1ra-1207/17 — art. 151 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1207/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte : Nicolae Gordilă

Judecători : Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul adjunct-interimar al Procuraturii de circumscripție Chișinău, Sergiu

Ciobanu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 septembrie 2016, în cauza penală privind-o pe

Lupu Liubovi xxxx, născută la xxxx,

originară din mun. xxxx, domiciliată în sat.

xxxx, r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.03.2016 - 27.04.2016;

Instanța de apel: 23.06.2016 - 27.09.2016;

Instanța de recurs: 23.06.2017 - 06.09.2017.

C O N S T A T Ă :

baza art. 3641 Cod de procedură penală, Lupu Liubovi a fost recunoscută vinovată și

condamnată în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare, în

penitenciar de tip închis pentru femei.

13.01.2016, aproximativ la ora 21.00, aflându-se pe pragul casei ce aparține mamei

sale, unde domiciliază mătușa sa Lupu Jana, amplasată în satul xxxx, r-nul xxxx, în

cadrul unei cerți apărute spontan cu Gheorghiciuc Simion, intenționat i-a aplicat

lovituri cu cuțitul ultimului în regiunea coapsei stângi, cauzându-i vătămări corporale,

care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 23 din 14.01.2016 sunt

calificate ca vătămare corporală gravă. Fiind transportat la Spitalul Raional Orhei în

urma vătămărilor corporale primite a decedat în secția internare în rezultatul șocului

hemoragic, ca urmare a hemoragiei externe masive din plăgile înțepat-tăiate în

regiunea coapsei stângi.

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea refuzului

încasării de la Lupu Liubovi a cheltuielilor de judecată și stabilirii categoriei

1

penitenciarului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care de încasat de la Lupu Liubovi cheltuielile de

judecată în sumă de 4 797, 37 lei și stabilirea categoriei de penitenciar pentru femei.

În susținerea apelului procurorul a indicat că prima instanță, la pronunțarea

sentinței nu s-a expus asupra solicitării de către procuror a încasării cheltuielilor

judiciare în partea dispozitivă, ci doar în partea descriptivă a acesteia. Instanța de

judecată nu s-a pronunțat asupra laturii civile, eronat bazându-se pe prevederile art.

220 Cod de procedură penală, or, normele ce țin de reglementarea juridică a acțiunii

civile nicidecum nu se referă la cheltuielile judiciare care au fost suportate în cadrul

urmăririi penale de către stat.

Totodată, instanța pronunțând sentința, a stabilit inculpatei pedeapsă sub formă

de închisoare în penitenciar de tip închis pentru femei, astfel s-a considerat eronată

stabilirea categoriei de penitenciar (penitenciar de tip închis pentru femei), deoarece

conform prevederilor art. 72 alin. (6) Cod penal, femeile condamnate execută

pedeapsa închisorii în penitenciare pentru femei. Prin urmare inculpatei urma a-i fi

stabilită categoria de penitenciar pentru femei, fără a fi indicat penitenciar de tip

închis.

3.2. Inculpata, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care a-i fi stabilită o pedeapsă mai blândă, ținând cont de faptul că are la

întreținere doi copii minori, anterior nu a fost trasă la răspundere penală și a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii.

2016, s-a dispus respingerea apelurilor declarate ca nefondate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În susținerea poziției sale, instanța de apel a menționat că la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că Lupu Liubovi a săvârșit infracțiunea imputată ei. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și

care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Cu privire la argumentele inculpatei în vederea aplicării unei pedepse mai

blânde, Colegiul a conchis că prima instanță, la stabilirea categoriei și măsurii de

pedeapsă, a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, și anume de caracterul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, care este una deosebit de gravă, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării ei, de persoana inculpatei, care la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află, anterior nu a fost judecată, are la întreținere doi copii minori,

de comportamentul acesteia până și după comiterea infracțiunii. De asemenea, s-a

ținut cont și de faptul că Lupu Liubovi și-a recunoscut pe deplin vina și s-a căit sincer

2

de cele săvârșite, respectându-se totodată și prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală în acest sens.

Astfel, Colegiul a conchis că o altă pedeapsă decât cea privativă reală de

libertate nu-și va atinge scopul, or, potrivit prevederilor art. 61 alin.(2) Cod penal

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. În astfel de circumstanțe, Colegiul a considerat că argumentele

inculpatei precum că în cazul dat există temeiuri de a-i aplica ei o pedeapsă mai

blândă nu sunt fondate și dacă vor fi acceptate asemenea argumente, pedeapsa

aplicată nu-și v-a atinge scopurile de îndreptare și reeducare a persoanei condamnate.

Cu referire la argumentele procurorului expuse în apelul său, Colegiul a

menționat că instanța de fond corect i-a stabilit inculpatei executarea pedepsei cu

închisoarea în penitenciar de tip închis pentru femei, or, infracțiunea săvârșită de

aceasta se atribuie la categoria celor deosebit de grave. De asemenea, instanța a

considerat ca nefondat și argumentul procurorului ce ține de obligarea inculpatei să

achite cheltuielile de judecată, or expertizele pentru efectuarea cărora au fost

suportate anumite cheltuieli, cad sub incidența prevederilor art.143 alin.(1) Cod de

procedură penală, prin urmare plata acestora, se face din contul mijloacelor bugetului

de stat.

Cât ține de solicitarea apărătorului de a aplica în privința inculpatei Legea nr.

210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova și anume, de a reduce în temeiul art.

13 alin.(1) lit. b) al Legii menționate, cu 1/4 din termenul de pedeapsă, Colegiul a

considerat această solicitare drept nefondată or, prevederile art. 13 al Legii respective

se aplică numai în privința persoanelor condamnate în privința cărora există o

hotărâre definitivă.

Astfel, sentința Judecătoriei Orhei din 27 aprilie 2016 emisă în privința

inculpatei, a fost atacată cu apeluri de către procuror și inculpată, adică nu este intrată

în vigoare. Mai mult ca atât, în cauză nu este epuizată nici calea ordinară de atac,

recursul ordinar, prin urmare nefiind aplicabile prevederile art.13 al actului de

amnistie indicat.

invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță pe motiv că

soluția instanțelor de fond de refuz în încasarea cheltuielilor de judecată contravine

normelor procesual penale în vigoare.

Astfel, în situația în care art. 229 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează

direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor judecătorești de a

respinge încasarea acestor cheltuieli, este ilegală.

3

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul reține că procurorul indică ca temei de drept întru casarea deciziei

recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală și anume că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, însă, acest temei nu și-a găsit confirmare în urma

cercetării materialelor cauzei, cu atât mai mult că recurentul invocă de fapt

dezacordul cu soluția instanțelor de fond prin care cheltuielile de judecată în mărime

de 4 797,37 lei, pentru efectuarea expertizelor medico-legale ale victimei, se trec în

contul statului.

Instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de

procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste

cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se

află la întreținerea lor.

Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227

alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea

solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legală ale victimei, iar art. 143 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în

mod obligatoriu pentru constatarea cauzei morții.

Tot aici, Colegiul penal consideră necesar de a se referi și la prevederile alin. (2)

art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat, de

aceea, instanțele de fond corect au ajuns la concluzia de a nu încasa din contul

inculpatei a cheltuielilor judiciare menționate.

În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept

invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar

solicitările recurentului nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în

4

cauză, prin urmare soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată,

iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul adjunct-interimar al

Procuraturii de circumscripție Chișinău, Sergiu Ciobanu, prin care se solicită casarea

parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie

2016, în cauza penală în privința lui Lupu Liubovi, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 septembrie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5