1ra-1407/17 — art. 27, 145 alin.1 CP

1ra-1407/17 — art. 27, 145 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1407/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Violeta Sîrbu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2016 și sentinței Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 04 iulie 2016, în cauza penală în privința lui

Selivestrov Serghei Xxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar și domiciliat în xxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.06.2016 - 04.07.2016;

Instanța de apel: 18.08.2016 - 04.11.2016;

Instanța de recurs: 07.08.2017 - 27.09.2017.

C O N S T A T Ă:

Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoare pe termen de 11 (unsprezece) ani, cu ispășirea

acesteia în penitenciar de tip închis.

09 aprilie 2016, aproximativ ora 17:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se

pe adresa: mun. Xxx, str. Xxx, xx, în rezultatul unui conflict iscat spontan pe fundalul

consumului de alcool cu Pijencov Valerii, din intenții de a-l omorî pe ultimul, cu cuțitul

de bucătărie, pe care l-a luat de pe masă, i-a aplicat lui Pijencov Valerii o lovitură în

regiunea gâtului, adică în regiunea unor organe de importanță vitală, provocându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr.985/D din 22 aprilie 2016 leziuni

corporale sub formă de plagă tăiată în regiunea cervicală laterală stânga, ce

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată, calificată ca vătămare corporală

medie, însă din cauza ruperii lamei cuțitului - cauze independente de voința lui

Selivestrov Serghei, decesul victimei nu a survenit.

către:

1

3.1. avocatul Sîrbu Violeta, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care acțiunile lui Selivestrov Serghei să fie recalificate de la art. 27,145

alin.(1) Cod penal în baza art. 152 alin. (1) Cod penal pe motiv că acțiunile acestuia nu

constituie tentativă de omor.

În motivarea cerințelor a invocat că instanța de judecată încadrând acțiunile

inculpatului în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod penal a ignorat faptul că Selivestrov

Serghei a recunoscut că l-a atacat cu cuțitul pe partea vătămată, însă nu a avut intenția

să-l omoare și nu a dorit moartea lui nici până la conflict nici după. Imediat cum a

conștientizat fapta comisă a acordat primul ajutor, astfel, instanța și-a format o

convingere greșită precum că este dovedită vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

3.2. avocatul Croitor Alexei, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care Selivestrov Serghei să fie achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct.1

Cod de procedură penală, și anume pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracționale prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal.

În susținerea poziției sale apelantul a indicat că la adoptarea sentinței instanța a

indicat date eronate precum că inculpatul a recunoscut vinovăția, pe când acesta atât în

cadrul urmăririi penale cât și în cadrul examinării cauzei penale a declarat că nu a avut

intenția de a-l omorî pe Pijencov Valerii cu care de mai mult timp sunt prieteni și

niciodată nu au avut probleme sau certuri, iar conflictul și lovitura de cuțit au avut loc

spontan și pe fundalul consumului de alcool. Mai mult ca atât, declarațiile inculpatului

sunt confirmate prin declarațiile părții vătămate și martorilor oculari, Morozan Vasile

și Gniliuc Oxana.

Totodată, în argumentarea poziției de achitare a inculpatului, apelantul a invocat

și raportul de expertiză medico-legală nr.985/D din 22 aprilie 2016, care a constatat la

partea vătămată leziuni corporale sub formă de plagă tăiată în regiunea cervicală

laterală stânga, ce condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată, calificate ca

vătămare corporală medie.

3.3. inculpatul, care a solicitat casarea sentinței cu stabilirea unei pedepse mai

blânde, invocând că nu a avut intenția de a-l omorî pe Pijencov Valerii.

s-a dispus respingerea apelurilor declarate ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În susținerea poziției sale Colegiul a menționat că instanța de fond pe deplin

a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpat, iar probelor

examinate le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

Astfel, cu toate că Selivestrov Serghei a recunoscut vina în comiterea acțiunilor,

însă nu este de acord cu calificarea dată de către organul de urmărire penală, Colegiul

a conchis că vina acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.(1)

2

Cod penal, este dovedită integral de probele, care sunt pertinente, concludente, utile,

veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile inculpatului, părții vătămate,

martorilor Morozan Vasile și Gniliuc Oxana, precum și prin materialele cauzei,

inclusiv:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 09 aprilie 2016, potrivit căruia

obiect al examinării a fost curtea și casa din str. Xxx, xx „A” mun. Xxx. La fața locului

au fost ridicate o bucată de stofă albă, o prostire albă, un șervet ud și 3 cuțite. La

procesul verbal de cercetare la fața locului este anexat tabelul fotografic (vol.I, f.d. 7-

8; 9-18);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10 aprilie 2016, potrivit căruia

obiect al examinării a fost casa de locuit din str. Xxx, x/x, mun. Xxx, proprietara căreia

este Permenov Lilia. La fața locului a fost ridicată o bucată de stofă albă cu pete brun-

roșietice, la procesul verbal de cercetare la fața locului este anexat tabelul fotografic

(vol. I, f.d. 22-23;24-26);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10 aprilie 2016, potrivit căruia

obiect al examinării, pe timp de zi, a fost curtea și casa din str. Xxx, xx „A” mun. Xxx,

la care este anexat tabelul fotografic al procesului verbal de cercetare la fața locului

(vol. I, f.d. 29-30;31-40);

- procesul-verbal nr.7511 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei, din care rezultă că, la

10.04.2016, Selivestrov Serghei, se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

(vol. I, f.d.73);

- procesl-verbal de ridicare din 10 aprilie 2016 conform căruia de la cet.

Selivestrov Serghei a fost ridicat un tricou de culoare verde (vol. I, f.d.77):

- procesul-verbal de confruntare dintre martorul Buzu Ada și inculpatul

Selivestrov Serghei din 13 aprilie 2016, conform căruia inculpatul Selivestrov Serghei

a confirmat declarațiile martorului Buzu Ada și a recunoscut că la 09 aprilie 2016,

după ce toți împreună cu Pijencov Valerii, Morozan Vasile și Gniliuc Oxana au servit

băuturi alcoolice, și anume spirt, între el și Pijencov Valerii s-a iscat o ceartă,

numindu-se cu cuvinte necenzurate, în urma căreia el, cu mâna dreaptă a luat de pe

masă cuțitul de bucătărie cu lama căruia a aplicat o lovitură lui Pijencov Valerii în

gât, în partea stângă, lama cuțitului s-a rupt, rămânând în gâtul lui Pijencov, iar

mânerul a rămas în mâna sa. A indicat că nu ține minte ce a făcut cu mânerul cuțitului

și nici ce s-a făcut cu lama cuțitului (vol. I, f.d.106-107);

- procesul-verbal de ridicare din 18 aprilie 2016 conform căruia a fost ridicată o

eprubetă cu 10 ml. de sânge colectat de la cet. Pijencov Valerii la 09 aprilie 2016 (vol.

I, f.d.115);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 985/D din 22 aprilie 2016 potrivit căruia

la cet. Pijencov Valerii au fost depistate: plagă tăiată în regiunea cervicală lateral

stânga, care a fost produsă în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor-

3

înțepător, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează o dereglare a

sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare medie (vol. I, f.d. 172-174).

Astfel, Colegiul a constatat cu certitudine că Selivestrov Serghei a comis

infracțiunea imputată lui și că acțiunile acestuia au fost corect calificate de către

instanța de fond în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, tentativă de omor, adică

acțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea omorului intenționat, care

din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul, or, la materialele

cauzei sunt anexate suficiente probe ce dovedesc cu certitudine acest fapt.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de către inculpat și

avocatul acestuia precum că nu a avut intenția de a omorî partea vătămată, apreciindu-

le ca fiind o tactică de apărare și o tentativă de evitare a răspunderii penale pentru fapta

săvârșită. Totodată, instanța de apel a reținut că afirmația inculpatului referitor la faptul

că leziunile corporale cauzate părții vătămate ar fi de gravitate medie, nu echivalează

cu recalificarea acțiunilor reținute, ținând cont de forța cu care a fost aplicată lovitura,

într-o zonă vitală a corpului - regiunea cervicală lateral stânga (regiunea gâtului),

obiectul cu care a fost aplicată lovitura - cuțit, care sunt apte de a produce moartea, fapt

ce conturează intenția făptuitorului, însă din motive independente de voința acestuia

(ruperea lamei cuțitului), decesul victimei nu a survenit, astfel fapta nu a fost

consumată.

La fel, Colegiul analizând latura obiectivă a componenței infracțiunii incriminate

lui Selivestrov Serghei, a constatat că acțiunea acestuia manifestată prin aplicarea

loviturii cu cuțitul s-a produs având la bază relațiile sociale, adică în urma unui conflict

iscat între partea vătămată și inculpat, faptă care însă nu s-a consumat, din motive

independente de voința făptuitorului, decesul victimei nu a survenit.

De asemenea, s-a constatat cu certitudine că acțiunile inculpatului au fost cu

intenție, instanța ajungând la concluzia că inculpatul nu a urmărit numai o simplă

vătămare corporală, ci suprimarea vieții, acesta dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al faptelor sale, prevăzând urmările sale, însă care din motive

independente de voința sa nu au survenit, situație în care nu se poate reține săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și recalificarea acțiunilor

inculpatului așa cum s-a solicitat în cererile de apel.

Referitor la apelul avocatului Croitor Alexei care a solicitat achitarea inculpatului,

Colegiul a menționat că motivele invocate de către acesta, precum că nu s-a constatat

existența infracțiunii în comiterea căreia a fost recunoscut vinovat Selivestrov Serghei,

sunt combătute prin constatările instanței de apel indicate supra. Mai mult ca atât,

inculpatul nu a susținut în ședința de judecată apelul menționat, iar temeiuri de achitare

nu s-au constatat.

Cât ține de pedeapsa stabilită inculpatului, Colegiul a conchis că reieșind din

totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul pedepsei penale îndreptate

spre restabilirea echității sociale, corectarea celui vinovat, precum și prevenirea

4

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor persoane, instanța

de fond corect a considerat că inculpatului urmează a-i fi numită anume pedeapsă cu

închisoare.

în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 12 Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora și emiterea unei decizii prin care acțiunile

inculpatului a fi reîncadrate în baza art. 152 alin.(1) Cod penal.

În motivarea recursului indică că instanțele de fond nu au apreciat declarațiile

inculpatului care a relatat că recunoaște că a aplicat lovitura cu cuțitul dar nu a făcut-o

cu scop de a lipsi de viață partea vătămată, mai mult ca atât nu a avut nici motive de a-

l omorî pe Pîjencov Valerii. Consideră că acțiunile inculpatului constituie elementele

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal.

5.1. Pe marginea recursului declarat, referință depune procurorul care consideră

că criticile formulate de recurent nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii

instanței de apel ca fiind ilegală, or reaprecierea probelor, soluție propusă de autor, nu

se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază că

avocatul în recursul declarat invocă drept temei de casare prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 12) Cod de procedură penală, care stipulează că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, motivându-și poziția prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor.

În vederea respingerii argumentelor invocate de recurent privitor la chestiunea de

apreciere a probelor, instanța de recurs amintește, că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic

inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Prin urmare,

Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere pe baza

probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin

5

raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea condamnării

inculpatului. Regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală prevede că, la această etapă instanța de recurs verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres de

norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în

speță.

Astfel, Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate

legal în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă,

potrivit art.101, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția lui Selivestrov Serghei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia fiind justă.

Concluziile instanțelor de fond contestate sunt corecte și se confirmă prin cumulul

de probe administrate, cercetate și verificate în cadrul ședinței de judecată în instanța

de apel și indicate în pct. 4.1 a prezentei decizii.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-o

însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței

faptei și vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de care a fost condamnat.

Deci, prin prisma recursului declarat și anume sub aspectul încadrării greșite a

acțiunilor inculpatului, Colegiul remarcă că, inculpatul luând cuțitul de pe masă, a

aplicat părții vătămate cu acesta o lovitură brutală în regiunea gâtului, care este un

organ vital al corpului, acest fapt mărturisind despre prezența intenției directe, iar

absența urmării prejudiciabile - a decesului - atestă faptul că ne aflăm în prezența

tentativei de omor, prin urmare inculpatul, aplicând lovitura, a conștientizat rezultatul

final al acțiunilor sale, însă acestea nu și-au produs efectul, independent de voința

inculpatului, deoarece s-a rupt lama cuțitului (arma cu care s-a săvârșit infracțiunea).

Totodată, Colegiul reține că conform doctrinei penale și anume faptul că în

cazurile în care se exercită violența asupra victimei, dar se produce o lezare a integrității

corporale sau a sănătății acesteia, apare problema distincției între tentativa de omor și

una din infracțiunile contra sănătății persoanei. Această problemă se soluționează prin

analiza laturii subiective, dar cu luarea în calcul a unor semne obiective ce țin de

realizarea faptei. Astfel, tentativa de omor este posibilă în prezența intenției directe.

Dacă acțiunile au condus la vătămarea integrității corporale sau a sănătății, iar decesul

victimei nu s-a produs din cauze independente de voința făptuitorului, atunci cele

comise vor forma tentativa de omor (în cazul intenției directe - situație similară speței)

sau vătămarea intenționată gravă, medie sau ușoară - integrității corporale sau a

sănătății (în cazul intenției indirecte).

6

Prin urmare, Colegiul penal, relevă că în acțiunile inculpatului sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, fiind dovedită vina

acestuia prin întreg cumulul de probe cercetate și invocate în pct.4.1. din prezenta

decizie.

Mai mult ca atât, potrivit declarațiilor sale inculpatul recunoaște aplicarea

loviturii cu cuțitul, însă nu recunoaște intenția de a omorî partea vătămată, or Colegiul

specifică că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat de cele imputate, nu

presupune și nu echivalează cu reîncadrarea acțiunilor în baza art. 152 alin.(1) Cod

penal, aceasta fiind apreciată drept o tactică a apărării în vederea eschivării inculpatului

de la răspunderea penală. În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a

instanței de recurs că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate prin

rechizitoriu și urmează să execute pedeapsa stabilită de instanța de fond, care ulterior

a fost menținută și de instanța de apel, iar criticele aduse de recurent se apreciază ca

fiind vădit neîntemeiate.

Astfel, analizând materialele cauzei și hotărârea atacată, Colegiul nu a constatat

vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea ei, or, acțiunilor inculpatului s-a dat o

calificare justă, pedeapsa fixată a fost individualizată corect, astfel neexistând nici un

temei de implicare a instanței de recurs în vederea casării hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Violeta Sîrbu în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Selivestrov Serghei, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7