ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 28.03.2018

1ra-649/2018 — art. 201-1 al. 1 lit. a CP

HOTĂRÂRE
28.03.2018
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 201-1 al. 1 lit. a CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-649/2018 — art. 201-1 al. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-649/2018

Curtea Supremă de Justiție

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie

2017, în cauza penală în privința lui

Șoimu Igor XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 03.03.2017 pînă la 29.08.2017;

Instanța de apel de la 18.09.2017 pînă la 13.12.2017;

Instanța de recurs de la 20.02.2018 pînă la 28.03.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

Igor a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 1 an închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 1 an.

30.12.2016 aflându-se în gospodăria lui Andrieș Liubovi din localitatea Racovăț, r-nul

Soroca, intenționat, a intrat în conflict cu concubina sa Coțaga Maria, aplicându-i

lovituri cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i leziune corporală ușoară cu dereglarea

sănătății de scurtă durată sub formă de echimoză periorbitală cu hemoragie totală la

nivelul sclerei și fractura osului nazal cu deplasare, acțiuni ce i-au fost încadrate la art.

201/1 alin.(l) lit. a) Cod penal cu calificativele ,,violența în familie, adică acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestate prin maltratare, acțiuni violente, soldate cu vătămarea ușoară a

integrității corporale și a sănătății.

apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpatului Șoimu Igor, să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoare pe termen de un

an, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și încasarea în beneficiul statului din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 164 lei pentru efectuarea

expertizei medico-legale. În motivare apelantul a invocat gravitatea faptelor comise și

urmările prejudiciabile survenite, personalitatea infractorului ce nu și-a recunoscut

vinovăția, iar ca urmare nemanifestând căință sinceră în cele săvârșite, caracteristica

negativă la locul de trai.

a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței primei instanțe.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, corect

a statuat la baza sentinței de condamnare cumulul de probe administrate în cauză de

către organul de urmărire penală, cercetate minuțios pe parcursul judecării cauzei, care

detaliat au fost expuse în conținutul sentinței de condamnare.

1

Deși în instanța de fond inculpatul Șoimu Igor a susținut că, victima Coțaga

Maria și-a produs leziunile corporale în urma căderii autopropulsante, vinovăția lui în

comiterea violenței în familie și-a găsit deplină confirmare prin declarațiile depuse

nemijlocit de către victima Coțaga Maria care a confirmat, că aflându-se în gospodăria

lui Andrei Fiodor, a consumat împreună cu alte persoane și cu inculpatul băuturi

alcoolice, admițând faptul, că ar fi fost lovită de către cel din urmă, precizând

alunecarea și căderea pe ghețuș (f.d. 117-118)

În coroborare cu declarațiile persoanelor audiate, instanța de fond întemeiat a

reținut în calitate de probe scrise, ce denotă vinovăția inculpatului, raportul de

expertiză medico-legală nr. 29A din 21.02.2017, conform cărui la Coțaga Maria a fost

stabilită echimoză periorbital pe stânga cu hemoragie totală la nivelul sclerei și fractura

osului nazal cu deplasare, putând data cu 30.12.2016, care s-a produs prin mecanism

de lovire cu obiect contodent calificându-se ca vătămare corporală ușoară cu

dereglarea de sănătate de scurtă durată, excluzându-se producerea leziunii corporale în

rezultatul căderii (f.d. 31 -32).

Respectiv, în baza probelor administrate pe caz, ce au servit obiect de cercetare

judecătorească, instanța de fond corect a concluzionat prezența în acțiunile inculpatului

Șoimu Igor a elementelor componențe de infracțiune ,,violența în familie", prevăzut

de art. 201/1 alin. (1) lit. a) Cod penal.

Cît privește cerințele propriu zise formulate de apelant referitor la înăsprirea

pedepsei penale, Colegiul respingându-le, reține, că instanța de fond la adoptarea

sentinței în cauza lui Șoimu Igor a ținut cont în deplină măsură de principiului

individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal), reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptelor comise și pericolul lor social în raport cu persoana vinovată și

circumstanțele cauzei ce-i atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, constatând ca fiind dovedită fapta penală săvârșită de către inculpatul

Șoimu Igor, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de fond a

dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61, 75, 76 Cod penal, ce determină scopul

pedepsei penale de restabilire a echității sociale, reeducarea făptuitorului și prevenirea

săvârșirii de el pe viitor a altor fapte penale, ținând cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale reieșind din caracterul prejudiciabil a infracțiunii

săvârșite, personalitatea făptuitorului care deși nu este la prima abatere de lege,

anterior și-a executat integral pedepsele stabilite, caracteristica nesatisfăcătoare în

latura ce ține de consumul băuturilor alcoolice, nereducând doleanțele părții vătămate

referitor la ne înăsprirea pedepsei penale, reieșind din relațiile de concubinaj întreținute

în continuare și ajutorul acordat de acesta la întreținerea tuturor membrilor familiei, ne

invocând față de el pretenții de ordin material.

Drept rezultat, instanța de fond corect a apreciat posibilitatea aplicării în privința

inculpatului a dispozițiilor art. 90 Cod penal, dispunând executarea condiționată a

pedepsei penale, cu stabilirea perioadei de probațiune pentru corectare. Or, prin cele

reținute mai sus, instanța a indicat temeiurile care fundamentează proporționalitatea

între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retribuitiv al pedepsei aplicate și

așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de

drept încălcate

În ce privește solicitarea procurorului de încasare de la inculpatul Șoimu Igor a

cheltuielilor judiciare în sumă de 164 lei pentru efectuarea expertizei medico-legală nr.

29a din 21.02.2017, cu întocmirea raportului în acest sens, urmează a fi respinsă,

reieșind din obligația pozitivă a statului, în sensul art. 6 par. 2 a Convenției, prin

2

intermediul OUP de a demonstra în sensul art. 24 și 56 Cod de procedură penală

vinovăția persoanei, fiindu-le atribuită în sensul art. 96 - 97 Cod de procedură penală

sarcina probațiunii, persoana acuzată de un delict beneficiind de ,,prezumția

nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală, fiind liberată de obligația de

ași demonstra nevinovăția.

Totodată, instanța de apel a reținut dispozițiile art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală potrivit căror ,,expertiza se dispune și se efectuează, în mod

obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale, precum și stării psihice a învinuitului”, alin. (2) aceleiași

norme stipulând, că ,,plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat”.

De rând cu aceasta, instanța de apel a menționat și dispozițiile art. 15 alin. (1) a

Legii RM nr. 1086 din 23.06.2000 Cu privire la expertiza judiciară, constatările

tehnico-științifice și medico-legale, cu modificările și completările ulterioare, potrivit

cărei ,,Expertiza judiciară se efectuează la ordonarea organului de urmărire penală, a

procurorului, a organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la

contravențiile administrative, a instanței judecătorești din oficiu sau la cererea părților,

în conformitate cu legislația de procedură penală, de procedură civilă, legislația cu

privire la contravențiile administrative și cu prezenta lege.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar prin care solicită casarea acesteia și pronunțarea a unei noi hotărâri prin care să

se încaseze de la inculpat Șoimu Igor cheltuielile de judecată și să fie aplicată pedeapsa

cu privare de libertate. Recurentul invocă dezacordul cu decizia instanței de apel

motivînd că nu sunt temeiuri de a aplica inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, iar

potrivit art. 142 alin. (2), 227 alin. (1), (2), 228 alin. (3), 229 alin. (1) Cod penal,

instanța urma să încaseze cheltuielile de judecată.

către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat a respins cererea în

vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227- 229

Cod de procedură penală, sunt nejustificate.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

3

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legală nr. 29a din 21.02.2017, în sumă de 164 lei, sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt

trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama condamnatului, or,

aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în

procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică

făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în

procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului

penal din oficiu, pentru ca niciun infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație

contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a

respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare, ca fiind nefondată.

Referitor la motivul invocat de recurent care este prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, Colegiul conchide că nici acest temei nu și-a găsit

confirmare, deoarece instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și și-a

motivat soluția în sensul oferirii răspunsurilor la toate motivele apelului declarat de

procuror, astfel că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Astfel, referitor la motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect au

individualizat pedeapsa și greșit au aplicat prevederile art. 90 Cod penal, inculpatului

Șoimu Igor, Colegiul î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (1) lit. a)

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, care se pedepsește

cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare

de pînă la 3 ani.

Astfel, inculpatului Șoimu Igor i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată,

ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungând la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Consultând textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că, la stabilirea

pedepsei inculpatului Șoimu Igor, aceasta a ținut cont de principiile de aplicare a

pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori

atenuează răspunderea, de persoana inculpatului care deși nu este la prima abatere de

4

lege, anterior și-a executat integral pedepsele stabilite, caracteristica nesatisfăcătoare în

latura ce ține de consumul băuturilor alcoolice, nereducând doleanțele părții vătămate

referitor la neînăsprirea pedepsei penale, reieșind din relațiile de concubinaj întreținute

în continuare și ajutorul acordat de acesta la întreținerea tuturor membrilor familiei, ne

invocând față de el pretenții de ordin material, și, reieșind din scopul pedepsei penale,

a considerat posibilă corijarea și reeducarea acestora fără izolare de societate,

dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe un termen de

probațiune de 1 an, în temeiul art. 90 Cod penal, considerând că aceasta este una

echitabilă faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanțele de fond și-

au argumentat hotărârile, care sunt în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și

art.394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit

legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Șoimu Igor XXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 25 aprilie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-04-22
0,94
1ra-618/2021 — art. 2011 alin.2 lit.c, 201 1 alin.2 lit. a, b, 320 1, 2011 alin.2 lit. a,b, c CP
Dosarul nr.1ra-618/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 24 martie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Țurcan Anatolie și Cobz
CSJ 2017-12-26
0,93
1ra-1771/2017 — art. 201-1 al.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1771/2017 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 26 decembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinînd
CSJ 2017-09-06
0,93
1ra-1207/17 — art. 151 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1207/2017 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 septembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte : Nicolae Gordilă Judecători : Liliana Catan Ion Guzun a examinat adm
CSJ 2017-09-06
0,93
1ra-1261/17 — art. 201-1 alin. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-1261/2017 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 septembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte : Nicolae Gordilă Judecători : Liliana Catan Ion Guzun a examinat adm
CSJ 2018-03-07
0,93
1ra-499/2018 — art. 201-1 al. 3 CP
Dosarul nr. 1ra-499/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 07 martie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinînd admi
Sursă