1ra-1078/2017 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1078/2017 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1078/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Pruteanu Vasile în numele inculpatului Sandu Dumitru, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 iulie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, în cauza

penală în privința lui

Sandu Dumitru

Termenul examinării cauzei:

instanța de fond: 23.07.2013 - 20.07.2016;

instanța de apel: 25.10.2016 - 14.02.2017;

instanța de recurs: 05.06.2017 - 01.08.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Sandu D. a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita

activități în domeniul comercializării autovehiculelor pe un termen de 2 ani.

1.1. Prin aceiași sentință, procesul penal de învinuire a lui Cucu A. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, a fost încetat în

legătură survenirea decesului acestuia.

1.2. În temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

examinarea cauzei în prima instanță a avut loc în lipsa inculpatului Sandu D.,

care s-a eschivat de la prezentarea în fața instanței.

Sandu D., aflându-se la Centru ”Mercedes Benz”, de pe str. Academician Sergiu

Rădăuțanu, 1, mun. Chișinău, fiind în înțelegere prealabilă și împreună cu cet.

Cucu A., urmărind scopul însușirii automobilului de marca/model ”BMW 328i”

cu nr. VIN WBABK710X0ER58024, care aparținea cu drept de proprietate cet.

Șumila G., repartizând în prealabil rolurile între ei, acționând intenționat, sub

pretextul schimbului automobilului nominalizat pe un alt automobil de

1

marca/model ”BMW seria 7”, înșelând-o pe Șumila G. că schimbul va avea loc

după înregistrarea automobilului pe numele lui Sandu D., abuzând de

încrederea acordată, au organizat și realizat înregistrarea automobilului de

marca/model ”BMW 328i” cu nr. VIN WBABK710X0ER58024 pe numele lui

Sandu D., iar după intrarea în posesie a automobilului, ultimul a plecat de la

locul infracțiunii cu automobilul sustras. În rezultatul acțiunilor sale intenționate

Sandu D. de comun acord și împreună cu Cucu A. i-au cauzat cet. Șumila G.

prejudiciu material considerabil în sumă totală de 8 500 euro, care conform

ratelor oficiale de schimb a BNM constituia suma de 142 137,85 lei.

inculpatului Sandu D., care a solicitat, casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat următoarele

argumente:

- inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată și vinovăția acestuia nu a

fost dovedită, iar probele puse la baza condamnării n-au fost administrate,

cercetate și apreciate corect;

- partea vătămată Șumila G. a menționat că, la ghișeul de la ”Mercedes

Centru”, ea nu știe unde s-a semnat, adică i-a își confirmă poziția că nu cunoștea

că încheie cu Sandu D. un contract de vânzare-cumpărare;

- potrivit declarațiilor relatate de către persoana responsabilă din cadrul

CRIS ”Registru”, Glavanari El., a declarat că, părților le-au fost explicate

condițiile contractului odată cu întocmirea acestuia (f.d. 257);

- conform hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 07.02.2011, a

fost menționat că, argumentele reclamantei, privitor la faptul că s-a înțeles cu

cumpărătorul să încheie un contract de schimb, dar nu de vânzare-cumpărare se

resping pe motiv că se combat prin declarațiile pârâtului și actele cauzei, din care

se reține încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, semnat de ea (f.d. 11);

- acțiunea civilă înaintată de către Șumila G. se referă la rezoluțiunea

contractului și la nulitate sau repararea prejudiciului cauzat ca urmare a unui

delict. Prin urmare constatările făcute de instanță trebuie să aibă autoritate de

lucru judecat și urmează a fi luate în considerare la adoptarea sentinței;

- inculpatul Sandu D. nu a determinat-o nici într-un fel pe Șumila G. să-i

transmită automobilul;

- Cucu A. a determinat-o pe Șumila G. de a-i transmite automobilul lui

Sandu D. nu demonstrează faptul că, ultimul era în înțelegere prealabilă cu Cucu

A. privind deposedarea părții vătămate de automobil, în condițiile în care Sandu

D. i-a transmis lui Cucu A. suma de 6 800 euro;

- faptul că Cucu A. nu i-a dat suma menționată părții vătămate nu îl face

pe Sandu D. complice sau făptașul infracțiunii de escrocherie;

2

- în acțiunile lui Sandu D. nu se regăsește nici o formă de escrocheriei, cum

ar fi înșelăciunea sau abuzul de încredere;

- conform probatoriului cauzei, se poate deduce că însuși Sandu D. a fost

dus în eroare de către Cucu A., acesta transmițându-i banii pentru automobil, iar

restituirea automobilului părții vătămate a fost dispusă prin hotărâre de

judecată, Sandu D. fiind însuși prejudiciat;

- potrivit declarațiilor martorilor: Șumila I., Glavanari El., Vișan S. și Soltan

D. și părții vătămate, nu poate fi reținut faptul implicării lui Sandu D. în

săvârșirea laturii obiective a infracțiunii de escrocherie;

2017, apelul declarat a fost respins ca fiind nefondat și menținută fără modificări

sentința.

4.1. În temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc în lipsa inculpatului Sandu D.,

care s-a eschivat de la prezentarea în instanță.

sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea

probelor administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat

fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul, că vinovăția inculpatului

Sandu D. în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul

administrat în cadrul procesului penal.

În atare situație, instanța de apel a reținut ca fiind corectă concluzia primei

instanțe privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpatul Sandu D. și semnele

componenței de infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocherie,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

săvârșită de două persoane în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a considerat corectă soluționată și chestiunea privind

pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta fiind în limitele legii.

Prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor din art. 7, 61, 75

Cod penal, în sentință, fiind cuprinse datele privind persoana inculpatului,

gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele care influențează asupra

pedepsei.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat

motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută în

sarcina inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6 CoEDO.

3

Criticile invocate în apel cu privire la aprecierea probelor administrate în

cauză efectuată de instanța de judecată, reprezintă opinia subiectivă a părții

apărării.

Motivele, precum că Sandu D. nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate, nu au putut fi reținute de către instanța de apel ca fiind fondate,

devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de

prima instanță - relevate în cuprinsul sentinței, verificate în ședința instanței de

apel, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate.

Astfel, nu au putut fi reținute argumentele părții apărării precum că,

caracterul faptelor imputate prin rechizitoriu inculpatului este de natura

relațiilor civile, fapt ce se datorează prezenței contractului de vânzare-cumpărare

a mijlocului de transport, or, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 07.02.2011, din motivul neachitării sumei contractului de către inculpat, a fost

reziliat contractul de vânzare-cumpărare a automobilului de marca/model

”BMW 328i” și dispusă restituția civilă prin încuviințare Ministerului Dezvoltării

Informaționale de a introduce rectificarea datelor despre deținătorul de transport

derivate din rezoluțiune din Registrul de Stat al Transporturilor cu înregistrarea

dreptului de proprietate asupra automobilului nominalizat după partea

vătămată, Șumila G. - circumstanțe, care în coroborare cu declarațiile părții

vătămate și a martorilor Șumila L. și Soltan D. determină scopul de cupiditate al

inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, primirea bunului cu condiția

îndeplinirii unui angajament se califică ca escrocherie, deoarece în cazul dat,

inculpatul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestui bun, urmărea

scopul sustragerii lui și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc că în împrejurările

descrise supra, inculpatul Sandu D., prin comportamentul incorect, bazat pe

înșelăciune și abuz de încredere, a exercitat o influențare psihică asupra

conștiinței și voinței victimei, deposedând-o de bun în proporții deosebit de

mari. El a prezentat vădit fals realitatea, a exploatat conștient raporturile de

încredere, care s-au stabilit între el și victima, a ascuns faptele și împrejurările

reale ale cazului, a căror necunoaștere au determinat eroarea victimei privind

legalitatea transmiterii bunului, după care, însușindu-l, s-a eschivat de la

îndeplinirea obligației asumate.

În atare situație, versiunea inculpatului nu are acoperire probatorie, ce

combate complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză,

astfel fiind apreciată ca o tentativă de a evita răspunderea penală pentru fapta

săvârșită.

4

Examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din

articolul 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a apreciat că, nu

există temeiuri de a interveni în sentință.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, inculpatul nu cade sub

incidența Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței RM, existând restricția prevăzută la art. 10 alin. (1)

lit. d) - nu se aplică amnistia persoanei care săvârșit infracțiunea prevăzută de

articolul 190 alin. (5) Cod penal.

Pruteanu V. în numele inculpatului Sandu D., care, invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea recursului declarat, recurentul invocă argumente similare

celor indicate anterior în apel de către avocat și descrise în pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând următoarele:

- din cuprinsul deciziei rezultă că instanța de apel evaluând probele

cercetate, n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală;

- în cauză sunt îndeplinite elementele caracteristice ale erorii grave de fapt,

întrucât din examinarea coroborată a materialului cauzei, rezultă un viciu juridic

la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului

procurorului și casarea sentinței de achitare a inculpatului;

- decizia instanței de apel prezintă, neîndoielnic, deficiențe sub aspectul

motivării, ea nesatisfăcând cerințele stipulare în art. 417 alin. (1) p. 8) Cod de

procedură penală, care trebuie să cuprindă - printre altele - temeiurile de fapt și

de drept care au dus la menținerea sentinței instanței de fond, precum și

motivele adoptării soluției date. Contribuția instanței se reduce doar la enunțarea

temeiurilor pentru condamnarea inculpatului și aprecierea unilaterală a probelor

administrate în cauză;

- în procesul de judecată în cauza respectivă, au fost încălcate prevederile

art. 6 CoEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil;

- cum rezultă din jurisprudența CtEDO, într-o formulare de sinteză se

arată că prin art. 6§1, combinat cu §3 din același articol, au fost stabilite

elementele esențiale ale unui proces echitabil, marcat, în special, de importanța

atribuită aparențelor și de sensibilizarea crescîndă a opiniei publice cu privire la

garanțiile unei bune justiții (decizia din 30.10.1991 în cauza Rorges c. Belgiei, §24). În

această ordine de idei, CtEDO în mai multe rânduri a sancționat unele state

pentru faptul că ”instanțele judecătorești naționale au pronunțat hotărâri

insuficient motivate”;

- hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 07.02.2011, adoptată

pe marginea acțiunii civile înaintată de către Șumila G. cu privire la rezoluțiunea

5

contractului, în care, printre altele, se menționează că, argumentele reclamantei

privitor la faptul că s-a înțeles cu cumpărătorul să încheie un contract de schimb,

dar nu de vânzare-cumpărare se resping pe motiv că se combat prin declarațiile

pârâtului și actele cauzei, din care se reține încheierea unui contract de vânzare-

cumpărare, semnat de ea. Totodată, prin hotărârea judecătorească, urmare a

faptului ca părții vătămate nu i-a fost achitat prețul automobilului, Sandu D. a

fost obligat de a restitui părții vătămate automobilul;

- printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că între părți a fost

încheiat un contract de vânzare-cumpărare, care în mod vădit nu corelează cu

învinuirea acuzării și hotărârile instanțelor la judecarea cauzei penale, potrivit

cărora ”(...) sub pretextul schimbului automobilului nominalizat pe un alt automobil de

marca/model ”BMW seria 7”, înșelând-o pe Șumila G. că schimbul va avea loc după

înregistrarea automobilului pe numele lui Sandu D., abuzând de încrederea acordată, au

organizat și realizat înregistrarea automobilului de marca/model ”BMW 328i” cu

numărul VIN WBABK710X0ER58024 pe numele lui Sandu D., iar după intrarea în

posesie a automobilului, ultimul a plecat de la locul infracțiunii cu automobilul sustras”;

- în speță între inculpat și partea vătămata s-au constituit niște relații civile

și era necesar să fie demonstrat faptul că inculpatul la momentul semnării

contractului a avut intenția de a nu-și exercita angajamentul asumat, ca la acel

moment a avut intenția de a însuși bunurile materiale (scopul de cupiditate),

lucru ce nu i-a reușit organului de urmărire penala;

- învinuirea adusă lui Sandu D. nu este bazată pe probe directe ce ar

confirma comiterea infracțiunii imputate;

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, menționând că, acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece din conținutul recursului se

evidențiază că recurentul își motivează contestația prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă, motivele de reapreciere a materialului

probatoriu, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală.

6.2. Referință asupra recursului declarat a depus și partea vătămată,

Șumila G., care a solicitat declararea inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, considerând că hotărârile judecătorești adoptate la caz sunt legale și

întemeiate, emise cu respectarea normelor de drept material și procedural, iar

versiunea recurentului în sensul ilegalității acestora, nu are nici o acoperire

probatorie, fiind combătută complet prin împrejurările stabilite și probele

administrate în cauză, astfel, urmează a fi apreciată ca o tentativă de a evita

răspunderea penală pentru fapta săvârșită de către inculpat.

Colegiul penal lărgit, consideră că acesta urmează a fi admis, cu dispunerea

6

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel într-un alt complet de

judecată, din următoarele motive.

În sensul art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate

de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel. În ce privește chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia

să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de

apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți

situația apelantului.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Din cererea de recurs declarată, se constată că criticele recurentului, în

esență, se referă la faptul că instanța de apel nu și-a motivat decizia adoptată, a

apreciat eronat probatoriu administrat și incorect a ajuns la concluzia menținerii

sentinței de condamnare a lui Sandu D. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

nefiind aduse argumente temeinice în vederea susținerii acestei statuări, drept

consecință, la caz, a fost încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii

judecătorești, care face parte din setul de garanții subsecvente procesului

echitabil.

Colegiul penal lărgit, verificând criticele recurentului, în raport cu actele

cauzei, constată că instanța judecând apelul declarat de către partea apărării nu a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

pripită și insuficient motivată, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Or, soluția de respingere a apelului declarat este insuficient motivată și

necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată atât a primei instanțe, cât și a celei de apel, în condițiile art.

7

100 alin. (4) Cod de procedură penală, iar instanța de apel fără a se pronunța

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de partea aprărăii, a adoptat

soluția contestată.

Astfel, instanța de apel verificând probele ce au stat la baza sentinței de

condmanre a inculpatului: - declarațiile: învinuitului Cucu A. (f.d. 153-154, vol. I);

învinuitului Sandu D. (f.d. 256, vol. II); părții vătămate Șumila G. (f.d. 245, vol.II); -

martorilor: Șumila I. (f.d. 256, vol.II); Glavanari E. (f.d. 257, vol.II); Vișan S. (f.d. 258,

vol.II); Soltan D. (f.d. 4, vol. III), nu le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței

și concludenții, mai mult în partea descriptivă a deciziei contestate instanța de

apel nu numai că nu a făcut nici o analiză a acestor probe, dar nici nu a

desfășurat conținutul declarațiilor acestor martori.

Sub acest aspect, Colegiul penal ține să menționeze și faptul că potrivit

procesului-verbal, instanța de apel pe lângă probele sus menționate a cercetat și

alte probe și anume: - raportul de expertiză tehnico-științifică auto-merceologică nr. 59

din 22.02.2012 (f.d. 88-94, vol.II); - recipisa întocmită de către Șumila G. față de Chilaru

V. (f.d. 51, vol.I); - procesul-verbal de confruntare dintre Cucu A. și Sandu D. din

24.03.2010 (f.d. 155-158, vol.I); - procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată

Șumila G. și bănuitul Sandu D. din 13.10.2011 (f.d. 19-21, vol. II), probe care deși au

fost cercetate în cadrul ședinței instanței de apel, instanța în decizia recurată nu

le-a dat nici o apreciere.

Așadar, analizând textul deciziei contestate, instanța de recurs constată că

instanța de apel integral a ignorat obiecțiile apărării cu referire la probele

prezentate de partea acuzării, acestea nefiind redate în decizie, analizate,

apreciate, admise sau respinse, cu argumentarea concluziei sale.

Astfel, sub acest aspect, Colegiul penal constată că instanța de apel,

adoptând soluția de respingere a apelului declarat, s-a limitat la o motivare

insuficientă și contrară probatoriului administrat pe cauză, or, recurentul a

invocat probe concrete și anume declarațiile: martorilor Șumila I., Glavanari E.,

Vișan S. și Soldan D, care au relatat că totate tratativele cu referire la schimbul

automobilului de marca/model ”BMW 328i”, care îi aparținea părții vătămate

Șumila G., au fost duse de către Cucu A., astfel, Sandu D. nu a exercitat nici o

influență asupra părții vătămate, privind determinarea acesteia de a-i transmite

automobilul.

Totodată, Colegiul penal reține că, instanța de apel nu a dat aprecierea

corespunzătoare concluziei raportul de expertiză tehnico-științifică auto-

merceologică nr. 59 din 22.02.2012, potrivit căreia, ”calculat în valuta națională a

RM, la data evaluării 26.11.2009 (la cursul BNM de 1 euro = 16,722 lei), prețul

automobilului ”BMW 328i”, cu n/î C SB 080, a/f 1996, putea constitui - 95 118 MDL;

Calculat în valuta națională a RM, la data de 20.02.2012 (la cursul BNM de 1 euro =

15,6312 lei), prețul automobilului ”BMW 328i”, cu n/î C SB 080, a/f 1996, putea

constitui 95 118 MDL; valoarea de piață a automobilului de model ”BMW 328i” cu n/î

8

C SB 080, calculat în valuta națională, apreciat după starea tehnică în care se află la

moment putea constitui 55 527 MDL” (f.d. 88-94, vol. II).

De asemenea, instanța de apel a omis de a da o apreciere corespunzătoare

hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 07.02.2011 (prin s-a dispus

rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de marca/model ”BMW

328i”, cu n/î C SB 080, contra sumei de 7 000 euro, încheiat la 26.11.2009, între Șumila

G. și Sandu D.), necesară pentru a determina cu exactitate suma prejudiciului

cauzat în cauză, deoarece valoarea acestuia este determinantă pentru calificare,

luând în considerație modificările operate de legiuitor în art. 126 Cod penal.

Cu atât mai mult era necesară efectuarea acestei aprecieri, deoarece

diferența dintre suma indicată în actul de învinuire (8 500 euro) și hotărârea

judecătorească sus-menționată, impune o calificare diferită a acțiunilor

inculpatului.

Reținând cele menționate supra, se constată că instanța de apel nu a

efectuat o cercetare a probelor și circumstanțelor cauzei în conformitate cu

prevederile art. 414 alin.(1), (2), (4) și (5) Cod de procedură penală, nu le-a

apreciat separat și în coroborare din punct de vedere al pertinenței și

concludenței și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat de partea apărării.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.414 și 417 Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori

judiciare, ce s-au soldat cu o hotărâre neîntemeiată și nemotivată.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

să dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată,

dacă constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

În concluzie, Colegiul penal constată, că instanța de apel, care a menținut

soluția primei instanțe, nu a soluționat cauza în conformitate cu prevederile

legale, adică instanța de apel în decizia adoptată nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel de către partea apărării și aceasta nu

cuprinde motive pe care se întemeiază soluția, eroare de drept cuprinsă în art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece

aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel și cele menționate în prezenta decizie, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre

9

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Pruteanu Vasile în

numele inculpatului Sandu Dumitru, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Sandu Dumitru și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceiași

instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la

25 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

10