1ra-1416/2017 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1416/2017 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1416/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

14 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte NICOLAEV Ghenadie

judecători MORARU Petru

TOMA Nadejda

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și partea vătămată Petcu Pavel, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Morcov Oleg xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.08.2013 – 30.12.2016;

Instanța de apel: 24.04.2017 – 08.06.2017;

Instanța de recurs: 08.08.2017 – 14.11.2017.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Morcov O. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani și cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități ce țin de primirea în

gestiune a bunurilor materiale, pe termen de 3 ani.

Tot prin aceeași sentință, procesul penal intentat în privința lui Dîrțu Al. a fost

încetat, din motivul decesului acestuia.

perioada lunilor iunie - august 2008, aflându-se în Republica Serbia, a făcut cunoștință cu

1

Tudos A., care de asemenea se afla în Serbia pentru a cumpăra prune și de a le transporta

spre realizare în Federația Rusă. Ulterior, Dîrțu Al. în scopul dobândirii ilicite a bunurilor

ce aparțineau lui Tudos A., prin înșelăciune și abuzând de încrederea ultimului, formată în

rezultatul ajutorului acordat la cumpărarea prunelor pe teritoriul Serbiei și la organizarea

perfectării actelor de însoțire necesare în vederea transportării prunelor în Federația Rusă,

sub pretextul colectării prunelor la un preț mai avantajos, a primit de Tudos A. suma de 12

500 Euro în numerar, echivalentul a 194625 lei RM conform cursului valutar al Băncii

Naționale a RM la acel moment. În continuare Dîrțu A., acționând conform planului său de

a dobândi ilicit bunurile lui Tudos A., aflându-se în Republica Serbia, prin intermediul

soției sale Dîrțu N., care se afla la domiciliul său – apartamentul nr. 44, str. Studenților

10/1, mun. Chișinău, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul cumpărării unei

partide mari de prune, a primit de la Tudos A. suma de 10000 euro în numerar, echivalentul

a 155 557 lei, conform cursului valutar al Băncii Naționale a RM la acel moment. Astfel,

Dîrțu Al. în perioada iunie - august 2008, prin înșelăciune și abuz de încredere, a primit de

la Tudos A. suma totală de 22 500 Euro, echivalentul a 350 325 lei RM, sub pretextul de a

procura partide mari de prune în Republica Serbia la un preț avantajos, sume pe care le-a

însușit, cauzând lui Tudos A. daună în proporții deosebit de mari.

Tot, Dîrțu Al., în perioada anilor 2007 - 2008 a aflat că, cunoscutul său Morcov O.,

prin intermediul nepotului Evtodiev A. a făcut cunoștință cu cet. Petcu P., de la care

Morcov O. a primit suma de 2000 dolari SUA sub pretextul dezvoltării afacerii sale, care

peste o perioada scurtă de timp a restituit-o lui Petcu P. Ulterior Dîrțu Al., acționând

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Morcov Oleg Gheorghe, în scopul dobândirii

ilicite a bunurilor cet. Petcu P., abuzând de încrederea acestuia în acțiunile lui Morcov Oleg

Gheorghe și prin înșelăciune, în perioada lunii martie 2009, sub pretextul dezvoltării

afacerilor sale, l-au convins pe Petcu P. de a-i transmite mijloace bănești în sumă de 10 000

dolari SUA. Acționând în continuare conform planului său, Dîrțu Al. la 18.03.2009,

aflându-se în mun. Chișinău, în apropierea monumentului lui Ștefan cel Mare, amplasat pe

bd. Ștefan cel Mare, s-a întîlnit cu Petcu P. și a primit de la acesta suma de 4000 Euro și

4700 dolari SUA, echivalentul a 56280 lei și 50901 lei RM respectiv, suma totală de

107181 lei RM, conform cursului valutar al Băncii Naționale a RM la acel moment, sumă

pe care au însușit-o, cauzând părții vătămate daună în proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept, faptele

inculpatului Morcov O. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.

190 alin. (5) Cod penal, după indicii calificativi, dobândirea ilicită a bunurilor altor

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită de două persoane, în proporții

deosebit de mari.

Dîrțu Al., avocatul Bargan I. în numele inculpatului Morcov O. și inculpatul Morcov O.

2

3.1. Avocatul Vition D. a solicitat casarea parțială a sentinței în privința lui Dîrțu

Al. și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a acestuia, din motiv că fapta acestuia nu

întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că prima instanță greșit a constatat că

probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului Dîrțu Al. de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal. Concluziile primei instanțe privind vinovăția

inculpatului nu se bazează pe circumstanțele de fapt reținute la caz.

De asemenea, apelantul a mai indicat că inculpatul Dîrțu Al. nu recunoaște faptul

primirii banilor de la partea vătămată Tudos A. în sumă de 22 500 euro și nu s-au înțeles cu

acesta ca Dîrțu Al. să colecteze prune și să le pună la păstrarea la frigider, în regiunea or.

Chikinda, Serbia, pentru a fi ulterior transportate și realizate în Federația Rusă.

Mai mult, în opinia apărării declarațiile părții vătămate Tudos A. sunt îndoielnice

precum că i-a transmis lui Dîrțu Al. suma de bani incriminată.

Potrivit art. 210 Cod civil, stabilește în mod obligatoriu forma scrisă a unui act

juridic, între orice tip de persoane, inclusiv cele fizice, dacă valoarea obiectului actului

juridic depășește suma de 1 000 lei.

În astfel de circumstanțe, partea apărării a concluzionat că reieșind din materialele

dosarului penal că, declarațiile inculpatului Dîrțu Al. depuse la urmărirea penală și

cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare despre faptul că, între ei și partea vătămată Tudos

A. în această perioadă de timp, aflându-se în R. Serbia, nu a avut loc nici o înțelegere

privitor la colectarea, punerea la păstrare la frigider a prunelor în or. Chikinda din această

țară, cu ulterioara lor realizare în F. Rusă sunt absolut corecte, iar declarațiile părții

vătămate Tudos A. în acest sens sunt pur declarative.

Probarea acțiunilor inculpatului Dîrțu Al. s-a făcut de către partea acuzării și instanța

de judecată prin declarațiile martorilor Chisaru G., Raiețchi A., Casian O., procesele-

verbale de confruntare dintre Tudos A. și inculpatul Dîrțu Al. și procesul-verbal de

examinare a discului cu înregistrări audio.

Însă, în opinia părții apărării, declarațiile martorilor nominalizați urma a fi apreciate

critic, aceștia fiind în relații bune, de prietenie cu partea vătămată Tudos A. și în relații

ostile cu Dîrțu Al.

De asemenea, apărarea a indicat că în raport cu partea vătămată Petcu P., în baza

probelor cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare, dar care și acestea nu au fost analizate

detaliat de instanța de judecată, aceasta din urmă neîntemeiat a concluzionat că,

circumstanțele în care inculpatul Dîrțu Al. a primit banii de la partea vătămată Petcu P., nu

exclud faptul însușirii de către inculpat a sumelor de bani menționate în recipisă.

Concluzia primei instanțe despre vinovăția lui Dîrțu Al. în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, pe acest episod nu se bazează pe lege și pe

circumstanțele concrete ale cauzei. Primirea banilor în împrumut poate fi calificată ca

escrocherie doar în cazul în care făptuitorul încă la momentul intrării în stăpânirii asupra

acestor bunuri urmărea scopul sustragerii și avea intenția să nu le restituie.

3

Mai mult, a mai menționat că concluziile primei instanțe despre vinovăția lui Dîrțu

Al. și pe acest episod nu se bazează pe o analiză obiectivă a probelor, ci pe niște afirmații

declarative a persoanelor interogate în cadrul dezbaterilor judiciare. Acest fapt a dus la

interpretarea extensivă a prevederilor art. 190 alin.(5) Cod penal și raportarea greșită a

acestor interpretări asupra raporturilor juridico-civile dintre Dîrțu Al. și Petcu P.,

condamnându-l în mod ilegal pe Dîrțu Al.

3.2. Avocatul Bargan I. în numele inculpatului Morcov O. a solicitat casarea

parțială a sentinței în privința lui Morcov O. cu pronunțarea unei noi hotărâri în această

parte, potrivit căreia inculpatul Morcov Oleg să fie achitat, din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către acesta.

În motivarea apelului, avocatul a menționat că hotărârea primei instanțe este

neîntemeiată și slab motivată, ceea contravine prevederilor art. 384 alin. (3) Cod de

procedură penală, care stipulează că sentința primei instanțe trebuie legală, întemeiată și

motivată.

Tot aici, s-a menționat că în conformitate cu jurisprudența CEDO, și anume

dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea drepturilor

Omului și a libertăților Fundamentale, se impune instanțelor naționale să-și motiveze

deciziile.

Avocatul a considerat că, în speța dată, prima instanță a expus doar probele

administrate, fără însă a le supune unei analize, și anume declarațiile părții vătămate Petcu

P. și a martorului Evtodiev Al., precum și a probei materiale, recipisa.

La fel, prima instanță în mod neîntemeiat a omis a indica în sentința pronunța

circumstanțe de fapt importante declarate în cadrul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești de către martorul Evtodiev Al. și nemijlocit de către inculpatul Morcov O.

Avocatul, a punctat că prin declarațiile formulate cei doi au expus cu privire la faptul

că inculpatul (decedat) Dîrțu Al. a solicitat de a i se face cunoștință cu o persoană

disponibilă de a acorda un împrumut financiar (partea vătămată Petcu P.), la fel au relatat

cu privire destinația exactă a împrumutului și anume afacerile acestuia, precum și privitor

la măsurile întreprinse de către inculpatului Morcov O. pentru a asigura restituirea

împrumutului de către inculpatul (decedat) Dîrțu A. care de fapt se eschiva de a-și onora

obligațiile față de partea vătămată.

Așadar, apelantul a menționat că soluția de condamnare a inculpatului Morcov O.

adoptată de prima instanță nu este motivată corespunzător probatoriului administrat.

Prima instanță a omis a supune unei analize detaliate cele invocate de partea apărării,

deși argumentele expuse cu privire la nevinovăția inculpatului Morcov Oleg au fost

întemeiate.

Avocatul Bragan Iurie a conchis că partea vătămată Petcu Pavel a acordat

împrumutul bănesc indicat inculpatului (decedat) Dîrțu Alexandru și nici de cum nu

inculpatului Morcov Oleg, care la rândul său nu a avut careva înțelegeri prealabile referitor

la obținerea acestor mijloace financiare.

4

Aceste aspecte de fapt rezultă din declarațiile inculpatului Morcov Oleg, care

coroborează direct cu declarațiile martorului Evtodiev Alexandru, precum și cu probele

scrise ale materialele cauzei penale și anume recipisa scrisă în momentul în care au fost

transmiși bani.

La fel, în opinia apărării acest fapt se confirmă și prin declarațiile părții vătămate

Petcu Pavel, care a relatat că a acordat împrumutul financiar inculpatului (decedat) Dîrțu

Alexandru, care pentru conformitate a scris recipisa respectivă, iar cu inculpatul Morcov

Oleg nu a avut careva discuții sau înțelegeri în prealabil.

Mai mult ca atât, partea vătămată Petcu Pavel a inițiat un litigiu civil către succesorii

inculpatului defunct Dîrțu Alexandru și anume la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, prin

care a solicitat încasarea sumelor respective cu titlu de datorie și dobânzi de întârziere,

întemeindu-și cerința de încasare pe recipisa scrisă de către cel dintîi.

Ca urmare, concomitent cu pronunțarea sentinței Judecătoria Buiucani, mun.

Chișinău, la data de 30.12.2016, instanța de judecată și anume Judecătoria Râșcani, mun.

Chișinău a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către partea vătămată Petcu

Pavel și a dispus încasarea sumei respective de la succesorii în drepturi a inculpatului

defunct Dîrțu Alexandru.

Important de menționat că cerința de încasare a sumei nu a fost formulată către

inculpatul Morcov Oleg, deoarece în mod cert din probele existente acesta nu a fost parte a

raportului juridic de împrumut dintre partea vătămată Petcu Pavel și inculpatul (decedat)

Dîrțu Alexandru.

Reieșind din cele expuse, avocatul Bargan Iurie în numele inculpatului Morcov Oleg

a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului

Morcov Oleg.

3.3. Inculpatul Morcov Oleg a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare a acestuia, deoarece infracțiunea nu a fost săvârșită de către acesta,

motivând că prima instanță nu a stabilit cu certitudine cine a fost destinatarul împrumutului

acordat de către partea vătămată Petcu Pavel.

Totodată, a indicat că prima instanță nu a menționat în conținutul sentinței în baza

căror probe a ajuns la concluzia vinovăției sale și care împrejurări confirmă acest fapt.

declarat de către avocatul Dionisie Vition a fost respins, iar apelurile declarate de către

inculpatul Morcov Oleg și avocatul Bargan Iurie în numele acestuia au fost admise,

sentința a fost casată parțial și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, potrivit căreia

Morcov Oleg a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

instanțe, este întemeiată în partea în care s-a reținut că în acțiunile inculpatului Dîrțu Al.

sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, precum că a

5

săvârșit infracțiunea incriminată, însă eronat s-a stabilit că ar fi comis fapta imputată

împreună cu o altă persoană.

Astfel, instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate, dar și a martorilor a

conchis că ele nu confirmă faptul comiterii de către Morcov O. a infracțiunii incriminate

prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, deoarece învinuirea înaintată acestuia este bazată

pe presupuneri și dubii, fapt ce contravine art. 8 Cod de procedură penală.

În contextul dat, instanța de apel a menționat că nu există nicio probă obiectivă, care

ar confirma învinuirea adusă lui Morcov O. în comiterea acțiunilor de escrocherie

incriminate.

În sensul dat, instanța de apel a reținut declarațiile părții vătămate Petcu P., care a

indicat că îl cunoaște pe Dîrțu Al. din momentul în care ultimului i-a transmis banii, mai

mult partea vătămată a mai relatat că nu a avut discuții cu Morcov O. până la transmiterea

banilor, respectiv acesta are pretenții față de Dîrțu Al., dar nu față de Morcov O., or ultimul

nu are nici o legătură cu suma de bani respectivă.

De asemenea, partea vătămată Petcu P., a declarat că îl cunoaște pe Morcov O. din

2007, cu Dîrțu Al. a făcut cunoștință în 2008 prin intermediul prietenului său Evtodiev Al.

În 2008 Evtodiev Al. i-a povestit că, moșul lui, Morcov O. are o afacere și are nevoie de

bani, 10000 dolari. A consimțit să împrumute suma cerută. În martie sau aprilie 2008 s-a

întâlnit cu Evtodiev Al. și Dîrțu Al. în or. Chișinău, în apropierea monumentului lui Ștefan

cel Mare, a transmis lui Dîrțu Alexandru 4000 Euro și 4700 dolari SUA. La transmiterea

banilor era prezent Evtodiev Al., despre transmiterea banilor a fost întocmită recipisă.

Ulterior în mod repetat a cerut lui Evtodiev Al., Morcov O. și Dîrțu Al. restituirea sumei

împrumutate, fiind amânată sub diferite pretexte. Peste 2-3 luni s-a întâlnit cu Dîrțu Al. în

mun. Chișinău, acesta l-a rugat să mai amâne restituirea datoriei și i-a transmis 500 dolari

ca procente la împrumut. Până la momentul actual suma împrumutată nu i-a fost restituită.

În această ordine de idei, instanța de apel a remarcat că prima instanță nu a stabilit

cert care a fost împrejurarea de fapt esențială a cauzei, și anume legate de destinatarul de

fapt al împrumutului acordat de către Petcu P.

Or, persoanele audiate, prin declarațiile depuse au comunicat cu privire la faptul că

inculpatul (decedat) Dîrțu Al. a solicitat de a i se face cunoștință cu o persoană disponibilă

de a acorda un împrumut financiar (partea vătămată Petcu P.), la fel s-a indicat la destinația

exactă a împrumutului și anume afacerile acestuia, precum și privitor la măsurile

întreprinse de către inculpatului Morcov O. pentru a asigura restituirea împrumutului de

către inculpatul (decedat) Dîrțu Al. care de fapt se eschiva de a-și onora obligațiile față de

partea vătămată.

Astfel, în speța dedusă judecății se atestă caracterul formal și abstract al învinuirii, or

lipsa suportului probatoriu că inculpatul Morcov O. prin acțiunile sale intenționate, a comis

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, totuși a dus la pronunțarea de către

prima instanță a unei sentințe de condamnare.

6

Instanța de apel analizând aceste declarații părților audiate la caz, prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții și utilității lor, a concluzionat că aceste declarații corespund adevărului, sunt

concludente și coroborează între ele indicând asupra faptului că Dîrțu Al. prin acțiunile sale

a comis escrocheria, fără a fi în complicitate cu Morcov O..

P. au atacat-o cu recurs ordinar.

6.1. Procurorul solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea apelului, procurorul invocă faptul că instanța de apel nu a îndeplinit

prevederile legale, care reglementează procedura judecării cauzei în ordine de apel.

Totodată, menționează că instanța de apel nu s-a pronunțatat asupra tuturor

motivelor invocate în cererea de apel, iar nepronunțarea instanței de judecată asupra tuturor

motivelor echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Acuzarea consideră că decizia instanței de apel de achitare a inculpatului Morcov O.

este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, în cazul în care instanța de apel nu este de

acord cu probatoriul adus spre susținerea acuzării, atunci instanța de judecată urmează să

dezvăluie această concluzie, expunându-se asupra fiecărei probe în parte.

În cazul dat, instanța de apel achitându-l pe Morcov O. nu a luat în considerație toate

probele acuzării și nu le-a apreciat la justa lor valoare, fiind respinsă argumentele acuzării

fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea incriminată

inculpatului, astfel încălcând art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, conform căruia

fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Pronunțând decizia, instanța de apel și-a întemeiat soluția într-un mod determinat pe

declarațiile inculpatului Morcov O., declarații care au fost prezentate în detrimentul

examinării obiective ale cauzei.

Prin prisma suportului probatoriu administrat legal la faza urmăriri penale și ulterior

cercetat în ambele instanțe de judecată, acuzarea remarcă că, inculpatul comis infracțiunea

imputată în actul din învinuire.

Nemijlocit tabloul general al infracțiunii incriminate inculpatului Morcov Oleg, este

reflectat în mod obiectiv de ansamblul probator administrat legal la faza urmăriri penale și

supuse cercetării în cursul procesului, în ambele instanțe de judecată, însă care n-au fost

apreciate la justa valoare de către instanța de apel.

Lecturând decizia instanței de apel, acuzarea constată că instanța de apel nu a

motivat întemeiat soluția privind achitarea lui Morcov O., iar prin neaprecierea obiectivă a

probelor cercetate în ședința judiciară, instanța de apel la adoptarea deciziei a admis o

eroare de drept, fără a acorda o valoare primară probelor care în opinia acuzării

demonstrează vinovăția inculpatului, astfel încât concluzia instanței de apel este

inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele

instanțe, facându-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel

7

de condiții, colegiului penal, îi rămânea doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, acuzarea consideră că vinovăția inculpatului Morcov O., în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, este dovedită pe deplin, iar instanța de

apel, eronat a pronunțat o decizie de achitare a acestuia, fapt ce denotă că o asemenea

decizie a instanței de apel nu poate fi menținută și urmează a fi casată pe motivele și

temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (l) pct. 6) Cod de procedură penală.

6.2. Partea vătămată Petcu P. solicită casarea deciziei în partea achitării lui

Morcov O., cu menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea recursului, partea vătămată invocă că instanța de apel eronat a

considerat că învinuirea adusă inculpatului Morcov O. nu a fost demonstrată prin probele

administrate și la materialele cauzei lipsesc probe ce ar indica la faptul că fapta imputată ar

fi fost comisă de acesta.

De asemenea, menționează că instanța de apel nu a apreciat obiectiv circumstanțele

de fapt ale cauzei și probele materiale anexate la dosar, deoarece dându-le aprecierea

corectă, instanța nu ar fi constatat că infracțiunea de escrocherie săvârșită în privința lui

Petcu P. nu-i poate fi imputată inculpatului Morcov O..

Totodată, partea vătămată indică că în pofida faptului că în cererea de apel avocatul

inculpatului Morcov O. a solicitat audierea repetată a martorului Evtodiev A. și a părții

vătămate Petcu P., însă instanța de apel ignorând aceste solicitări, a adoptat decizia fără a

audia suplimentar pe partea vătămată Petcu P..

Mai mult, accentuează că consideră că examinarea cauzei în instanța de apel a avut

loc într-un mod dubios, din prima ședință instanța de apel a pronunțat decizia, cu toate că el

fiind citat legal nu a fost prezent la ședința de judecată. Instanța de apel a decis examinarea

cauzei în lipsa lui, care s-a finisat cu pronunțarea deciziei.

Astfel, în situația dată a fost ignorate prevederile art. 384, 414, 417 Cod de

procedură penală, iar instanța de apel în decizia adoptată urma să analizeze și să se expună

asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt pe care nu l-a îndeplinit.

lărgit ajunge la concluzia, că acestea urmează a fi respinse, cu menținerea deciziei

contestate, iar în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele considerente de

fapt și de drept.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunța asupra motivelor

invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca fiind inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

8

condițiilor legale ori nu este întemeiat legal. Recursul este neîntemeiat atunci când

hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Așadar, Colegiul penal lărgit menționează că în prezenta cauză penală sunt declarate

două cereri de recurs, una fiind a procurorului, iar cealaltă a părții vătămate, ambele fiind

de partea acuzării, respectiv instanța de recurs se va pronunța în cumul asupra soluției

adoptate pe marginea acestora.

Analizând conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit constată că ambii

recurenți invocă drept temei de casare, eroarea prevăzută la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, și anume cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Într-un prim aspect, este necesar de a specifica că recurenții invocând eroarea de

drept prevăzută la pct. 6) și menționând despre faptul că instanța de apel nu s-a expus

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cu toate acestea ei nu relevă expres

asupra căror motive instanța ierarhic inferioară nu s-a pronunțat.

Tot aici, Colegiul penal lărgit susține că argumentele recurenților sunt bazate pe

critica privind modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, care a ajuns la

concluzia de a-l achita pe inculpatul Morcov O. de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta infracțională nu a fost săvârșită de către acesta.

Colegiul penal lărgit referindu-se la argumentele recurenților invocate în acest sens,

menționează că la etapa judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acesta fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond și de apel.

Astfel, argumentele recurenților privind presupusa apreciere eronată a probelor de

către instanța de apel, Colegiul penal le va respinge ca fiind inadmisibile, din motiv că

instanța de apel fiind abilitată cu atribuția de a reaprecia probelor, în urma procesului de

verificare și cercetare, dând o nouă apreciere probelor după intima sa convingere a ajuns la

o concluzie întemeiată și corectă, și anume că vinovăția inculpatului Morcov O. în

comiterea infracțiunii prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod penal nu a fost demonstrată.

În sensul dat, se indică că instanța de apel corect a constatat că infracțiunea de

escrocherie a fost săvârșită de inculpatul Dîrțu Al., deoarece tot ansamblul de probe

administrat la materialele dosarului confirmă cu desăvârșire că escrocheria săvârșită în

privința părților vătămate Petcu P. și Tudos A. a fost realizată cu intenție directă de către

inculpatul Dîrțu Al.

Cu toate că procurorul în cererea de recurs punctează un șir de probe, care după

părerea lui ar confirma complicitatea lui Morcov O. la săvârșirea infracțiunii de

escrocherie, acestea prin conținutul lor demonstrează nemijlocit implicare lui Dîrțu Al. și

nicidecum a lui Morcov O., ultimul fiind doar un intermediar, făcând legătura dintre Dîrțu

Al. și partea vătămată Morcov O.

9

De asemenea, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel just a remarcat

că prima instanță condamnându-l pe Morcov O. nu a luat în considerare proba materială

anexată la materialele dosarului, și anume recipisa demonstrează faptul luării cu împrumut

a unei sume de bani de către Dîrțu Al., și nicidecum de către Morcov O.

Tot aici, se rețin ca fiind întemeiate concluziile instanței de apel precum că

declarațiile martorilor audiați pe caz indică la faptul că inculpatul Dîrțu Al. a solicitat să i

se facă cunoștință cu o persoană disponibilă de a acorda un împrumut financiar. La fel, s-a

indicat și destinația exactă a împrumutului, și anume afacerile acestuia, precum și, privitor

la măsurile întreprinse de către inculpatul Morcov O. pentru a asigura restituirea

împrumutului de către inculpatul Dîrțu Al., care s-a eschivat de a-și onora obligațiile față

de partea vătămată Petcu P.

Astfel, instanța de apel corect a constatat că acuzarea nu a administrat nicio probă

directă, pertinentă, utilă și concludentă care ar demonstra cu certitudine că Morcov O. ar fi

fost implicat în săvârșirea infracțiunii de escrocherie.

Or, conform art. 8 Cod de procedură penală concluziile despre vinovăția persoanei

de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal lărgit susține concluziile instanței de apel,

precum că în cauza dată, în lipsa probelor directe nu poate pronunța o hotărâre de

condamnare a lui Morcov O. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Cât privește argumentele recurenților precum că decizia instanței de apel este

nemotivată, Colegiul penal le respinge, și în sensul dat accentuează că motivarea hotărârii

este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere a probatoriului și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de condamnare, adică așa cum s-a procedat,

de altfel, în cauza dată. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

corect că Morcov O. nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5)

Cod penal.

În continuare, Colegiul penal lărgit se va expune asupra argumentului părții vătămate

Petcu P. precum că instanța de apel tendențios a examinat cauza în ordine de apel, din

prima ședință și în lipsa acesteia.

Așadar, Colegiul consideră ca fiind lipsit de temei argumentul dat, din care motiv îl

va respinge, menționând că pentru ședința de judecată din 08 iunie 2016, partea vătămată a

fost citat legal, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului (Vol. I,

f.d. 201), respectiv instanța de apel conducându-se de prevederile art. 412 alin. (5) Cod de

procedură penală, care prevăd că neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu

împiedică examinarea cauzei, a dispus examinarea cauzei în lipsa acesteia.

10

Concluzionând asupra celor indicate supra, Colegiul penal lărgit punctează că

instanța de apel a fost în drept să examineze cauza în lipsa părții vătămate, iar acest fapt nu

poate fi contestat.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit statuează că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prevăzute la art. 414-419 Cod de

procedură penală și a adoptat o decizie care corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și motivată, instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de apelanți, a apreciat just probatoriul administrat, specificând

motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Luând în considerare cele statuate, Colegiul penal lărgit conchide că temeiurile

invocate nu pot servi drept motiv de casare a deciziei contestate, drept urmare va respinge

recursurile declarate cu menținerea deciziei contestate.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și partea vătămată Petcu Pavel împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, în cauza penală privindu-l

pe Morcov Oleg xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 decembrie 2017.

Președinte NICOLAEV Ghenadie

Judecători MORARU Petru

TOMA Nadejda

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

11