1ra-1312/2017 — art. 326 alin. 1 Cod penal

Dosarul nr. 1ra-1312/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Gordilă Nicolae,

Judecători - Timofti Vladimir, Diaconu Iurie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva D. Gh., prin care solicită

casarea deciziei Curții de Apel Comrat din 25 mai 2017, în cauza penală privindu-l

pe

Parfenii Vladimir Xxx, născut la xxxx, originar din

s. Xxx, reg. Xxx, Xxx și domiciliat în or. Xxx, str. Xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform art. 364¹ Cod de procedură penală, inculpatul Parfenii Vladimir a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Parfenii

Vladimir, s-a suspendat condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

Parfenii Vladimir, având scopul și intenția primirii banilor pentru sine, susținând că

are influență asupra procurorului în Procuratura raionului Leova, Babenco Valeriu,

care exercită urmărirea penală pe cauza penală, în învinuirea lui Teacă Anatolie, de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264¹ alin. (1) Cod penal, în perioada de

timp începând cu luna februarie 2016 a pretins bani în sumă de 1000 euro, pentru

sine, susținând că are influență asupra procurorului în Procuratura raionului Leova,

Babenco Valeriu, pentru ca ultimul să adopte o decizie privind încetarea urmăririi

penale, cu liberarea de răspundere penală pe Teacă Anatolie, în temeiul art. 55 Cod

penal și atragerea acestuia la răspundere contravențională. Ulterior, în continuarea

acțiunilor sale infracționale, Parfenii Vladimir a pretins și a primit la data de 21

1

noiembrie 2016 pe str. Ștefan cel Mare în apropierea BC „Energbank” SA din or.

Leova, de la Teacă Anatolie, bani în sumă de 800 euro, în aceleași scopuri pentru

sine, susținând că are influență asupra procurorului în Procuratura raionului Leova,

Babenco Valeriu, pentru ca ultimul să adopte o decizie privind încetarea urmăririi

penale, cu liberarea de răspundere penală pe Teacă Anatolie, în temeiul Legii cu

privire la amnistie, fapt care l-ar exonera de răspundere penală în mod integral.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate conform art. 326 alin. (1) Cod

penal, - traficul de influență, adică pretinderea, acceptarea sau primirea, personal

sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau

avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are

influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane

cu funcție de demnitate publică, persoane publice străine, funcționar internațional,

pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea

unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost

sau nu săvârșite.

Anticorupție, Palencu Radu, prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatul Parfenii Vladimir să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse sub formă de 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, argumentând prin faptul că la numirea pedepsei inculpatului Parfenii

Vladimir au fost eronat aplicate dispozițiile legale și anume cu privire la

suspendarea condiționată motivând că nu s-a atestat o căință sinceră, mai mult

declarațiile inculpatului de recunoaștere a vinovăției fiind formale și lipsite de

detalii, în cadrul audierilor în calitate de bănuit și apoi învinuit nu a recunoscut

vina, a contestat careva acte și acțiuni procesuale, a tergiversat intenționat mersul

urmăririi penale.

De asemenea a invocat că prima instanță a omis să se expună asupra

documentelor prin prisma art. 162 alin. (1) pct. 5 Cod de procedură penală, și că în

aceste circumstanțe nu se va atinge scopul cerut de lege.

apelul declarat s-a respins ca nefondat, cu menținerea sentinței în cauză fără

modificări.

de prima instanță, în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Parfenii

Vladimir în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, s-a făcut o apreciere obiectivă a

aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de

către organul de urmărire penală.

La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

2

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Parfenii

Vladimir în fapta incriminată, și făcând încadrarea juridică justă a acțiunilor

acestuia, în acest sens sentința nefiind contestată.

Cât privește argumentul procurorului precum că prima instanță nu s-a expus

în privința documentelor, recunoscute ca probe prin prisma art. 162 alin. (5) pct. 5

Cod de procedură penală, nu a fost luat în considerație, deoarece instanța de apel a

conchis că prima instanță s-a expus asupra corpurilor delicte pe cauză, și anume

pachetele nr. 3 și nr. 4 au fost lăsate la dosar, iar bancnotele în număr de 6 bucăți a

câte 100 euro și 8 bucăți a câte 50 euro să fie trecute în venitul statului.

Instanța de apel a menționat, că la stabilirea pedepsei prima instanță a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului, de

solicitarea acestuia privind examinarea cauzei în baza probelor acumulate la faza

urmăririi penale.

Instanța de apel a considerat, că inculpatului Parfenii Vladimir i-a fost

stabilită pedeapsa proporțională faptei comise de către acesta, pedeapsa aplicată

fiind una echitabilă, prima instanță corect concluzionând, că corectarea

inculpatului este posibilă și fără privarea reală a acestuia de libertate.

În opinia instanței de apel, pedeapsa penală stabilită inculpatului, cât cea

principală sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 1 an, reprezintă o

pedeapsă proporțională faptelor comise de către inculpatul Parfenii Vladimir și este

una echitabilă, care este pasibilă să atingă scopurile pedepsei penale: de corectare,

reeducare și restabilire a echității sociale, la caz nefiind stabilite impedimente

pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel nu a fost de acord cu argumentul apelantului precum că

prima instanță la emiterea sentinței nu a stabilit căința sinceră a inculpatului,

deoarece se combat prin materialele cauzei.

La fel, s-a respins ca neîntemeiat și argumentul procurorului precum că prin

acțiunile inculpatului în mod intenționat a fost tergiversat mersul urmăririi penale

deoarece, instanța de apel constatând din materialele cauzei că infracțiunea a fost

săvârșită pe 21 noiembrie 2016, ziua în care inculpatul Parfenii Vladimir a fost luat

în flagrant, iar sentința atacată a fost emisă pe 07 martie 2017, astfel, instanța de

apel a considerat că urmărirea penală și dezbaterile judiciare au fost efectuate în

termene rezonabile fapt ce contravine cu argumentul apelantului.

Astfel, instanța de apel a reținut comportamentul inculpatului, care pe

parcursul întregului proces penal a stat ferm pe poziția de recunoaștere a

vinovăției, contribuind la descoperirea infracțiunii, inclusiv prin înaintarea cererii

privind examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, s-

a căit sincer în fapta comisă și regretă de acțiunile ce au avut loc. A mai menționat,

că, ultimul nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru și la caz nu este

3

rațional, ca Parfenii Vladimir să execute real pedeapsa stabilită, or, pentru a

determina inculpatul la un comportament adecvat în societate, acesta urmează să

suporte pedeapsa penală, însă corectarea și reeducarea lui poate avea loc în

condițiile non privative de libertate, pentru că legea penală nu urmărește scopul de

a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului.

Luând în considerație cele enunțate, instanța de apel a conchis asupra

netemeiniciei argumentelor formulate în apelul declarat de către procuror, urmând

a fi respinse, instanța de apel nestabilind temeiuri pentru intervenirea în conținutul

sentinței în vederea modificării termenului sau modului de executare a pedepsei,

stabilită inculpatului Parfenii Vladimir, sentința fiind menținută fără modificări.

UTA Găgăuzia, Gheorghieva D. Gh., indicând temeiul pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care a-l recunoaște pe Parfenii Vladimir vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis invocând că:

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- pedeapsa stabilită inculpatului nu va atinge scopul de corectare și reeducare

a inculpatului;

- instanța de apel nu s-a expus asupra documentelor prin prisma art. 162 alin.

(1) pct. 5 Cod de procedură penal;

- au fost eronat aplicate dispozițiile legale și anume cu privire la suspendarea

condiționată motivând că nu s-a atestat o căință sinceră, mai mult declarațiile

inculpatului de recunoaștere a vinovăției fiind formale și lipsite de detalii, în cadrul

audierilor în calitate de bănuit și apoi învinuit nu a recunoscut vina, a contestat

careva acte și acțiuni procesuale, a tergiversat intenționat mersul urmăririi penale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

recursul procurorului fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

4

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

în sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivele din recurs, invocate de recurent nu s-au confirmat în instanța de recurs

ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Cât ține de temeiul care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în

urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se

constată că instanța de apel în decizia sa (f. d. 65-66, vol. II) corect și-a motivat

soluția în privința vinovăției inculpatului și la aplicarea pedepsei a ținut cont de

prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile de

individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în

considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite, care este mai puțin gravă, precum și

faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹

Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu prevederile

alin. (8) a aceluiași articol.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat soluția în

cauza dată în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 1) subpct. 1 Cod de procedură penală, a

menținut sentința primei instanțe, prin care s-a stabilit pedeapsa echitabilă aplicată

inculpatului, în limitele sancțiunii, cu aplicarea prevederilor art. 364¹ alin. (8) Cod

de procedură penală, art. 90 Cod penal.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la ilegalitatea deciziei, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra

tuturor alegațiilor recurentului în prezenta decizie (pct. 5) și f. d. 66, vol. II, pe care

Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs

România din 16.02.2010.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a

motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală invocată

de procuror, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva D. Gh., împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Comrat din 25 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe

Parfenii Vladimir Xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 octombrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Timofti Vladimir

Diaconu Iurie

6