1ra-1680/2017 — art.201-1 alin. 2 lit. c CP

1ra-1680/2017 — art.201-1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1680/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Arnaut Sorina în numele inculpatului Gavrușenco Anatoli, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Gavrușenco Anatoli Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din r-nul Xxxxx, s. Xxxxx, cu viza de reședință

în Xxxxx, or. Xxxxx, str. Xxxxx, domiciliu temporar în

mun. Xxxxx, or. Xxxxx, str. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Gavrușenco Anatoli a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin. (2) lit.

c) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 170 (una sută șaptezeci) ore.

Gavrușenco Anatoli la data de 03.11.2016, aproximativ între orele 17:00-18:00,

aflându-se în locuința amplasată pe str. N. Titulescu 41/1, mun. Chișinău, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, având scopul comiterii violenței în familie manifestată

fizic și verbal, intenționat, a inițiat un conflict cu concubina sa Grecu Ana, exprimat

1

prin refuzul acesteia la solicitarea lui de a-i da mijloace bănești pentru a procura

băutură alcoolică, numind-o cu cuvinte necenzurate, intenționat i-a aplicat lovituri

cu un obiect dur în regiunea capului, urmate de lovituri cu mâinile și picioarele peste

diferite părți ale corpului, în rezultat la ce ultima a pierdut cunoștința, fiindu-i

cauzată potrivit expertizei medico-legale nr. 3294 din 24.11.2016 TCCI, comoție

cerebrală. Drept urmare, Gavrușenco Anatoli continuându-și acțiunile ilegale asupra

concubinei Grecu Ana, exprimate prin agresare verbală și fizică, a îndreptat un cuțit

de bucătărie înspre aceasta, încercând să-i aplice lovituri, moment în care Grecu Ana

a apucat de lama cuțitului, astfel fiindu-i cauzate potrivit expertizei medico-legale

nr. 3294 din 24.11.2016 plăgi tăiate ale degetelor IV-V a mâinii drepte, cu lezarea

tendoanelor flexor în zona II, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect tăietor, ce se califică ca vătămare medie.

Godoroja - Tumuruc Svetlana, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri, prin care inculpatului Gavrușenco Anatoli să-i

fie numită pedeapsa în baza art.2011 alin.(2) lit. c) Cod penal sub formă de închisoare

pe un termen de 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a suspenda ispășirea pedepsei

solicitate pentru o perioadă de 2 ani. A încasa din contul inculpatului Gavrușenco

Anatoli cheltuielile judiciare în sumă de 3558 lei.

Apelantul a considerat că, sentința nominalizată este prea blândă, nu

corespunde personalității celui vinovat și este nefondată sub aspectul blândeții

pedepsei întrucât nu corespunde circumstanțelor comiterii infracțiunii și gradului

pericolului social ce îl prezintă inculpatul.

a fost admis apelul procurorului Godoroja-Tumuruc Svetlana, casată sentința în

partea numirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

S-a stabilit pedeapsa inculpatului Gavrușenco Anatoli, pe art. 2011 alin.(2) lit.

c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat, că la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul Gavrușenco Anatoli a săvârșit infracțiunea

imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

2

Totodată, instanța de apel a menționat că potrivit materialelor cauzei, inculpatul

Gavrușenco Anatoli, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală (f. d. 189), cauza fiind examinată

în instanța de fond în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură

penală.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Gavrușenco Anatoli a comis

infracțiunea prevăzută de art.2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi,

acțiunea intenționată comisă de un membru de familie asupra altui membru de

familie, manifestată prin maltratare și alte acțiuni violente, soldate cu vătămare

medie a integrității corporale a acesteia.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond, la numirea felului și măsurii de

pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul

și gradul de pericol social a infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită intenționat,

conform prevederilor art. 16 Cod penal se referă la infracțiuni grave, de

personalitatea infractorului, însă n-a ținut, în deplină măsură cont de faptul că dânsul,

fiind anterior în conflict cu legea, fiind atras mai multe ori la răspunderea penală (f.

d. 109-113, vol. I), n-a tras concluziile respective, nu s-a corectat și reeducat, și din

nou a pășit pe calea infracționalității: a comis fapte prevăzute de legea penală, n-a

demonstrat că regretă cele comise și astfel, o altă pedeapsă decât cea privativă de

libertate reală nu-și va atinge scopul. Or, potrivit prevederilor art. 61 alin.(2) Cod

penal pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

Astfel, instanța de apel a conchis că pedeapsa penală anterioară nu și-a atins

scopul, iar dânsul n-a stat pe calea corectării și reeducării.

Circumstanțe atenuate la examinarea cauzei s-au stabilit: recunoașterea de către

inculpat a vinei și căința sinceră, însă prima instanță nu a ținut cont de faptul că

inculpatul Gavrușenco Anatoli a comis infracțiunea imputată în stare de ebrietate, or

prima instanță în partea constatatoare a sentinței indică faptul că inculpatul

Gavrușenco Anatoli, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a comis violența în familie

încriminată, motiv din care instanța de apel a apreciat această circumstanță ca

agravantă.

La stabilirea felului și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont de

persoana celui vinovat, de caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului Gavrușenco Anatoli, de faptul

că și-a recunoscut pe deplin vina și s-a căit sincer, de faptul că antecedentele penale

sunt stinse, de prezența circumstanțelor atenuante și agravante și din aceste

considerente, a considerat că inculpatul Gavrușenco Anatoli trebuie să poarte

răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și a ajuns la

3

concluzia că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, cu aplicarea pedepsei

închisorii, de asemenea ținând cont că Gavrușenco Anatoli și-a recunoscut vina,

solicitând examinarea cauzei în baza probelor acumulate în faza urmăririi penale și

a considerat necesar de a-i aplica pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis, or conform

art.72 alin.(3) Cod penal în penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa

persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și

grave, săvîrșite cu intenție. În speță, infracțiunea săvârșită de inculpat face parte din

categoria celor grave.

Arnaut Sorina în numele inculpatului, prin care a indicat temeiurile prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate,

emiterea unei noi hotărîri, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs recurenta a indicat următoarele motive :

- atît la urmărirea penală cît și în ședința de judecată inculpatul Gavrușenco

Anatoli a acceptat să facă declarații, și-a recunoscut vina pe deplin;

- în ședința de judecată atît în instanța de fond cît și în apel partea vătămată

Grecu Ana a declarat, ca nu are careva pretenții față de inculpat, susținînd ca are

copii la întreținere, iar acesta o ajuta foarte mult. Mai mult ca atît s-a împăcat cu

inculpatul, iar o parte din vină are și ea la cele întîmplate;

- recurenta consideră decizia instanței de apel contrară scopului procesului

penal, și anume alin.(2) art. 1 Cod de procedură penală prevede: „procesul penal are

ca scop protejarea persoanei”. Ori principiul umanismului nu este altceva decît faptul

că întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca

valoare supremă a societății, drepturilor și libertățile acestuia. Astfel, consideră că

prin decizia instanței de apel inculpatului i-au fost încălcate un șir de drepturi

conferite prin lege;

- recurenta consideră că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și nu

a luat în considerare circumstanțele care au importanță pentru examinarea pricinii în

fond;

- ținînd cont de cele expuse și luînd în considerare cu aprecierea circumstanțelor

pricinii, instanța de apel, greșit a aplicat normele de drept material, rezultă

incontestabil și pertinent existența temeiurilor de a admite recursul în numele lui

Gavrușenco Anatoli, a casa decizia contestată și a emite o nouă decizie, cu

menținerea sentinței primei instanțe;

- recurenta consideră că inculpatul Gavrușenco Anatoli nu cu intenție a aplicat

violența asupra părții vătămate Grecu Ana, acest fapt nu a fost luat în vedere de către

instanța de apel. În drept, art.75 Cod penal stabilește criteriile generale de

individualizare a pedepsei, adică principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată cînd soluționează cauza

4

penală și să decidă momentul cînd alege categoria de pedeapsă conform normelor

generale stipulate în art. 62 - 71 Cod penal, termenul, mărimea acesteia conform

limitelor fixate în articolul respectiv al părții speciale a Codului penal;

- limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sînt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvîrșite. Gravitatea acesteia constă

în modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care

fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce;

- termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii savîrșite, se stabilește

avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după savîrșirea

infracțiunii;

- categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76 - 77 Cod

penal, precum și efectele acestora prescrise în art.78 Cod penal în cazul constatării

unor circumstanțe excepționale, corespunzătoare prevederilor art.79 Cod penal;

- de asemenea recurenta nu este de acord cu constatarea instanței de judecată, a

prevederilor art.7,61,75 Cod penal, în corespundere cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, nu a stabilit o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal, care prevede

răspunderea pentru infracțiunea săvîrșită și în conformitate cu dispozițiile Părții

generale a Codului penal.

inculpatului Gavrușenco Anatoli, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1)

pct. 11 Cod de procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Procurorul în referința sa a menționat că instanța de apel și-a argumentat

suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite inculpatului, a ținut cont în

deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvărșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea penală, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în

final stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă

în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

5

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Recurenta în recursul ordinar declarat, indică temeiuri de casare a hotărîrii

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), fără a fi descrise și pct. 10)

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Însă Colegiul penal constată, că lecturînd textul deciziei instanței de apel, se

observă că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Nici temeiul de recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, nu s-a confirmat în prezenta cauză, întrucît instanța de apel i-a aplicat

inculpatului Gavrușenco Anatoli în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, o pedeapsă

echitabilă și în limitele Legii penale.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

6

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, Colegiul penal consideră că la aplicarea pedepsei inculpatului

Gavrușenco Anatoli pentru infracțiunea comisă, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de personalitatea

inculpatului, fiind anterior în conflict cu legea, fiind atras mai multe ori la

răspunderea penală (f. d. 109-113), antecedentele penale fiind stinse, săvîrșirea unei

infracțiuni grave și prezența circumstanțelor atenuante, cum ar fi : recunoașterea de

către inculpat a vinei și căința sinceră și prezența circumstanței agravante –

inculpatul a comis infracțiunea imputată în stare de ebrietate, astfel, corect a ajuns

la concluzia, că scopul restabilirii echității sociale, educativ și preventiv al pedepsei

în cazul lui Gavrușenco Anatoli poate fi atins prin stabilirea pedepsei, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu închisoare a cărui

cuantum se situează în limitele prevăzute de legea penală și anume 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, luîndu-se în considerație toate

circumstanțele pe caz și faptul că el fiind anterior în conflict cu legea, fiind atras de

mai multe ori la răspunderea penală, nu a tras concluziile respective, nu s-a corectat

și reeducat, și din nou a pășit pe calea infracționalității : a comis fapte prevăzute de

legea penală, n-a demonstrat că regretă cele comise și astfel, o altă pedeapsă decît

cea privativă de libertate reală nu-și va atinge scopul.

Concomitent, Colegiul penal enunță, că motivul invocat de recurentă, precum că

„în ședința de judecată atît în instanța de fond cît și în apel partea vătămată Grecu

Ana a declarat, ca nu are careva pretenții față de inculpat, susținînd ca are copii la

întreținere, iar acesta o ajuta foarte mult. Mai mult ca atît s-a împăcat cu inculpatul,

iar o parte din vină are și ea la cele întîmplate”, este unul neîntemeiat, menționînd

că din declarațiile părții vătămate reiese că, aceasta în instanța de apel a declarat că

„tăieturile de la mînă le aveam de la cuțit, cuțitul era în mînă la inculpat. Am fost

audiată în instanța de fond, declarațiile date în instanța de fond le susțin, sunt de

acord cu sentința instanței de fond” (f.d. 12, vol. II).

În concluzie, Colegiul penal conchide că temeiurile indicate de avocatul Arnaut

Sorina în numele inculpatului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Arnaut Sorina în

numele inculpatului Gavrușenco Anatoli, împotriva deciziei Colegiului penal al

7

Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Gavrușenco Anatoli Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

8