1ra-1241/2016 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 188 alin. 2 lit. c, d, e, f, 190 alin. 2 lit. c, 84 CP

Prin sentința Judecătoriei Călărași din 17 februarie 2014, Grosu V. a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 3 ani închisoare, în baza art. 188 alin. (2) lit. c), d), e), f) Cod penal, la 8 ani închisoare și în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul comerțului pe un termen de 2 ani. Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, lui Grosu V. i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul comerțului pe un termen de 2 ani, iar în conformitate cu prevederile alin. (4) al aceluiași articol, lui Grosu V., i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul comerțului pe un termen de 2 ani. Acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părților vătămate a prejudiciilor materiale în sumă de 34 164 lei, în contul lui Ursu V. și a sumei de 500 lei, în contul lui Fiodorov D.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la 18.03.2013, în jurul orei 0320, Grosu V. aflîndu-se pe una din străzile s. Țibirica, r-nul 1 Călărași, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns în gospodăria lui Ursu V., din aceiași localitate, după care a intrat pe ușa, care era deschisă în casa de locuit și pe ascuns a sustras 3 telefoane mobile la preț de 5 500 lei și bani în sumă de 400 euro, care conform cursului BNM, constituiau 6 424 lei, 800 dolari SUA, care conform cursului BNM, constituiau 9 840 lei, 19 000 ruble rusești, care conform cursului BNM constituiau 7 600 lei și 2 100 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de 31 464 lei. Tot el, la 23.03.2013, în jurul orei 2100, aflîndu-se în aceiași localitate, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dispunînd de un pistol și o cagulă, a pătruns în gospodăria lui Ursu V., unde prin forțarea unui geam de la casă, a pătruns în interiorul acesteia și în timp ce sustrăgea bunuri materiale, a fost surprins de către minorii Ursu V., Ursu M. și Roșea Al-dru, însă, inculpatul nu a renunțat la acțiunile lui criminale și în continuare i-a atacat, amenințîndu-i cu moartea, le-a ordonat minorilor să pună într-o cutie un televizorul de model ”VESTA”, la preț de 3 900 lei, iar într-o geantă în mod deschis a pus o scurtă din piele la preț de 1 600 lei, 2 pulovere la preț de 300 lei fiecare, 3 perechi de pantaloni sportiv la preț de 200 lei fiecare, o pereche de blugi la preț de 370 lei, o pereche de blugi la preț de 300 lei, o cămașă la preț de 300 lei și un maiou la preț de 280 lei, după care i-a impus pe minori să ducă cutia cu televizorul sustras pînă în rîpa din apropiere, după care le-a permis să plece, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de 8 050 lei. Tot el, la 07.05.2013, în jurul orei 1400, fiind contactat telefonic de către cunoscuta sa, Fiodorov D., care l-a rugat s-o ajute la realizarea a 2 telefoane mobile și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere și înșelăciune, sub pretextul că îi va da 2 500 lei, în contul telefoanelor realizate, i-a solicitat să-i transmită telefoanele mobile de marca/model ”HUAWEI U8650” și ”HUAWEI Ascend 4200”, prin intermediul rutierei în or. Călărași, unde le-a primit și ulterior le-a vîndut, însă banii în contul telefoanelor realizate nu i-a restituit, pricinuindu-i astfel părții vătămate o pagubă materială considerabilă, în sumă totală de 8 160 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, cu stabilirea unei pedepse mai blînde, invocînd că, la individualizarea pedepsei instanța de fond urma să țină cont de faptul că, examinarea cauzei și pronunțarea sentinței a avut loc în lipsa sa, iar pedeapsa aplicată este prea aspră, deoarece dînsul necesită tratament medical.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței, fără modificări.

Instanța de apel verificînd legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență 2 prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal și a considerat ca fiind nejustificate argumentele inculpatului cu referire la asprimea pedepsei, or, ținînd cont de rigorile art. 61 Cod penal și faptul că în privința inculpatului Grosu V., s-au constatat circumstanțe agravante, precum sunt: caracterizarea negativă, acesta anterior a fost condamnat, infracțiunile fiind comise în perioada de probă, în calitate de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal, s-a stabilit recunoașterea vinovăției, căința sinceră, totodată la numirea pedepsei s-a ținut cont de faptul că infracțiunile comise de către inculpat fac parte din categoria celor mai puțin grave și grave. Astfel, instanța de apel, a respins ca fiind nefondată solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse non-privative de libertate, reieșind din raportul de cauzalitate dintre gravitatea infracțiunilor și urmările prejudiciabile survenite, stabilirea pedepsei sub formă de închisoare este întemeiată dar și obligatorie, deoarece circumstanțele atenuante enunțate de către inculpat, au fost luate în considerație de către instanța de fond la stabilirea pedepsei, prin urmare acestea just, în opinia instanței au generat aplicarea față de inculpat, a pedepsei penale sub formă de închisoare. În consecință, instanța de apel a ajuns la ferma convingere că sentința contestată de către inculpat, este întemeiată, lipsind careva motive verosimile întru intervenirea și modificarea acesteia.

La 06 mai 2016, împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul Grosu V., care fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acestei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri cu reîncadrarea faptei pe episodul de tîlhărie, precum și aplicarea prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală și reducerea cu 1/3 a pedepsei aplicate, din motiv că și-a recunoscut vina. În motivarea recursului declarat, inculpatul invocă argumente similare cu cele indicate anterior în apel, suplimentar menționînd că, instanța de apel nu s-a pronunțat în privința motivelor indicate în apel cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea probelor (bricheta în formă de pistol și cabula), care de fapt nici nu au fost folosite de dînsul la sîvrșirea infracțiunii de tîlhărie și prin urmare acțiunile sale pe episodul dat urmează a fi recalificate în baza alin. (1) art. 188 Cod penal. 6.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Circumstanțele cauzei denotă faptul că instanțele de judecată și-au argumentat suficient soluția, au ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui 3 vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea penală și influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. 6.2. Referință asupra recursului declarat a depus și partea vătămată Ursu V., care a solicita dispunerea inadmisibilității acestuia, cu menținerea hotărîrii contestate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 231 alin. (3), 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei, iar la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Conform materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 26 martie 2014, în prezența participanților la proces, acuzatorului de stat, părții vătămate, inculpatului Grosu V. și avocatului acestuia Scripnic R., aceștia fiind anunțați că pronunțarea integrală a deciziei motivate va avea loc la 23 aprilie 2014, ora 1400, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 80-84, vol. II). Decizia motivată a fost pronunțată la 23 aprilie 2014, iar termenul de declarare a recursului conform art. 231 alin (3) Cod de procedură penală, a început să curgă din 24 aprilie 2014 și s-a încheiat la 26 mai 2014. Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014, care se contestă a fost pronunțată integral la 23 aprilie 2014 și înmînată inculpatului în aceiași zi (f.d. 91, vol. II), iar recursul ordinar declarat de inculpatul Grosu V. a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 06 mai 2016 (f.d. 116 - 120, vol. II), adică, a fost declarat peste termenul de 30 de zile stabilit de lege. Prin urmare, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014, care se contestă a fost pronunțată integral la 23 aprilie 2014, iar recursul ordinar declarat inculpatul Grosu V. a fost expediat de la Oficiul Poștal nr. 12 Chișinău la 05 mai 2016 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 06 mai 2016, adică după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală. Așadar, Colegiul penal ține să menționeze că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală expres stipulează că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. El nu poate fi prelungit sau limitat de către instanța de judecată. El este absolut, are un 4 caracter imperativ, iar nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. Rezumînd cele expuse mai sus, instanța de recurs concluzionează asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul Grosu V., pe motiv că recursul a fost declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Grosu Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014, în cauza penală în privința lui Grosu Valeriu Iacob, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecătorii Constantin Alerguș Ion Guzun 5