1ra-1790/2017 — art. 188 al. 2 lit. b, c, d, 84, 87 CP

Dosarul nr. 1ra-1790/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

26 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Grosu Ion, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Grosu Sorin Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și în baza

acestei Legi i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani

și 4 luni.

În temeiul art. art. 87 alin. (4) și 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumularea pedepsei penale stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din

20.04.2017, definitiv spre executare fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe un termen

de 5 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

de 16.02.2017 în jurul orelor 22:30, împreună cu alte persoane, în privința cărora

acțiunile au fost disjungate într-o procedură separată, acționând cu intenție criminală

unică, îndreptată spre sustragerea bunurilor altei persoane și îmbogățire prin atacul

1

tâlhăresc, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora, ascunzându-și identitatea cu ajutorul

unor măști și cagule, au pătruns în curtea casei de locuit nr. xx din mun. Xxxxx, str.

Xxxxx, unde împărțindu-și rolurile de participare în comiterea respectivului atac și

anume: în timp ce persoana în privința căreia cauza a fost disjungată într-o procedură

separată Amoașii Ivan, se afla în apropierea casei date în vederea neadmiterii de a fi

observați sau reținuți, Grosu Sorin și Tricot Veaceslav, prin forțarea ușii de intrare, au

pătruns în incinta casei, unde au atacat-o pe proprietara Sîrbu Galina, cel din urmă

aplicându-i victimei lovituri cu pumnii în regiunea capului, în urma cărora aceasta a

căzut la pământ, iar Grosu Sorin i-a astupat gura cu mâna să nu cheme în ajutor,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 117 din 18.02.2017

leziuni corporale sub formă de echimoze la ochiul stâng și cotul stâng, plagă contuză

supraorbital pe stânga, ce se califică ca ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată,

adică periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, după care Tricot Veaceslav și

Grosu Sorin cerându-i mijloace bănești, au căutat prin casă și negăsindu-i i-au deschis

geanta aflată pe pat, de unde, presupunând, că banii sunt împreună cu chitanțele

pentru achitarea serviciilor comunale, le-au sustras, părăsind locul infracțiunii,

acțiunile fiindu-i încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, cu

calificativele ,,tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșite

de două sau mai multe persoane, de o persoană mascată, prin pătrundere în locuință”.

necontestând legalitatea încadrării juridice a faptelor infracționale imputate, a solicitat

atenuarea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 79 Cod penal, ținându-se cont de

cumulul circumstanțelor atenuante a cauzei, cum ar fi: recunoașterea vinovăției, căința

sinceră și starea familială dificilă.

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, constatând cu

certitudine vinovăția inculpatului Grosu Sorin în fapta comisă, instanțele inferioare la

stabilirea pedepsei penale au dat deplină eficiență dispozițiilor art. art. 61, 75 Cod penal

și în special celor de la art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care determină scopul

pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a ei, precum și dreptul garantat

2

a vinovatului de a beneficia de reducerea pedepsei penale în cazul acceptării examinării

cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, care îi asigură reducerea

cu o 1/3 a termenului pedepsei cu închisoare, stabilită prin sentința judiciară.

Astfel, reieșind din gravitatea faptei comise ce în corespundere cu art. 16 alin. (4)

Cod penal, se califică ca infracțiune gravă și ținând cont de personalitatea inculpatului

care nu este la prima abatere de lege, având neexecutată pedeapsa muncii neremunirate

stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 20.04.2017, în lipsa unor

concluzii certe referitor la inadmisibilitatea comiterii faptelor antisociale, instanța de

apel a conchis că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă corespunzătoare și în limita

sancțiunii normelor penale, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod pr. penală,

dispunând reducerea ei în limitele admise de legiuitor.

Vlas Elena, prin care solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea

stabilirii, motivând că pedeapsa aplicată de instanțele de fond este prea aspră.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat,

indicând că instanța de apel menținând sentința instanței de fond potrivit căruia Grosu

S. a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, cu aplicarea art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, la 5 ani și 4 luni închisoare, și-a argumentat soluția

în partea stabilirii pedepsei, aceasta fiind echitabilă în raport cu faptele comise, iar

recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând recursul declarat Colegiul penal constată, că avocatul Vlas E. în

numele inculpatului, își exprimă dezacordul cu pedeapsa stabilită lui Grosu S., astfel

se întrevede temeiul pentru recurs pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

3

Astfel, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, criticând hotărârile

adoptate doar în partea stabilirii pedepsei, pe care o consideră prea aspră în coraport

cu circumstanțele cauzei, solicitând aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă, că persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, pedeapsa

se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod penal, în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a acesteia, reflectate la art. 75 alin.

(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei

penale, prevăzute la art. 61 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit alin. (8) al

aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 188 alin. (2) Cod penal, în baza

căruia a fost condamnat Grosu Sorin, prevede pedeapsa închisorii de la 8 la 10 ani.

Reieșind din cele menționate și ținând cont de faptul că cauza a fost examinată în

procedură simplificată, noile limite de pedeapsă cu care urma să opereze instanța sunt

de la 5 ani și 4 luni până la 6 ani și 8 luni închisoare.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 5 ani și 4 luni închisoare în baza art. 188

alin. (2) Cod penal, se încadrează în limitele normei penale date, care a fost redusă cu

1/3, soluția dată fiind menținută de instanța de apel.

De rând cu cele menționate, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și

individualizată de către instanțele inferioare, corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,

iar stabilirea pedepsei cu închisoarea și dispunerea suspendării executării acesteia

4

luând în considerație gravitatea infracțiunii comise și urmările acesteia nu va asigura

realizarea scopului pedepsei penale și nu ar contracara săvârșirea de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului cât și altor persoane.

Referitor la argumentele invocate de recurent privind aplicarea față de inculpat a

prevederilor art. 79 Cod penal, Colegiul menționează că acestea au constituit obiect de

discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra cărora instanța judecătorească

s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Astfel, Colegiul statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de executare a

acesteia aplicată lui Grosu S. de către instanța de fond, fiind menținută de instanța de

apel, a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor săvârșirea unor fapte similare,

iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja săvârșirea altor infracțiuni.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept

ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate, dispunând

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vlas Elena în numele

inculpatului Grosu Sorin, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți

din 04 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Grosu Sorin Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 17 ianuarie 2018.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

5