1ra-670/2017 — art. 188 alin. 2 lit e, f CP

1ra-670/2017 — art. 188 alin. 2 lit e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-670/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Capmoale Angela în numele inculpatului Parfenii Igor, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei din 29 septembrie 2016 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l

pe

Parfenii Igor XXXXX, născut la XX XXXXX

XXXX, originar și domiciliat în or. XXXX, str. XXXXX

XXX X.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 17.07.2015 - 29.09.2016;

instanța de apel: 22.10.2016 - 05.12.2016;

instanța de recurs: 17.02.2017 - 29.03.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

inculpatul Parfenii Igor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

inculpatul Parfenii Igor urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, la 11 noiembrie 2012, aproximativ ora 18:20, de comun acord și în urma

înțelegerii prealabile cu Culinca Gheorghe, în timp ce se afla pe str. 1 Mai din or.

Orhei, l-au atacat pe Jelihovschi Timofei cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața și sănătatea acestuia, manifestată prin aplicarea loviturilor cu pumnii în

1

regiunea capului, în rezultatul cărora lui Jelihovschi Timofei i-au fost cauzate leziuni

corporale medii sub formă de traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin

comoție cerebrală, fractura mandibulei din stânga fără deplasare, excoriații și

echimoze pe față și în mod deschis a sustras de la acesta un telefon mobil de model

,,Nokia 2700” în valoare de 2 000 lei și un telefon mobil de model „Samsung SGH-F

480” în valoare de 2 000 lei și cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzându-i părții vătămate Jelihovschi Timofei o daună materială

considerabilă în valoare de 4 000 lei.

Astfel, Parfenii Igor prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit infracțiunea de

tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra persoanei în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanelor, săvârșită de două

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, adică infracțiunea prevăzută de

art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal.

inculpatului Parfenii Igor prin care a solicitat casarea sentinței și achitarea acestuia.

În motivarea cererii de apel, avocatul a invocat că instanța de fond incorect a

ajuns la concluzia că Parfenii Igor se face vinovat de infracțiunea incriminată.

Mai mult, apărătorul a menționat că, instanța de judecată la stabilirea pedepsei

nu a luat în considerație faptul că nu au fost administrate suficiente probe care ar

demonstra vinovăția inculpatului, totodată însăși partea vătămată nu l-a văzut pe

inculpat și nu are careva pretenții față de acesta, fapt care nu a fost luat în calcul de

către instanța de fond.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Parfenii Igor prin care a

solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde și eliberarea acestuia din detenție dat

fiind faptul că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii ce i se încriminează.

2016, au fost respinse apelurile declarate de către avocatul Rotaru Vitalie în numele

inculpatului Parfenii Igor și ultimul ca fiind nefondate cu menținerea sentinței

atacate.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că deși inculpatul

Parfenii Igor nu și-a recunoscut vina, aceasta a fost pe deplin dovedită de probele

administrate în respectiva cauză penală și anume:

- declarațiile părții vătămate Jelihovschi Timofei;

- declarațiile martorilor Tricolici Sergiu, Parfenii Irina, Călugăreanu Cristina, Vrabie

Veaceslav, Garștea Aliona, Colesnic Cristina și Dubceac Valeriu;

- declarațiile condamnatului Culinca Gheorghe;

2

- proces-verbal de ridicare din 22 decembrie 2012, prin care de la Tricolici Sergiu a fost

ridicat un telefon mobil de model ,,Samsung SGH -F 480”, de culoare neagră, în husă din

piele de culoare neagră (f.d. 25);

- raportul de expertiză medico-legală nr.360/D din 14 decembrie 2012, prin care s-a

constatat că în urma examinării medico-legale a documentelor medicale prezentate pe numele

lui Jelihovschi Timofei s-a depistat: traumatism craniu-cerebral închis manifestat prin

comoție cerebrală; fractura mandibulei din stânga fără deplasare; excoriații și echimoze pe

față care au fost provocate ca rezultat al acțiuni traumatice cu obiect(-e) dur(-e) contondent(-

e), care puteau fi pumnii și picioarele, corespund timpului și circumstanțelor indicate. în

comun, determină o dereglare a sănătății de lungă durată (mai mult de 21 zile) și se califică

ca vătămări corporale medii.(f.d. 20);

- ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 22

decembrie 2012, prin care la materialele cauzei penale a fost anexat ca corp delict un telefon

mobil de model ,,Samsung SGH -F 480”, de culoare neagră, în husă din piele de culoare

neagră (f.d. 26);

- sentința Judecătoriei Orhei din 14 martie 2013, prin care a fost recunoscut vinovat

Culinca Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod

penal (f.d. 176-177);

- informația privind descifrările convorbirilor telefonice de la compania ,,Orange”, prin

care s-a stabilit că la 12 decembrie 2012, ora 01:24. după sustragerea telefonului, a fost

introdusă cartela SIM: numărul 60164195, care aparține mamei inculpatului Parfeni Igor,

Panfilova Alia;

- informația de la Poliția de Frontieră a RM din care se atestă că în anul 2012 Parfeni

Igor a fost ieșit din țară în perioada 02.07.2012 - 29.09.2012. apoi a ieșit din țară la

14.12.2012.

Astfel, analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art. 101

Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond corect a

încadrat juridic acțiunile inculpatului Parfenii Igor în baza art. 188 alin. (2) lit. b) și

f) Cod penal, calificându-se ca tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra persoanei în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viața

și sănătatea persoanei, săvârșită de două persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a stabilit

situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite de Parfenii Igor, încadrarea juridică corespunzătoare

3

materialului probator administrat în faza de urmărire penală și cercetare

judecătorească.

Totodată, instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate Jelihovschi

Timofei și a martorului Tricolici Sergiu a constatat că acestea sunt veridice,

consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului penal, atât în cadrul urmăririi

penale, cât și în instanța de judecată, care coroborează cu celelalte probe ale

dosarului.

Concomitent, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Parfenii

Igor, care au fost contradictorii pe toată durata examinării cauzei penale.

Astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul atât la faza urmăririi penale unde

a refuzat să dea careva declarații cât și la faza cercetării judecătorești (f.d. 163, Vol.

I) a menționat concret că la 11 noiembrie 2012 era la Moscova, acesta fiind audiat la

10.03.2016, însă fiind verificată versiunea ultimului s-a constatat cu certitudine că

inculpatul Parfenii Igor se afla pe teritoriul Republicii Moldova la momentul

săvârșirii infracțiunii (f.d. 161-163, Vol. I). Mai mult, la întrebările adresate de

acuzare acesta a invocat că, a încurcat ceva, nu poate spune cu certitudine, știe că a

ieșit din țară, instanța de apel a respins această poziție a inculpatului, or infracțiunea

a fost săvârșită în anul 2012, iar într-o perioadă suficientă pentru a revizui cele

întâmplate acesta nu relatează cu certitudine ceea ce s-a întâmplat în acea zi.

Totodată, apreciind critic declarațiile inculpatului Parfenii Igor date în ședința

primei instanțe, instanța de apel a menționat că în ședința instanței de apel

inculpatul Parfenii Igor adoptă o nouă versiune prin care relatează că acesta era

acasă, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Parfenii Irina, Călugăreanu

Cristina, Vrabie Veaceslav, Garștea Aliona, Colesnic Cristina și Dubceac Valeriu.

Mai mult, instanța de apel cu privire la declarațiile martorilor apărării audiați

în ședința instanței de apel Parfenii Irina, Călugăreanu Cristina, Vrabie Veaceslav,

Garștea Aliona, Colesnic Cristina și Dubceac Valeriu, a indicat că aceștia sunt rude

și prieteni ai inculpatului Parfenii Igor, și au optat pentru o versiune de nevinovăție

a ultimului.

Instanța de apel a indicat că, la audierea martorilor apărării în ședința instanței

de apel s-a constatat cu certitudine că inculpatul Parfenii Igor cunoștea despre faptul

că Culinca Gheorghe a propus spre vânzare un telefon, aceasta introducând cartela

SIM a mamei sale Panfilova Ala să verifice dacă acesta funcționează, însă în ședința

de judecată inculpatul nu putea explica cum putea ajunge telefonul sustras la

domiciliul acesteia, din aceste considerente instanța de apel nu le-a apreciat ca

veridice.

4

Astfel, instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată s-a dovedit cu

certitudine faptul că Parfenii Igor urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane, la 11 noiembrie 2012, aproximativ la ora 18:20, de comun acord și în

urma, înțelegerii prealabile cu Culinca Gheorghe, în timp ce se afla pe str. 1 Mai din

or. Orhei, l-a atacat pe Jelihovschi Timofei cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața și sănătatea acestuia, manifestată prin aplicarea de lovituri cu pumnii în

regiunea capului, în rezultatul cărora lui Jelihovschi Timofei i-au fost cauzate leziuni

corporale medii sub formă de traumatism craniu-cerebral închis manifestat prin

comoție cerebrală, fractura mandibulei din stânga fără deplasare, excoriații și

echimoze pe față, în mod deschis a sustras de la acesta un telefon mobil de model

,,Nokia 2700” cu valoarea de 2 000 lei MD și un telefon mobil de model „Samsung

SGH-F 480” cu valoarea de 2 000 lei. și cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzându-i părții vătămate Jelihovschi Timofei Anatolie o daună

materială considerabilă în valoare de 4 000 lei și o dereglare a sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca o vătămare medie (f.d.8, Vol. I).

Prin ordonanța procurorului din 27.12.2012 a fost disjunsă cauza penală de

învinuire a lui Parfenii Igor învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. b) și f) Cod penal într-o cauză separată (f.d. 1, Vol. I), iar prin sentința

Judecătoriei Orhei din 14.03.2013, Culinca Gheorghe a fost declarat vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, fiindu-i

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, și în baza art. 90

Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

stabilirea unui termen de probațiune de 2 ani (f.d.65-66 Vol. I), iar prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15.05.2013 Culinca Gheorghe a fost

declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) și f)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani și 6 luni, cu executarea în penitenciar de timp închis (f.d. 178-179 Vol. I).

Astfel, instanța de apel a stabilit că, prin decizia din 15.05.2013 devenită

definitivă și irevocabilă, care are putere de lucru judecat s-a constatat că, inculpatul

Culinca Gheorghe împreună cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost

disjunsă în procedură separată au comis infracțiunea de tâlhărie în comun în

privința părții vătămate Jelihovschi Timofei, care la 11.11.2012, împreună cu

prietenul său Parfenii Igor aflându-se pe str. 1 Mai din or. Orhei, l-a atacat pe

Jelihovschi Timofei cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea

acestuia, manifestată prin aplicarea de lovituri cu pumnii în regiunea capului, în

rezultatul cărora lui Jelihovschi Timofei i-au fost cauzate leziuni corporale medii sub

5

formă de traumatism craniu-cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală,

fractura mandibulei din stânga fără deplasare, excoriații și echimoze pe față, în mod

deschis a sustras de la acesta un telefon mobil de model ,,Nokia 2700” cu valoarea

de 2 000 lei MD și un telefon mobil de model ..Samsung SGH-F 480” cu valoarea de

2 000 lei. și cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i

părții vătămate Jelihovschi Timofei o daună materială considerabilă în valoare de 4

000 lei și o dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică

ca o vătămare medie. Astfel, încât fapta comisă de către Culinca Gheorghe și Parfenii

Igor este deja constatată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (f.d.65-66 Vol.

I).

Instanța de apel a apreciat critic poziția apărării invocate în cererile de apel

privind nevinovăția inculpatului Parfenii Igor în comiterea faptei incriminate, or s-

a demonstrat cu certitudine faptul că declarațiile inculpatului sunt contradictorii, și

anume, prin declarațiile depuse în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul Parfenii

Igor la întrebarea avocatului unde s-a aflat în ziua săvârșirii infracțiunii a răspuns

că „la 11.11.2012 era, la Moscova” (f.d. 163, Vol. I), dar în cadrul cercetării

judecătorești, inculpatul Parfenii Igor a menționat că „aproximativ am fost în Federația

Rusă, dar eu mi-am adus aminte că pe 11.11.2012 eram acasă și făceam frigărui” ( f.d. 41,

Vol. II).

Astfel, instanța de apel a conchis că, declarațiile inculpatului just au fost

apreciate critic de către instanța de fond, considerându-le drept o metodă de

apărare, în scopul de a se eschiva de răspundere, deoarece ele sunt combătute prin

probele administrate în cadrul ședinței de judecată.

Mai mult, instanța de apel a indicat că instanța de fond minuțios, sub toate

aspectele, complet și obiectiv, a administrat probele, apreciind fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel fără nici un dubiu rezonabil

a stabilit vinovăția inculpatului Parfenii Igor și corect a calificat acțiunile acestuia în

baza art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, potrivit elementelor constitutive, tâlhărie,

adică atacul săvârșit asupra persoanei în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea

violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, săvârșită de două persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Prin urmare, nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel a

apreciat-o drept metodă de apărare, ca încercare de a se eschiva de la răspunderea

penală, folosindu-se de dreptul lui procesual de a nu recunoaște vina.

6

Mai mult, instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia de vreme ce există probe pertinente și

concludente care în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor dovedesc

vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Astfel, este nefondată alegația avocatului precum că lipsesc careva probe

veridice și suficiente care ar demonstra că acesta ar fi comis faptele incriminate, în

forma în care i-au fost incriminate, deoarece întreg ansamblul de probe al cauzei

penale demonstrează cert culpabilitatea lui Parfenii Igor în săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

Cât privește individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a concluzionat

că, prima instanță luând în considerație totalitatea de circumstanțe constatate,

ținând cont de gradul de pericol social al infracțiuni săvârșite, de motivul

infracțiunii, de persoana celui vinovat, apreciind obiectiv circumstanțele în care a

fost comisă infracțiunea, a aplicat o pedeapsă echitabilă în raport cu circumstanțele

cauzei și anume că, pentru corectarea și reeducarea inculpatului este necesar de a

aplica o pedeapsă privativă de libertate.

Capmoale Angela în numele inculpatului Parfenii Igor în temeiul art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea hotărârilor anterioare cu

pronunțarea unei noi decizii prin care inculpatul să fie achitat de săvârșirea

infracțiunii imputate din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

În motivarea recursului avocatul susține că instanța de apel a luat în calcul doar

probele acuzării ignorând probele apărării.

Mai mult recurentul indică că probele puse la baza sentinței de condamnare a

inculpatului nu demonstrează vinovăția acestuia, iar toate dubiile urmau a fi

interpretate în favoarea inculpatului.

Totodată, avocatul menționează că nu este de acord cu faptul că, instanța de

apel a indicat ca puterea lucrului judecat sentința de condamnare a condamnatului

Culinca Gheorghe, încălcând totodată și dreptul la un proces echitabil inculpatului,

deoarece acesta nu a avut posibilitatea de a adresa întrebări lui Culinca Gheorghe.

În rest recurentul indică dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de

apel.

5.1. În conformitate cu art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către

avocatul Capmoale Angela în numele inculpatului Parfenii Igor, solicitând

respingerea acestuia, cu menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia

7

cerințelor solicitate, deoarece motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din

punct de vedere al prezenței unei erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că, este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței de

apel.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că, nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că, hotărârile

instanțelor de fond sunt legale și întemeiate, iar instanța de apel menținând soluția

primei instanțe, la examinarea apelului a respectat întocmai prevederile art. 414 alin.

(2) și (6) Cod de procedură penală.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel, care a menținut soluția primei

instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește condamnarea inculpatului în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.

8

Colegiul penal constată că, prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod

de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorii, a cercetat

materialele cauzei și apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea

instanței că inculpatul este vinovat în săvârșirea infracțiunii imputate.

Cât privește argumentele înaintate de către apărător că, instanța de apel eronat

a indicat ca puterea lucrului judecat sentința de condamnare a lui Culinca Gheorghe,

încălcându-i inculpatului Parfenii Igor dreptul la proces echitabil, Colegiul penal le

respinge ca fiind neîntemeiate, deoarece principiul puterii lucrului judecat împiedica nu

numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza și fiind

purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între doua hotărâri judecătorești, adică

infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitiva printr-o alta

hotărâre judecătorească posterioara, dată în alt proces.

Așadar, de vreme ce aceeași problema dedusă judecății într-un litigiu dintre

aceleași părți a fost soluționată irevocabil pe cale incidentală sau pe fond într-un

anumit sens, rezulta că acest aspect reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor din

dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și, în mod corect, trebuie avut în

vedere de instanța sesizată ulterior.

Aceste susțineri sunt sprijinite și de Hotărârea din 06.12.2007 a Curții Europene a

Drepturilor Omului (cauza Beian împotriva României) prin care a fost constatată

încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Prin Hotărârea pronunțată în cauza Beian contra României, Curtea de

Strasbourg a condamnat statul Roman pe motiv că sistemul judiciar romanesc nu

asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite pronunțarea în cauze

identice a unor soluții contradictorii si diametral opuse.

În concluzie, CEDO a stabilit că, instanțele sunt obligate să țină cont de

constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a

situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din

Convenție.

Mai mult, Colegiul penal menționează că, din materialele dosarului se constată

că condamnatul Culinca Gheorghe prin cerere a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată conform art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 65, vol I),

prin care a recunoscut fapta imputată acestuia comisă împreună cu inculpatul

Parfenii Igor.

Totodată, instanța de recurs ține să indice că, prin ordonanța procurorului din

27 decembrie 2012 (f.d. 1, vol. I) cauza penală în privința lui Culinca Gheorghe și

9

Parfenii Igor a fost disjunsă până la stabilirea aflării ultimului, deoarece după

comiterea infracțiunii Parfenii Igor a plecat într-o direcție necunoscută părăsind

locul permanent de trai, astfel eschivând-se de la urmărirea penală, și care se afla la

acel moment peste hotarele Republicii Moldova, fapt confirmat de informația

parvenită de la Serviciul de Grăniceri.

Totodată, Colegiul penal constată că, din conținutul recursului declarat,

recurentul critică stabilirea vinovăției inculpatului, în săvârșirea infracțiunii

imputate și solicită achitarea lui, deoarece în opinia sa, probele administrate la caz

sunt dubioase și nu sunt suficiente pentru condamnarea inculpatului.

Deci criticile formulate de către recurent nu conțin indicii unei erori de drept,

și deși apărătorul indică temeiuri expres prevăzute de lege care prevede declararea

recursului ordinar acesta nu invocă nici un argument în această privință, ci doar

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, ceia ce nu cade sub incidența art.

427 Cod de procedură penală.

În acest sens, este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1), (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul,

este o competență legală a instanțelor de judecată, care, nefiind temei de drept din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă

criticii prin intermediul recursului ordinar.

Așadar, Colegiul penal va respinge și celelalte argumente ale apărării privind

inadmisibilitatea unor probe, or toate probele care au fost puse la baza sentinței de

condamnare a inculpatului au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și au fost consemnate în procesul-verbal.

Colegiul reiterează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, fără a se examina temeinicia lor.

Ca urmare, Colegiul conchide că, temeiurile indicate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezentei erorilor de drept, care ar fi temei de

10

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în acțiunile inculpatului au

fost întrunite elementele infracțiunilor imputate, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Capmoale

Angela în numele inculpatului Parfenii Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Parfenii Igor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 26 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

11