1ra-712/2019 — art. 152 al. 1, 287 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 al. 1, 287 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 11 CPP
1ra-712/2019 — art. 152 al. 1, 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-712/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 mai 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Diaconu Iurie,
judecătorii – Guzun Ion, Catan Liliana, Mardari Dumitru și Ghervas Maria,
judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul
Gheorghe Postolachiîn numele inculpatului Parnov Vladimir, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 25 ianuarie 2018 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, în cauza penală
privindu-l
Parnov Vladimir XXX, născut la XXX,
originar din XXX și domiciliat în XXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 04.11.2014 - 25.01.2018;
instanța de apel: 08.05.2018 - 12.12.2018;
instanța de recurs: 20.02.2019 - 07.05.2019;
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în
cauză în baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 25 ianuarie 2018,
Parnov Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de
art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal și i s-a numit pedeapsa:
- în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 4 ani închisoare;
- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate s-a stabilit lui Vladimir Parnov
pedeapsa definitivă 5 ani închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare
stabilită lui Vladimir Parnov s-a dispus a considera condiționată cu stabilirea unei
perioade de probațiune de 5 ani.
Acțiunile civile ale părților vătămate Alexandru Gurițanu și Natalia Clichici s-au
admis parțial.
S-a dispus încasarea din contul lui Vladimir Parnov în beneficiul Natalia
Clichici și Alexandru Gurițanu, prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, pentru
fiecare.
Acțiunile civile ale părților vătămate Alexandru Gurițanu și Natalia Clichici în
partea încasării prejudiciului material s-au admis în principiu, urmând ca asupra
cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Vladimir Parnov la
29 iunie 2014, în jurul orei 01:00 aflându-se într-un loc public care prin natura și
destinația sa este întotdeauna accesibil publicului și anume în curtea casei nr. XXX
str. XXX, mun. Chișinău, încălcând grosolan ordinea publică, prin acțiuni însoțite de
aplicarea violenței, manifestând o obrăznicie deosebită în prezența altor persoane i-a
aplicat lovituri cu pumnul în regiunea feței lui Natalia Clichici, cauzându-i astfel
1
conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1881 /D din 13.08.2014, luxație
parțială post-traumatică dintelui 8 a mandibulei pe stânga care a fost cauzat în
rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur și se califică ca vătămare
neînsemnată.
Tot el, Parnov Vladimir la 29 iunie 2014, în jurul orei 01:00, în timp ce se afla în
ograda casei de locuit nr. XXX, mun. Chișinău, str. XXX, în urma unui conflict iscat
între el și cet. Gurițanu Alexandru, având intenția directă de a-i cauza leziuni
corporale, l-a lovit pe ultimul de două ori cu pumnul în regiunea feței, în rezultatul
cărui fapt acesta a căzut jos și s-a lovit cu capul de ciment, prin ce i-au fost cauzate
leziuni corporale, care conform raportului de expertiză nr. 1776/D, din 08.07.2014, se
califică drept vătămări corporale medii.
Împotriva sentinței, procurorul a declarat apel, prin care a solicitat casarea
acesteia cu pronunțarea unei hotărâri noi, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90
Cod penal.
În motivarea apelului indică faptul că, la stabilirea pedepsei inculpatului Parnov
Vladimir, în baza art.287 alin. (1), art. 152 alin. (1) Cod penal, nu a ținut cont de
faptul că, acesta a săvârșit două infracțiuni mai puțin grave, în timpul când era în
ograda comună a casei de locuit. Astfel că, toate acțiunile ilegale au fost îndreptate
împotriva vecinilor (persoanelor pe care le cunoștea) care locuiesc în același bloc
locativ. Mai mult ca atît, în cadrul urmăririi penale cât și pe parcursul examinării
cauzei penale în instanța de judecat acesta a negat cu vehemență că nu el a comis
infracțiunea ci el este victimă în cazul dat. Ulterior, abia la finele examinării cauzei
penale acesta și-a schimbat complet poziția, pledând vinovat în comiterea
infracțiunilor care i se incriminează.
În timpul examinării cauzei penale în instanța de judecată, inculpatul a comis o
nouă infracțiune tot împotriva vecinilor din blocul locativ. La moment cauza penală
se află spre examinare în Judecătoria mun. Chișinău, sediul Râșcani. Aceste
circumstanțe denotă că, inculpatul prin comportamentul său ilicit nu se află pe calea
corijării. Totodată, inculpatul Parnov Vladimir nici nu a încercat să recupereze
prejudiciul cauzat părților vătămate în rezultatul comiterii infracțiunii, deși au trecut
mai bine de 4 ani și locuiesc toți împreună în același bloc locativ.
3.1. Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, avocatul Gheorghe
Postolachi în numele inculpatului Parnov Vladimir, a declarat apel, prin care a
solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri cu
achitarea lui Parnov Vladimir asupra învinuirii în comiterea huliganismului prevăzut
de art. 287 Cod penal, ori, să fie recalificat în contravenție, inclusiv recalificarea
învinuirii de cauzare intenționată a vătămării medii și respingerea acțiunilor civile.
În motivarea apelului s-a indicat că, părțile vătămate nu au motivat nici într-un
mod solicitarea sumelor de daună morală și instanța arbitrar și neîntemeiat le-a
atribuit sume mari. Acestea nu au adus probe privind suferințele reale sufletești ca
consecință faptei prejudiciabile. Instanța eronat și neobiectiv a apreciat declarațiile
martorilor apărării: Alexandr Lomatcenco, Andrei Parnov și Valeriu Voluța,
învinuirea este neclară și neîntemeiată. În ceea ce privește legalitatea învinuirii în
adusă în baza art. 287 Cod penal, a remarcat unele lacune procedurale admise în
cadrul urmăriri penale și conformate de instanța de fond. Consideră înaintarea
învinuirii nefondată cu grave erori de procedură și cu necesitatea declarării nule a
acestor acte din dosar în temeiul art. 251 Cod de procedură penală.
2
Lipsesc elementele componenței de infracțiune de huliganism 287 Cod penal,
sau, una dintre condițiile necesare este ca inițiator al încăierării sau al certei să fie nu
victima, dar făptuitorul; făptuitorul să provoace conflictul pentru a se răfui cu
victima. La fel, lipsește și latura subiectivă a infracțiunii de huliganism ce se
caracterizează, în primul rând, prin intenție directă. Lipsește latura obiectivă a
componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 Cod penal și anume calificativul
obrăznicie deosebită menționată în rechizitoriu.
Referitor la acțiunea civilă admisă în mărime de 10 000 lei ca daune morale
înaintată de Clichici Natalia, a considerat că, este nefondată și a solicitat să fie
respinsă deoarece în judecată nu s-a constatat că inculpatul este vinovat de cele
întâmplate și evident nu poate purta răspundere pentru pagubele suferite de partea
vătămată, cu atât mai mult că dauna morală nu este motivată în fapt, deoarece la
cerința nu s-a anexat careva certificate care ar proba suferințele morale.
Referitor la acțiunea civilă admisă în mărime de 10 000 lei ca daune morale
înaintată de Gurițanu Al consideră că este exagerată și a solicitat să fie micșorată.
Ori, instanța de fond a apreciat incorect circumstanțele de fapt ale cauzei, cu
concluzionarea neîntemeiată asupra vinovăției inculpatului pe învinuirea în temeiul
art. 287 Cod penal, probele nefiind apreciate conform art. 101 Cod de procedură
penală, nevinovăția inculpatului fiind dovedită prin declarațiile martorilor: Alexandr
Lomatcenco, Andrei Parnov și Valeriu Voluța.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie
2018, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile procurorului și apelul avocatului
Gheorghe Postolachi în numele inculpatului Parnov Vladimir cu menținerea sentinței.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, starea de fapt și de
drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de
către instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței. În plus,
instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,
examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor,
sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just
acțiunile inculpatului, Parnov Vladimir în baza dispozițiilor, art. 287 alin. (1), art. 152
alin. (1) Cod penal.
În ședința instanței de apel, inculpatul Parnov Vladimir fiind audiat, a susținut
declarațiile date anterior, a recunoscut vina integral, pe ambele episoade. Solicitând
să fie iertat, a menționat că, și-a cerut iertare de la părțile vătămate. A recunoscut că
este vinovat, că a lovit-o pe Clichici Natalia și pe Gurițanu Alexandru. Se căiește de
cele întâmplate. Fapta a avut loc în curtea casei din strada Florica Nița 2/1.
Recunoaște că, a lovit-o pe Clichici Natalia și a recuperat dauna de 10 000 lei și lui
Gurițanu Alexandru la fel a recuperat dauna de 10 000 lei. Față de Alexandru
Gurițanu recunoaște cele comise, se căiește de cele comise. Nu va să mai comite
asemenea fapte. Solicită aplicarea Legii privind amnistia.
Vina inculpatului Parnov Vladimir în comiterea infracțiunilor incriminate este
dovedită în afara dublilor rezonabile prin următoarele probe cercetate în cadrul
ședinței: declarațiile părților vătămate Alexandru Gurițanu și Natalia Clichici,
declarațiile martorilor Ala Gurițanu, Anna Moraru, Roman Cotoman, Evgltenia-Lana
Șușcova, înștiințare „903,, prin care la 29.06.2014 (f.d. 5, vol. I, f.d. 16, vol. 1);
plângerea lui Alexandru Gurițanu și lui Natalia Clichici (f.d.9, vol. I, f.d. 17, vo. I);
raportul de constatare medico-legală nr. 1595/D din 08.07.2014 (f.d. 15, vol. I);
raport de constatare medico - legală nr. 1594/D din 07.07. 2014 (f.d. 19, vol. I);
3
raport de expertiză medico - legală nr. 1776/D din 31.07.2014 (f.d. 56, vol. I); raport
de expertiză medico - legală nr. 1881 /D din 13.08.2014 (f.d. 63-64, vol. I); proces -
verbal de confruntare din 24.07.2014 (f.d. 68-71, vol. I); proces - verbal de
confruntare din 26.08.2014 (f.d. 77-82, vol. I); plîngerea lui Clichici Natalia.
Instanța de apel a constatat că, inculpatul Parnov Vladimir, a comis
infracțiunile incriminate și că, acțiunile lui au fost corect calificate și se
încadrează în baza art. 287 alin. (1), art. 152 alin. (1) Cod penal.
Potrivit textului apelului înaintat de apărător, acesta a contestat sentința în partea
recunoașterii vinovăției lui Parnov Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 287 alin. (1) Cod penal, solicitând achitarea inculpatului Parnov Vladimir în baza
articolului nominalizat, or recalificarea în acte contravenționale si recalificarea
învinuirii de cauzare intenționată a vătămării medii, și respingerea acțiunii civile.
În ședința instanței de apel inculpatul Parnov Vladimir și avocatul acestuia
Gheorghe Postolachi au solicitat încetarea procesului penal cu aplicarea Legii privind
amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM, nr.
210 din 29 iulie 2016 în privința lui Parnov Vladimir pe art. 287 alin. (1), și art. 152
alin. (1) Cod penal.
În cererea sa inculpatul Parnov Vladimir a invocat faptul că, se căiește sincer în
cele comise, îi pare rău de cele întâmplate și își cere iertare, totodată a menționat că
dauna a fost restituită părților vătămate (f.d. 71, vol. 3). Avocatul inculpatului Parnov
Vladimir, Gheorghe Postolachi, a susținut cele invocate de inculpat, menționând că
Parnov Vladimir a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1), și art. 152 alin.
(1) Cod penal la 29.06.2014, iar săvârșirea acestor infracțiuni se pedepsește cu
închisoare de până la 3 ani și respectiv 5 ani. Totodată, a menționat că părțile
vătămate garantează că nu au pretenții patrimoniale față de inculpat.
Instanța de apel a consideră că, potrivit art. 1 alin. (1) al Legii privind amnistia
în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016, stipulează că, prezenta lege se aplică condiționat
și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în
cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe
parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt
evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste
persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12.
Conform art. 57 alin. (1) din Codul penal, liberarea de răspundere penală în
legătură cu căința activă persoana care pentru prima oară a săvârșit o infracțiune
ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea, după
săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la
descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod,
a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune.
Astfel raportând prevederile legale menționate supra la circumstanțele pricinii,
instanța de apel a reținut că aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea
a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016
are loc în cazul în care inculpatul manifestă căință activă și anume s-au autodenunțat
de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei
materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune.
Instanța de apel a reținut că, potrivit materialelor prezentate este cert faptul că,
inculpatul Parnov Vladimir la etapa urmăririi penale nu a recunoscut vinovăția în
săvârșirea infracțiunilor incriminate fapt ce rezultă din procesele-verbal de audiere a
4
bănuitului, f.d. 50, mai mult nici în ședința de judecată inculpatul Parnov Vladimir nu
a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1), art.
152 alin. (1) Cod penal, corespunzător circumstanțelor de fapt indicate în rechizitoriu,
fapt ce conchide instanța că, inculpatul Parnov Vladimir nu a recunoscut fapta și
respectiv nu manifestă căință activă, condiție necesară în vederea aplicării Legii
privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016.
Raportând motivele invocate în apel la materialele cauzei penale, instanța de
apel a conchis că, argumentele invocate de inculpat și partea apărării nu își găsesc
confirmare în starea de fapt a prezentei cauze penale, motiv pentru care s-a respins
apelul nominalizat ca fiind nefondat.
Cu privire la apelul procurorului, în care s-a invocat faptul că instanța de fond
incorect a individualizat pedeapsa, numindu-i lui Parnov Vladimir o pedeapsă prea
blândă, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, or, persoanei recunoscute
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în
limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond a ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite și anume că infracțiunea comisă de inculpat face parte
din categoria infracțiunilor mai puțin grave; de persoana celui vinovat, și anume că
anterior nu a fost judecat; de circumstanțele cauzei.
De asemenea, instanța de fond a indicat că nu au fost stabilite existența
circumstanțelor excepționale sau a altor circumstanțe care micșorează esențial
gravitatea faptei și a consecințelor ei.
Prima instanță a considerat posibilă condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunii,
prezența a doi copii în familia acestuia, imposibilitatea recuperării prejudiciului
cauzat părților vătămate în condiții de penitenciar fiind limitată, ținând cont de
circumstanțele relatate, cu stabilirea unei perioade de probațiune de 5 ani.
Astfel, instanța de apel respinge argumentele apelantului precum că prima
instanță nu a luat în considerație ansamblul de circumstanțe ale cauzei și nu a
individualizat corect pedeapsa aplicată, deoarece pedeapsa a fost determinată,
individualizată și stabilită corect, având în considerație ansamblul de împrejurări ce
caracterizează inculpatul și infracțiunea comisă.
Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art. 61-62, 75-76,
78, 90 Cod penal, în limita sancțiunii normelor penale în baza căreia a fost declarat
vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare ale pedepsei, de
gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate
circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, inculpatului Parnov
Vladimir fiindu-i corect aplicată în baza art. 287 alin. (1), art. 152 alin. (1), pentru
concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate pedeapsa definitivă
sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani.
Astfel, instanța de apel a conchis că, pedeapsa aplicată inculpatului este
determinată și individualizată conform prevederilor legale, corectă și echitabilă,
proporțională.
Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Gheorghe Postolachi în
numele inculpatului Parnov Vladimir, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 11) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea
5
acestora cu aplicarea în privința lui Parnov Vladimir a Legii amnistiei cu încetarea
procesului penal. Recurentul invocă dezacordul cu respingerea solicitării aplicării
amnistiei față de inculpat, ori, acesta a achitat prejudiciul solicitat părților vătămate, a
recunoscut vina, se căiește sincer, părțile vătămate nu au pretenții față de inculpat,
ori, toate aceste circumstanțe dau posibilitatea de a aplica Legea cu privire la amnistie
și încetarea procesului penal. Mai mult, în ședința de judecată, procurorul la fel a
solicitat aplicarea amnistiei față de inculpat.
5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
către avocatul Gheorghe Postolachi în numele inculpatului Parnov Vladimir,
solicitând respingerea acestuia, cu menținerea deciziei instanței de apel.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța dispune încetarea procesului în cazurile prevăzute de
prezentul cod.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel în cazul când aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege
sau anulată de un act de amnistie.
În conformitate cu prevederile art. 434 Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, verifică
legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra
tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
În recurs, recurentul a invocat precum că față de Parnov Vladimir, urmează a fi
aplicate prevederile Legii cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova, or nu există niciun temei statuat la
art. 10 din aceeași Lege, care ar împiedica aplicarea ei.
Colegiul penal lărgit reține că, la judecarea cauzei în ordine de apel, la 12
decembrie 2018 (f.d. 71, vol. III), inculpatul Parnov Vladimir a depus cerere prin care
a solicitat aplicarea în privința sa a Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, privind amnistia
în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova, cu anexarea declarațiilor părților vătămate precum că nu au pretenții față de
inculpat (f.d. 75-76, vol. III), solicitare care a fost respinsă de instanța de apel.
Instanța de apel și-a motivat decizia prin fapul că inculpatul Parnov Vladimir la etapa
urmăririi penale, nu a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunilor incriminate și
respectiv nu manifestă căință activă, condiție necesară în vederea aplicării Legii
privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016.
Colegiul penal lărgit consideră că, criticile recurentului ce se referă la
netemeinicia refuzului instanței de apel de a aplica în privința inculpatului,
dispozițiile Legii nr. 210 din 29.07.2016 cu privire la amnistie, sunt întemeiate.
În dezvoltarea concluziei enunțate supra, instanța de recurs menționează, că la
29.07.2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a
25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Reieșind din dispoziția
art. 1 alin. (1) al Legii enunțate mai sus, prezenta lege se aplică condiționat și
exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în
cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe
6
parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt
evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste
persoane cad sub incidența prevederilor art. 2- 9, 11 și 12.
Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată
de art. 2 din Legea nr. 210, unde este indicat expres că procesul penal încetează la
faza de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.
Din conținutul hotărârii instanței de apel, se reține că instanța a considerat că
inculpatul nu cade sub incidența Legii privind amnistia, existând restricția prevăzută
la art. 1 alin. (1), deoarece ultimul nu a manifestat căință activă în cadrul procesului
penal, adică în prima instanță nu a recunoscut vina.
Instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiate concluziile instanței de apel
menționate mai sus, deoarece pornind de la conținutul art. 414 alin. (1) Cod de
procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința instanței de apel. Astfel, apelul
constituie o continuare a judecării fondului cauzei, legea (art. 414 alin. (2) CPP)
prevede posibilitatea ca instanța să dea o nouă apreciere probelor administrate. În
cadrul judecății în apel, se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor
administrate de prima instanță, precum și la administrarea oricăror probe noi (a se
vedea pct. 14.2 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 22 din
12.12.2005 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).
În continuare, Colegiul penal relevă, că deși inculpatul inițial în prima instanță
nu a recunoscut vina, acesta în cadrul judecării prezentei cauze în instanța de apel, a
depus cerere prin care a solicitat aplicarea în privința sa a Legii privind amnistia,
specificând că recunoaște vina și se căiește sincer de cele săvârșite, restituind integral
prejudiciul cauzat părților vătămate (f.d. 75-76 vol. III). La fel, Colegiul atestă, că
fiind audiat în cadrul instanței de apel, inculpatul a recunoscut faptele imputate
acestuia în actul de învinuire, regretând de cele întâmplate (f.d. 74 vol. III). De rând
cu inculpatul, în cadrul judecării cauzei în instanța de apel au depus cereri și părțile
vătămate, care au confirmat că inculpatul le-a restituit integral prejudiciile cauzate,
precum și au declarat în ședință de judecată a instanței de apel, că nu au careva
pretenții față de inculpat și consideră posibil de a aplica în privința acestuia
prevederile Legii privind amnistia.
În acest context, instanța de recurs remarcă dispoziția alin. (2) art. 1 al Legii nr.
210 privind amnistia, care stipulează expres că căința activă a persoanei se determină
în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din Codul penal nr. 985-XV din 18
aprilie 2002.
Din conținutul art. 57 Cod penal, rezultă că liberarea de răspundere penală, în
legătura cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite
următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la
descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat
în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune.
Reieșind din textul legii, precitat, se conchide că, pentru aplicarea amnistiei
față de persoanele inculpate, este suficient să fie întrunite cel puțin unul din criteriile
enumerate mai sus.
În prezenta speță, se atestă că în cadrul judecării cauzei, în instanța de apel
inculpatul în cele din urmă a recunoscut vina, căindu-se de cele săvârșite și a
compensat valoarea daunei cauzate prin infracțiunile săvârșite.
7
Astfel, Colegiul penal lărgit statuează ca fiind incorecte concluziile instanței de
apel, în partea ce ține de reuzul aplicării în privința ultimului a actului amnistiei, ori,
careva restricții în acest sens, prevăzute de legea nominalizată în privința inculpatului
Croitor S., lipsesc.
Prin urmare, Colegiul lărgit apreciază că, în speță se constată existența
circumstanțelor, prevăzute de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care
exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului, deoarece a intervenit Legea
Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, motiv pentru care
urmează a fi dispusă încetarea procesului penal în privința lui Parnov Vladimir
conform prevederilor legii sus-menționate, pentru infracțiunile săvârșite de acesta și
prevăzute de art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b), c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Gheorghe Postolachi în
numele inculpatului Parnov Vladimir, casează parțial decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018 și sentința Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 25 ianuarie 2018, în privința lui Parnov Vladimir XXX.
Se aplică în privința lui Parnov Vladimir XXX prevederile art. 2 din Legea
privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.
Moldova și se încetează procesul penal în privința acestuia, în baza art. 152 alin. (1)
și art. 287 alin. (1) Cod penal.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate se mențin.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 04 iunie 2019.
Președinte: Diaconu Iurie
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
Mardari Dumitru
Ghervas Maria
8