1ra-1157/17 — art.145 alin.2 lit.a, j CP

1ra-1157/17 — art.145 alin.2 lit.a, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.lra-1157/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 septembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 martie 2017, declarat de avocatul Ciuru

Igor în numele inculpatului

Cubcic Vladimir Xxxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în s.Xxxxx, r-

nul Xxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(2) lit.a), j) Cod penal la 15 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Vieru Natalia a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului să se expună instanța civilă.

aflându-se în gospodăria lui Sandic Constantin din s.Șipca, r-nul Șoldănești, fiind în stare de

ebrietate, în baza relațiilor ostile cu acesta, intenționat, cu scopul de al omorî, cu o deosebită

cruzime i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu un cuțit de bucătărie în diferite părți ale

corpului, inclusiv în regiunea organelor de importanță vitală - cap și torace, cauzându-i

multiple plăgi, tăiate și înțepat-tăiate ale capului, feței, gâtului și toracelui, penetrante în trahee

și cavitatea pleurală pe stânga, care s-au produs prin mecanism de lovire și tăiere cu un obiect

tăietor-înțepător, plăgi contuze pe cap, echimoze periorbital bilateral, echimoză pe barbă și

torace din dreapta care, conform raportului de expertiză medico-legală nr.57 din 25.09.2015, se

califică ca vătămări corporale grave ce au legătură directă cu cauza morții, în rezultatul cărora

victima a decedat la Spitalul raional Șoldănești la 27.09.2015.

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de dânsul, invocând

că instanța și-a bazat concluziile pe depozițiile martorilor care sunt contradictorii referitor la

îmbrăcămintea sa, cât și la mâna în care ținea cuțitul; - la E.Potoran, care este unicul martor

ocular, conform expertizei psihiatrice legale din 25.07.2015, s-a constatat hipomnezie de fixare

și evocare, astfel depozițiile acesteia nu pot sta la baza unei sentințe de condamnare; - conform

declarațiilor succesorului legal N.Vieru, anume E.Potoran a avut motive pentru a-l omorî pe

C.Sandic, devenind astfel unica moștenitoare; - martorul M.Iațîc a declarat că cuțitul a fost

1

ridicat din casa victimei și avea urme de sânge, iar martorul S.Șmigun a declarat că acesta era

strălucitor și curat, însă ca corp delict a fost anexat un cuțit care a fost ridicat de afară; -

instanța eronat a reținut declarațiile martorului E.Potoran precum că motivul omorului ar fi fost

că dânsul l-ar fi învinuit pe C.Sandic de moartea fiului său și că era în stare de ebrietate,

deoarece în materialele cauzei nu exista vreun raport de expertiză care ar confirma acest fapt; -

dânsul și victima se aflau în relații de prietenie, astfel că el nu a avut motive de a-l omorî.

inculpatului a fost admis din alte motive, casată parțial sentința, din oficiu, conform art.409

alin.(2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit căreia Cubcic Vladimir

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(2) lit.a), j) Cod penal la 15 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate

cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului V.Cubcic în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2)

lit.a), j) Cod penal, făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor dânsului.

Concluziile despre vinovăția inculpatului în cele imputate se confirmă prin probele

administrate și cercetate atât în ședința primei instanțe, cât și în cadrul ședinței instanței de apel,

și anume prin declarațiile succesorului părții vătămate N.Vieru, a martorilor E.Potoran, M.Iațîc,

A.Iațîc, S.Șmigun, M.Pînzaru; rapoartele de expertiză medico-legală nr.57 din 25.09.2015 a

cadavrului lui C.Sandic, psihiatrico-legală de ambulatoriu în privința lui E.Potoran din

10.05.2016; înștiințările telefonice parvenite la IP Șoldănești din 25.07.2015, ora 17.30 și 18.35;

procesele-verbale de examinare a obiectului cu planșa fotografică din 25.07.2015; ordonanța de

modificare a învinuirii din 11.11.2016, care coroborează între ele și demonstrează pe deplin

vinovăția inculpatului V.Cubcic în comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit.a), j)

Cod penal.

Totodată, instanța a respins argumentele invocate de către inculpat, precum că E.Potoran

ar fi avut motive pentru a cauza vătămări corporale lui C.Sandic cu scopul de a se izbăvi de el și

a deveni moștenitoare a averii acestuia, iar dânsul nu a avut motive de a-i cauza careva leziuni

corporale, fiind în relații bune cu victima, apreciind aceste afirmații ca fiind declarative și făcute

cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală pentru comiterea infracțiuniii incriminate, care

se califică ca fiind excepțional de gravă și prevede pedeapsa exclusiv sub formă de închisoare.

De asemenea, instanța de apel a respins și argumentul inculpatului privind neconstatarea

stării sale de ebrietate la momentul săvârșirii infracțiunii, deoarece nu este vreun act ce ar

confirma acest fapt. În acest sens instanța a menționat că, pe parcursul urmăririi penale nici

inculpatul și nici avocatul său nu au înaintat careva demersuri privind constatarea stării de

ebrietate a lui în momentul săvârșirii infracțiunii, circumstanță care, reieșind din apelul declarat,

inculpatul nu o neagă, dar indică că la materialele cauzei nu este vreun document care ar

demonstra faptul că a comis infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică. Mai mult, instanța de

apel a conchis că, din moment ce atât învinuitul, cât și avocatul lui, considerându-se afectați

într-un drept prevăzut de lege, nu au contestat legalitatea actelor procesuale în modul și

termenul stabilit de lege, la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele

cauzei, neavând obiecții, se prezumă că ei au acceptat situația dată, astfel că argumentele

invocate de apărare în această latură nu pot fi reținute.

Neîntemeiat instanța a considerat și argumentul invocat, precum că prima instanță

nemotivat a pus la baza condamnării declarațiile contradictorii a martorilor, deoarece temei de a

pune la îndoială declarațiile acestora nu s-au stabilit, martorii au depus declarații sub jurământ,

2

fiind preîntâmpinați despre răspunderea penală pe care o poartă pentru darea de mărturii false,

nefiind constatate careva suspiciuni. Mai mult, baza probantă a condamnării inculpatului nu o

constituie doar declarațiile martorilor, ci cumulul de probe cercetate în cadrul procesului

judiciar, printre care și probele scrise, la studierea cărora inculpatul a avut acces, nefiindu-i

încălcate careva drepturi.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că, prima instanța a admis o eroare de drept în

sensul că nu a constatat corect data decesului victimei. Din aceste considerente, instanța de apel

a reținut că Cubcic Vladimir, la 25 iulie 2015, ora 18.00, aflându-se în gospodăria lui Sandic

Constantin din s.Șipca, r-nul Șoldănești, fiind în stare de ebrietate, în baza relațiilor ostile cu

acesta, intenționat, cu scopul de al omorî, cu o deosebită cruzime, i-a aplicat mai multe lovituri

cu pumnii și cu un cuțit de bucătărie în diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunea organelor

de importanță vitală, cap și torace, cauzându-i multiple plăgi tăiate și înțepat-tăiate ale capului,

feței, gâtului și toracelui, penetrante în trahee și cavitatea pleurală pe stânga, care s-au produs

prin mecanism de lovire și tăiere cu un obiect tăietor-înțepător, plăgi contuze pe cap, echimoze

periorbital bilateral, echimoză pe barbă și torace din dreapta, care conform raportului de

expertiză medico-legală nr.57 din 25.09.2015, se califică ca vătămări corporale grave ce au

legătură directă cu cauza morții, în rezultatul cărora victima a decedat la Spitalul raional

Șoldănești la 27.07.2015.

La fel, instanța de apel a concluzionat că, reieșind din prevederile art.61, 75 Cod penal,

pedeapsa aplicată de prima instanța de 15 ani închisoare este echitabilă faptei infracționale

săvârșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul

de corectare și reeducare al inculpatului.

În concluzie instanța de apel a conchis că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat

este o metodă de apărare și nu poate fi echivalată cu achitarea acestuia, de rând ce prin cumulul

de probe cercetate care coroborează reciproc, cert a fost constatată vina inculpatului în

săvârșirea omorului intenționat a victimei.

invocându-se temeiul prevăzut de art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, se solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu achitarea inculpatului, pe motiv că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu a dat o apreciere justă erorilor comise de

prima instanță; - inculpatul nu a avut nici un motiv pentru al lipsi de viață pe victimă, însă

E.Potoran avea acest motiv; - instanța urma să aprecieze critic declarațiile martorilor, deoarece

acestea se combat între ele și sunt contradictorii, mai mult, în afară de E.Potoran nimeni nu a

văzut cum inculpatul a aplicat lovituri victimei, aceasta însă a fost diagnosticată cu hipomnezie

de fixare și evocare; - la materialele cauzei ca corp delict este anexat doar un cuțit, pe când din

declarațiile martorilor reiese că au fost două cuțite; - instanța eronat a reținut că inculpatul era în

stare de ebrietate, atâta timp cât la materialele cauzei nu exista vreun raport de expertiză care ar

confirma acest fapt; - nu a fost efectuată expertiza grafoscopică a corpurilor delicte, fapt ce nu

poate demonstra cine anume ar fi mânuit cuțitul sau cârja, inculpatul ori E.Potoran.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului ca fiind neîntemeiat,

Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de

apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

3

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că

acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a

instanței de recurs în sensul casării hotărârilor judecătorești contestate.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că hotărârile instanțelor de

fond sânt legale și întemeiate, iar instanța de apel, la examinarea apelului a respectat întocmai

prevederile art.414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală.

Autorul recursului consideră că instanța de apel a tras o concluzie greșită în ce privește

condamnarea inculpatului în baza art.145 alin.(2) lit.a), j) Cod penal, considerând că lipsesc

probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate, nefiind

confirmată prezența elementelor ce sânt caracteristice pentru omorul săvârșit cu intenție,

motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, în fapta constatată fiind descris doar mecanismul

producerii leziunilor corporale la victimă.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu

este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de procedură

penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a

audiat inculpatul, succesorul părții vătămate, martorii, a cercetat actele cauzei și apreciindu-le în

mod obiectiv, au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.145 alin.(2) lit.a), j) Cod penal, privind existența elementelor constitutive ale

infracțiunii, a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

verificării declarațiile inculpatului, a succesorului părții vătămate, a martorilor și probele

materiale administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în

procesul-verbal, în urma căreia a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima

instanță, expusă mai sus, considerând că argumentele apărării cu privire la nevinovăția

inculpatului nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în vedere declarațiile

succesorului părții vătămate N.Vieru, a martorilor E.Potoran, M.Iațîc, A.Iațîc, S.Șmigun,

M.Pînzaru; rapoartele de expertiză medico-legală nr.57 din 25.09.2015 a cadavrului lui

C.Sandic, psihiatrico-legală de ambulatoriu în privința lui E.Potoran din 10.05.2016; înștiințările

telefonice parvenite la IP Șoldănești din 25.07.2015 de la ora 17.30 și 18.35; procesele-verbale

de examinare a obiectului cu planșa fotografică din 25.07.2015; ordonanța de modificare a

învinuirii din 11.11.2016, care sânt amănunțit descrise în decizia instanței de apel, cât și în

sentință, și aceste probe nu trezesc careva dubii.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care și-o

însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra legalității și temeiniciei

concluziilor instanțelor, care au constatat existența faptei și vinovăției inculpatului V.Cubcic în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit.a), j) Cod penal, fiind stabilite în cauză

toate elementele constitutive ale omorului intenționat în acțiunile acestuia. Astfel, instanța de

4

apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de

probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile

de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului inculpatului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Afirmațiile recurentului, precum că instanțele de fond incorect au apreciat probele cauzei

punându-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului,

deoarece, ca probe, acestea sânt administrate cu respectarea procedurii penale, verificate și

apreciate de instanțele de fond conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la

procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de

ambele instanțe de fond.

Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării referitor la prezența

în acțiunile inculpatului V.Cubcic a faptei de omor intenționat cu deosebită cruzime, deoarece

cert a fost dovedit că acesta a avut intenția de a lipsi intenționat de viață victima, fapta

inculpatului întrunind elementele infracțiunii prevăzute la art.145 alin.(2) lit.a), j) Cod penal.

Sub aspectul dat, Colegiul penal atestă că latura obiectivă a omorului include

următoarele semne: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau în inacțiunea de lipsire

ilegală de viață a unei alte persoane; 2) urmările prejudiciabile, și anume - moartea cerebrală a

victimei; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, iar

latura subiectivă a infracțiunii de omor se manifestă, prin vinovăție sub formă de intenție directă

sau indirectă și mai este caracterizată de motiv și scop, motivul poate fi din răzbunare, gelozie,

ură, invidie, motive huliganice, etc.

Colegiul penal atestă că, în speță, inculpatul V.Cubcic a realizat atât latura obiectivă, cât

și cea subiectivă a infracțiunii de omor intenționat sub formă de intenție directă, deoarece

aplicând victimei 11 lovituri cu cuțitul în organele vitale - cap, față, gât, torace, dânsul își dădea

seama că pune în pericol viața acestuia, prevăzând posibilitatea cauzării morții și admițând în

mod conștient survenirea acesteia, fiindcă este imposibil să nu prevezi că în urma acestor acțiuni

poate surveni moartea victimei.

Prin urmare, instanța, reieșind din raportul de expertiză medico-legală nr.57 din

25.09.2015, prin care s-a constatat cauzarea vătămărilor corporale victimei sub formă de plăgi

multiple (11) tăiate și înțepat-tăiate ale capului, feței, gâtului și toracelui, penetrante în trahee și

cavitatea pleurală pe stânga și plăgi contuze pe cap, echimoze periorbital bilateral, echimoză pe

barbă și torace din dreapta, precum ținând seama de localizarea vătămărilor, și faptul că acestea

au fost provocate cu un obiect tăietor-înțepător (cuțitul) și cu un obiect dur, corect a conchis că

inculpatul a comis omorul intenționat a victimei, acționând cu intenție directă, cu deosebită

cruzime.

Afirmațiile părții apărării, precum că inculpatul nu a săvârșit fapta de care a fost

recunoscut vinovat, deoarece nu a fost stabilit de instanțe motivul comiterii infracțiunii și scopul

urmărit, ci a fost descris doar mecanismul producerii leziunilor corporale victimei, sânt

neîntemeiate, deoarece potrivit materialelor cauzei inculpatul a acționat din motivul relațiilor

ostile. Mai mult, motivul cu care a acționat infractorul sau scopul urmărit de acesta, nu prezintă

relevanță pentru existența infracțiunii, ci doar pentru individualizarea pedepsei. Totodată,

inculpatul înjunghiindu-l pe victimă în organele vitale, își dădea seama că pune în pericol viața

acestuia, prevăzând posibilitatea cauzării morții și survenirea acestuia, astfel că acțiunile lui

întrunesc semnele componenței de infracțiune în baza căreia a fost recunoscut vinovat.

5

Afirmațiile părții apărării, precum că anume E.Potoran ar fi avut motive de al omorî pe

C.Sandic, ea fiind moștenitoare, nu pot fi luate în considerație, acestea fiind pur declarative,

atâta timp cât martorul M.Iațîc a relatat că intrând în casă l-a văzut pe V.Cubcic, care îl lovea pe

C.Sandic cu o costilă și l-a cerința lui, acesta a luat costila și a ieșit afară, ulterior, l-a strigătele

lui E.Potoran, din nou a intrat în casă, unde l-a văzut pe V.Cubcic cu un cuțit în mână, care

stătea în fața lui C.Sandic, iar când l-a văzut pe el, acesta a ieșit afară și S.Șmigun l-a lovit pe

inculpat peste mână pentru a-l deposeda de cuțit, apoi l-au imobilizat; martorul A.Iațîc a declarat

că la strigătele lui E.Potoran, împreună cu fratele său au venit în gospodăria lui C.Sandic, unde

l-au văzut pe V.Cubcic cu pielea goală și cu un cuțit în mână, ei i-au spus să arunce cuțitul, după

care acesta a fost lovit peste mîină și cuțitul a căzut jos, el a împins cuțitul cu piciorul într-o

parte și l-a legat pe V.Cubcic după care a venit poliția și ambulanța; martorul S.Șmigun a relatat

că l-a văzut pe V.Cubcic care avea ceva în mână, posibil să fi fost cuțit.

Colegiul consideră neîntemeiate argumentele apărării, precum că declarațiile martorului

E.Potoran, care a relatat că inculpatul l-a omorît pe C.Sandic, urmau a fi apreciate critic și nu

pot fi reținute în calitate de probă, pe motiv că aceasta a fost diagnosticată cu hipomnezie de

fixare și evocare, deoarece potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală nr.233a-2016 din

10.05.2016, E.Potoran ,,nu manifestă tendința de a denatura și de a exagera acțiunile întâmplate

în situația analizată”.

Nu pot fi reținute nici argumentele apărătorului, precum că ar fi existat două cuțite, însă

la dosar a fost anexat doar unul, deoarece conform procesului-verbal de cercetare la fața locului

a fost depistat doar un cuțit și recunoscut ca corp delict. La fel, și martorii M.Iațîc și A.Iațîc au

declarat că au văzut doar un cuțit în mână la inculpat.

Declarativ este și argumentul recurentului, precum că instanțele de fond și-au întemeiat

concluziile pe declarațiile martorilor acuzării, pe când doar E.Potoran a fost martor ocular la

comiterea infracțiunii imputate inculpatului, iar ceilalți martori au declarat doar evenimentele

de după infracțiune.

La acest capitol Colegiul penal, reținând prevederile art.100 alin.(4) și art.101 alin.(1)-(4)

Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională, remarcă că, verificarea

probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă

în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a

probelor și poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de lege, și se

efectuează la toate fazele procesului penal. Sânt supuse verificării atât datele de fapt, cât și

mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Raportând prevederile legale și doctrinale menționate la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de către instanțele de fond, Colegiul penal conchide că instanțele corect au reținut ca

probe declarațiile martorilor la care face referință recurentul, deoarece cu toate că aceștia nu

indică despre circumstanțele comiterii faptei, însă dânșii au descris unele evenimente cunoscute

lor imediat după comiterea infracțiunii, din care se deduce comportamentul inculpatului față de

victimă și care, analizate în ansamblu cu restul probelor administrate, au format convingerea

instanței că anume inculpatul a comis omorul lui C.Sandic.

Totodată, Colegiul atestă că conținutul probelor au fost expuse în sensul în care au fost

declarate și careva abateri nu sânt constatate, iar aprecierea probelor ține de examinarea cauzei

în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest

sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de

achitare.

6

Astfel, temeiul invocat de avocat, privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează

în cele prevăzute de alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Temeiul invocat de recurent, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de

apel, respectând prevederile art.417 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, în hotărârea

adoptată a cuprins temeiurile de fapt și de drept ce au dus la admiterea apelului din alte motive,

precum și motivele adoptării soluției date, și, respectând prevederile art.414 alin.(5) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, hotărârea

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de avocatul Ig.Ciuru în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ciuru Igor în numele

inculpatului Cubcic Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29

martie 2017, în cauza penală în privința lui Cubcic Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 septembrie 2017.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

7