ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 06.09.2017

1ra-1261/17 — art. 201-1 alin. 2 CP

HOTĂRÂRE
06.09.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 201-1 alin. 2 CP
Temei legal
art. 422 CPP
Citează această cauză
1ra-1261/17 — art. 201-1 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1261/2017

Curtea Supremă de Justiție

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte : Nicolae Gordilă

Judecători : Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 martie 2017, în cauza penală în privința lui

Colesnic Ion xxxx, născut la xxxx,

originar din sat. xxxx, r-nul xxxx, domiciliat în

sat. xxxx, r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.04.2016 - 30.11.2016;

Instanța de apel: 02.03.2017 - 29.03.2017;

Instanța de recurs: 05.07.2017 - 06.09.2017.

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 (doi)

ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

2016, aproximativ ora 23.00, Colesnic Ion aflându-se în stradă în satul xxxx, raionul

xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat asupra unui membru

al familiei în relație de concubinaj, având scopul de a-i cauza suferință fizică

concubinei sale, Danuța Liubovi Andrei, i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în

față, cauzându-i leziuni corporale sub formă de fractura mandibulei pe stânga cu

deplasare, leziuni ce duc la dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca

vătămare medie.

rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunile sale să fie

recalificate în baza art. 2011 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse non-

privative de libertate.

Ulterior, inculpatul a declarat apel suplimentar prin care a solicitat a ține cont de

prevederile art. 62 alin.(1) lit. d); 109; 89 alin.(2) lit. b); 107 Cod penal și a aplica în

privința sa Legea cu privire la amnistie.

1

În motivarea apelului inculpatul a indicat că prin sentința atacată în mod eronat a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b)

Cod penal, considerând că provocarea părții vătămate a leziunii corporale sub formă

de fractură a mandibulei pe stânga cu deplasare, nu ar fi posibilă prin aplicarea unei

singure lovituri cu palma. Leziunile corporale constatate la partea vătămată, i-au fost

provocate acesteia de un alt bărbat care se afla în stradă, în timp ce mergea pe drum

spre casă, partea vătămată fiind lovită de mai multe ori.

(greșit indicat 2016), s-a dispus respingerea apelului declarat ca nefondat cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea poziției, instanța de apel a constatat că starea de fapt și de

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei, corect fiind statuată de

către instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței. Instanța de

fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând

probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile

inculpatului în baza art. 2011 alin.(2) lit. b) Cod penal, și anume violența în familie,

adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru

al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat vătămarea medie a

integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a mai reținut că inculpatul în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond a declarat că vina în comiterea infracțiunii imputate o recunoaște

integral și a refuzat să dea declarații pe marginea învinuirii aduse.

Totodată, Colegiul a menționat că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal se confirmă și prin

probele pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele și anume,

declarațiile părții vătămate Danuța Liubovi, martorului Danuța Andrian, precum și

prin materialele dosarului penal cercetate în prima instanță și verificate în instanța de

apel:

- raportul de expertiză medico-legală nr. 63 D din 18 martie 2016, din care se

constată, că a fost efectuată expertiza medico-legală a părții vătămate, Danuța

Liubovi anul nașterii 1978; potrivit concluziilor raportului s-a stabilit, că la

examinarea medico-legală în baza documentelor medicale prezentate a părții

vătămate, au fost depistate leziuni corporale sub formă de fractura mandibulei pe

stânga cu deplasare, care a fost produsă cu un corp contondent, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, leziuni care duc la dereglarea sănătății de lungă durată și se

califică ca vătămare medie (f.d. 32);

- procesul verbal de cercetare la fața locului din 08 februarie 2016, cu tabelul

fotografic, prin care se descrie locul comiterii infracțiunii, care constituie o porțiune

de drum din satul Corjova , raionul Criuleni , în apropierea gospodăriilor lui Ojog

Semion și lui Zarenco Serghei (f.d. 7-10).

2

Instanța de apel nu a reținut alegațiile inculpatului precum că nu este vinovat și

alte persoane i-au aplicat lovituri părții vătămate, or acest fapt este în contradicție cu

toate materialele cauzei și cu cele declarate de inculpat în cadrul urmării penale și

instanța de fond. Astfel, aceste argumente nu și-au găsit confirmare în ședința

instanței de apel și Colegiul a considerat că acestea au drept scop evitarea răspunderii

penale.

În speță, instanța a relevat că din raportul de expertiză medico - legală nr. 63 D

din 18.03.2016, rezultă că la examinarea medico-legală în baza documentelor

medicale prezentate a cet. Danuța Liubovi au fost depistate leziuni corporale sub

formă de: fractura mandibulei pe stânga cu deplasare, care a fost produsă cu un corp

contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, duc la dereglarea sănătății de

lungă durată și se califică ca vătămare medie.

Luând în considerație concluzia din raportul de expertiză medico-legală au fost

respinse ca nefondate alegațiile inculpatului precum că leziunile corporale depistate

la partea vătămată nu au putut fi provocate de către el doar prin aplicarea unei lovituri

peste față, adică în circumstanțele descrise. În această ordine de idei, Colegiul a

considerat necesar de a respinge argumentul apelantului, precum că acțiunile sale

urmează a fi recalificate potrivit art. 2011 alin.(1) Cod penal, ținând cont de faptul că

urmările prejudiciabile, analizate ca element al laturii obiective a infracțiunii date, se

manifestă sub formă de vătămări ușoare a integrității corporale sau a sănătății

persoanei, iar potrivit materialelor cauzei, în concluziile raportului de expertiză

medico-legală leziunile corporale provocate părții vătămate se califică ca vătămări

medii.

De asemenea, Colegiul a constatat că instanța de fond, stabilind pedeapsa

inculpatului, a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la

stabilirea categoriei și mărimii acesteia a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei

acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

La individualizarea și stabilirea categoriei și mărimii pedepsei în privința

inculpatului, prima instanță în mod just a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care este una gravă, comisă în stare de recidivă, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat care este caracterizat satisfăcător, nu se află la evidența

medicului psihiatru și narcolog, are la întreținere un copil minor, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, cum ar fi recunoașterea vinovăției și

căința sinceră, de atitudinea acestuia față de cele săvârșite, totodată ținând cont și de

scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților cât și a altor persoane.

3

Colegiul a ajuns la concluzia, că scopul prestabilit al legii penale privind

corectarea și reeducarea inculpatului va fi pe deplin atins, doar prin menținerea

pedepsei sub formă de închisoare în limitele stabilite de prima instanță, or, aplicarea

unei alte pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de

către acesta.

Totodată, ținând cont de prevederile art. 34 și 111 Cod penal, instanța de apel a

constatat că inculpatul a comis fapta imputată în stare de recidivă, deoarece acesta a

comis cu intenție o infracțiune având antecedent penal nestins generat din sentința

Tribunalului Chișinău din 14 iunie 2002.

Analizând cererea inculpatului de aplicarea în privința sa a dispozițiilor Legii nr.

210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, instanța de apel a conchis că aceasta urmează a fi

respinsă, deoarece potrivit art. 10 alin.(1) lit. d) al Legii menționate, infracțiunile

consemnate la art.2011 Cod penal au fost exceptate de la sfera de acțiune a acesteia.

Colegiul a accentuat și faptul că nu există temei nici pentru încetarea procesului

din motivul împăcării părților, deoarece art. 109 Cod penal, imperativ prevede că

împăcarea părților se admite doar în cazul infracțiunilor prevăzute la Capitolele II-VI

din Partea specială a Codului penal, însă art. 2011 Cod penal, face parte din Capitolul

VII Cod penal - infracțiuni contra familiei și minorilor și în atare situație, pentru

infracțiunea săvârșită de inculpat, nu sunt aplicabile prevederile art. 109 Cod penal.

inculpatul, care fără a invoca un temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și emiterea unei hotărâri prin care

acțiunile sale să fie reîncadrate în baza art. 2011 alin.(1) Cod penal și cu stabilirea

unei pedepse în baza art. 90 Cod penal.

declarat ca inadmisibil recursul inculpatului, deoarece a fost depus peste termen.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind

declarat peste termen din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în

ordine de apel cu participarea procurorului, inculpatului și avocatului acestuia,

dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 29 martie 2017, iar decizia motivată la 03

mai 2017 în prezența doar a procurorului potrivit procesului verbal al ședinței de

judecată (f.d. 151-154). Conform scrisorii anexate la materialele cauzei (f.d. 174),

copia deciziei a fost expediată atât inculpatului, părții vătămate cât și avocatului

inculpatului, Șevciuc Ștefan, la 05 mai 2017.

Prin urmare, aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de

contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de

4

procedură penală, nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de

inculpat abia la 23 iunie 2017, prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul a

fost depus peste termen, or termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ,

în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar

recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste

termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel a expirat la 05 iunie 2017, iar inculpatul și avocatul acestuia au avut

reala posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara

recurs în termenul stabilit de lege.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră,

că recursul ordinar declarat de inculpatul Colesnic Ion, este inadmisibil, ca fiind

declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017, de către inculpatul Colesnic Ion, în

propria cauză penală, pe motiv că este depus peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 06 septembrie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-09-06
0,94
1ra-1207/17 — art. 151 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1207/2017 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 septembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte : Nicolae Gordilă Judecători : Liliana Catan Ion Guzun a examinat adm
CSJ 2021-08-17
0,93
1ra-622/21 — art. 201-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-622/21 Curtea Supremă de Justiţie DE CIZIE 15 iunie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în componența: preşedinte Toma Nadejda judecători Timofti Vladimir Ţurcan Anatolie Cobzac Elena Guzun Ion a judecat, fără citarea p
CSJ 2018-01-11
0,93
1ra-1680/2017 — art.201-1 alin. 2 lit. c CP
(una sută şaptezeci) ore. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Gavruşenco Anatoli la data de 03.11.2016, aproximativ între orele 17:00-18:00, aflându-se în locuinţa amplasată pe str. N. Titulescu 41/1,
CSJ 2018-03-28
0,93
1ra-649/2018 — art. 201-1 al. 1 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-649/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 28 martie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând admi
CSJ 2016-04-06
0,93
1ra-815/16 — art. 201/1 alin.3 lit.c CP
Dosarul nr. 1ra-815/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 aprilie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun examinînd admisibilitatea în principiu a
Sursă