1ra-1369/2017 — art. 27, 145 alin. 1 CP

1ra-1369/2017 — art. 27, 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1369/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

31 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Timofti Vladimir

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 mai 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Luceac Boris Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat r-

nul Xxxxx s. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

în baza actelor din dosar,

A C O N S T A T AT:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, la 10

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și în mod conștient survenirea

acestora, la data de 04 aprilie 2016, în jurul orei 19.35, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se la domiciliul său, în s. Xxxxx r-nul Xxxxx intenționat, având

scopul de omor, în urma unui conflict, a luat un cuțit de bucătărie și cu acesta l-a

lovit în regiunea toracelui pe Ciubara Sergiu, însă din cauză independentă de voința

făptuitorului, nu și-a produs efectul. Intenția de omor nu a fost dusă până la capăt,

deoarece Luceac Angela a luat cuțitul din mâna infractorului, iar partea vătămată a

fugit.

Astfel, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 136 din 05.04.2016,

efectuat în privința lui Ciubara Sergiu, s-a confirmat existența unei plăgi înțepat-

tăiată pe toracele drept, ce s-a produs prin mecanism de lovire cu obiect înțepător-

1

tăietor (posibil cuțit), posibil la data de 04.04.2016, calificându-se ca vătămări

corporale neînsemnate.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii a lui Luceac B., au

fost calificate de drept de către instanța de judecată în baza art. art. 27, 145 alin. (1)

Cod penal, tentativa de omor intenționat a unei persoane, dacă din cauze independente de

voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul.

3.1 Inculpat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea

unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat că:

- nu a aplicat intenționat lovituri corporale părții vătămate, menționând că

ultimul a început conflictul, iar anterior au mai avut loc astfel de incidente, el

apărându-se doar;

- după ce s-a smuls din mâinile lui Ciubara Sergiu, a fugit la bucătărie de unde a

luat un cuțit, însă ieșind afară ultimul cu sapa în mână a sărit spre el. În timp ce se

luptau, în acel moment l-a atins cu vârful cuțitului în regiunea abdomenului. Aceste

acțiuni ale sale nu au fost intenționate.

3.2 Avocatul, Munteanu Violina, în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care procesul penal în privința lui Luceac B., să fie încetat cu atragerea

ultimului, la răspundere contravențională, care la rândul său să-i fie înlăturată în

legătură cu expirarea prescripției contravenționale.

În motivarea apelului a invocat:

- în acțiunile inculpatului nu sunt prezente elementele infracțiunii imputate și

anume lipsește latura subiectivă a infracțiunii;

- din declarațiile inculpatului și a martorilor Luceac Angela și Luceac Marina se

confirmă, că conflictul în cauză a fost provocat de partea vătămată;

- reieșind din gravitatea leziunilor corporale și intenția inculpatului, care a fost

doar de a-l speria pe Ciubara Sergiu, acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în

conformitate cu prevederile art. 78 alin. (1) Cod contravențional;

- ca urmare celor menționate și în temeiul art. 332 Cod de procedură penală,

procesul penal intentat în privința lui Luceac B., urmează a fi încetat cu atragerea la

răspundere contravențională, iar conform art. 30 Cod contravențional, termenul

privind atragerea la răspundere contravențională a expirat, înlăturând astfel și

răspunderea contravențională.

admise apelurile declarate, fiind casată sentința și adoptată o hotărâre nouă potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal de învinuire a lui

Luceac B. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal a fost

încetat, din motiv că fapta acestuia constituie contravenția prevăzută de art. 78 alin.

(1) Cod contravențional.

2

Procesul contravențional în privința lui Luceac B. în comiterea contravenției

prevăzute de art. 78 alin. (1) Cod contravențional, a fost încetat din motivul expirării

termenului de atragere la răspundere contravențională.

administrat probele prezentate de părți din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și utilității acestora, însă le-a dat apreciere incorectă, reținând greșit în

acțiunile lui Luceac Boris elementele infracțiunii de tentativă de omor intenționat a

unei persoane, prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal. Respectiv, în urma

examinării probelor administrate la caz, instanța de apel a considerat că în acțiunile

lui Luceac B., sunt prezente elementele unei contravenții și anume - vătămarea

neînsemnată a integrității corporale, prevăzută la art. 78 alin. (1) Cod

contravențional, respectiv acțiunile ultimului nu pot fi calificate ca tentativă de omor

intenționat a unei persoane, după cum a reținut prima instanță, fiind o apreciere

greșită la capitolul încadrării acțiunilor inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal.

La calificarea acțiunilor comise de inculpat, prima instanță nu a dat apreciere

corectă circumstanțelor și în special declarațiilor făcute de către partea vătămată,

Ciubara Serghei și a martorilor prezenți la incident și anume Luceac Angela, și

Luceac Marina, în raport cu probele scrise, cum ar fi raportul de expertiză medico-

legală nr. 136 din 05 aprilie 2016.

Din conținutul sentinței de condamnare, declarațiile părții vătămate și a

martorilor Luceac M., Luceac A. au fost acceptate de prima instanță drept probe în

sensul confirmării actului de învinuire, însă instanța de apel a respins această soluție,

deoarece declarațiile sus menționate nu pot fi admise drept unele pertinente,

concludente și utile în sensul susținerii actului de învinuire. Din conținutul acestor

declarații se confirmă doar existența unui incident între Luceac Boris și Ciubara

Serghei și la fel, se confirmă folosirea unui instrument vulnerat susceptibil să

producă leziuni grave, cum este cuțitul, însă aceste declarații în coroborare cu

raportul de expertiză medico-legală, resping integral actul de învinuire înaintat lui

Luceac Boris, ce a fost susținut de prima instanță.

În opinia instanței de apel, prima instanță nu a dat apreciere tuturor

circumstanțelor cauzei și nu a ținut cont de faptul, că nu doar inculpatul a fost pus în

situație de a provoca leziuni corporale lui Ciubara S., dar și partea vătămată a fost

pus în aceiași situație, fapt menționat chiar de ultimul „...de lovit nu l-a lovit

deoarece, sapa a trecut pe alături, iar Luceac Boris l-a lovit cu cuțitul...”.

La fel, prima instanță nu a ținut cont de probele prezentate și de toate

circumstanțele cauzei, din care se confirmă doar folosirea de către Luceac B. a unui

instrument vulnerant, susceptibil să producă leziuni grave - un cuțit de bucătărie și

aplicarea unei lovituri părții vătămate, Ciubara S., în regiunea toracelui drept, soldată

cu vătămări corporale neînsemnate, însă fără a exista unele probe ce ar confirma

intenția acestuia de a provoca decesul lui Ciubara S. Cu atât mai mult n-au fost

prezentate probe, ce ar confirma întreruperea acțiunilor comise de Luceac B. în

scopul provocării decesului lui Ciubara S.

3

Prima instanță a reținut în calitatea lor de probe, declarațiile părții vătămate și a

martorilor în susținerea actului de învinuire, pe când anume aceste declarații resping

învinuirile aduse de către organul de urmărire penală, precum că acesta a comis o

tentativă de omor.

Instanța de apel a menționat, că atât din declarațiile părții vătămate și a

martorilor, precum și din tabelul fotografic (f.d. 42-43) se confirmă folosirea pe lângă

cuțitul de bucătărie de către Luceac B., folosirea concomitentă și de către partea

vătămată, Ciubara S., a unui obiect vulnerant cum este sapa.

Rezultând din circumstanțele cauzei, instanța de apel a menționat că inculpatul

a fost pus în situația de a folosi cuțitul de bucătărie urmărind scopul suprimării

rezistenței părții vătămate, care era în stare fizică cu mult mai supremă în comparație

cu starea fizică a inculpatului, care este de o vârstă mai înaintată, fiind și în stare de

ebrietate, respectiv nu a avut scopul de a comite omorul lui Ciubara S., dar de a se

asigura de atac din partea acestuia, cu atât mai mult că anume partea vătămată a fost

și persoana care a inițiat conflictul cu Luceac B.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat critic argumentul acuzării, precum că

inculpatul avea scopul de a-l omorî pe Ciubara S., lovitura fiind aplicată cu intenție,

acțiuni ce nu și-au produs efectul din motive independente de voința sa, deoarece în

ședința de judecată nu au fost prezentate probe certe, pertinente și concludente care

să demonstreze cu certitudine intenția comiterii unui omor din partea inculpatului,

care după comiterea acestei acțiuni a înfipt cuțitul în peretele din antreul casei, după

care l-a transmis benevol lui Luceac Angela, fără a comite alte acțiuni cu acest cuțit.

Tot aici, instanța de apel a considerat necesar de a menționa și caracterul loviturii

aplicate de Luceac Boris, care la fel nu a fost apreciată de prima instanță, fiind una de

o intensitate redusă și fără a fi penetrantă, ce exclude în totalitate latura subiectivă

cum este intenția, fiind caracteristică infracțiunii imputate.

În acest sens, instanța de apel a menționat că tentativa de omor intenționat este

posibilă doar în prezența unei intenții directe, însă din circumstanțele existente,

descrise și reținute acest lucru nu rezultă.

Astfel, cercetând cumulul de probe administrate și cercetate, apreciind

circumstanțele pricinii, instanța de apel a constatat, că Luceac Boris, la 04 aprilie 2016,

în jurul orei 19.35, fiind în stare de ebrietate alcoolică, la domiciliul său din s. Xxxxx r-

ul Xxxxx, în urma unui conflict apărut între el și Ciubara Sergiu, în mod intenționat

cu un cuțit de bucătărie i-a aplicat o lovitură ultimului în regiunea toracelui,

provocându-i conform raportului de expertiză medico legală nr. 136 din 05.04.2016, o

plagă înțepat-tăiată pe toracele drept, care se califică ca vătămare corporală

neînsemnată, astfel prin acțiunile sale a comis contravenție prevăzută de art. 78 alin.

(1) Cod contravențional (în vigoare până la 16.09.2016).

Ținând cont de cele constatate, de prevederile art. art. 332 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța a încetat procesul penal în privința Luceac B., soluționând

cauza conform prevederilor Codului contravențional, cu aplicarea sancțiunii

contravenționale.

4

Totodată, ținând cont de prevederile alin. (2) și (3) art. 30 Cod contravențional,

conform cărora termenul de prescripție a răspunderii contravenționale este de 3 luni,

care curge de la data săvârșirii contravenției, și de faptul că fapta contravențională a

fost comisă la data de 04.04.2016, instanța de apel a ajuns la concluzia de a înceta

procesul contravențional în cauză, dat fiind faptul expirării termenului de prescripție

a răspunderii contravenționale.

procuror, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, deoarece apelul

a fost greșit admis.

În motivarea recursului invocă:

- soluția instanței de apel contravine probelor administrate și examinate în

instanțele de judecată, fiind neglijate declarațiile părții vătămate, Ciubara S.,

martorilor Luceac A., Luceac M.;

- concomitent vina inculpatului se confirmă prin documentele și procesele-

verbale ale acțiunilor procesuale, ce au fost cercetate în ședință judiciară și anume: -

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.04.2016, prin care s-a cercetat locul

infracțiunii; raportul de expertiză medico-legală nr. 136 din 05 aprilie 2016, potrivit

căruia la Ciubara S. s-au depistat leziuni corporale sub formă de plagă înțepat-tăiată

pe toracele drept, ce s-a produs prin mecanism de lovire cu obiect înțepător (posibil

cuțit), posibil la data de 04.04.2016 și se califică ca vătămare corporală neînsemnată;

procesele-verbale de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din data de

26.04.2016, unde fiecare au arătat circumstanțele comiterii infracțiunii; corpuri

delicte: două cuțite de bucătărie cu minerul de culoare neagră și un tricou;

- conform probelor examinate, vinovăția inculpatului, Luciac B., a fost dovedită

integral, iar acțiunile acestuia corect au fost încadrate în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal, cu indicii de calificare: „tentativa, de omor intenționat a unei persoane, dacă

din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul”;

- inculpatul, Luceac Boris, luând cuțitul din bucătărie a avut intenția să-l

omoare pe Ciubara S., își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și

dorea survenirea omorului ultimului, însă din cauze independente de voința sa

intenția nu a fost dusă până la capăt. E de menționat și faptul că, latura subiectivă a

infracțiunii de omor intenționat este caracterizată și de motiv. În ședința de judecată

cu certitudine s-a constatat, că a existat motivul comiterii infracțiunii și anume faptul

că între părți au existat relații ostile de un timp îndelungat, fapt ce a generat

comiterea tentativei omorului;

- prima instanță corect a apreciat probele acuzării, constatând vinovăția

inculpatului, Luceac Boris, în cele imputate și aplicând o pedeapsă echitabilă, în

raport cu circumstanțele stabilite.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

penală, inculpatul a depus referință asupra recursului declarat, pe care-l consideră

vădit neîntemeiat, deoarece concluziile instanței de apel sunt întemeiate și se

5

bazează pe aprecierea obiectivă și sub toate aspectele a probelor administrate în

cauză. Din textul deciziei rezultă, că instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în

sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat, iar autorul recursului nu

aduce careva argumente, ce ar combate concluzia instanței de apel.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

aceluiași Cod.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

La motivele de drept al recursului declarat, se atestă că procurorul invocă

temeiul prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția. Însă, în argumentarea recursului ordinar declarat

la caz, procurorul susține că decizia instanței de apel urmează a fi casată, deoarece

contravine probelor administrate și examinate de către instanțele de judecată, iar

prima instanță a apreciat corect probele acuzării, constatând vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii imputate, respectiv apelul a fost greșit admis.

Așadar, temeiul pentru recurs invocat de către recurent prin prisma pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, în cauza supusă judecării, este aplicabil atunci

când instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a

motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea

pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

În atare situație, Colegiul penal respinge ca nefondate alegațiile recurentului și

reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de

instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind

esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt

subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul lărgit apreciază că aceasta cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată și ilegală,

6

deoarece nu au fost luate în considerație probele prezentate de către partea acuzării.

Tot aici, urmează să se menționeze, că motivarea hotărârii este un proces de analiză

și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, unde sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de încetare, în cazul în care fapta

persoanei constituie o contravenție, adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza

dată. Instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

corect că în privința lui Luceac B., cauza urmează a fi încetată, deoarece faptele

comise de către acesta se încadrează în prevederile art. 78 alin. (1) Cod

contravențional.

Prin urmare, contrar celor invocate de către procuror, Colegiul penal verificând

suplimentar lucrările dosarului, remarcă că judecând apelul instanța a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, cercetând materialele dosarului,

adoptând în consecință o soluție corectă de casare a sentinței și adoptarea unei noi

hotărâri prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Luceac B., din motiv că

fapta săvârșită constituie contravenție.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv hotărârea cuprinde

temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la admiterea apelurilor declarate de

către inculpat și apărătorul său, cu casarea sentinței și adoptarea unei noi hotărâri de

încetare a procesului penal.

În acest context, Colegiul reține, că instanța de apel justificat a reținut, că din

probele prezentate de către partea acuzării în susținerea învinuirii înaintate

inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal și anume tentativa de omor

asupra unei persoane, nu se confirmă cu certitudine vinovăția în comiterea faptei

imputate și anume intenția directă. În susținerea acestor raționamente, instanța de

recurs notează, că procurorul a solicitat primei instanțe de a audia în calitate de

martori pe Luceac A. și Luceac M., adică soția și fiica inculpatului, ce ar confirma

faptele incriminate ultimului.

Astfel, fiind audiată în ședința de judecată în prima instanță martorul, Luceac

A., din declarațiile căreia se reține, că la data de 04.04.2016 a fost un conflict în

gospodăria lor între inculpat și partea vătămată, adică dintre soț și ginere. În conflict

ginerele, Ciubara S. a folosit o sapă, iar Luceac B. un cuțit. Conflictul a încetat în

urma intervenției fiicei sale Marina. Nu a auzit amenințări de omor din partea

inculpatului, iar după conflict acesta a înfipt cuțitul în perete, de unde ea l-a luat.

Din declarațiile martorului Luceac M. – fiica inculpatului se reține, că la data de

04.04.2016, a avut loc un conflict cu tatăl său Luceac B., unde a intervenit partea

vătămată, adică concubinul acesteia, Ciubara S., care l-a apucat de gât pe inculpat,

acesta la rândul său a fugit la bucătărie și ceea ce i-a căzut la mână aceea a luat

pentru a se apăra, iar concubinul, Ciubara S. a ieșit afară după sapă. A concretizat, că

inițiator a fost Ciubara S., iar inculpatul nu l-a amenințat pe ultimul cu omor, doar

7

întâmplător l-a lovit cu cuțitul. Consideră că tatăl, Luceac B., nu a avut intenția să-l

omoare pe Ciubara S., dar l-a lovit întâmplător.

Rezultând din declarațiile martorilor acuzării, în opinia Colegiului, instanța de

apel întemeiat a considerat, că acestea de fapt confirmă versiunea inculpatului, că nu

a avut intenția de a omorî partea vătămată, totul s-a petrecut întâmplător, el

apărându-se, deoarece anterior a mai fost bătut de către Ciubara S.

Instanța de recurs relevă, că instanțele judecătorești urmează să țină cont de

faptul că sentința de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate

versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și apreciate în

mod corespunzător.

În continuarea celor expuse, Colegiul menționează că vinovăția persoanei în

săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul când instanța de judecată,

călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, cercetând toate probele

prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea

inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile

prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, recomandări prevăzute și la pct. 6 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 19.06.2006 Privind sentința

judecătorească.

Ținând cont, de cele relevate supra, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind juste

concluziile instanței de apel, învederând cumulul de probe, circumstanțele cauzei

existente, descrise și reținute, că nu s-a confirmat prin probe exacte și neîndoielnice,

existența intenției directe a inculpatului de a săvârși infracțiune de omor, iar prima

instanță la adoptarea sentinței nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.

385 Cod de procedură penală, ce ar permite acesteia pronunțarea unei hotărâri de

condamnare în privința inculpatului, Luceac B.

Un alt aspect ce urmează a fi evidențiat de către instanța de recurs, este acel fapt

că procurorul participant la judecarea cauzei penale este obligat să mențină pe tot

parcursul procesului penal un rol activ, îndeplinind acțiuni eficiente în prezentarea

și probarea învinuirii aduse inculpatului. El este persoana care inițiază cereri și

demersuri în sensul cercetării probelor, modificării învinuirii. În instanța de fond

procurorul insistă de a cerceta toate probele necesare adunate în cadrul urmăririi

penale. De acest drept procurorul se bucură și în continuarea procesului și în

instanța de apel, propunând instanței să verifice și să cerceteze oricare alte probe noi

în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, asupra cărora

instanțele sunt obligate să se pronunțe motivat, considerente expuse și în pct. 6 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție RM, nr. 12 din 24.12.2012 Cu privire la

unele chestiuni ce vizează participarea procurorului la judecarea cauzei penale.

Deci, în situația în care prima instanță a adoptat o sentință de condamnare,

bazată pe probe ce au o pondere relativ îndoielnică în favoarea pronunțării unei

hotărâri de condamnare în privința lui Luceac B., procurorul la judecarea cauzei în

ordine de apel, ca continuare a examinării fondului cauzei, urma să întreprindă

acțiuni active, în vederea probării învinuirii aduse inculpatului, însă rezultând din

lucrările dosarului, Colegiul penal atestă că procurorul a manifestat un rol mai pasiv,

8

limitându-se doar la citirea materialelor cauzei și declarațiilor părții vătămate,

precum și a martorilor Luceac A., Luceac M., care au făcut declarații ce confirmă

versiunea inculpatului, că acesta nu a avut intenție de omor a părții vătămate,

Ciubara S., dar mai mult s-a apărat de agresivitatea ultimului, fără a solicita și

întreprinde măsuri în vederea audierii nemijlocită în instanța de apel a martorilor

acuzării, în raport cu cele declarate de către aceștia în cadrul urmării penale, pentru a

fi înlăturate divergențele și a susține eficient învinuirea înaintată și a înlătura dubiile

apărute în cadrul judecării prezentei cauze penale.

Pe de altă parte, raportat la criticile procurorului invocate în recurs, Colegiul

constată că acesta se referă exclusiv doar la chestiunea de apreciere a probelor. Mai

mult, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat, se constată că

autorul acestuia expune conținutul a câtorva probe cercetate de instanțele de fond,

după care în cele din urmă conchide că acestea constituie un ansamblu probator

indubitabil prin care se confirmă vinovăția lui Luceac B. în comiterea infracțiunii

imputate. În această ordine de idei, relevante sunt dispozițiile art. 430 pct. (5) Cod de

procedură penală, care stipulează că cererea de recurs trebuie să conțină motivele

recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 invocate în recurs și în ce constă problema

de drept de importanță generală abordată în cauza dată, prevedere legală ce nu a

fost respectată de către procuror, deoarece recursul ordinar declarat de către acesta

nu conține motivele și argumentarea ilegalității hotărârii atacate sub aspectul cazului

de casare invocat, neindicând în ce constă problema de drept abordată în prezenta

cauză, prin urmare Colegiul penal apreciindu-l ca unul declarat formal și bazat doar

pe descrierea conținutului probelor, ceea ce este inadmisibil.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și

utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere

al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză. În speța deferită judecării nu s-a constatat discrepanța între

cele reținute de instanța de apel în vederea încetării procesului penal în privința

inculpatului și conținutul real al probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce au

9

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator

o redă.

În cele din urmă, Colegiul penal lărgit consemnează că instanța de apel,

verificând cele imputate lui Luceac B., a conchis corect că procurorul nu a acumulat

și prezentat instanței careva probe verosimile, pertinente și concludente, ce ar

demonstra indubitabil intenția inculpatului de comitere a unei tentative de omor a

persoanei.

Având ca reper cele menționate mai sus, Colegiul penal lărgit statuează că

soluția instanței de apel privitor la încetarea procesului penal privind săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal în privința lui Luceac B., din

motiv că fapta acestuia constituie contravenția prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod

contravențional este întemeiată și corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și motivată, respectiv apreciat just probatoriul

administrat, indicând motivele pe care și-a întemeiat hotărârea adoptată, drept

urmare toate criticile din recursul declarat de către partea acuzării, sunt vădit

nefondate, respectiv acesta urmează a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 mai 2017, în cauza penală privindu-l

pe Luceac Boris Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 28 noiembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Timofti Vladimir

10