1ra-1054/2014 — art. 155; 179; 201-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 155; 179; 201-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1054/2014 — art. 155; 179; 201-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1054/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
01 iulie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în componența:
președinte – Nicolae Gordilă,
judecători – Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu și Ion Guzun,
a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către
procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Popov Oleg, inculpatul
Osadcii Sergiu și apărătorul său, Bolgar Valentina, împotriva sentinței Judecătoriei
Căușeni din 04 septembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bender din 22 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui,
Osadcii Sergiu Xxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxx,
originar și domiciliat în or. Xxxxxxx, str. Xxxxxxxxxxxx, ap.
xx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
în prima instanță din 28.07.2011 pînă la 04.09.2013
în instanța de apel din 14.10.2013 pînă la 22.01.2014
în instanța de recurs din 15.05.2014 pînă la 01.07.2014
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 04 septembrie 2013, a fost încetat
procesul penal privind tragerea la răspundere penală a lui Osadcii S.A. pentru
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 201 1 alin. (1) Cod Penal.
Prin aceeași sentință, Osadcii S.A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în
baza art. 179 Cod penal la 2 ani închisoare și în baza art. 155 Cod penal la 2 ani
închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumularea parțială a pedepselor
aplicate, i-a fost stabilită definitiv pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit sentinței, Osadcii S.A. la 01 februarie 2009, în jurul orei 18.40 a
pătruns, ilegal, în locuința lui Gomaniuc Ludmila situată în or. Xxxxxxx, str.
Xxxxxxxxxxxxx. La cererea lui Gomaniuc L. și a soțului ei Gomaniuc Serghei de a
părăsi locuința, inculpatul a refuzat, amenințînd-o pe Gomaniuc L. cu răfuiala
fizică personală, precum și pe membrii familiei sale.
Tot el, la 02 septembrie 2009, în jurul orelor 20.00, repetat, a pătruns, în
domiciliul cet. Gomaniuc L., și la cererea acesteia precum și a membrilor familiei de
a părăsi domiciliul, Osadcii S.A. nu a reacționat, amenințîndu-i cu răfuială fizică.
Tot el, la 30 aprilie 2011, în jurul orelor 14.00, aflîndu-se în apartamentul nr. xx
situat pe str. Xxxxxxxxxx din or. Xxxxxxx, în urma relațiilor ostile apărute cu mama
1
sa, Ceban Elena, i-a aplicat acesteia lovituri pe diferite părți ale corpului, numind-o
concomitent cu diferite cuvinte necenzurate, în consecință i-a provocat leziuni
corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.l08/D din 25 mai
2011, au fost calificate ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.
Tot el, la 03 mai 2011, în jurul orei 20.40, aflîndu-se în apartamentul nr. xx
situat pe str. Xxxxxxxxxxx, în urma relațiilor ostile apărute cu mama sa, Ceban E., i-
a aplicat acesteia lovituri, concomitent a înjurat-o și a insultat-o, în consecință i-a
provocat leziuni corporale, care potrivit raportului de expertiză medico-legală
149/D din 24 iunie 2011, au fost calificate ca leziuni corporale fără cauzarea
prejudiciului sănătății.
Tot el, la 08 mai 2011, la ora 21.24, realizîndu-și scopul amenințării cu omor, l-a
contactat telefonic pe Ceban Nicolai, la locuința acestuia din or. Xxxxxxx. str.
Xxxxxxxxxx, amenințînd cu omor pe acesta și pe membrii familiei lui, inspirîndu-i
victimei temerea pentru viața lui și a familiei sale, amenințare pe care Ceban N. a
perceput-o ca reală de realizat.
Astfel acțiunile lui Osadcii S.A., au fost încadrate în baza art. 201 1 alin. (1) Cod
penal – violență în familie, adică acțiune intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de
un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și
suferință psihică; în baza art. 179 alin. (2) Cod penal – pătrunderea și rămînerea ilegală
în domiciliul unei persoane fără consimțămîntul acesteia, săvîrșite cu amenințarea aplicării
violenței: în baza art. 155 Cod penal – acțiunea de amenințare cu omor, dacă a existat
pericolul realizării acestei amenințări.
Sentința menționată a fost contestată cu apel de către:
3.1. Procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei,
cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care Osadcii S.A. să fie recunoscut vinovat în
baza art. art. 201 1 alin. (1), 179 alin. (2), 155 Cod penal și condamnat corespunzător
la 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare. În conformitate cu art. 84 Cod
penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili definitiv pedeapsa de 3
ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. In rest
sentința să fie menținută fără modificări. În motivarea apelului procurorul a invocat
că instanța de fond greșit a încetat procesul penal pe capătul de învinuire bazat pe
art. 201 1 alin. (1) Cod penal, fiind întrerupt termenul de prescripție.
3.2. Inculpatul, care a solicitat casarea acesteia în partea condamnării lui în
baza art. 179 alin. (2) și 155 Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare
în această parte sau aplicarea unei pedepse neprivative de libertate. În rest sentința
să fie menținută fără modificări. În motivarea apelului s-a invocat aprecierea
eronată a probelor administrate pe caz, nevinovăția de cele imputate și lipsa în
acțiunile lui a elementelor infracțiunilor incriminate.
3.3. Avocatul Bolgar V. în numele inculpatului, în apelul său a solicitat casarea
sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd
că pe epizodul bazat pe art. 179 alin. (2) Cod penal, organul de urmărire penală
2
neîntemeiat a început urmărirea penală, deoarece din actele de constatare nu
rezultă o bănuială rezonabilă, fapt ce duce la nulitatea acțiunilor organului de
urmărire penală, iar pe epizoadele bazate pe art. 201 1 alin. (1) și și 155 Cod penal s-
a invocat aprecierea eronată a probelor de către instanța de fond. La stabilirea
pedepsei instanța de fond eronat i-a aplicat prevederile art. 78 alin. (3) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 22 ianuarie 2014,
apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără
modificări.
Instanța de apel în motivarea soluției adoptate a menționat că la pronunțarea
sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a
concluzionat că inculpatul Osadcii S.A. a săvîrșit anume infracțiunile imputate.
În opinia instanței de apel, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă
inculpatului pentru infracțiunile comise, prima instanță corect a ținut cont de toate
circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicîndu-i o
pedeapsă corectă, echitabilă și legală.
Argumentul invocat de acuzatorul de stat în cererea de apel precum că
termenul de prescripție a fost întrerupt, inculpatul fiind anunțat în căutare la data
de 15.04.2013, nu a fost reținut ca întemeiat de către instanța de apel, dat fiind
faptul, că potrivit art.60 alin. (l) lit.a) Cod penal, persoana se liberează de
răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la
săvîrșirea unei infracțiuni ușoare.
Decizia instanței de apel se contestă cu recurs de către procuror, în care se
solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în aceeași instanță,
în alt complet de judecată, invocînd argumente identice cu cele invocate în cererea
de apel.
5.1. Hotărîrile judecătorești adoptate pe caz se contestă cu recurs și de către
avocatul Bolgar V., în numele inculpatului, care solicită casarea acestora, cu
pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd argumente identice cu cele
invocate în cererea de apel.
5.2. Recurs se declară și de către inculpat, care de asemenea solicită casarea
hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz, cu pronunțarea unei noi hotărîri de
achitare, invocînd argumente identice cu cele invocate în cererea de apel.
Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate
de către inculpat și apărătorul acestuia, solicitînd respingerea lor ca inadmisibile,
deoarece recurenții în recursurile declarate se referă la starea de fapt, ceea ce nu se
încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.
Verificând argumentele invocate de recurenți în raport cu actele cauzei,
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile
declarate urmează a fi admise din următoarele considerente:
3
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună
rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate
instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de
fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de
apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a
pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit
instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,
dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele
corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în
conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă
pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual
penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină
răspuns la toate motivele invocate.
Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,
nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot
fi corectate în ordinea procedurii de recurs.
Lecturînd textul apelurilor declarate, Colegiul atestă faptul că, procurorul,
inculpatul și apărătorul acestuia au invocat în instanța de apel următoarele
argumente:
- aprecierea eronată a probelor administrate la caz;
- nevinovăția inculpatului de cele incriminate;
- lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor imputate;
- încetarea greșită a procesului penal pe capătul de învinuire bazat pe art. 201 1
Cod penal;
- netemeinicia începerii urmăririi penale pe epizodul bazat pe art. 179 alin. (2)
Cod penal;
- la stabilirea pedepsei eronat i-a fost aplicat inculpatului prevederile art. 78
alin. (3) Cod penal.
Colegiul observă că recursurile declarate de către procuror, inculpat și
apărătorul acestuia conțin argumente identice cu cele invocate de ei în cererile de
4
apel. Din aceste considerente Colegiul va purcede la examinarea recursurilor
declarate în cumul cu apelurile declarate de către aceștia.
Analizînd textul deciziei instanței de apel în raport cu argumentele invocate
de apelanți-recurenți, Colegiul constată că:
1) Deși în contextul apelurilor declarate de către inculpat și apărătorul acestuia
este invocat argumentul „aprecierea eronată a probelor administrate la caz” cu
descrierea unui șir de probe și analiza minuțioasă a fiecăreia, în textul deciziei după
redarea prevederilor art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1), (2) Cod de procedură
penală, Curtea de Apel a menționat doar „Colegiul penal consideră că instanța de fond,
audiind inculpatul Osadcii S.A., părțile vătămate Ceban E., Ceban N. și Gomaniuc L.,
martorii Ceban P., Afteni V., Medialcova O., Ceban R., Gomaniuc V., Gomaniuc S. și
Malanca M., analizînd cumulul de probe concludente și pertinente administrate în cadrul
cercetării judecătorești, corect a tras concluzia că vinovăția inculpatului Osadcii S.A. de
comiterea faptelor prejudiciabile este dovedită integral, corect încadrînd acțiunile lui”.
Astfel, Colegiul evidențiază că instanța de apel deși în decizia sa a menționat
„analizînd cumulul de probe”, însă analiza în cauză nu a fost efectuată, nefiind
aplicate prevederile menționate în decizie art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1), (2)
Cod de procedură penală, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea
asupra admisibilității sau inadmisibilității probei, argumentînd temeiul respectiv.
De asemenea, Colegiul remarcă faptul că, deși la materialele dosarului sunt
anexate un cumul de probe, însă instanța în decizie a menționat selectiv cîteva
probe, ignorînd totalmente celelalte probe administrate la etapa urmăririi penale și
în prima instanță, precum și în instanța de apel.
Astfel, Colegiul precizează că deși pe parcursul examinării cauzei în instanța
de apel, au fost înaintate de către inculpat cerere de audiere în calitate de martor a
lui Dîmcenco T.P. și anexare la materialele cauzei a extrasului medical eliberat de
serviciul medical nr. 13 (f.d. 152-verso, v.2), iar de către procuror demersul cu
privire la anexarea materialelor la dosar (f.d. 186-verso, v.2), instanța de apel le-a
acceptat, însă în conținutul deciziei acestea nu au fost nici menționate, nici analizate
cu admiterea sau respingerea acestora și argumentarea poziției sale.
Mai mult ca atît, Colegiul atenționează asupra faptului, că reieșind din
procesele-verbale al ședinței de judecată probele din prezenta cauză la etapa
judecării cauzei în instanța de apel nu au fost cercetate sau date citirii în ședințele
de judecată, însă în decizia adoptată se face referire selectiv la cîteva din ele.
La acest capitol Colegiul reține că, probele administrate în cadrul urmăririi
penale, cît și cele din ședințele de judecată, urmau a fi verificate în strictă
conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală și anume, prin
cercetarea lor din punct de vedere al coroborării lor.
Astfel, instanța de apel unilateral a făcut trimiteri la unele probe din dosar,
concluzionînd că acestea confirmă vina lui Osadcii S.A. în comiterea infracțiunii
imputate, fără a verifica probele acumulate la urmărirea penală și în ședințele de
5
judecată, prin citirea lor în ședința de judecată, și consemnarea lor în procesul
verbal.
Deci Colegiul evidențiază că, instanța de apel a făcut trimitere și s-a expus în
decizia sa asupra unui șir de probe, printre care și declarațiile inculpatului și
părților vătămate, însă reieșind din procesul verbal al ședințelor de judecată,
stabilim cu certitudine faptul că probele enumerate în decizie absolut nu au fost
examinate în ședința judiciară, nefiind date citirii și verificate în ședința de
judecată.
Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe probele
care nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost
reflectate în procesul verbal al ședinței de judecată, astfel fiind încălcate prevederile
art. 413 Cod de procedură penală, care stipulează procedura de examinare a
apelului, art. 336 Cod de procedură penală, care reglementează procedura
întocmirii unui proces verbal, precum și art. 373 Cod de procedură penală, ce
conturează procedura cercetării probelor.
2) Alte argumente invocate de inculpat și apărătorul acestuia în apeluri sunt
„nevinovăția inculpatului de cele incriminate și lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor
infracțiunilor imputate”. Ca răspuns la aceste argumente instanța de apel a menționat
că: „Astfel, acțiunile inculpatului Osadcii S.A. au fost corect încadrate în limitele art. 201 1
alin. (l) cod penal... De asemenea, din totalitatea de probe cercetate în ședința de judecată,
instanța de fond corect a constatat că în acțiunile lui Osadcii S.A. sunt prezente semnele
comiterii faptei de violare la domiciliu prevăzute de art. 179 alin.(2) Cod penal... Din
împrejurările constatate și probele cercetate în ședința de judecată, Colegiul consideră, că
instanța de fond corect a constatat că în acțiunile lui Osadcii S.A. sunt prezente semnele
comiterii faptei de amenințare cu omor prevăzute de art. 155 Cod penal... Argumentele
invocate de către inculpat și avocatul acestuia în cererile de apel, nu pot sta la baza casării
sentinței și achitării inculpatului, pe motiv că toate argumentele invocate poartă un caracter
declarativ, fără careva probațiune justificată”.
Colegiul la acest capitol statuează că instanța de apel doar a constatat faptul
comiterii de către inculpat a infracțiunilor incriminate și prezența elementelor
acestora în acțiunile lui, fără analiza argumentelor invocate în acest sens de către
apelanți, apreciindu-le doar la general declarative.
3) Unicul argument invocat de către procuror cît în apel atît și în recurs este
“încetarea greșită a procesului penal pe capătul de învinuire bazat pe art. 201 1 Cod penal”.
Soluționînd acest argument instanța de apel în decizia sa după redarea prevederilor
art. 391 alin. (1) pct. 6), art. 274 pct. 4) Cod de procedură penală și art. 60 alin. (1) lit.
a) Cod penal a menționat că, „Prin urmare, Colegiul penal conchide, că instanța de fond,
reieșind din normele de drept enunțate, precum și din considerentele că la data de 30 aprilie
2011 și la 03 mai 2011 a săvîrșit o infracțiune ușoară, prevăzută la art.2011 alin.(l) Cod
penal, iar din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 2 ani, corect a încetat procesul penal pe
6
acest capăt de învinuire, liberînd inculpatul de răspundere penală, din motivul expirării
termenului de tragere a persoanei la răspundere penală”.
Colegiul consideră că deși procurorul în dezvoltarea acestui argument a
invocat suspendarea curgerii termenului de prescripție, instanța de apel nu a dat
răspuns la acest argument preluînd doar constatarea instanței de fond în acest sens.
4) Alte 2 argumente invocate de către apărătorul inculpatului în apel au fost
„netemeinicia începerii urmăririi penale pe epizodul bazat pe art. 179 alin. (2) Cod penal și
la stabilirea pedepsei eronat i-a fost aplicat inculpatului prevederile art. 78 alin. (3) Cod
penal”. În acest sens, Colegiul remarcă faptul că argumentul cu privire la
netemeinicia începerii urmăririi penale a fost ignorat totalmente de către instanța
de apel, iar la capitolul stabilirii pedepsei s-a stabilit doar că „De asemenea, Colegiul
penal a considerat, că la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului pentru
săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 179 alin.(2) și art.155 Cod penal, instanța de fond
corect a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea
pedepsei, de principiile generale de aplicare a pedepsei stipulate la art. 62 alin. (2) din Cod
penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute la art. 7, 75 și
78 din Cod penal, și anume: de caracterul prejudiciabil al infracțiunilor comise, de
personalitatea dînsului, că la locul de trai se caracterizează negativ, că vina n-a recunoscut-
o, susținînd că nu a comis faptele incriminate, de comportamentul acestuia de pînă la
comiterea infracțiunilor și după aceea - dînsul s-a eschivat să se prezinte binevoi în ședința
de judecată, instanța fiind nevoită să anunțe inculpatul în căutare și să aplice față de el
măsura preventivă în stare de arest, anterior judecat, antecedentele penale fiind stinse. Din
toate acestea poate fi trasă concluzia că inculpatul nu s-a căit de cele săvîrșite, eschivîndu-se
de la prezentarea în ședința judiciară. Astfel, prin comportamentul său a pus piedici în calea
stabilirii adevărului și examinării cauzei penale în termeni rezonabili. Ținînd cont de cele
indicate mai sus, instanța de apel a considerat că reeducarea și corectarea inculpatului nu
este posibilă fără izolarea lui de societate. Din aceste considerente, s-a conchis, că instanța
de fond corect a tras concluzia că reeducarea și corectarea lui este posibilă numai în
condițiile izolării de societate. Careva circumstanțe atenuante, din cele prevăzute la art.76
Cod penal, prima instanță nu a stabilit”. Astfel, Colegiul reține că argumentul privind
lipsa în enumerarea exhaustivă a circumstanțelor agravante la art. 77 Cod penal a
“săvîrșirea acțiunilor infracționale în mod repetat”, nu a format obiect de discuție, fiind
ignorat de către instanța de apel.
Din prevederile art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, rezultă că instanța
de apel, judecînd apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să
cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,
fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
7
Din conținutul deciziei instanței de apel, instanța de recurs constată că aceste
prevederi legale totalmente au fost ignorate, și anume instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile expuse în pct.3 din
prezenta decizie.
Nepronunțîndu-se asupra motivelor invocate de apelanți, instanța de apel s-a
redus la fraze generale, fără a stabili temeiurile de fapt și de drept care au dus la
respingerea apelurilor declarate. Astfel, instanța de apel unilateral a făcut trimitere
la unele probe din dosar, concluzionînd că acestea confirmă vinovăția inculpatului
și ignorînd altele. Motivele din apel trebuie examinate printr-o analiză obiectivă,
completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu întreg
materialul probator al cauzei. Deci argumentele expuse în pct.3 din prezenta
decizie, de fapt, constituie fondul apelului și nepronunțarea asupra acestora
reprezintă neexaminarea fondului apelului de către instanța de apel.
Totodată, Colegiul specifică faptul că obligația de motivare a hotărîrilor
judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces
echitabil. Conform jurisprudenței CEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al
Convenției, o hotărîre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul
procesului penal, avînd posibilitatea ca această hotărîre să poată fi verificată în
cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o
cerere de apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003), Kuznetsov și alții c. Rusiei
(2007), Albina c. Romîniei (2005), Boldea c. Romîniei (2007).
Erorile judiciare menționate în viziunea Colegiului constituie temei pentru
recurs, prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. Aceste erori nu
pot fi corectate în instanța de recurs, deoarece chestiunile privind aplicarea
prevederilor legale la judecarea cauzei în fond țin de competența instanței de apel.
Prin prisma considerentelor relevate, se apreciază temeinicia recursurilor
nominalizate, impunîndu-se admiterea lor, casarea integrală a deciziei atacate și
dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile
legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să cerceteze, să
verifice și să aprecieze profund probele administrate pe parcursul procesului penal
în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu
argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să
cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, și să-și argumenteze clar
concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate,
de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o
hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de
procedură penală.
8
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în procuratura de
nivelul Curții de Apel Bender, Popov Oleg, inculpatul Osadcii Sergiu și apărătorul
său, Bolgar Valentina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Bender din 22 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui Osadcii Sergiu
Xxxxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 22 iulie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Liliana Catan
Iurie Diaconu
Ion Guzun
9