ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 17.10.2017

1ra-1123/2017 — art. 190 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
17.10.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 190 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 11 CPP
Citează această cauză
1ra-1123/2017 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1123/2017

26 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecând în ședință, fără participarea părților recursul ordinar, declarat de către

avocatul Belousov Andrei în numele inculpatului Șoimu Andrei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017, în cauza

penală în privința lui

Șoimu Andrei XXX, născut la XX XXX XXXX, în

XXX XXXXX XXX, domiciliat în XXXXX XXXX XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 04.08.2015 - 03.06.2016;

instanța de apel: 28.06.2016 - 21.03.2017;

instanța de recurs: 12.06.2017 - 26.09.2017

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în

baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 400 unități

convenționale.

Andrei în perioada lunii septembrie 2014, data și ora exactă de către organul de

urmărire penală nu au fost stabilite, aflându-se în or. Hîncești, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere,

sub pretextul perfectării actelor pentru angajare la muncă în Belgia, a dobândit de

la Olărașu Anatolie suma de 500 euro, echivalentul a 9 250 lei.

Fapta constatată de prima instanță, reținută în sarcina inculpatului, a fost

calificată în baza art. 190 alin. (1) Cod penal- escrocherie, adică dobândire ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

1

a solicitat, casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe de

achitare în privința acestuia.

În motivarea apelului a menționat că, probele puse la baza condamnării n-au

fost administrate, cercetate și apreciate corect, ele confirmând un raport juridic de

natură civilă bazat pe un litigiu cu privire la angajarea părții vătămate la lucru peste

hotarele țării.

Mai mult, acesta a indicat că, în ședința de judecată din 22.01.2016, Olărașu

Anatolie a depus cererea prin care a solicitat încetarea procesului penal, deoarece s-

a împăcat cu inculpatul, pretenții materiale nu are.

Prin încheiere protocolară instanța a refuzat de a înceta procesul penal în

temeiul împăcării părților din motiv, că inculpatul nu și-a recunoscut vina în cele

incriminate. Instanța n-a încetat procesul penal nici după examinarea fondului

cauzei. În cadrul ședinței de judecată din 28.09.2015 după audierea părții vătămate,

apărarea a solicitat să fie audiat inculpatul, deoarece ultimul dorește să facă

declarații, în pofida celor menționate Șoimu Andrei n-a fost audiat.

a fost respins apelul declarat de către inculpatul Șoimu Andrei ca fiind nefondat, cu

menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia de a-l

recunoaște vinovat pe Șoimu Andrei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe administrate în respectiva cauză penală și care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, cum ar fi:

- declarațiile inculpatului Șoimu Andrei;

- declarațiile părții vătămate Olărașu Anatolie (f. d. 134);

- declarațiile martorului Olărașu Ion (f. d. 136);

- raportul - denunț al ofițerului de investigații Sevastian Andrei din 12.01.2015 (f. d.

11);

- cererea lui Olărașu Ion din 23.12.2014 (f. d. 14);

- ratele oficiale de schimb pentru data de 15.09.2014 (f. d. 23);

2

- referința privind componența familiei inculpatului eliberată de Primăria Hîncești la

13.03.2015 (f. d. 36);

- certificatul medical în privința inculpatului eliberat la 13.03.2105 de IMSP Spitalul

raional Hîncești (f.d. 37);

- caracteristica inculpatului eliberată de Primăria Hîncești (f. d. 38);

- revendicarea F-246 eliberată la data de 24.02.2015 (f. d. 39).

Din probatoriul administrat, rezultă cu certitudine că inculpatul, profitând de

încredere, a primit 500 euro de la partea vătămată, însă nu și-a onorat obligațiunea

asumată de perfectare a actelor cu ulterioara angajare în câmpul muncii peste

hotarele țării, astfel, prin înșelăciune a însușit suma de 500 euro de la Olărașu

Anatolie.

Cât privește declarațiile părții vătămate date în cadrul ședinței din prima

instanță, instanța de apel a conchis că, acestea coroborează cu împrejurările stabilite

în cauză, astfel prin crearea unei situații artificiale de înșelăciune și de încredere, sub

pretextul obligațiunilor asumate, pe care nu avea dreptul și posibilitatea să le

execute, inculpatul a însușit banii de la partea vătămată.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, inculpatul nu exercita funcția de

persoană competentă privind angajarea la lucru peste hotarele țării a părții

vătămate, astfel, ducând-o în eroare, i-a însușit banii primiți în sumă de 500 euro,

folosindu-i în scopuri personale.

Inculpatul nu a demonstrat că a întreprins măsurile necesare, pe care pretinde

că le-a înfăptuit, astfel, prin comportamentul incorect, bazat pe înșelăciune și abuz

de încredere, a exercitat o influențare psihică asupra conștiinței și voinței victimei,

dobândind ilicit suma de 500 euro.

Astfel, inculpatul a prezentat vădit fals realitatea, a exploatat conștient

raporturile de încredere care s-au stabilit între el și partea vătămată pe o durată de

timp îndelungată, a ascuns faptele și împrejurările reale ale cazului, a căror

necunoaștere au determinat eroarea ultimei privind legalitatea transmiterii banilor.

Primirea banilor cu condiție îndeplinirii unui angajament se califică ca

escrocherie, deoarece în cazul dat, inculpatul, încă la momentul dobândirii sumei de

500 euro, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat.

Cât privește declarațiile inculpatului precum că nu este vinovat de săvârșirea

infracțiunii imputate, au fost apreciate de către instanță drept o metodă de a se

eschiva de la răspunderea penală.

3

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor din articolele 7, 61 și 75 Cod penal, în sentință, fiind cuprinse datele

privind persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele

care influențează asupra pedepsei.

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele apărării precum

că fapta reținută în sarcina inculpatului nu constituie o infracțiune, deoarece relațiile

dintre inculpat și partea vătămată sunt relații civile, or, prima instanță corect a

delimitat escrocheria de încălcarea normelor de drept civil luând în considerație

două aspecte de maximă importanță: 1) atitudinea și acțiunile inculpatului față de

faptul transmiterii banilor de către victimă și 2) prezența disponibilității efective a

inculpatului de a-și îndeplini angajamentul asumat față de victimă.

Mai mult, instanța de apel a respins ca neîntemeiate alegațiile inculpatului

precum că i-a fost încălcat dreptul de a face declarații în ședința de judecată în primă

instanță, deoarece potrivit procesului - verbal al ședinței de judecată, el a refuzat să

facă declarații, făcând uz de dreptul de a tăcea. (f. d. 132).

Cât privește argumentele inculpatului precum că prima instanță ilegal nu a

încetat procesul penal, urmare a cererilor depuse de către partea vătămată și

inculpat (f. d. 102-103), instanța de apel a indicat că alegațiile inculpatului sunt

eronate, or, potrivit art. 276 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, la împăcarea

părților nu poate fi încetat procesul penal în baza art. 190 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că, inculpatul nu cade sub incidența

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, existând restricția prevăzută la art. (1) alin. (1) -

inculpatul nu a manifestat căință activă în cadrul procesului penal.

Belousov Andrei în numele inculpatului Șoimu Andrei, în temeiul art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei instanței de

apel, cu remiterea cauzei penale spre rejudecare de către aceiași instanță de apel într-

un alt complet de judecată.

Recurentul menționează că, prima instanță i-a încălcat dreptul inculpatului de

a face declarații, fapt dovedit din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței

de fond din 28.09.2015.

Mai mult, apărarea susține că, instanța de apel nu a dat răspuns argumentului

invocat de către inculpat precum că, ultimul nu a acționat prin înșelăciune, deoarece

acesta i-a găsit locul de muncă promis părții vătămate Olărașu Anatolie, însă ultimul

4

din motive de sănătate a refuzat să fie angajat, fapt recunoscut de către acesta în

ședința de judecată a instanței de fond din 28.09.2015.

Totodată, apărătorul indică că, instanța de apel incorect nu a luat în calcul

cererile depuse de către inculpat și partea vătămate cu privire la împăcare acestora,

și urma să înceteze procesul penal în privința inculpatului.

Apărătorul menționează că, instanța de apel eronat a indicat că inculpatul nu

cade sub incidența Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătura cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, deoarece

acesta nu și-a recunoscut vina, or conform art. 57 Cod penal, liberarea de răspundere

penală în legătură cu căința activă este posibilă și fără recunoașterea vinei, mai mult

inculpatul a compensat integral valoarea daunei materiale.

5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat de către apărătorul

inculpatului, menționând că recurentul se referă la starea de fapt a cauzei și la

chestiunea de apreciere a probelor, ceea ce nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, iar instanța de apel just a conchis asupra

vinovăției inculpatului.

Șoimu Andrei, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

instanța, judecând recursul este în drept de a-l admite, să caseze total hotărârea

atacată și să dispună încetarea procesului penal, în cazurile prevăzute de prezentul

cod.

Recurentul își exprimă dezacordul cu hotărârile adoptate de către instanțele de

fond și apel, invocând că, până la retragerea completului de judecată pentru

deliberare, inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată, care a și solicitat încetarea

procesului penal fapt confirmat de cererea ultimului din 19 ianuarie 2016 (f.d. 102),

ce a fost neglijat de către instanțele de judecată.

Analizând materialele cauzei instanța de recurs constată că inculpatul a fost

învinuit și condamnat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod

penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau

abuz de încredere.

Potrivit art. 109 alin. (1), (2) Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a

răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul

minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI din

5

Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală. Împăcarea

este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și

până la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea incriminată inculpatului este clasificată

ca infracțiune mai puțin gravă.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond la 19 ianuarie 2016 (f.d. 102), partea vătămată Olărașul Anatolie, a

depus cerere de încetarea procesului penal în privința lui Șoimu Andrei în legătură

cu faptul că s-au împăcat.

Mai mult, la 22 ianuarie 2016, inculpatul prin cerere solicită încetarea

procesului penal din motiv că s-a împăcat cu partea vătămată.

Pe tot parcursul judecării cauzei partea vătămată a solicitat încetarea procesului

penal.

Colegiul penal lărgit ține să remarce că este neclară poziția primei instanțe care

în ședința de judecată din 22 ianuarie 2016, a indicat că cererile de încetare a

urmăririi penale înaintate de către partea vătămată și inculpat se lasă spre

soluționare după examinarea fondului cauzei, în legătură cu faptul că inculpatul nu

recunoaște fapta infracțiunii, or potrivit art. 109 Cod penal, nu prevede ca condiție

a instituției împăcării, recunoașterea vinovăției.

Ulterior, inculpatul Șoimu Andrei a atacat cu apel sentința primei instanțe

solicitând încetarea procesului penal invocând faptul că instanța nu s-a expus în

sentința asupra cererilor înaintate de către părți în privința împăcării acestora.

Însă, instanța de apel eronat a respins apelul inculpatului apreciind că potrivit

art. 276 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, la împăcarea părților nu poate fi

încetat procesul penal în baza art. 190 Cod penal, or înlăturarea răspunderii penale

în cazurile prevăzute de art. 109 Cod penal, nu depinde în mod obligatoriu de

existența plângerii părții vătămate, așa cum prezența acesteia este prescrisă în art.

276 Cod de procedură penală.

Mai mult, Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel neîntemeiat a luat în

calcul prevederile art. 276 Cod de procedură penală, or în speța dată nu este necesar

a face trimitere la prevederile acestui articol.

Rezumând cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit atestă că la momentul

examinării cauzei în instanța de fond au fost prezente condițiile de admitere a cererii

de împăcare înaintată atât de partea vătămată cât și de către inculpat, cu încetarea

procesului penal, prevăzut la art. 109 Cod penal, însă prima instanță a omis să

soluționeze această chestiune.

6

Împăcarea este o problemă de drept, deci ține de legalitatea sentinței instanței

de fond, astfel că eroarea comisă urma să fie examinată în ordinea căii de atac apelul.

În eventuala situație, când nici instanța de apel nu a soluționat în mod legal

această eroare de drept, comisă de instanța de fond, soluțiile instanțelor cad sub

incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, ca temei

pentru declararea recursului, când a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut

de lege.

Colegiul penal lărgit menționează că alegație invocată în recurs, în acest sens,

și-a găsit confirmare și se atestă că, instanța de apel nu a constatat și apreciat

circumstanțele de drept privind încetarea procesului penal în privința inculpatului,

pe motivul împăcării părților, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și de drept material.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată netemeinicia soluției instanței de

apel de inadmisibilitate a cererii de încetare a procesului penal în privința

inculpatului, pe motivul împăcării părților.

În baza considerentelor expuse mai sus, Colegiul penal lărgit conchide de a

admite recursul ordinar și să caseze total sentința primei instanțe și decizia instanței

de apel, în privința lui Șoimu Andrei, cu încetarea procesului penal, în legătură cu

împăcarea părților.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursul ordinar, declarat de către avocatul Belousov Andrei în numele

inculpatului Șoimu Andrei, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 martie 2017 și sentința Judecătoriei Hîncești din 03 iunie 2016,

în partea condamnării lui Șoimu Andrei XXX în baza art. 190 alin. (1) Cod penal și

dispune încetarea procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 109 Cod

penal, în legătură cu împăcarea părților.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 octombrie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-03-17
0,96
1ra-1806/2021 — art. 196 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1806/2021 1-15093675-01-1ra-13082021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 08 februarie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimi
CSJ 2020-12-18
0,95
1ra-1645/20 — art. 325 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1645/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 25 noiembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, a examinat, fără citarea părţil
CSJ 2021-03-25
0,95
1ra-110/21 — art. 190 alin. 5 CP
Dosarul nr. 1ra-110/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 01 martie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Toma Nadejda şi Boico Victor,
CSJ 2017-09-13
0,95
1ra-1149/2017 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, d, e, f CP
Dosarul nr. 1ra-1149/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 13 septembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, examinând a
CSJ 2018-10-12
0,95
1ra-1303/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b CP.
Dosarul nr. 1ra-1303/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 12 septembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Vladimir Timofti, Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, a examinat admisibilitatea
Sursă