006 și hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 07 aprilie 2004,

menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 aprilie 2004, Consiliul Primăriei

s. Suruceni, r-nul 10 Ialoveni fiind obligat să restituie bazinul acvatic heleșteul Suruceni

2 în posesia S.A. „Pescăruș-Dănceni” cu înlăturarea obstacolelor;

- consiliul sătesc Suruceni, de mai multe ori a încercat să însușească ilegal terenul

fondului apelor proprietate publică a statului;

- prin decizia nr.xxxx din 19 martie 2001, privind trecerea în proprietatea publică a

unității teritorial administrative a unor bunuri aflate pe teritoriul comunei Suruceni,

consiliul a încercat să treacă în proprietate publică locală terenul subacvatic (terenul

fondului apelor) al iazului Suruceni și al iazului Suruceni 2, iar prin hotărârea

Judecătoriei Ialoveni din 19 iulie 2004, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 23 iunie 2005, a fost anulată decizia dată;

- inculpatul Ermurachi Andrei a recunoscut că a mers la pescuit cu permisiunea

primarului, cunoștea că iazul este păzit și că iazul a fost obiect al litigiilor în perioada

anilor 2004 – 2013;

- în același timp, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile eliberat de OCT

Ialoveni, titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat pe numele S.A.

„Pescăruș-Dănceni” de către Agenția Relații Funciare și Cadastru și titlul de folosire

separată a apei eliberat de Agenția Apele Moldovei, confirmă că S.A. „Pescăruș-

Dănceni” gestionează iazul Suruceni începând cu anul 1995;

- constatările instanței de apel sunt eronate și contrare situației reale, examinarea

cauzei având loc cu încălcarea principiului independenței și imparțialității instanței de

judecată;

- S.A. „Pescăruș-Dănceni”, fiind proprietar al iazului Suruceni, are dreptul

constituțional la respectarea bunurilor sale proprietate privată; - totodată, din conținutul

contestației depusă de S.A. „Pescăruș-Dănceni” și din conținutul hotărârii Judecătoriei

Ialoveni din 28 iunie 2011 rezultă că s-a anulat hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat

Ialoveni din 05 mai 2011 prin care a fost amendat Ermurachi Andrei în baza art.114

alin.(5) Cod contravențional.

au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 decembrie 2015 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

10.1. În motivarea deciziei instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu a apreciat

fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu. Nu a indicat în

hotărâre motivele pentru care a respins probele apărării și versiunile inculpaților; nu a

constatat fapta conform circumstanțelor invocate în rechizitoriu, în partea descriptivă a

sentinței fiind indicat doar prejudiciul total de 7.606,5 lei, fără a fi specificat cuantumul

de pește pe specii și costul unui kilogram, conform învinuirii formulate.

10

Faptul că sentința este neîntemeiată legal, a fost constatat și prin decizia Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 07 aprilie 2015, care, fiind irevocabilă, are

puterea unui lucru judecat (pct.6 din decizie).

Astfel, instanța de recurs a reținut că, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția.

A mai reținut instanța de recurs că, potrivit art.414 alin.(1), (5), (6), 417 alin.(1)

pct. 8), 419, 394 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, verifică declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal, se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind în drept să-

și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-

verbal. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă indicarea

învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată,

descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea

temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța

respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și

penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată,

cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, corect concluzionând că sentința este una neîntemeiată și

rejudecând cauza potrivit regulilor generale, nu a respectat prescripțiile de drept

nominalizate, deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct.7

din decizie):

a) nu a indicat învinuirea pe baza căreia cauza în privința învinuiților a fost trimisă

în judecată, descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și

enunțarea temeiurilor de drept pentru achitarea inculpaților, or, norma de drept invocată

de instanța de apel - art.389 alin.(1) Cod de procedură penală, nu prevede temeiuri pentru

adoptarea unei sentințe de achitare;

11

b) nu a apreciat fiecare probă separat din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele invocate

în rechizitoriu și cu expunerea motivelor pentru care instanța a respins probele aduse în

sprijinul acuzării;

c) conform procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d.20 vol. II), nu a verificat în

ședința de judecată nici o probă, prin citirea și consemnarea lor în respectivul proces-

verbal, dar și-a întemeiat concluziile pe asemenea probe, inclusiv pe declarațiile

inculpaților, martorilor xxxx, xxxx, xxxx, xxxx, xxxx și xxxx, probele scrise de la (f.d.6,

13, 17, 22, 23, 31, 37, 164-169 vol. I);

d) a pronunțat o hotărâre neîntemeiată în privința inculpatului V. Ceresco, procesul

penal în privința acestuia urmând a fi încetat necondiționat în legătură cu decesul.

Potrivit art.art.391 alin.(1) pct.2), 394 alin.(4) și 396 pct.2) Cod de procedură penală,

dacă a intervenit decesul inculpatului se adoptă o sentință de încetare a procesului penal.

Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină descrierea

și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal. Dispozitivul sentinței de

încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și

motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe

care se întemeiază soluția, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

admise apelurile, casată sentința, inclusiv în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură

penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează:

A fost încetat procesul penal de învinuire a lui Ceresco Vitalie în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal în legătură cu

decesul inculpatului.

A fost încetat procesul penal de învinuire a lui Ermurachi Andrei și Frunze Andrei în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal și liberați

de răspundere penală în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală

prevăzut de art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal.

A fost încetat procesul cu privire la acțiunea civilă înaintată de SRL „Pescăruș-

Dănceni” în partea înaintării pretențiilor către Ceresco Vitalie.

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de SRL „Pescăruș-Dănceni” către

Ermurachi Andrei și Frunze Andrei privind repararea prejudiciului material.

A fost încasat în mod solidar din contul lui Ermurachi Andrei și Frunze Andrei în

beneficiul SRL „Pescăruș-Dănceni” prejudiciul material în mărime de 7606, 5 lei și

cheltuieli de asistenta juridică în mărime de 3800 lei.

11.1. În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că, din conținutul sentinței

Judecătoriei Ialoveni din 30 decembrie 2013 rezultă că instanța de fond în partea

descriptivă a actului de dispoziție inițial nu a constatat fapta conform circumstanțelor

invocate în rechizitoriu, fiind indicat doar prejudiciul total de 7606,5 lei, fără a fi

12

specificat cuantumul de pește pe specii și costul unui kilogram, conform învinuirii

formulate.

Mai mult ca atât, prima instanță nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de

drept indicate în rechizitoriu. Nu a indicat în hotărâre motivele pentru care a respins

probele apărării și versiunile inculpaților.

Instanța de apel a reținut că, Judecătoria Ialoveni în sentința din data de 30

decembrie 2013, nu a constatat fapta comisă de inculpați, potrivit învinuirii aduse

acestora potrivit învinuirii formulate.

Totodată, instanța de apel a conchis, ținând cont de prevederile art.art.24, 27, 99-

101, 389, 394 Cod de procedură penală, de a înceta procesul penal de învinuire a lui

Ceresco Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d)

Cod penal, în legătură cu decesul acestuia.

Instanța de apel a stabilit fapta comisă de inculpații Ermurachi Andrei și Frunze

Andrei, și a pus la baza actului de dispoziție emis probele cercetate în prima instanță și

cadrul instanței de apel, cărora le-a dat o apreciere proprie, prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, considerând că din probele administrate la

materialele dosarului rezultă vinovăția inculpaților Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal -

,,tentativa de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de

două sau mai multe persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile ”.

Referitor la învinuirea adusă inculpaților, Ermurachi Andrei și Frunze Andrei în

baza art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, a indicat următoarele:

În acest sens, în ședința instanței de apel s-a stabilit că, la data de 19 aprilie 2011,

aproximativ la ora 15:30, Ermurachi Andrei, împreună cu Frunze Andrei și Ceresco

Vitalie, prin înțelegere prealabilă, având intenția sustragerii bunurilor altei persoane,

aflându-se pe teritoriul iazului situat în sat. Suruceni r-l Ialoveni, care aparține la S.A.

„Pescăruș-Dănceni”, au împărțit între ei rolurile, conform cărora Ermurachi Andrei

împreună cu Ceresco Vitalie cu ajutorul unei bărci de cauciuc de culoare verde au înotat

pe iaz, unde folosind o undiță electrică la care era unit un acumulator puternic electric, au

practicat pescuitul mai multor specii de pește.

Ulterior, ambii au ieșit din apă unde erau așteptați de Frunze Andrei, care tot acest

timp s-a aflat pe malul iazului asigurând paza celor doi și totodată având grijă de

automobilul ce-i aparține lui Ermurachi Andrei de model „Ford Scorpion”. Toți trei au

încărcat peștele prins, barca și undița electrică cu tot cu acumulator în automobil, după ce

au încercat să părăsească locul faptei. În acest timp, infractorii au fost depistați de către

inspectorul piscicol al S.A „Pescăruș-Dănceni”, Bivol Ion, la fața locului, care a anunțat

colaboratorii de poliție și ca rezultat făptuitorii au fost reținuți și escortați la Comisariatul

de Poliție Ialoveni.

Potrivit demersului reprezentantului întreprinderii piscicole S.A. „Pescăruș-

Dănceni” Bortă Ghenadie, din 25 octombrie 2011 cu nr.9, conform prevederilor Legii

13

nr.149-XVI „privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura” din 08 iunie 2006, au fost

efectuate calculele la speciile de pești pescuiți de către Ermurachi Andrei, Cerescu Vtalie

și Frunze Andrei și anume :

- Singer 18 ex. x 40 lei/ex = 720 lei. 15,35 kg x 28 lei/kg = 429,8 lei

- Carp 130ex. x 401ei /ex = 520 lei 19,5 kg x 70 lei/kg = 1365 lei

- Cosaș 4 ex. x 801ei /ex = 320 lei 1,8 kg x 65 lei/kg = 117 lei

- Biban 4 ex. x 201ei /ex = 80 lei 0,25 kg x 10 lei/kg = 2,5 lei

- Caras 151 ex. x 20 lei /ex = 3020 lei 39,7 kg x 26 lei/kg = 1032,2 lei.

În așa mod, S.A. „Pescăruș-Dănceni” i-a fost cauzată o pagubă materială

considerabilă în sumă totală de 7606,5 lei.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpaților Frunze Andrei și Ermurachi Andrei, în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, deși inculpații Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, nu

și-au recunoscut culpa, vinovăția lor, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 186

alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, se confirmă și prin următoarele probe pertinente,

concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, și anume:

- declarațiile reprezentantului părții vătămate, S.A. ,,Pescăruș-Dănceni” - Bortă

Ghenadie, date în cadrul examinării cauzei în prima instanță;

- declarațiile martorului xxxx, date în ședința instanței de apel;

- declarațiile martorului xxxx, date în prima instanță;

- declarațiile martorului xxxx, date în prima instanță;

- declarațiile martorului xxxx, date în prima instanță;

- declarațiile martorului xxxx, date în prima instanță;

- declarațiile martorului xxxx, date în prima instanță;

- declarațiile martorului xxxx, date în prima instanță.

La fel, instanța de apel a mai menționat că, vinovăția inculpaților, în rând cu

declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor audiați, și-a găsit confirmare

prin probele acumulate pe parcursul urmăririi penale și administrate în ședința de

judecată a instanței de apel și anume:

- procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011, conform căruia

Ermurache Andrei la data de 19 aprilie 2011 ora 12.00-16.00, la iazul din s. Suruceni a

pescuit cu utilizarea curentului electric (f.d.17 vol. I);

- act de constatare nr.27 din 20 aprilie 2011, prin care a fost efectuată evaluarea

produselor piscicole care au fost ridicate de către inspectorii piscicoli de la persoanele

fizice (braconieri) în următoarea cantitate: pește caras - 40,5 kg, pește fitofag - 13,3 5 kg,

pește carp alb - 19,5 kg, biban - 0,250 kg, carp de Amur -1,8 kg, iar în total 75, 4 kg

(f.d.37 vol. I);

- plângerea părții vătămate, S.A. ,,Pescăruș-Dănceni”, precum că la 19 aprilie 2011

ora 15.30, a fost prins în flagrant la furat pește dl Ermurache Andrei, ajutat de alte două

persoane, utilizând o barcă de cauciuc și o undiță electrică, asamblată cu acumulator,

cauzându-i o paguba materială estimată la suma de 7606,5 lei (f.d.13 vol. I);

14

- Hotărârea Judecătoriei Ialoveni nr.xxxx din 28 iunie 2011, menținută prin Decizia

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 19 august 2011, conform căreia a fost

admisă contestația S.A. ,,Pescăruș-Dănceni” și anulată amenda stabilită prin hotărârea IE

Ialoveni din 05 mai 2011 în baza art.114 alin.(5) Cod contravențional, cu remiterea

materialelor acumulate și procesul-verbal din 19 aprilie 2011 către procuror, pentru a

verifica dacă încălcarea lui Emurache Andrei constituie elemente constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) Cod penal (f.d.23 vol. I).

De asemenea în cadrul ședinței instanței de apel a fost cercetat în calitate de probă

din partea apărării nota informativă eliberată de șeful adjunct al Direcției raionale pentru

siguranța alimentelor Ialoveni A. Palade, prin care s-a indicat că „conform normelor

sanitare veterinare Legea 221 din 19 octombrie 2007, termenul de comercializare a

peștelui proaspăt constituie 24 ore, dar a peștelui viu constituie 72 ore. Peștele cu

simptomele expuse în actul de constatare nr.xxxx din 20 aprilie 2011, avea o durată de

păstrare mai mult de 72 ore.”

Totodată, instanța de apel a menționat că din declarațiile martorilor xxxx, xxxx,

xxxx și xxxx, care sunt martori oculari ai comiterii infracțiunii incriminate inculpaților

Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, rezultă că aceștia au văzut o barcă în care se aflau

două persoane (Ermurachi Andrei și Ceresco Vitalie) care pescuiau, iar pe mal îi aștepta

o altă persoană (Frunze Andrei). Au așteptat aproximativ o oră ca aceste persoane să iasă

la mal, au văzut cum ei au pus peștele în mașină. Din trei persoane l-au recunoscut doar

pe inculpatul Ermurachi Andrei. Aceste trei persoane s-au urcat în automobil și au

încercat să fugă, însă au fost stopați, a deschis portbagajul unde au fost depistate luntrea,

undița și peștele. După aceasta cu toții au mers la CPR Ialoveni unde au numărat peștele

și s-a întocmit actul.

Totodată, martorul Marin Valeriu, care este colaborator al CPR Ialoveni a explicat

că, la data de 19 aprilie 2011 fiind în serviciu la CPR Ialoveni, a fost anunțat telefonic că

în coada iazului s. Suruceni au fost observate niște persoane care prind pește.

Deplasându-se la fața locului, Bivol Ion a rămas la dambă, iar el cu Mereacre Alexandru

au mers în coada iazului și s-au pus cu mașina după niște copaci și așteptau. Între timp

Mereacre Alexandru a fost telefonat de Bivol Ion care i-a comunicat că persoanele s-au

urcat într-un automobil și s-au pornit spre dambă. S-au deplasat și ei în acel loc unde a

observat un automobil de model ,,Ford”, de culoare gri sau albastră și care l-au stopat. La

volanul automobilului se afla Ermurache Andrei, iar pe bancheta din față și din spate erau

câte o persoană. Au verificat unitatea de transport și în portbagaj a fost depistate 2 sau 3

genți în care se afla pește de diferite specii, o pereche de cizme de cauciuc, iar în salon

era o barcă din cauciuc, un acumulator de automobil și o undiță electrică. Cu toții au mers

la CPR Ialoveni, unde au cântărit și numărat peștele și s-au întocmit documentele

necesare, a fost informat proprietarul, întocmit procesul-verbal și acele trei persoane au

dat explicații. Totodată, din declarațiile martorului rezultă că inculpatul, Ermurachi

Andrei, a explicat că a prins pește în s. Suruceni cu acordul primarului din sat.

Astfel, în ședința de judecată din probele administrate și cercetate conform

principiilor procesului-penal, inclusiv principiul nemijlocirii, instanța de apel a conchis că

15

s-a probat luarea ilegală și gratuită din proprietatea SA „Pescăruș-Dănceni” a peștelui și

anume a 18 exemplare de pește de specie ,,Singer”, 13 exemplare de ,,Carp”, 4 exemplare

de ,,Cosaș”, 4 exemplare de ,,Biban” și 151 exemplare de ,,Caras”.

La acest capitol, instanța de apel a considerat nefondate alegațiile apelantului -

avocatului Gîlcă Ilie, precum și versiunea înaintată de inculpați, că peștele care a fost

depistat în automobilul inculpatului Ermurachi Andrei, a fost procurat de pe traseu.

Prin probele acumulate la cauza penală, inclusiv din declarațiile martorilor xxxx,

xxxx, xxxx și xxxx, care au văzut momentul de sustragere a peștelui din iazul ce aparține

S.A. ,,Pescăruș-Dănceni”, se infirmă versiunea despre cumpărarea peștelui.

Ca urmare, urmează a fi apreciate critic declarațiile martorului apărării, xxxx, care

a comunicat că i-a văzut pe inculpați cumpărând pește între satele Suruceni și Nimoreni,

deoarece acestea sunt combătute prin celelalte probe administrate în ședința instanței de

apel.

Totodată, vinovăția inculpaților, în comiterea faptei de tentativă de furt rezultă și

din declarațiile martorului, xxxx, care la data comiterii infracțiunii deținea funcția de

Primar în s. Suruceni, și care a comunicat că în perioada de paște a anului 2011, adică în

perioada comiterii infracțiunii, a fost telefonat de către inculpatul, Ermurache Andrei și

întrebat cui aparțin iazurile, la care ultimul i-a comunicat că este Decizia Curții Supreme

de Justiție prin care a fost anulată privatizarea de către S.A. ,,Pescăruș-Dănceni” și iazul a

trecut în proprietatea primăriei. Totodată, acesta a comunicat că, inculpatul, Ermurachi

Andrei a încercat să pescuiască pește de la iazul ce aparținea S.A. ,,Pescaruș-Dănceni”,

dar barca s-a răsturnat și nu a fost posibil.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut că din declarațiile martorilor, inclusiv a

colaboratorului de poliție Marin Valeriu, că în momentul când a fost prins în flagrant,

inculpatul Ermurachi Andrei nu a declarat ca peștele este cumpărat, încercând să se

eschiveze de la faptele comise prin referirea la Decizia Curții Supreme de Justiție din 09

iunie 2010 și a apelat la ajutorul Primarului s. Suruceni, precum că li s-a permis să

pescuiască pește din acest iaz. Tocmai din acest fapt, ca urmare a depistării comiterii

infracțiunii, toate persoanele prezente la fața locului s-au deplasat mai întâi la Primărie

apoi la Comisariatul de Poliție după care la Direcția Raională Sanitar Veterinară și pentru

siguranța Produselor de Origine Animală, fapt recunoscut de toate părțile în proces.

Totodată, instanța de apel a notat că, deși inculpații au fost observați de către

martorii xxxx, xxxx, xxxx și xxxx, în momentul săvârșirii sustragerii, inculpații erau

convinși că cele săvârșite de ei rămân neobservate. Acest fapt rezultă și din aspectul că

inculpații în prealabil și-au împărțit rolurile iar, inculpatul Frunze Andrei, a rămas la

malul iazului anume pentru a asigura modul ascuns de comitere a infracțiunii de furt.

La fel, instanța de apel a reținut că, în speță acțiunea a fost comisă în coautorat de

inculpații Ermurachi Andrei, Frunze Andrei și Ceresco Vitalie.

În ceea ce privește circumstanța agravantă indicată la lit. d) alin.(2) al art.186 Cod

penal, instanța de apel a reținut că în virtutea prevederilor art.126 alin.(2) Cod penal,

caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în

considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială

16

și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și

intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

A mai indicat instanța de apel că, luând în considerație venitul părții vătămate și

valoarea daunei cauzate, prin însușirea ilegală în speță se atestă cauzarea părții vătămate,

SA ,,Pescăruș-Dănceni”, a unui prejudiciu considerabil.

Totodată, instanța de apel a respins alegațiile, apelanților precum că SA ,,Pescăruș-

Dănceni” nu are statut de victimă, deoarece iazul ar aparține Primăriei s. Suruceni.

Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iulie 2012, a fost respinsă acțiunea

Primăriei s. Suruceni împotriva S.A. „Pescăruș-Dănceni”, SRL „Victoraș”, intervenienți

accesorii, Agenția „Apele Moldovei” și Agenția Relații Fundare și Cadastru, cu privire la

declararea nulității titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren, titlurilor de

folosință separată a apelor și a contractului de vânzare-cumpărare din 12 iunie 2006.

Prin Hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 07 aprilie 2004,

menținută prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 14 octombrie 2004 (f.d.180 vol. I),

Consiliul Primăriei s. Suruceni raionul Ialoveni, a fost obligat să restituie bazinul acvatic

heleșteu Suruceni 2 în posesia S.A. „Pescăruș-Dănceni” cu înlăturarea obstacolelor.

Decizia Colegiului Civil al Curții Supreme de Justiție din 09 iunie 2010 la care fac

trimitere inculpații atestă doar faptul că iazul din s. Suruceni pe parcursul anilor a fost

obiectul unor litigii civile, însă acest act de dispoziție nu determină dreptul de proprietate

a iazului s. Suruceni, or, peștele aflat în el, la acel moment era proprietatea S.A.

„Pescăruș-Dănceni”.

Dreptul de proprietate, conform normelor Codului civil, se dobândește din

momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile, iar conform extrasului din registrul

bunurilor imobile anexat la materialele cauzei (f.d.32 vol. I), se confirmă că dreptul de

proprietate al iazului Suruceni aparține S.A. ,,Pescăruș-Dănceni”.

Faptul, că pe parcursul anilor iazul Suruceni a fost obiectul unor litigii civile, nu a

oferit dreptul inculpaților Frunze Andrei și Ermurachi Andrei, de a sustrage peștele din

iazul ce aparține cu drept de proprietate privată S.A. „Pescăruș-Dănceni”.

Totodată, la acest capitol, instanța de apel a respins și alegațiile apelantului,

avocatului Arhiliuc Ion, precum că acțiunile inculpaților urmau a fi calificate în baza

art.234 Cod penal ,,îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale

apelor”.

În acest sens instanța de apel a indicat, că componența de infracțiune prevăzute la

art.234 Cod penal este incidentă doar în cazul în care pescuitul are loc într-un obiect

acvatic piscicol ce aparține statului sau unităților administrative locale.

Dat fiind faptul că obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie peștii sau alte

organisme acvatice care alcătuiesc fondul piscicol.

Ca urmare, luând în considerație cele expuse, în speță s-a constatat că în momentul

comiterii infracțiunii iazul aparținea părții vătămate, S.A. ,,Pescăruș-Dănceni” și organul

de urmărire penală în mod corect a încadrat fapta inculpaților în baza art.art.27, 186

17

alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, ca infracțiune contra patrimoniului și nu infracțiune

ecologică.

La fel, este lipsită de suport juridic și argumentele apelanților, avocaților Gîlcă Ilie

și Arhiliuc Ion, precum că în speță s-a încălcat - dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau

pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă, față de inculpatul Ermurachi Andrei.

Astfel, instanța de apel a notat că, la data de 19 aprilie 2011 în privința lui

Ermurachi Andrei s-a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție în baza art.114

alin.(5) Cod Contravențional pentru faptul că la data de 19 aprilie 2011 ora 12.00-16.00,

la iazul din s. Suruceni a pescuit cu utilizarea curentului electric (f.d.17 vol. I).

Prin hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat din data de 05 mai 2011, Ermurachi

Andrei a fost sancționat în baza art.114 alin.(5) Cod contravențional cu amendă în

mărime de 100 u.c. (f.d.21 vol. I), pe care a achitat-o în aceeași zi (f.d.22 vol. I), ceea ce

confirmă odată în plus, recunoașterea de către inculpat a faptului că a sustras pește din

iazul ce aparține SA ,,Pescăruș-Dănceni”.

Totodată, instanța de apel a reținut că în baza hotărârii Judecătoriei Ialoveni nr.xxxx

din 28 iunie 2011, menținută prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din

19 august 2011, a fost admisă contestația SA ,,Pescăruș-Dănceni” și anulată amenda

stabilită prin hotărârea IE Ialoveni din 05 mai 2011 în baza art.114 alin.(5) Cod

contravențional, cu remiterea materialelor acumulate și procesul-verbal din 19 aprilie

2011 către procuror, pentru a verifica dacă încălcarea comisă de Emurachi Andrei

constituie elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) Cod penal

(f.d.23, 25 vol. I).

Ca urmare nu este acceptabilă afirmația că s-ar fi încălcat principiul non bis in idem

față de inculpatul Ermurachi Andrei.

Instanța de apel a accentuat că în privința inculpatului Ermurachi Andrei nu există o

hotărâre definitivă de condamnare pentru aceeași faptă, dat fiind faptul că hotărârea

Inspectoratului Ecologic a fost anulată.

Mai mult, deși în hotărârea Judecătoriei Ialoveni s-a indicat că se anulează amenda

stabilită lui Ermurachi Andrei, în decizia Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău, care

poartă caracter definitiv și care nu a fost contestată de părți prin intermediul căilor

extraordinare de atac, s-a specificat că prin hotărârea din data de 28 iunie 2011 s-a anulat

anume hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din 05 mai 2011 care și

produce efecte asupra lui Ermurachi Andrei. Astfel este nefondat și argumentul

apelanților precum că odată ce în hotărâre nu s-a indicat anularea procesului-verbal cu

privire la contravenție și a hotărârii agentului constatator, rezultă că acestea au rămas

valabile.

De asemenea instanța de apel a respins în calitate de probă nota informativă

eliberată de șeful adjunct al Direcției raionale pentru siguranța alimentelor Ialoveni A.

Palade, prin care s-a indicat că peștele cu simptomele expuse în Actul de Constatare

nr.xxxx din 20 aprilie 2011, avea o durată de păstrare mai mult de 72 ore, or, după cum

rezultă din înscrisul respectiv, comisia nu a văzut peștele, stabilind concluzia în baza unui

act.

18

În plus, în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit că după constatarea infracțiunii,

peștele care constituie obiectul prezentei infracțiuni a fost purtat timp de mai bine de o

jumătate de zi în portbagajul automobilului la Primăria s. Suruceni, apoi la Comisariatul

de Poliție Ialoveni, apoi la Direcția Raională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța

Produselor de Origine Animală, în condiții nespecifice pentru păstrarea peștelui și la o

temperatura mai înaltă decât în aer. Mai mult decât atât, instanța de apel a reținut că

peștele sustras a 20 fost prins cu o undiță electrică, care duce la distrugerea faunei și

respectiv la alterarea acestuia.

Faptul păstrării peștelui până la examinarea acestuia de către specialiștii, Direcția

Raională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Produselor de Origine Animală în

condiții contrare normelor sanitar veterinare a fost indicat și în Actul de Constatare nr.27

din data de 20 aprilie 2011.

Mai mult, din declarațiile martorului Sinița Ana, angajată în cadrul Direcției

raionale pentru siguranța alimentelor Ialoveni, rezultă că peștele poate ajunge în starea

indicată în actul de constatare dacă este păstrat în condiții insalubre și la temperaturi

înalte, circumstanțe prezente în speță.

Ca urmare, instanța de apel a respins argumentele avocatului Arhiliuc Ion, care a

afirmat că în cauza penală dată nu s-a probat că peștele depistat în automobilul

inculpatului Ermurachi Andrei, este peștele sustras din iazul S.A. „Pescăruș Dănceni”.

Or, faptul comiterii infracțiunii rezultă din totalitatea mijloacelor de probă prezente la

dosar, fapta fiind constatată imediat comiterii acesteia.

Totodată, instanța de apel a respins și alegațiile apelantului, avocatului Arhiliuc Ion,

precum că învinuirea adusă inculpaților nu este una precisă și a motivat că faptele

incriminate inculpaților Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, prin rechizitoriu, corespund

rigorilor legale, învinuirea fiind clară, precisă și corespunzătoare cerințelor art.296 Cod

de procedură penală.

În același context, în ședința instanței de apel s-a stabilit că diferența unor specii din

rechizitoriu și actul de constatare din data de 20 aprilie 2011 se datorează faptului

existenței mai multor denumiri a acestora atât uzuale, cât și științifice. Astfel încât prin

denumirea de pește ,,Singer” s-a avut în vederea specia de ,,Fitofag” iar prin denumirea

de ,,Cosaș” s-a avut în vedere specia de pește ,,Amur”.

Totodată, în cadrul examinării cauzei penale în instanța de apel, s-a stabilit că ca

urmare a comiterii infracțiunii peștele a fost numărat și cântărit fapt confirmat de

reprezentantul părții vătămate și colaboratorul de poliție a CPR Ialoveni, Marin Valeriu.

Referitor la prejudiciul cauzat părții vătămate S.A. ,,Pescăruș-Dănceni”, instanța de

apel a reținut că acesta a fost determinat în acord cu prevederile anexei nr.2 al Legii

fondul piscicol, pescuitul și piscicultura nr.149-XVI din 08 iunie 2006, cât și în baza

prețului mediu pe piață a peștelui la data comiterii infracțiunii.

La fel, instanța de apel a respins alegațiile, avocaților Gîlcă Ilie și Arhiliuc Ion,

precum că, instanța de fond n-a dat apreciere declarațiilor inculpatului Ermurachi Andrei,

cu privire la presiune psihologică a poliției asupra lui ca să semneze procesul-verbal cu

privire la contravenție și să achite amenda, în cauza contravențională.

19

Aceste afirmații poartă un caracter pur declarativ, nefiind invocate pe parcursul

procesului penal. Mai mult, după cum rezultă din materialele dosarului penal, nici

inculpatul Ermurachi Andrei și nici avocații acestuia nu au depus careva plângeri asupra

acțiunilor colaboratorului de poliție.

Astfel, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpaților Frunze Andrei și

Ermurachi Andrei, în comiterea infracțiunii prevăzute la art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d)

Cod penal a fost stabilită fără echivoc.

Totodată inculpații Frunze Andrei și Ermurachi Andrei, urmează a fi liberați de

răspundere penală pe motivul expirării termenului de prescripție.

Instanța de apel a reținut că inculpații Frunze Andrei și Ermurachi Andrei, au comis

faptele imputate la data de 19 aprilie 2011. Astfel, luând în calcul prevederile art.60 alin.

(1) lit. b) Cod penal, s-a constatat că, a expirat termenul pentru tragere la răspundere

penală la data de 19 aprilie 2016.

De asemenea instanța de apel a reținut că, partea vătămată S.A. ,,Pescăruș-Dănceni”,

a înaintat acțiune civilă, la faza judecării cauzei către inculpații, Ermurachi Andrei,

Ceresco Vitalie și Frunze Andrei, în care au solicitat încasarea din contul acestora în mod

solidar a prejudiciului material suportat ca urmare a comiterii infracțiunii în mărime de

7606, 50 lei cât și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3800 lei, pretenții pe care

instanța de apel le-a considerat întemeiate și care au fost admise.

12.1. Avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Frunze Andrei, care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei hotărâri de achitare a inculpatului.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct.6) și pct.8) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, avocatul a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel doar a trecut în revistă probele administrate pe caz, însă nu a

apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării, nu a

constatat în fapt cine este partea vătămată și care este valoarea bunurilor sustrase;

- aceste circumstanțe, fiind de natura elementului constitutiv al infracțiunii prevăzute

la art.186 alin.(2) Cod penal, dar nefiind statuate, a generat condamnarea inculpaților pe

presupuneri, adică neîntemeiat, odată ce probele administrate la dosar nu demonstrează

valoarea reală prejudiciului cauzat în tentativa de sustragere a peștelui, cât și nu a fost

determinată partea vătămată, circumstanțe, fiind de natura elementului constitutiv al

infracțiunii prevăzute la art.186 alin.(2) Cod penal;

- în decizie se invocă prejudiciul total de 7606 lei și 50 bani, fără a fi specificat

cuantumul de pește pe specii și costul unui kg. Mai mult, nu este clar formarea acestui

prejudiciu, or în această sumă este inclus atât prețul comercial al cantității peștelui ridicat

de la inculpați, cât și costul fiecărui exemplar separat;

- potrivit explicației lui Bortă Ghenadie, peștele a fost cântărit și numărat în prezența

inculpaților, polițistului V. Marin și a inspectorului piscicol (f.d.31 vol. I), fapt confirmat

repetat în instanța de apel însă, din actul de constatare nr.27 din 20 aprilie 2011 rezultă că

acesta a fost întocmit în lipsa inculpaților, ultimii nefiind prezenți la efectuarea procedurii

20

date. Actul de constatare fiind întocmit doar în prezenta inspectorilor piscicoli Mereacre

Alexandru, Gh. Postica și Gh. Grosu (f.d.37 vol. I);

- din conținutul actului de constatare nu rezultă că peștele depistat la inculpați ar fi

fost numărat și nu sunt careva date despre fiecare specie în parte, fiind indicate doar

kilogramele de fiecare specie, pe când în demersul reprezentantului părții vătămate Gh.

Bortă se afirmă că SA „Pescăruș-Dănceni” i-a fost cauzată o daună materială în sumă de

7606,5 lei, fiind calculată suma prejudiciului reieșind atât din greutatea peștelui ridicat,

cât și din calculul pentru fiecare exemplar în parte (f.d.6 vol. I). În cadrul ședinței

instanței de apel Bortă Ghenadie a indicat că prejudiciul material în urma sustragerii este

de 2946,5 lei, preț raportat în kilograme, iar suma de 4660 lei reprezintă dauna ce ține de

resursele acvatice;

- conform actului de constatare nr.27 din 20 aprilie 2011, s-a constatat: „rigiditatea

musculară dispărută, ochii înfundați în orbite, cu corneea mată, bronhiile de culoare

murdară, acoperite cu mucus abundent, cu miros de putrefacție. Pielea și solzii acoperite

de mucus urât mirositor, solzii întunecați și se desprind cu ușurință. Musculatura moale,

desprinsă de oase de culoare cenușie, murdară. Vîscurile hidrolizate cu miros alterat, cu

lichid tulbure, murdar, urât mirositor. Respectiv, potrivit actului de constatare s-a stabilit

că peștele ridicat de la inculpați este în stare de putrefacție și nu poate fi reținut ca fiind

probat că peștele depistat la ultimii a fost pescuit anume la data de 19 aprilie 2011;

- nevinovăția inculpatului Frunze Andrei se mai dovedește și prin Nota informativă

a Direcției raionale pentru Siguranța Alimentelor Ialoveni din 28 noiembrie 2016 prin

care s-a concluzionat că, conform normelor sanitare veterinare Legea 221 din 19

octombrie 2007, termenul de comercializare a peștelui proaspăt constituie 24 ore, dar

peștelui viu constituie 72 ore. Peștele cu simptomele expuse în Actul de Constatare

nr.xxxx din 20 aprilie 2011, avea o durată de păstrare mai mult de 72 ore. Această probă

confirmă categoric că dacă peștele era prins din iaz la data de 19 aprilie 2011 aproximativ

la orele 15:30, după cum este arătat în rechizitoriu, atunci termenul de comercializare ca

pește viu constituia 72 ore, adică 3 zile. Deci, în decurs de trei zile peștele viu prins din

iaz nu poate să ajungă la stadiul de putrefacție. Astfel, acest pește nu era prins viu din iaz,

dar procurat de pe traseu, astfel că martorii apărării au făcut declarații veridice

concludente și pertinente, care resping declarațiile false a martorilor acuzării;

- SA „Pescăruș-Dănceni” nu are statut de parte vătămată în cauza dată, or, nu a fost

demonstrat prin probe concludente și pertinente că la data săvârșirii faptei 19 aprilie

2011, SA „Pescăruș-Dănceni” deținea în folosință iazul;

- prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de Stat din

05 mai 2011 Ermurachi Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art.114 alin.(5) Cod contravențional și supus amenzii - 100 u.c, amendă pe

care Ermurachi Andrei a achitat-o (f.d.22 vol. I). Ca temei de adoptare a hotărârii a fost

procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011. Anulând amenda stabilită

prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 mai

2011 în baza art.114 alin.(5) Cod contravențional, instanța de fond nu a anulat însăși

hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 mai

21

2011 și procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011 în privința lui

Ermurachi Andrei.

12.2. Avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului Ermurachi Andrei, în recursul

ordinar a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a sentinței, cu emiterea unei noi

hotărâri de achitare a inculpatului.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct.pct.6), 8) și 16) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de partea

apărării, a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și, pe cale de

consecință a menținut greșit sentința de condamnare a inculpatului, și anume asupra

motivului „de către colaboratorii poliției asupra lui Ermurachi Andrei a fost aplicată

presiunea psihologică cu scopul de a-l determina pe acesta de a semna procesul - verbal

cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011; potrivit sentinței de condamnare a celor trei

inculpați, prima instanță contrar normelor imperative a art.96 Cod de procedură penală

(circumstanțele care urmează să fie dovedite în procesul penal), n-a dovedit caracterul și

mărimea daunei cauzate prin infracțiune;

- rechizitoriul nu conține date precise cu privirea la constatarea - „caracterul și

mărimea daunei cauzate prin infracțiune” - alin.(1) pct.4) art.96 Cod de procedură penală,

astfel că această gravă eroare de drept nu mai poate fi corectată nici de către instanța de

apel, în cazul în care procurorul n-a modificat învinuirea formulată celor trei inculpați la

judecarea cauzei în prima instanță;

- instanța de apel, a ”reparat grava eroare de drept” menționată nu numai de avocat,

dar și de instanța de recurs, prin depășirea limitelor învinuirii și agravării situației

inculpaților, respectiv prin încălcarea dreptului la apărare, astfel că toate lipsurile din

formularea învinuirii incriminate celor trei inculpați, a reparat-o în defavoarea acestora,

adică a completat acuzațiile imprecise incriminate inculpaților;

- instanța de apel a completat vădit ilegal lipsurile din rechizitoriu în susținerea părții

acuzării, cu frazele: „prin denumirea de pește ,,Singer” s-a avut în vederea specia de

„Fitofag” iar prin denumirea de „Cosaș” s-a avut în vedere specia de pește „Amur”.... ”; „

... s-a probat luarea ilegală și gratuită din proprietatea SA „Pescăruș-Dănceni” a peștelui

și anume a 18 exemplare de pește de specie „Singer”, 13 exemplare de „Carp”, 4

exemplare de „Cosaș”, 4 exemplare de „Biban” și 151 exemplare de „Caras”;

- prejudiciul a fost determinat în acord cu prevederile Anexei nr.2 al Legii fondul

piscicol, pescuitul și piscicultura nr.149-XVI din 08 iunie 2006, cât și în baza prețului

mediu pe piață a peștelui la data comiterii infracțiunii;

- procedura în cauza dată nu a fost echitabilă, fiind astfel încălcat art.6 al Convenției

Europene, prin nerespectarea dreptului la un proces echitabil, încălcarea principiilor

prezumției nevinovăției, contradictorialității, egalității armelor și motivarea insuficientă a

deciziei de condamnare;

- instanța de apel, în sensul art.6 pct.111) Cod de procedură penală, a comis o eroare

gravă de fapt, prin stabilirea eronată a faptelor, în existenta sau inexistența lor, prin

22

neluarea în considerare a probelor care le confirmă sau prin denaturarea conținutului

acestora;

- actul de constatare nr.xxxx din 20 aprilie 2011 de evaluare a produselor piscicole,

confirmă categoric că dacă peștele era prins din iaz la data de 19 aprilie 2011 aproximativ

la ora 15.30, conform rechizitoriului, atunci termenul de comercializare ca pește viu

constituia 72 ore, adică 3 zile. În decurs de trei zile peștele viu prins din iaz nu poate să

ajungă la stadiul de putrefacție;

- instanța de apel a trecut cu vederea și a lăsat fără careva apreciere explicația lui

Bortă Ghenadie din 28 octombrie 2010, că peștele a fost cântărit și numărat în prezența

inculpaților, polițistului V. Marin și a inspectorului piscicol (f.d.31 vol. I), însă, din actul

de constatare nr.xxxx din 20 aprilie 2011 (f.d.37 vol. I) rezultă că acesta a fost întocmit în

lipsa inculpaților, ultimii nefiind prezenți la efectuarea procedurii date;

- din conținutul actului nominalizat nu rezultă că peștele depistat la inculpați ar fi fost

numărat, precum și nu sunt careva date despre fiecare specie în parte, pe când în

demersul reprezentantului părții vătămate Gh. Bortă (f.d.6 vol. I) se afirmă că SA

„Pescăruș-Dănceni” i-a fost cauzată o daună materială în sumă de 7606,5 lei, fiind

calculată suma prejudiciului reieșind atât din greutatea peștelui ridicat cât și din calculul

pentru fiecare exemplar în parte;

- dacă procurorul a considerat că fapta contravențională prevăzută de art.114 alin.(5)

Cod contravențional (pentru care inculpatul a fost sancționat), Pescuitul cu utilizarea

curentului electric, a explozivilor, a substanțelor otrăvitoare, narcotice sau reactive de

orice fel, este una penală, atunci urma să se conducă de prevederile art.116 Cod penal -

calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre normele generale și cele speciale,

astfel să califice fapta în norma specială art.234 Cod penal - îndeletnicirea ilegală cu

pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanțelor explozive și

otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei.

Ghenadie, prin referințele depuse, au solicitat declararea inadmisibilității recursurilor pe

motiv că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurenți și că decizia contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția privind încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpaților și încetarea procesului

penal.

au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2016 privindu-i pe Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

14.1. În motivarea deciziei instanța de recurs a menționat că deși cauza a fost trimisă la

rejudecare cu indicații concrete privind modalitatea de soluționare a cauzei, instanța de

apel, contrar acestor indicații, a pronunțat din nou o decizie neîntemeiată, deoarece a

omis să înfăptuiască verificarea cauzei sub toate aspectele indicate de către instanța de

recurs, pe care urma să le corecteze prin rejudecarea acesteia.

23

Astfel, instanța de recurs a reținut că partea motivantă a deciziei Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2016 nu cuprinde motivarea concluziilor instanței de apel,

formate în rezultatul verificării sentinței atacate, în raport cu motivele invocate de

apelanți și probele din dosar, reieșind din indicațiile formulate de către instanța de recurs.

Or, după cum s-a specificat expres anterior în decizia Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 07 aprilie 2015, în partea descriptivă a sentinței se invocă doar

prejudiciul total de 7606 lei și 50 bani, fără a fi specificat cuantumul de pește pe specii și

costul unui kg. Mai mult, nu este clar formarea acestui prejudiciu, or, în această sumă

este inclus atât prețul comercial al cantității peștelui ridicat de la inculpați, cât și costul

fiecărui exemplar separat. La fel, instanța de apel a trecut cu vederea și a lăsat fără careva

apreciere explicația cet. Bortă Ghenadie din 28 octombrie 2010, că peștele ridicat de la

inculpați a fost cântărit și numărat în prezența ultimilor, polițistului V. Marin și a

inspectorului piscicol, însă din actul de constatare nr.27 din 20 aprilie 2011, rezultă că

acesta a fost întocmit în lipsa inculpaților, ultimii nefiind prezenți la efectuarea procedurii

date. Mai mult ca atât, din conținutul actului nominalizat nu rezultă că peștele depistat la

inculpați ar fi fost numărat, precum și nu sunt careva date despre fiecare specie în parte,

pe când în demersul reprezentantului părții vătămate Gh. Bortă, se afirmă că SA

„Pescăruș-Dănceni” i-a fost cauzată o daună materială în sumă de 7606, 5 lei, fiind

calculată suma prejudiciului reieșind atât din greutatea peștelui ridicat, cât și din calculul

pentru fiecare exemplar în parte.

A mai reținut, instanța de recurs că instanța de apel, în texul deciziei atacate a

constatat săvârșirea infracțiunii incriminate inculpaților așa cum aceasta este indicată în

rechizitoriu, fără a respecta indicațiile instanței de recurs, care a menționat că în speță în

învinuirea înaintată inculpaților valoarea prejudiciului este indicată contradictoriu. Astfel,

eroarea de drept sesizată de instanța de recurs nu a fost exclusă de către instanța de apel

la rejudecarea cauzei, dar a fost repetată de către aceasta, iar valoarea prejudiciului

pretins cauzat prin infracțiune așa și n-a fost clar constatat.

De asemenea, instanța de recurs ordinar anterior, în indicațiile sale a menționat că,

instanța de apel în decizia adoptată a menționat hotărârea Judecătoriei Ialoveni nr.xxxx

din 28 iunie 2011, ca probă care confirmă vinovăția inculpaților, fără a supune unei

analize minuțioase textul acestei hotărâri din care rezultă că instanța a admis contestația

SA „Pescăruș-Dănceni” și a anulat numai amenda aplicată lui A. Ermurachi, dar nu și

hotărârea Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din 05 mai 2011.

Totodată, rejudecând cauza instanța de apel a ignorat indicațiile instanței de recurs

la rejudecarea acestei cauze, încălcând prevederile art.436 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel, în mod repetat, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, acceptând niște concluzii de ordin general, privitor la vinovăția lui Ermurachi

Andrei și Frunze Andrei de cele incriminate prin rechizitoriu.

fost admise apelurile declarate, din alte motive inclusiv din oficiu, casată parțial sentința

și pronunță o nouă hotărâre, prin care, a fost încetat procesul penal în privința lui

24

Ermurachi Andrei și Frunze Andrei în baza art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal

din motivul intervenirii termenului de prescripție, prevăzut la art.60 Cod penal.

În rest dispozițiile hotărârii atacate au fost menținute.

15.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel a constatat că la 19 aprilie

2011, aproximativ orele 15.30, inculpații Ermurachi Andrei, Frunze Andrei și Ceresco

Vitalie, prin înțelegere prealabilă, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane, aflându-se pe teritoriul iazului din s. Suruceni, r-nul Ialoveni, care aparține S.A.

”Pescăruș-Dănceni”, împărțind rolurile între ei, cu ajutorul unei bărci de cauciuc au înotat

pe iaz, unde folosind o undiță electrică la care era unit un acumulator electric, au practicat

pescuitul mai multor specii de pești. Ulterior, au încărcat peștele prins, barca și

acumulatorul în automobilul de model ”Ford Scorpion”, care aparține lui Ermurachi

Andrei, încercând să părăsească locul infracțiunii, însă au fost depistați de inspectorul

piscicol al S.A. ”Pescăruș-Dănceni”, care a anunțat organele de drept, în rezultat

inculpații fiind reținuți. Potrivit demersului reprezentantului S.A. ”Pescăruș-Dănceni”

Bortă Ghenadie, din 25 octombrie 2011 cu nr. 9, conform prevederilor Legii nr. 149-XVI

privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura din 08 iunie 2006, au fost efectuate

calculele la speciile de pești pescuiți de către inculpați, astfel fiind pricinuită părții

vătămate o daună materială considerabilă, în sumă de 7606,5 lei.

În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că deși inculpații

Ermurachi Andrei, Frunze Andrei și Ceresco Vitalie nu au recunoscut vina în comiterea

infracțiunii imputate, totuși vinovăția acestora se demonstrează pe deplin prin declarațiile

reprezentantului părții vătămate S.A. ”Pescăruș-Dănceni” Gh. Bortă și a martorilor,

precum și prin înscrisurile cercetate în ședința instanței de apel.

Instanța de apel a considerat că probele administrate pe cauză, cercetate în ședința

primei instanțe, precum și în ședința instanței de apel, corespund cerințelor stipulate de

art.101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile pentru a

putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și

demonstrând pe deplin vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că, lacul de unde inculpații Ermurachi

Andrei cu Frunze Andrei și complicele lor Vitalie Ceresco, la 19 aprilie 2011, au sustras

mai multe specii de pește, în valoare totală de 7606,5 lei, era în litigiu, demonstrat este și

faptul că, peștele din mediu acvatic aparținea la momentul comiterii infracțiunii SC

”Pescăruș-Dănceni” SA, și nicidecum inculpaților.

În același timp, instanța de apel, a reținut că în baza Hotărârii Judecătoriei Ialoveni,

nr.xxxx din 28 iunie 2011, menținută prin Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 august 2011, a fost admisă contestația SA ”Pescăruș-Dănceni” și anulată

amenda stabilită prin hotărârea IE Ialoveni din 05 mai 2011 în baza art.114 alin.(5) CC,

cu remiterea materialelor acumulate și procesul verbal din 19 aprilie 2011 către procuror,

pentru a verifica dacă încălcarea lui Ermurachi Andrei constituie elemente constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) Cod penal (f.d.23 25vol. I).

25

Astfel, în privința inculpatului Ermurachi Andrei, nu există o hotărâre definitivă de

condamnare pentru aceeași faptă, dat fiind faptul că, hotărârea Inspectoratului Ecologic a

fost anulată.

Totodată, instanța de apel a menționat că nu poate fi admisă și reținută în calitate de

probă Nota informativă eliberată de șeful adjunct al Direcției raionale pentru siguranța

alimentelor Ialoveni, A. Palade, prin care s-a indicat că, peștele cu simptomele expuse în

Actul de Constatare nr.27 din 20 aprilie 2011, avea o durată de păstrare mai mult de 72

ore. După cum rezultă din înscrisul respectiv, comisia nu a văzut peștele stabilind

concluzia în baza unui act.

La fel, instanța de apel a constatat că după constatarea infracțiunii peștele care

constituie obiectul prezentei infracțiuni, a fost purtat timp de mai bine de o jumătate de zi

în portbagajul automobilului la Primăria s. Suruceni, apoi la Comisariatul de Poliție

Ialoveni, apoi la Direcția Raională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Produselor de

Origine Animală, în condiții nespecifice pentru păstrarea peștelui și la o temperatura mai

înaltă decât în aer.

Mai mult decât atât, instanța de apel a reținut că, peștele sustras a fost prins cu o

undiță electrică, care duce la distrugerea faunei și respectiv la alterarea acestuia.

Martorul Sinița Ana, angajată în cadrul Direcției raionale pentru siguranța

alimentelor Ialoveni, a indicat că peștele poate ajunge în starea indicată în actul de

constatare dacă este păstrat în condiții insalubre și la temperaturi înalte, circumstanțe

prezente în speță.

De asemenea, instanța de apel a considerat nefondat și argumentul apelantului

avocatului Ion Gâlcă precum că, instanța de fond n-a dat apreciere declarațiilor

inculpatului Ermurachi Andrei cu privire la presiune psihologică a poliției asupra lui ca

să semneze protocolul și să achite amenda, în cauza contravențională, or procurorul

obligat din oficiu de asemenea a verificat aceste declarații a inculpatului, și consideră că,

ele sunt pur declarative, Ermurachi Andrei n-a înaintat în privința agentului constatator

nici o plângere cu privire la presiune psihologică din partea ultimului.

Concomitent, instanța de apel a considerat lipsit de temei și argumentul părții

apărării cu referire la formularea rechizitoriului în privința inculpaților, or calculele

efectuate prin care a fost estimat prejudiciul material, fiind unul eronat și total greșit, or

reprezentantul părții vătămate a explicat modul de estimare a prejudiciului cauzat,

menționând tot odată că, unele specii de pește au mai multe denumiri, oricum calculul a

fost efectuat în strictă corespundere cu actele normative incidente la caz.

Instanța de apel a constatat că materialul probator dovedește indubitabil faptul că,

inculpații Ermurachi Andrei și Frunze Andrei au comis infracțiunea incriminată, și că

acțiunile lor au fost corect calificate și se încadrează în baza art.art.27, 186 alin.(2) lit. b)

și d) Cod penal.

În același timp, instanța de apel, a reținut că este oportun de a libera de răspunderea

penală cu încetarea procesului penal în privința lui Ermurachi Andrei și Frunze Andrei pe

art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului se

26

prescripție, cu menținerea sentinței în latura civilă și în partea corpurilor delicte fără

careva modificări.

Astfel, instanța de apel a reținut că, infracțiunea prevăzută de art.art.27, 186 alin.(2)

lit. b) și d) Cod penal a fost comisă de către Ermurachi Andrei și Frunze Andrei la data de

19 aprilie 2011. Prin prisma art.16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.art.27, 186

alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave.

Prescripția răspunderii penale constă în stingerea dreptului statului de a pedepsi și a

obligațiunii infractorului de a suporta consecințele faptei sale, după trecerea unui anumit

interval de timp prevăzut de lege de la data săvârșirii infracțiunii, indiferent dacă aceasta

a fost sau nu descoperită ori infractorul - identificat.

Aceasta înseamnă că, data începerii curgerii termenului de prescripție este ziua

săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunii continuei data începerii curgerii termenului de

prescripție se consideră momentul încetării activității infracționale din care infracțiunea

se consideră consumată. În cazul infracțiunilor prelungite termenul de prescripție începe

să curgă din momentul săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni infracționale. Cursul

termenului de prescripție se întrerupe dacă în perioada acestuia se săvârșește o nouă

infracțiune pentru care, potrivit alin.4 al prezentului articol, poate fi aplicată pedeapsa cu

închisoarea pe un termen mai mare de doi ani.

Astfel, reieșind din faptul că de la data comiterii faptelor infracționale imputate

inculpaților, a expirat termenul de 5 ani de tragere la răspundere penală, instanța de apel a

ajuns la concluzia liberării de răspundere penală a inculpaților Ermurachi Andrei și

Frunze Andrei, din motivul intervenirii termenului de prescripție.

Ceea ce ține de acțiunea civilă, instanța de apel a constatat că instanța de fond

întemeiat a admis integral acțiunea civilă și a dispus încasarea în mod solidar de la

inculpați în beneficiul SA ”Pescăruș-Dănceni a prejudiciului material și cheltuielilor

pentru asistență juridică care au fost probate prin probe concludente. La fel instanța de

fond a soluționat conform prevederilor legii și soarta corpurilor delicte.

16.1. Avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Frunze Andrei, care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei hotărâri de achitare a inculpatului

Frunze Andrei, pe motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii imputate.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel doar a trecut în revistă probele administrate pe caz, însă nu a

apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării; nu a

constatat în fapt cine este partea vătămată și care este valoarea bunurilor sustrase;

- aceste circumstanțe, fiind de natura elementului constitutiv al infracțiunii prevăzute

la art.186 alin.(2) Cod penal, dar nefiind statuate, a generat condamnarea inculpaților pe

presupuneri, adică neîntemeiat. Astfel că, probele administrate la dosar nu demonstrează

valoarea reală prejudiciului cauzat în tentativa de sustragere a peștelui, cât și nu a fost

27

determinată partea vătămată, circumstanțe, fiind de natura elementului constitutiv al

infracțiunii prevăzute la art.186 alin.(2) Cod penal;

- în decizie se invocă prejudiciul total de 7606 lei și 50 bani, fără a fi specificat

cuantumul de pește pe specii și costul unui kg. Mai mult, nu este clară formarea acestui

prejudiciu, or în această sumă este inclus atât prețul comercial al cantității peștelui ridicat

de la inculpați, cât și costul fiecărui exemplar separat;

- potrivit explicației lui Bortă Ghenadie, peștele ridicat de la inculpați a fost cântărit

și numărat în prezența ultimilor, V. polițistului Marin și inspectorului piscicol (f.d.31 vol.

I), fapt confirmat repetat în instanța de apel, însă, din actul de constatare nr.27 din 20

aprilie 2011 rezultă că acesta a fost întocmit în lipsa inculpaților, ultimii nefiind prezenți

la efectuarea procedurii date, actul de constatare fiind întocmit doar în prezenta

inspectorilor piscicoli Mereacre Alexandru, Gh. Postica și Gh. Grosu (f.d.37 vol. I);

- din conținutul actului de constatare nu rezultă că peștele depistat la inculpați ar fi

fost numărat și nu sunt careva date despre fiecare specie în parte, fiind indicate doar

kilogramele de fiecare specie, pe când în demersul reprezentantului părții vătămate Bortă

Gh. se indică că SA „Pescăruș-Dănceni” i-a fost cauzată o daună materială în sumă de

7606,5 lei, fiind calculată suma prejudiciului reieșind atât din greutatea peștelui ridicat,

cât și din calculul pentru fiecare exemplar în parte (f.d.6 vol. I). În cadrul ședinței

instanței de apel Bortă Ghenadie a indicat că prejudiciul material în urma sustragerii este

de 2946,5 lei, preț raportat în kilograme, iar suma de 4660 lei reprezintă dauna ce ține de

resursele acvatice;

- conform actului de constatare nr.xxxx din 20 aprilie 2011, s-a constatat: „rigiditatea

musculară dispărută, ochii înfundați în orbite, cu corneea mată, bronhiile de culoare

murdară, acoperite cu mucus abundent, cu miros de putrefacție. Pielea și solzii acoperite

de mucus urât mirositor, solzii întunecați și se desprind cu ușurință. Musculatura moale,

desprinsă de oase de culoare cenușie, murdară. Vîscurile hidrolizate cu miros alterat, cu

lichid tulbure, murdar, urât mirositor. ”Respectiv, potrivit actului de constatare s-a stabilit

că peștele ridicat de la inculpați este în stare de putrefacție și nu poate fi reținut ca fiind

probat că peștele depistat la inculpați a fost pescuit anume la data de 19 aprilie 2011 ora

15.00;

- nevinovăția inculpatului Frunze Andrei se mai dovedește și prin Nota informativă

a Direcției raionale pentru Siguranța Alimentelor Ialoveni din 28 noiembrie 2016 prin

care s-a concluzionat că, conform normelor sanitare veterinare Legea 221 din 19

octombrie 2007, termenul de comercializare a peștelui proaspăt constituie 24 ore și a

peștelui viu constituie 72 ore. Peștele cu simptomele expuse în Actul de Constatare

nr.xxxx din 20 aprilie 2011, avea o durată de păstrare mai mult de 72 ore. Această probă

confirmă categoric că dacă peștele era prins din iaz la data de 19 aprilie 2011,

aproximativ la or 15:30, conform rechizitoriului, atunci termenul de comercializare ca

pește viu constituia 72 ore, adică 3 zile. Deci, în decurs de trei zile peștele viu prins din

iaz nu poate să ajungă la stadiul de putrefacție. Astfel, acest pește nu era prins viu din iaz,

dar procurat de pe traseu și prin urmare martorii apărării au făcut declarații veridice

concludente și pertinente, care resping declarațiile false a martorilor acuzării;

28

- SA „Pescăruș-Dănceni” nu are statut de parte vătămată în cauza dată, or, nu a fost

demonstrat prin probe concludente și pertinente că la data săvârșirii faptei 19 aprilie

2011, SA „Pescăruș-Dănceni” deținea în folosință iazul;

- prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de Stat din

05 mai 2011 Ermurachi Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art.114 alin.(5) Cod contravențional și supus amenzii - 100 u.c, amendă pe

care Ermurachi Andrei a achitat-o (f.d.22 vol. I). Ca temei de adoptare a hotărârii a fost

procesul-verbal cu privire la contravenție nr.23 din 19 aprilie 2011. Anulând amenda

stabilită prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de Stat

din 05 mai 2011 în baza art.114 alin.(5) Cod contravențional instanța de fond nu a anulat

însăși hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a Inspectoratului Ecologic de Stat din 05

mai 2011 și procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011 în privința lui

Ermurachi Andrei.

16.1. Avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului Ermurachi Andrei, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și a sentinței, cu emiterea unei noi hotărâri de achitare a

inculpatului.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct.6), 8), 12), 16) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de partea

apărării, a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, aceasta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii, și

anume asupra motivului „de către colaboratorii poliției asupra lui A. Ermurachi a fost

aplicată presiunea psihologică cu scopul de a-l determina pe acesta de a semna procesul -

verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011;

- prin sentința de condamnare a fost încălcat principiul non bis in idem – dubla

condamnare a inculpaților;

- prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni nr.xxxx din 28 iunie 2011, menținută prin

Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 19 august 2011, a fost admisă

contestația S.A. ,,Pescăruș-Dănceni” și anulată amenda stabilită prin hotărârea IE

Ialoveni din 05 mai 2011 în baza art.114 alin.(5) Cod contravențional, cu remiterea

materialelor acumulate și procesul-verbal din 19 aprilie 2011 către procuror, pentru a

verifica dacă încălcarea lui Emurache Andrei constituie elemente constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) Cod penal (f.d.23, vol. I);

- la 05.05.2011, prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a Inspectoratului

Ecologic de Stat, Ermurachi Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art.114 alin.(5) Cod contravențional și supus amenzii - 100 u.c, amendă pe

care Ermurachi Andrei a achitat-o (f.d.22 vol. I). Ca temei de adoptare a hotărârii a fost

procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2011;

- anulând amenda de 100 u.c, stabilită prin hotărârea Inspecției Ecologice Ialoveni a

Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 mai 2011 pe art.114 alin.(5) Cod contravențional,

29

instanța de fond nu a anulat însuși hotărârea menționată și procesul verbal cu privire la

contravenție nr.xxxx din 19 aprilie 2011 în privința lui Ermurachi Andrei;

- se constată că Ermurachi Andrei a fost pedepsit dublu, prin ce i s-a încălcat dreptul

de a nu fi urmărit, judecat și pedepsit de mai multe ori pentru aceiași faptă prevăzut la

art.22 Cod de procedură penală și art.7 alin.(2) Cod penal, precum și art.4 al Protocolului

nr.7 la Convenția Europeană;

- actul de constatare nr.xxxx din 20 aprilie 2011 de evaluare a produselor piscicole,

confirmă categoric că dacă peștele era prins din iaz la data de 19 aprilie 2011,

aproximativ la ora 15.30, conform rechizitoriului, atunci termenul de comercializare ca

pește viu constituia 72 ore, adică 3 zile și în decurs de trei zile peștele viu prins din iaz nu

poate să ajungă la stadiul de putrefacție;

- instanța de apel a încălcat grav dreptul inculpatului la un proces echitabil, prevăzut

de art.6 CEDO.

16.2. Procurorul și reprezentantul părții vătămate SA „Pescăruș-Dănceni” Gh. Bortă,

prin referințele depuse au solicitat declararea inadmisibilității recursurilor pe motiv, că

instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți și că

decizia contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția privind

încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpaților și încetarea procesului penal.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate, or, în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și

de drept.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

La caz, sunt declarate două cereri de recurs ordinar depuse de partea apărării,

invocând temeiuri similare de casare a deciziei instanței de apel și Colegiul penal se va

expune în cumul asupra soluției de inadmisibilitate adoptate în privința acestora.

În continuare, Colegiul penal relevă că, analizând recursurile declarate de partea

apărării, constată că titularii acestora solicită achitarea inculpaților Ermurachi Andrei și

Frunze Andrei de sub învinuirea imputată, pe motiv că în acțiunile acestuia lipsesc

elementele componenței de infracțiuni, fiind invocate de către avocați temeiurile de drept

prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) și 16) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

30

Verificând lucrările dosarului în raport cu criticile invocate de către recurenți,

Colegiul consideră, că nici un temei pentru casare din cele menționate supra, nu și-a găsit

confirmarea în prezenta speță, iar întru desfășurarea concluziilor sale instanța de recurs

va purcede la analiza punctată asupra argumentelor pe fiecare caz considerat de către

recurenți a fi incident de casare în speță.

Sub aspectul temeiului pentru recurs semnalat și prevăzut la pct.6) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, partea apărării invocă precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal, analizând textul deciziei atacate cu recursuri ordinare constată că

instanța de apel în hotărârea pronunțată, și-a expus opinia asupra tuturor argumentelor

invocate de apelanți. Mai mult, instanța de apel a procedat în deplină concordanță cu

art.art.414, 418 Cod de procedură penală, a analizat și verificat cumulul de probe prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt,

împrejurările și încadrarea juridică a infracțiunilor comise de către inculpați, au fost

corect reținute de către prima instanță. Respectiv nu au fost încălcate prevederile art.414

alin.(1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se asupra

argumentelor principale invocate în apel, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe

care se întemeiază soluția. Investită cu atribuțiile și competențele de fapt, instanța de apel,

ca urmare a efectuării cercetării judecătorești a expus situația de fapt și de drept reținută,

corect concluzionând că aceasta se circumscrie încadrărilor juridice în baza art.art.27, 186

alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, fiind săvârșite aceste infracțiuni anume de către inculpații

Ermurachi Andrei și Frunze Andrei. În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră,

că de fapt invocările recurenților sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ și fiind

supuse unei analize juridic-logistice, nu pot fi interpretate ca bază pentru negarea

probatoriului prezentat de acuzare.

La fel, instanța de recurs apreciază ca declarativ și temeiul de casare invocat,

precum că dispozitivul deciziei instanței de apel este expus neclar, fără a fi stabilit costul

real al peștelui sustras. Colegiul penal al instanței de apel a stabilit că inculpații au sustras

pește în valoare totală de 7 606,5 lei (după cum este incriminat prin rechizitoriu), or,

contestarea prețului stabilit de instanță este un mijloc legal de apărare și nu un viciu care

ar pune la îndoială esența învinuirii.

La acest capitol, Colegiul penal subsidiar menționează și faptul că eroarea gravă

(care este invocată de partea apărării) de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art.6 pct.111) Cod de procedură penală, și anume stabilirea eronată a faptelor,

în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită

ca o stare de fapt.

Pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

31

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul

probator o susține.

Tot la acest capitol, Colegiul penal reieșind din criticile recurenților invocate în

recursurile declarate, reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de

apreciere a probelor. Mai mult, reieșind din analiza textuală a recursurilor ordinare

declarate, se constată că partea apărării face o proprie evaluare a materialului probator,

considerând că acesta nu confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor

imputate.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în

proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea

probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile

legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu,

sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt

apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora, iar toate

probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare,

aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința

inculpații Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, de către instanța de recurs nu este

identificată vreo eroare gravă de fapt, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii

judecătorești atacate prin prisma temeiurilor de casare invocate și prevăzute de pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs reține, că recurenții invocă în prezenta speță

concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct.8) și 12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, însă, din argumentele recursurilor declarate se constată, că în opinia

părții apărării, nu a fost confirmată vina inculpații Ermurachi Andrei și Frunze Andrei în

comiterea infracțiunilor imputate. În atare împrejurări, Colegiul consideră că de fapt,

apărătorii inculpaților în recursurile declarate semnalează temeiul pentru recurs prevăzut

la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor

infracțiunilor prevăzute de art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, în acțiunile

inculpaților Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, în cele din urmă se solicitând achitarea

acestora. Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a temeiului pentru recurs

stipulat la pct.12) al aceleiași norme, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit

32

o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic corect. Totodată, din

conținutul recursului nici nu se atestă o argumentare desfășurată a acestui temei pentru

recurs, fiind doar menționat în textul recursului declarat.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin prisma

incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpații au fost învinuiți, recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal și anume -

tentativa de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

sau mai multe persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În cauza supusă judecării Colegiul notează, că instanța de apel rejudecând cauza, în

hotărârea adoptată a făcut o analiză amplă a probelor administrate la caz, în raport cu

învinuirea înaintată inculpaților, oferind răspunsuri argumentate la criticile esențiale

invocate de către partea apărării, care de altfel au fost similare și în procedurile de apel și

recurs ordinar. Prin urmare, dat fiind faptul că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, corect a ajuns la concluzia despre vinovăția inculpaților

Ermurachi Andrei și Frunze Andrei, în săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus.

În ce privește concluziile instanței de apel despre încadrarea juridică a faptei

comise, Colegiul penal menționează că, potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

De asemenea, Colegiul penal consideră că sunt nefondate argumentele recurentului

invocate în recurs, referitor la dubla condamnare, care au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat răspunsuri vizavi de alegațiile

recurenților.

Argumentele din recursurile apărătorilor, precum că pronunțând sentința de

condamnare, instanța de fond a încălcat grav prevederile art.7 alin.(2) Cod penal, art.22

Cod de procedură penală - dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe

ori pentru aceeași faptă, precum și art.4 al Protocolului nr.7 la Convenția Europeană,

Colegiul penal le consideră nefondate.

Astfel, instanța de apel a menționat că nu poate fi reținută critica părții apărării,

precum că Ermurachi Andrei a fost recunoscut dublu vinovat prin prisma legislației

33

contravenționale în baza art.114 alin.(5) Cod contravențional, cât și prin prisma legislației

penale în baza art.186 alin.(2) Cod penal. Instanța motivează că, fiind anulată Hotărârea

Inspectoratului Ecologic de Stat Ialoveni din 05.05.2011 prin care Ermurachi Andrei a

fost sancționat în baza art.114 alin.(5) Codul Contravențional cu amendă în mărime de

100 unități convenționale și dispusă remiterea materialelor către procuratura Ialoveni

pentru verificarea faptului dacă în acțiunile lui Ermurachi Andrei nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) Codul Penal, faptul

că Ermurachi Andrei a achitat această amendă contravențională în termen de 72 de ore

nicidecum nu echivalează cu încălcarea prevederilor art.7 alin.(2) Cod penal și nici art.22

Cod de procedură penal, deoarece dânsul are dreptul legal ca să solicite restituirea acestor

bani, în legătură cu faptul că decizia agentului constatator a fost anulată.

Instanța de recurs atestă, că nu poate fi reținută critica recurentului, precum că în

cazul dat, în privința lui Ermurachi Andrei a fost încălcat principiul non bis in idem. La

caz, sânt absolut nefondate afirmațiile menționate, deoarece lui Ermurachi Andrei i-a fost

aplicată sancțiunea contravențională nu pentru sustragerea bunurilor (furt), ci pentru

faptul că a pescuit cu undița electrică, această faptă contravențională nefiind cuprinsă de

prevederile art.art.27, 186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penală, ea constituind un delict cu totul

aparte și nicidecum o aceiași faptă.

Afirmațiile că nu s-a dat apreciere declarațiilor inculpatului Ermurachi Andrei cu

privire la presiune psihologică a poliției asupra lui ca să semneze protocolul și să achite

amenda în cauza contravențională, în afară de faptul că nu au o relevanță directă la

soluționarea chestiunii de vinovăție în cazul penal, au fost totuși verificate de către

procuror din oficiu, concluzionându-se că ele sânt pur declarative. Inculpatul Ermurachi

Andrei n-a înaintat nici o plângere cu privire la presiune psihologică din partea agentului

constatator.

În aceste consecință, instanța de recurs consideră că în speța examinată n-a fost

constatată prezența unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei atacate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință corectitudinea soluției dată de instanțele inferioare. În cazul în care instanțele

de fond și apel și-au motivat decizia adoptată, arătând în mod concret împrejurările care

confirmă sau infirmă acuzația penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice

drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c. Finlandei).

Luând în considerație cele expuse supra, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art.art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea, recursurilor ordinare declarate de

avocatul L. Bîrcă în numele inculpatului Frunze Andrei și de avocatul I. Arhiliuc în

numele inculpatului Ermurachi Andrei se declară inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

34

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Frunze Andrei și de avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului

Ermurachi Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

noiembrie 2017, în cauza penală privindu-i pe Ermurachi Andrei xxxx și Frunze Andrei

xxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 22 martie 2018.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Ala Cobăneanu

Dumitru Mardari

35