1ra-1261/17 — art. 201-1 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 422 CPP
1ra-1261/17 — art. 201-1 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1261/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
06 septembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte : Nicolae Gordilă
Judecători : Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
29 martie 2017, în cauza penală în privința lui
Colesnic Ion xxxx, născut la xxxx,
originar din sat. xxxx, r-nul xxxx, domiciliat în
sat. xxxx, r-nul xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 29.04.2016 - 30.11.2016;
Instanța de apel: 02.03.2017 - 29.03.2017;
Instanța de recurs: 05.07.2017 - 06.09.2017.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 30 noiembrie 2016, Colesnic Ion a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 (doi)
ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, la 02 februarie
2016, aproximativ ora 23.00, Colesnic Ion aflându-se în stradă în satul xxxx, raionul
xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat asupra unui membru
al familiei în relație de concubinaj, având scopul de a-i cauza suferință fizică
concubinei sale, Danuța Liubovi Andrei, i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în
față, cauzându-i leziuni corporale sub formă de fractura mandibulei pe stânga cu
deplasare, leziuni ce duc la dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca
vătămare medie.
Împotriva sentinței apel a declarat inculpatul, care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunile sale să fie
recalificate în baza art. 2011 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse non-
privative de libertate.
Ulterior, inculpatul a declarat apel suplimentar prin care a solicitat a ține cont de
prevederile art. 62 alin.(1) lit. d); 109; 89 alin.(2) lit. b); 107 Cod penal și a aplica în
privința sa Legea cu privire la amnistie.
1
În motivarea apelului inculpatul a indicat că prin sentința atacată în mod eronat a
fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b)
Cod penal, considerând că provocarea părții vătămate a leziunii corporale sub formă
de fractură a mandibulei pe stânga cu deplasare, nu ar fi posibilă prin aplicarea unei
singure lovituri cu palma. Leziunile corporale constatate la partea vătămată, i-au fost
provocate acesteia de un alt bărbat care se afla în stradă, în timp ce mergea pe drum
spre casă, partea vătămată fiind lovită de mai multe ori.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017
(greșit indicat 2016), s-a dispus respingerea apelului declarat ca nefondat cu
menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea poziției, instanța de apel a constatat că starea de fapt și de
drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei, corect fiind statuată de
către instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței. Instanța de
fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând
probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate
aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile
inculpatului în baza art. 2011 alin.(2) lit. b) Cod penal, și anume violența în familie,
adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru
al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat vătămarea medie a
integrității corporale sau a sănătății.
Instanța de apel a mai reținut că inculpatul în cadrul ședinței de judecată în
instanța de fond a declarat că vina în comiterea infracțiunii imputate o recunoaște
integral și a refuzat să dea declarații pe marginea învinuirii aduse.
Totodată, Colegiul a menționat că vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal se confirmă și prin
probele pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele și anume,
declarațiile părții vătămate Danuța Liubovi, martorului Danuța Andrian, precum și
prin materialele dosarului penal cercetate în prima instanță și verificate în instanța de
apel:
- raportul de expertiză medico-legală nr. 63 D din 18 martie 2016, din care se
constată, că a fost efectuată expertiza medico-legală a părții vătămate, Danuța
Liubovi anul nașterii 1978; potrivit concluziilor raportului s-a stabilit, că la
examinarea medico-legală în baza documentelor medicale prezentate a părții
vătămate, au fost depistate leziuni corporale sub formă de fractura mandibulei pe
stânga cu deplasare, care a fost produsă cu un corp contondent, posibil în timpul și
circumstanțele indicate, leziuni care duc la dereglarea sănătății de lungă durată și se
califică ca vătămare medie (f.d. 32);
- procesul verbal de cercetare la fața locului din 08 februarie 2016, cu tabelul
fotografic, prin care se descrie locul comiterii infracțiunii, care constituie o porțiune
de drum din satul Corjova , raionul Criuleni , în apropierea gospodăriilor lui Ojog
Semion și lui Zarenco Serghei (f.d. 7-10).
2
Instanța de apel nu a reținut alegațiile inculpatului precum că nu este vinovat și
alte persoane i-au aplicat lovituri părții vătămate, or acest fapt este în contradicție cu
toate materialele cauzei și cu cele declarate de inculpat în cadrul urmării penale și
instanța de fond. Astfel, aceste argumente nu și-au găsit confirmare în ședința
instanței de apel și Colegiul a considerat că acestea au drept scop evitarea răspunderii
penale.
În speță, instanța a relevat că din raportul de expertiză medico - legală nr. 63 D
din 18.03.2016, rezultă că la examinarea medico-legală în baza documentelor
medicale prezentate a cet. Danuța Liubovi au fost depistate leziuni corporale sub
formă de: fractura mandibulei pe stânga cu deplasare, care a fost produsă cu un corp
contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, duc la dereglarea sănătății de
lungă durată și se califică ca vătămare medie.
Luând în considerație concluzia din raportul de expertiză medico-legală au fost
respinse ca nefondate alegațiile inculpatului precum că leziunile corporale depistate
la partea vătămată nu au putut fi provocate de către el doar prin aplicarea unei lovituri
peste față, adică în circumstanțele descrise. În această ordine de idei, Colegiul a
considerat necesar de a respinge argumentul apelantului, precum că acțiunile sale
urmează a fi recalificate potrivit art. 2011 alin.(1) Cod penal, ținând cont de faptul că
urmările prejudiciabile, analizate ca element al laturii obiective a infracțiunii date, se
manifestă sub formă de vătămări ușoare a integrității corporale sau a sănătății
persoanei, iar potrivit materialelor cauzei, în concluziile raportului de expertiză
medico-legală leziunile corporale provocate părții vătămate se califică ca vătămări
medii.
De asemenea, Colegiul a constatat că instanța de fond, stabilind pedeapsa
inculpatului, a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la
stabilirea categoriei și mărimii acesteia a ținut cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele
cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei
acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului.
La individualizarea și stabilirea categoriei și mărimii pedepsei în privința
inculpatului, prima instanță în mod just a ținut cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, care este una gravă, comisă în stare de recidivă, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat care este caracterizat satisfăcător, nu se află la evidența
medicului psihiatru și narcolog, are la întreținere un copil minor, de circumstanțele
cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, cum ar fi recunoașterea vinovăției și
căința sinceră, de atitudinea acestuia față de cele săvârșite, totodată ținând cont și de
scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnaților cât și a altor persoane.
3
Colegiul a ajuns la concluzia, că scopul prestabilit al legii penale privind
corectarea și reeducarea inculpatului va fi pe deplin atins, doar prin menținerea
pedepsei sub formă de închisoare în limitele stabilite de prima instanță, or, aplicarea
unei alte pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de
către acesta.
Totodată, ținând cont de prevederile art. 34 și 111 Cod penal, instanța de apel a
constatat că inculpatul a comis fapta imputată în stare de recidivă, deoarece acesta a
comis cu intenție o infracțiune având antecedent penal nestins generat din sentința
Tribunalului Chișinău din 14 iunie 2002.
Analizând cererea inculpatului de aplicarea în privința sa a dispozițiilor Legii nr.
210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova, instanța de apel a conchis că aceasta urmează a fi
respinsă, deoarece potrivit art. 10 alin.(1) lit. d) al Legii menționate, infracțiunile
consemnate la art.2011 Cod penal au fost exceptate de la sfera de acțiune a acesteia.
Colegiul a accentuat și faptul că nu există temei nici pentru încetarea procesului
din motivul împăcării părților, deoarece art. 109 Cod penal, imperativ prevede că
împăcarea părților se admite doar în cazul infracțiunilor prevăzute la Capitolele II-VI
din Partea specială a Codului penal, însă art. 2011 Cod penal, face parte din Capitolul
VII Cod penal - infracțiuni contra familiei și minorilor și în atare situație, pentru
infracțiunea săvârșită de inculpat, nu sunt aplicabile prevederile art. 109 Cod penal.
Împotriva deciziei nominalizate declară recurs ordinar la 23.06.2017
inculpatul, care fără a invoca un temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală,
solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și emiterea unei hotărâri prin care
acțiunile sale să fie reîncadrate în baza art. 2011 alin.(1) Cod penal și cu stabilirea
unei pedepse în baza art. 90 Cod penal.
Asupra recursului declarat, procurorul a depus referință, solicitând a fi
declarat ca inadmisibil recursul inculpatului, deoarece a fost depus peste termen.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind
declarat peste termen din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în
ordine de apel cu participarea procurorului, inculpatului și avocatului acestuia,
dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 29 martie 2017, iar decizia motivată la 03
mai 2017 în prezența doar a procurorului potrivit procesului verbal al ședinței de
judecată (f.d. 151-154). Conform scrisorii anexate la materialele cauzei (f.d. 174),
copia deciziei a fost expediată atât inculpatului, părții vătămate cât și avocatului
inculpatului, Șevciuc Ștefan, la 05 mai 2017.
Prin urmare, aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de
contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de
4
procedură penală, nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de
inculpat abia la 23 iunie 2017, prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul a
fost depus peste termen, or termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ,
în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar
recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste
termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării
recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.
În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei
instanței de apel a expirat la 05 iunie 2017, iar inculpatul și avocatul acestuia au avut
reala posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara
recurs în termenul stabilit de lege.
În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră,
că recursul ordinar declarat de inculpatul Colesnic Ion, este inadmisibil, ca fiind
declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 2) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017, de către inculpatul Colesnic Ion, în
propria cauză penală, pe motiv că este depus peste termen.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 06 septembrie 2017.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
5