1ra-1066/2017 — art. 362/1 alin. 3 lit. a CP

1ra-1066/2017 — art. 362/1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1066/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Mocanu Ilie în numele inculpatului Caracaș Sergiu, de avocatul

Spînu Iurie în numele inculpatului Bediuc Grigore și de avocatul Volcovschi Ion

în numele părții civile, Roșca Vasile, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 august 2016 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, în cauza penală în privința

lui

Caracaș Sergiu

Bediuc Grigorii

Termenul examinării cauzei:

instanța de fond: 22.02.2016 - 09.08.2016;

instanța de apel: 26.08.2016 - 22.03.2017;

instanța de recurs: 02.06.2017 - 26.07.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Bediuc Gr. a fost condamnat în baza art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de turism și alte

domenii conexe pe un termen de 2 ani, iar conform prevederilor art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 4 ani.

Caracaș S. a fost condamnat în baza art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de turism și alte

domenii conexe pe un termen de 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 4 ani.

1

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă, fiind dispus încasarea de la Bediuc

Gr. în beneficiul lui Roșca V. a sumei de 500 euro.

deținând în baza ordinului nr. 898 din 19.07.2007, funcția de însoțitor de vagon

din cadrul Direcției de deservire a călătorilor a ÎS ”Calea Ferată din Moldova”,

fiind persoană publică în virtutea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal,

deoarece i s-au atribuit anumite drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, contrar art. 9 Codul muncii, a contribuit în calitate

de organizator și autor la organizarea migrației ilegale, în circumstanțele în care

în anul 2014, Caracaș S. și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire

penală, urmărind scopul obținerii directe a unui folos financiar din organizarea

intrării și șederii ilegale pe teritoriul Federației Ruse a cetățenilor R. Moldova, au

creat în prealabil, pentru comiterea infracțiunii de organizare a migrației ilegale,

o reuniune stabilă de persoane din care făceau parte: Caracaș S., Bediuc Gr. și

alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, repartizând

rolurile între membrii acestei reuniuni.

Grupul criminal organizat condus de către Caracaș S. și alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală aveau un plan bine determinat de

activitate infracțională, care avea ca scop obținerea directă a unui folos financiar

și conținea următoarele etape: identificarea potențialilor emigranți cetățeni ai R.

Moldova, care deși au interdicția de a intra pe teritoriul Federației Ruse, doreau

să intre pe teritoriul acesteia prin orice metodă, organizarea transportării

potențialilor emigranți în țara de destinație Federația Rusă prin tranzitarea

teritoriului Ucrainei, eludând controlul de frontieră efectuat de organele

competente ale Federației Ruse.

Astfel, în cadrul grupului criminal organizat, Caracaș S. și alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală, urmărind scopul de obținere

directă a unui folos financiar, aveau rolul de organizatori, conform căruia, ei au

împărțit și coordonat rolurile infracționale între membrii acestuia, în vederea

identificării și transportării potențialilor emigranți ilegali în țara de destinație

Federația Rusă, dirijând cu acțiunile celorlalți membri ai grupului criminal

organizat și concomitent, Caracaș S. avea rolul de autor, organizând

transportarea în Federația Rusă a potențialilor emigranți cu trenul internațional

de pasageri nr. 341/342 cu destinația Chișinău - Moscova, tranzitând teritoriul

Ucrainei până la un loc nestabilit de organul de urmărire penală, de unde, în

continuare, emigranții erau preluați de persoane neidentificate de organul de

urmărire penală.

Bediuc Gr. în cadrul grupului criminal organizat și condus de către

Caracaș S. și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, avea

rolul de autor, acesta identifica potențialii emigranți, cetățeni ai R. Moldova, care

deși au interdicția stabilită de către autoritățile Federației Ruse de a intra pe

2

teritoriul acesteia, doreau să intre pe teritoriul Federației Ruse prin orice metodă

și asigura legătura dintre aceștia și Caracaș S.

Alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, care acționau în

cadrul aceluiași grup criminal, aveau rolul de autor, aceștia preluând de la

Caracaș S. emigranții și eludând controlul de frontieră efectuat de organele

competente ale Federației Ruse, le organizau intrarea și șederea ilegală pe

teritoriul acestui stat.

Astfel, grupul criminal organizat de către Caracaș S. și alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală, în perioada anului 2014 a comis

infracțiunea de organizare a migrației ilegale a lui Roșca V. și Saftiuc T., în

circumstanțele în care, în perioada octombrie - noiembrie 2014, Bediuc Gr.,

acționând în cadrul grupului criminal organizat, împreună și de comun acord cu

Caracaș S. și alte persoane neidentificate de către organul de urmărire penală din

cadrul grupului criminal organizat, urmărind scopul obținerii directe a unui

folos financiar, conform rolului care i-a fost repartizat, aflându-se pe teritoriul

Gării Feroviare, mun. Chișinău, a identificat potențiali emigranți, cetățeni ai R.

Moldova - Roșca V. și Saftiuc T., care, deși aveau interdicția stabilită de către

autoritățile Federației Ruse, doreau să intre pe teritoriul acestui stat prin orice

metodă.

În continuare, în aceeași perioadă de timp, Bediuc Gr. în cadrul discuțiilor

cu potențialii emigranți întru realizarea intențiilor infracționale de organizare a

intrării și șederii ilegale a lui Roșca V. și Saftiuc T. pe teritoriul Federației Ruse,

urmărind scopul obținerii unui folos financiar în sumă de 2 000 euro, conform

unui plan dinainte elaborat și rolului care i-a fost atribuit, a convenit să le

organizeze intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Federației Ruse, prin

tranzitarea teritoriului Ucrainei, contra sumei de 1 000 euro, de la fiecare, ceea ce

constituia conform cursului oficial al BNM, câte 18 598,4 lei.

La 07.11.2014, Bediuc Gr., acționând în cadrul grupului criminal organizat,

urmărind scopul obținerii unui folos financiar în sumă de 2 000 euro, conform

unui plan dinainte elaborat și rolului care i-a fost atribuit, coordonându-și

acțiunile cu Caracaș S. și alți membri ai grupului criminal organizat, dorind să

organizeze migrația ilegală a cetățenilor R. Moldova - Roșca V. și Saftiuc T.,

pentru a reda un caracter legal de aflare în trenul internațional de pasageri nr.

341/342, cu destinația ”Chișinău-Moscova”, precum și pentru a ascunde

destinația reală de deplasare a acestora, le-a procurat lui Roșca V. și Saftiuc T.

bilete de călătorie până la stația ”Vălcineț”, cu trenul internațional de pasageri

nr. 341/342, cu destinația ”Chișinău-Moscova”.

Tot la 07.11.2014, Caracaș S., urmărind scopul obținerii unui folos financiar

în sumă de 2 000 euro, conform unui plan dinainte elaborat și rolului care i-a fost

atribuit, s-a întâlnit în vagonul nr. 15 al trenului nr. 341/342, cu destinația

”Chișinău-Moscova”, cu membrul grupului criminal Bediuc Gr. și a preluat de la

3

ultimul pe emigranții Roșca V. și Saftiuc T., în scopul organizării în continuare a

transportării acestora cu trenul și ca ulterior Caracaș S. să-i transmită altor

membri ai grupului criminal, care urmau să organizeze intrarea ilegală pe

teritoriul Federației Ruse prin eludarea controlului de acte la frontiera cu

Federația Rusă.

În continuare, tot la 07.11.2014, Bediuc Gr., acționând în cadrul grupului

criminal organizat, împreună și de comun acord cu Caracaș S. și alte persoane

nestabilite către organul de urmărire penală, conform rolului repartizat, știind cu

certitudine despre interdicția stabilită de către autoritățile Federației Ruse pentru

cetățenii R. Moldova, Roșca V. și Saftiuc T. de a intra pe teritoriul statului

respectiv, precum și despre intenția persoanelor menționate de a intra prin orice

metodă pe teritoriul Federației Ruse, având scopul obținerii directe a unui folos

financiar, dorind și urmărind realizarea intenției infracționale de organizare a

migrației ilegale a acestora, a solicitat și primit de la Saftiuc T. și Roșca V. suma

de câte 1 000 euro, ceea ce constituie conform cursului oficial al BNM, câte

18 598,4 lei.

Apoi, în aceleași circumstanțe și în aceeași perioadă, Caracaș S. a luat de la

Bediuc Gr. suma de 2 000 euro, primită de la Saftiuc T. și Roșca V. și transmis lui

Bediuc Gr. suma de 500 euro, cota-parte ce i-a revenit pentru îndeplinirea rolului

care i-a fost repartizat în cadrul grupului criminal organizat.

Tot atunci, la 07.11.2014, Caracaș S., acționând în cadrul grupului criminal

organizat, împreună și de comun acord cu Bediuc Gr. și alte persoane nestabilite

de către organul de urmărire penală, știind cu certitudine că lui Saftiuc T. și

Roșca V. le-au fost procurate bilete de călătorie până la stația ”Vălcineț”, i-a

instructat pe ultimii cum să se comporte în cazul vreunui control eventual

efectuat de către organele competente ale Ucrainei și i-a asigurat că vor trece

frontiera de stat a R. Moldova și prin tranzitarea teritoriului R. Ucraina, eludând

controlul de frontieră efectuat de organele competente ale Federației Ruse, vor

intra ilegal pe teritoriul Federației Ruse, fiind transportați cu automobilul de

către alți membri ai grupului criminal organizat.

De asemenea, prima instanță a reținut că, inculpatul Bediuc Gr. a

contribuit în calitate de autor la organizarea migrației ilegale în următoarele

circumstanțe. În anul 2014, Caracaș S. și alte persoane nestabilite de către organul

de urmărire penală, urmărind scopul obținerii directe a unui folos financiar din

organizarea intrării și șederii ilegale pe teritoriul Federației Ruse a cetățenilor R.

Moldova, au creat în prealabil, pentru comiterea infracțiunii menționate

(organizarea migrației ilegale), o reuniune stabilă de persoane din care făceau

parte Caracaș S., Bediuc G. și alte persoane nestabilite de către organul de

urmărire penală, repartizând rolurile între membrii acestei reuniuni.

Grupul criminal organizat condus de către Caracaș S. și alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală aveau un plan bine determinat de

4

activitate infracțională, care avea ca scop obținerea directă a unui folos financiar

și conținea următoarele etape: identificarea potențialilor emigranți, cetățeni ai R.

Moldova, care deși au interdicția de a intra pe teritoriul Federației Ruse, doreau

să intre pe teritoriul acesteia prin orice metodă, organizarea transportării

potențialilor emigranți în țara de destinație Federația Rusă, prin tranzitarea

teritoriului Ucrainei, eludând controlul de frontieră efectuat de organele

competente ale Federației Ruse. Astfel, în cadrul grupului criminal organizat,

Caracaș S. și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală,

urmărind scopul de obținere directă a unui folos financiar, aveau rolul de

organizatori, conform căruia ei au împărțit și coordonat rolurile infracționale

între membrii acestuia, în vederea identificării și transportării potențialilor

emigranți ilegali în țara de destinație - Federația Rusă, dirijând cu acțiunile

celorlalți membri ai grupului criminal organizat și, concomitent, Caracaș S. avea

rolul de autor, organizând transportarea în Federația Rusă a potențialilor

emigranți cu trenul internațional de pasageri nr. 341/342, cu destinația

”Chișinău-Moscova”, tranzitând teritoriul Ucrainei, până la un loc nestabilit de

organul de urmărire penală, de unde, în continuare, emigranții erau preluați de

persoanele neidentificate de organul de urmărire penală. Bediuc Gr. în cadrul

grupului criminal organizat și condus de către Caracaș S. și alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală, avea rolul de autor, acesta

identifica potențialii emigranți, cetățeni ai R. Moldova, care, deși au interdicția

stabilită de către autoritățile Federației Ruse de a intra pe teritoriul acesteia,

doreau să intre pe teritoriul Federației Ruse prin orice metodă și asigura legătura

dintre acestea și Caracaș S. Alte persoane nestabilite de organul de urmărire

penală, care acționau în cadrul aceluiași grup criminal, aveau rolul de autor,

aceștia preluând de la Caracaș S. emigranții și eludând controlul de frontieră

efectuat de organele competente ale Federației Ruse, le organizau intrarea și

șederea ilegală pe teritoriul Federației Ruse. Astfel, grupul criminal organizat de

către Caracaș S. și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală,

în perioada anului 2014 a comis infracțiunea de organizare a migrației ilegale a

lui Roșca V. și Saftiuc T., în circumstanțele în care, în perioada octombrie -

noiembrie 2014, Bediuc Gr., acționând în cadrul grupului criminal organizat,

împreună și de comun acord cu Caracaș S. și alte persoane neidentificate de către

organul de urmărire penală din cadrul grupului criminal organizat, urmărind

scopul obținerii directe a unui folos financiar, conform rolului care i-a fost

repartizat, aflându-se pe teritoriul Gării Feroviare, mun. Chișinău, a identificat

potențiali emigranți, cetățeni ai R.Moldova, Roșca V. și Saftiuc T., care, deși

aveau interdicția stabilită de către autoritățile Federației Ruse, doreau să intre pe

teritoriul acesteia prin orice metodă. În continuare, în aceeași perioadă de timp,

Bediuc Gr. în cadrul discuțiilor cu potențialii emigranți, întru realizarea

intențiilor infracționale de organizare a intrării și șederii ilegale a lui Roșca V. și

5

Saftiuc T. pe teritoriul Federației Ruse, urmărind scopul obținerii unui folos

financiar în sumă de 2 000 euro, conform unui plan dinainte elaborat și rolului

care i-a fost atribuit, a convenit să le organizeze intrarea și șederea ilegală pe

teritoriul Federației Ruse, prin tranzitarea teritoriului Ucrainei, contra sumei de

câte 1 000 euro, ceea ce constituia conform cursului oficial al BNM, câte 18 598,4

lei. La 07.11.2014, Bediuc Gr., acționând în cadrul grupului criminal organizat,

urmărind scopul obținerii unui folos financiar în sumă de 2 000 euro, conform

unui plan dinainte elaborat și rolului care i-a fost atribuit, coordonându-și

acțiunile cu Caracaș S. și alți membri ai grupului criminal organizat, dorind să

organizeze migrația ilegală a cetățenilor R. Moldova - Roșca V. și Saftiuc T.,

pentru a reda un caracter legal de aflare în trenul internațional de pasageri nr.

341/342 cu destinația ”Chișinău-Moscova”, precum și pentru a ascunde

destinația reală de deplasarea a acestora, le-a procurat lui Roșca V. și Saftiuc T.

bilete de călătorie până la stația ”Vălcineț”, cu trenul internațional de pasageri

nr. 341/342, cu destinația ”Chișinău-Moscova”.

Tot la 07.11.2014, Bediuc Gr., în vederea realizării intenției sale

infracționale, s-a întâlnit în vagonul nr. 15 al trenului nr. 341/342, cu destinația

”Chișinău-Moscova”, cu membrul grupului criminal Caracaș S., care exercita

funcția de însoțitor al acestui vagon și i-a transmis pe emigranții Roșca V. și

Saftiuc T.

Tot atunci, la 07.11.2014, Caracaș S., acționând în cadrul grupului criminal

organizat împreună și de comun acord cu Bediuc Gr., urmărind scopul obținerii

unui folos financiar în sumă de 2 000 euro, conform unui plan dinainte elaborat

și rolului care i-a fost atribuit, a preluat emigranții în scopul organizării

transportării lor cu transmiterea altor membri ai grupului criminal, care urmau

să organizeze în continuare intrarea ilegală pe teritoriul Federației Ruse prin

eludarea controlului de acte la frontiera cu Federația Rusă. În continuare, tot

atunci, la 07.11.2014, Bediuc Gr., acționând în cadrul grupului criminal organizat,

împreună și de comun acord cu Caracaș S. și alte persoane nestabilite de către

organul de urmărire penală, conform rolului repartizat, știind cu certitudine

despre interdicția stabilită de către autoritățile Federației Ruse pentru cetățenii R.

Moldova - Roșca V. și Saftiuc T. de a intra pe teritoriul statului respectiv, precum

și despre intenția persoanelor menționate de a intra prin orice metodă pe

teritoriul Federației Ruse, având scopul obținerii directe a unui folos financiar,

dorind și urmărind realizarea intenției infracționale de organizare a migrației

ilegale a acestora, a solicitat și a primit de la Roșca V. și Saftiuc T. suma de câte

1 000 euro, ceea ce constituie conform cursului oficial al BNM, câte 18598,4 lei.

Apoi, în aceleași circumstanțe, Bediuc Gr., din suma totală de 2 000 euro, primiți

de la emigranți și transmiși lui Caracaș S., a primit suma de 500 euro, pentru

îndeplinirea rolului care i-a fost repartizat în cadrul grupului criminal organizat.

Tot atunci, la 07.11.2014, Caracaș S., acționând în cadrul grupului criminal

6

organizat, împreună și de comun acord cu Bediuc Gr. și alte persoane nestabilite

de către organul de urmărire penală, știind cu certitudine că lui Roșca V. și

Saftiuc T. le-au fost procurate bilete de călătorie până la stația ”Vălcineț”, i-a

instructat pe ultimii cum să se comporte în cazul vreunui control eventual

efectuat de către organele competente ale Ucrainei și i-a asigurat că vor trece

frontiera de stat a R. Moldova și prin tranzitarea teritoriului Ucrainei, eludând

controlul de frontieră efectuat de organele competente ale Federației Ruse, vor

intra ilegal pe teritoriul Federației Ruse, fiind transportați cu automobilul de

către alți membri ai grupului criminal organizat.

inculpatului Caracaș S., avocatul Spînu Iu. în numele inculpatului Bediuc Gr. și

avocatul Volcovschi I. în numele părții civile, Roșca V., care au solicitat:

avocatul Mocanu I. în numele inculpatului Caracaș S., casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărâri de încetare a procesului penal în privința inculpatului.

În motivarea cererii de apel, apelantul a invocat următoarele argumente:

- instanța de fond s-a bazat pe probele prezentate de către partea acuzării,

ignorându-le pe cele prezentate de către partea apărării, încălcând astfel

prevederile art. 99 - 101, 157 Cod de procedură penală;

- fapta imputată inculpatului este insuficient descrisă, acțiunile care ar fi

trebuit să stea la baza învinuirii nu sunt determinate cu suficientă precizie;

- toate persoanele implicate în această cauză penală sunt cetățeni și

rezidenți ai R. Moldova și nu a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul;

- rechizitoriul și sentința nu satisfac exigențele de echitate a procedurilor

de judecată și nu asigură o corectă și legală informare a inculpatului cu privire la

învinuirea formulată prin ordonanța de punere sub învinuire în baza art. 3621

alin.(3) lit. a) Cod penal;

- în speță nu au fost respectate prevederile Convenției de la Minsk din

22.01.1993 cu privire la asistența juridică și raporturile juridice în materie civilă,

familială și penală;

- inculpatului i-au fost încălcate prevederile legale care reglementează

punerea sub învinuire;

avocatul Spînu Iu. în numele inculpatului Bediuc Gr., casarea acesteia în partea

condamnării inculpatului Bediuc Gr. și încasării prejudiciului material și

pronunțarea unei hotărâri achitare, cu respingerea acțiunii civile. Totodată,

apelantul a solicitat emiterea unei încheieri interlocutorii cu privire la încălcările

normelor procesual-penale, neîntreprinderea măsurilor prevăzute de lege pentru

cercetarea cauzei sub toate aspectele;

În motivarea cererii de apel, apelantul a invocat următoarele argumente:

- prima instanță nu a verificat și nu a dat apreciere tuturor probelor din

dosar, a ignorat și nu a apreciat critica actului de acuzare;

7

- latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 3621 Cod penal se

realizează prin acțiuni active, capabile să producă o stare de pericol sau să aducă

o daună orânduirii sociale și de stat a R. Moldova, astfel, chiar dacă ipotetic s-ar

accepta, că, inculpații au primit bani pentru careva presupuse servicii, acțiunile

acestora puteau cădea sub incidența oricăror alte legi decât art. 3621 alin.(2) Cod

penal;

- prima instanță prin soluția sa încearcă să protejeze orânduirea și

integritatea teritorială a Federație Ruse;

- necorespunderea semnelor infracțiunii și faptei este evidentă, or,

teritoriul statului poate fi numai al R. Moldova și nu al altui stat și că persoanele

fiind cetățeni ai acestui stat, la fel, nu corespund semnelor obligatorii ale

infracțiunii;

- prima instanță a ignorat argumentele apărării privind ilegalitatea

învinuirii în comiterea infracțiunii de un grup criminal organizat;

- instanța a apreciat eronat depozițiile inculpaților și ale martorilor,

ignorând contradicțiile esențiale dintre acestea;

- instanța a ignorat argumentele precum că, Saftiuc T. a acționat sub

controlul angajaților CCTF și l-a provocat pe Bediuc Gr. la săvârșirea infracțiunii

imputate;

- instanța a ignorat argumentele referitoare la acțiunile ilegale ale

angajaților CCTF și ale procurorului, cu privire la restituirea banilor în sumă de

1 000 euro lui Saftiuc T.;

- concluziile acuzării și instanței referitoare la descifrările și înregistrările

convorbirilor telefonice dintre inculpați cu alte persoane sunt eronate;

- instanța a ignorat și argumentele referitoare la ilegalitatea efectuării

recunoașterii lui Bediuc Gr. după foto, or, din procesul-verbal al acestor acțiuni

se observă că fotografia acestuia se evidențiază față de celelalte după mărime;

- instanța a ignorat argumentele referitoare la ilegalitatea dispunerii

sechestrului pe bunurile lui Bediuc Gr. și concluzia că banii ar fi obținuți din

activitatea ilegală este greșită;

- instanța nu s-a expus asupra cererii din 15.03.2016, prin care a solicitat

încetarea procesului penal cu dispunerea revocării măsurii preventive și altor

măsuri procesuale și în acest sens nu a fost emisă nici o încheiere;

- instanța de fond i-a aplicat lui Bediuc Gr. o pedeapsă ilegală, or, nu a

motivat stabilirea pedepsei cu închisoare, atâta timp cât art. 3621 alin. (3) lit. a)

Cod penal prevede și o altă categorie de pedeapsă - amendă în mărime de la 800

la 1 000 unități convenționale;

- contrar prevederilor art. 88 alin. (3) Cod penal și art. 395 alin. (4) Cod de

procedură penală, la stabilirea pedepsei instanța a ignorat timpul aflării

persoanei sub arest și nu a dispus computarea acestuia, iar Bediuc Gr. s-a aflat în

arest mai mult de un an;

8

- instanța a dispus privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de turism și

alte domenii conexe pe un termen de 2 ani, dar Bediuc Gr. nu a activat în

domeniul turismului și faptele imputate nu au fost comise în timpul îndeplinirii

obligațiilor de serviciu;

- instanța neîntemeiat a admis acțiunea civilă înaintată de către Roșca V.;

- nu există nici o probă care ar dovedi primirea sumei de 500 euro de către

Bediuc Gr., iar inculpații și martorii audiați au dat declarații contradictorii.

avocatul Volcovschi I. în numele părții civile Roșca V., casarea acesteia în latura

civilă și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie dispusă încasarea de la Bediuc Gr. în beneficiul părții

civile, Roșca V. a sumei de 5 000 lei, în calitate de cheltuieli de judecată pentru

asistență juridică, invocând că, cheltuielile respective sunt reale, necesare și

rezonabile, iar prima instanță a omis să se pronunțe cu referire la acest aspect.

2017, apelurile declarate de către avocații Mocanu I. și Spînu Iu. în numele

inculpaților au fost respinse ca nefondate. A fost admis apelul declarat de către

avocatul Volcovschi I. în numele părții civile, Roșca V., fiind dispusă casarea

parțială a sentinței, în partea încasării cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care a fost dispus încasarea de la Bediuc Gr. în beneficiul părții civile, Roșca

V. a sumei de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistența juridică

acordată, în rest, hotărârea contestată a fost menținută fără modificări.

instanță a conchis corect că, inculpații Caracaș S. și Bediuc Gr. au contribuit în

calitate de autori și în acțiunile acestora se întrunesc semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal - organizarea migrației

ilegale, după semnele calificative organizarea, în scopul obținerii, direct a unui folos

financiar, a intrării și șederii ilegale a teritoriului statului, a persoanei care nu este nici

cetățean, nici rezident al acestui stat, săvârșite de un grup criminal organizat.

Deși în ședința de judecată a primei instanțe și în instanța de apel,

inculpații nu și-au recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, instanța de

apel a conchis că, vinovăția acestora este dovedită pe deplin prin probele

acumulate la dosar, apreciate în corespundere cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

cercetate nemijlocit în ședința de judecată, cu respectarea principiului

contradictorialității și egalității armelor: - declarațiile martorilor relatate la etapa

urmăririi penale, susținute în ședința de judecată a primei instanțe și verificate

de către instanța de apel: Roșca R. (f.d. 44-45, vol.I, f.d.83-84, vol.III); Roșca V. (f.d.39

- 40, vol.I, f.d.79-82, vol.IV); Saftiuc T. (f.d.22, 24-25, vol.I, f.d.85-91, vol.IV); - procesul-

verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 07.11.2014, prin care, martorul

9

Saftiuc T. l-a recunoscut pe Bediuc Gr. (f.d. 33, vol. I); - procesul-verbal de recunoaștere

a persoanei după fotografie din 07.11.2014, prin care, martorul Roșca V. l-a recunoscut

pe Bediuc Gr. (f.d. 37, vol.I); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie

din 08.11.2014, prin care, martorul Roșca V. l-a recunoscut pe Bediuc Gr. (f.d. 41-42,

vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 08.11.2014, prin

care martorul Raisa R. l-a recunoscut pe Bediuc Gr. (f.d. 46, vol.I); procesule-verbale de

confruntare (f.d. 178,179, vol.I, f.d. 180-181, vol.I); procesele-verbale privind

interceptarea și înregistrarea comunicărilor si stenogramele discuțiilor telefonice de pe

nr. de tel. 0(79) XXX XXX și 0 (60) XXX XXX (f.d. 191-250, vol. I; f.d. 1-9, vol.II, f.d.

31-39, vol.II); procesul-verbal privind reproducerea înregistrărilor convorbirilor și a

imaginilor cu anexa reproducerii integrale în formă scrisă a convorbirilor și a imaginilor

cercetate și înregistrate la 07.11.2014 (f.d.53-58, vol.I); - procesul-verbal de percheziție

corporală a lui Caracaș S. din 07.11.2014 (f.d. 55 - 57, vol.I); procesul-verbal de

examinare a obiectelor din 15.12.2014 (f.d. 89-90, vol.I); procesele-verbale de examinare o

obiectelor din 05.01.2015 și 06.01.2015 (f.d. 76, vol.II, f.d. 94,95, vol.II, f.d. 29-32, vol.I,

f.d. 143,144, vol.II); încheierea judecătorului de instrucție din 12.01.2015 (f.d. 145-150,

vol.II).

Astfel, coroborând probele nominalizate, instanța de apel a considerat că,

prima instanță a conchis corect că, acțiunile inculpaților întrunesc semnele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Declarațiile inculpaților precum că, nu sunt vinovați de comiterea

infracțiunii imputate, instanța de apel le-a apreciat ca reprezentând o tactică de

apărare în scopul eludării răspunderii penale pentru comiterea faptelor

infracționale.

Instanța de apel a conchis că, în speță, latura obiectivă s-a realizat prin

organizarea intrării și șederii ilegale pe teritoriul altui stat a persoanelor, care nu

sunt nici cetățeni, nici rezidenți ai Federației Ruse.

Organizarea migrației ilegale, săvârșită în circumstanțe agravante - ”de un

grup criminal organizat”, se demonstrează prin declarațiile lui Roșca V. și Saftiuc

T., conform cărora, inculpații i-au asigurat că după verificarea biletelor la

intrarea trenului în Ucraina, aceștia nu vor mai fi controlați și vor ajunge la

destinație, deși inculpații au declarat că pe teritoriul Ucrainei se efectuează mai

multe controale ale biletelor. La fel, inculpații le-au spus că le vor organiza

trecerea cu mașina a frontierei dintre Ucraina și Federația Rusă, chiar dacă

Bediuc Gr. nu călătorea cu trenul, iar Caracaș S. era însoțitor de vagon, adică nu

putea părăsi trenul pentru a-i însoți cu mașina.

Contrar argumentelor părții apărării precum că, inculpatul Caracaș S. nu a

comis infracțiunea imputată, în rezultatul percheziției corporale a acestuia din

07.11.2014, asupra lui au fost depistați și ridicați banii transmiși în sumă de 1 500

euro, de către Saftiuc T. și Roșca V. pentru serviciile de organizare a migrației

ilegale în Federația Rusă, precum și 7 pașapoarte ale cetățenilor R. Moldova, care

10

conform bazei de date nu sunt pe teritoriul R. Moldova și, totodată, în aceste

pașapoarte erau aplicate ștampile referitoare la trecerea controlului de frontieră a

Ucrainei și Federației Ruse, cu o zi înainte.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele părții apărării

precum că, ordonanța din 10.12.2014 nu este semnată, or, acest act este o formă

de comunicare la etapa de urmărire penală, iar în ședința de judecată a primei

instanțe din 11.12.2015, acuzatorul de stat a prezentat o copie a ordonanței date

din dosarul de supraveghere, care este semnată.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul părții apărării

precum că, banii depistați la Caracaș S. i-au fost lăsați la păstrare, or, versiunea

respectivă nu se confirmă prin careva înscrisuri, precum nu se confirmă nici prin

declarațiile lui Saftiuc T. și Roșca V.

La fel, ca fiind neîntemeiată instanța de apel a respins alegațiile părții

apărării precum că, Saftiuc T. a acționat sub controlul angajaților CCTP și că,

acesta i-a provocat pe inculpați la comiterea infracțiunii, or, aceștia nu au fost

determinați de către Saftiuc T. și Roșca V. la comiterea infracțiunii.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul apărării invocat în

cererea de apel precum că, organul de urmărire penală și procurorul nu au

acționat în baza Convenției de la Minsk din 22.01.1993 cu privire la asistența juridică

și raporturile juridice în materie civilă, familială și penală, prin care ar fi trebuit să

primească cererea de la Federația Rusă, cu toate probele materiale, or, în speță,

infracțiunea a fost comisă și s-a consumat pe teritoriul R. Moldova.

Cu referire la argumentele apărării precum că, în cursul procesului penal

în privința inculpatului Caracaș S. au fost încălcate prevederile legale care

reglementează punerea sub învinuire, iar conform art. 251 alin. (2), 332 alin. (1) și

391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, acest fapt constituie temei legal

pentru încetarea procesului penal din motivul că, există o circumstanță care

exclude tragerea la răspundere penală a inculpatului, instanța de apel nu a

constatat existența vreunei circumstanțe prevăzute de lege care condiționează

excluderea sau, după caz, exclude urmărirea penală, iar partea apărării nu a

indicat care sunt acestea, invocând doar că, acestea ar exista.

În ceea ce privește argumentele părții apărării precum că, partea acuzării a

introdus în rechizitoriu sintagma ”pe teritoriul unui stat”, care diferă după sens și

conținut de sintagma legală ”a teritoriului statului”, instanța de apel a relevat că,

în legătură cu demersul avocatului Spînu Iu., Curtea Constituțională a respins

excepția de neconstituțional ridicată de către acesta în dosarul la-1701/16,

pendinte la Curtea de Apel Chișinău și a fost recunoscut constituțional art. 3621

Cod penal.

Cu referire la răspunderea penală și pedeapsa care urmează a fi aplicată

inculpaților instanța de apel având în vedere circumstanțele cauzei elucidate,

ținând cont de principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61

11

alin. (2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor

art. 16 Cod penal, este una gravă, de limitele sancțiunii art. 3621 alin. (3) lit. a)

Cod penal, de faptul că, inculpații nu și-au recunoscut vina, atitudinea lor față de

cele săvârșite, a considerat că, pedeapsa aplicată de către prima instanță este

justificată, echitabilă și rațională, fiind una ce își va atinge scopul său de

constrângere, reeducare și exemplaritate, pedeapsa dată fiind și de natură să-i

facă să-și revizuiască atitudinea față de valorile sociale și comportamentul lor

față de membrii societății.

În acest context, instanța de apel a consideră neîntemeiate alegațiile părții

apărării precum că, instanța de fond i-a aplicat lui Bediuc Gr. o pedeapsă ilegală,

deoarece, nu a motivat stabilirea pedepsei cu închisoare, atâta timp cât art. 3621

alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede și o altă categorie de pedeapsă - amendă în

mărime de la 800 la 1 000 unități convenționale, or, în speță, reieșind din gravitatea

infracțiunii, de faptul că, inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii, instanța de apel a considerat că, prima instanță i-a stabilit

inculpatului o pedeapsă în măsură să asigure realizarea scopului legii penale. În

plus, executarea pedepsei cu închisoarea aplicate lui Bediuc Gr. a fost suspendată

condiționat.

La fel, ca nefondată instanța de apel a respins alegațiile apelantului

precum că, la stabilirea pedepsei instanța a ignorat timpul aflării persoanei sub

arest și nu a dispus computarea acestuia, or, Bediuc Gr. s-a aflat în arest mai mult

de un an, însă, în privința inculpatului au fost aplicate prevederile art. 90 Cod

penal, astfel, decade necesitatea indicării și computării termenului aflării acestuia

sub arest, fapt care oricum urmează a fi efectuat în eventualitatea nerespectării

termenului de probă.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apelantului precum

că, instanța a dispus în privința lui Bediuc Gr. privarea de dreptul de a ocupa

funcții ce țin de turism și alte domenii conexe pe un termen de 2 ani, fără ca

acesta anterior să activeze în domeniile respective, iar faptele imputate nu au fost

comise în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, or, deși inculpatul nu

exercita funcții de serviciu, acesta activa de facto în acest sens.

În ceea ce privește cererea avocatului Spînu Iu. privind emiterea unei

încheieri interlocutorii cu privire la încălcările normelor procesual-penale față de

inculpatul Bediuc Gr., instanța de apel a considerat că aceasta urmează a fi

respinsă ca neîntemeiată, or, în speță nu se întrunesc condițiile prevăzute de art.

218 Cod de procedură penală, mai mult, nici apelantul nu a indicat expres care ar

fi acestea.

5.1. Cu referire la cererea de apel declarată de către avocatul Volcovschi I.

în numele părții civile, Roșca V., instanța de apel a relevat că, prima instanță a

conchis corect de a încasa de la Bediuc Gr. în beneficiul părții civile prejudiciul

12

material în mărime de 500 euro, dat fiind că, recepționarea acestei sume de bani a

fost confirmată pe parcursul cercetării judecătorești.

În acest sens, instanța de apel a consideră neîntemeiat argumentul

apelantului precum că, prima instanță a dispus în mod neîntemeiat încasarea

sumei de 500 euro de la Bediuc Gr. în beneficiul părții civile, Roșca V., or,

reieșind din materialele dosarului, rezultă că Roșca V. i-a transmis lui Bediuc Gr.

suma de 1 000 euro, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Roșca V., Saftiuc

T. și Roșca R. Astfel, dat fiind că instanța a dispus ca suma de 500 euro (corp

delict) să-i fie restituită proprietarului - Roșca V., rezultă că aceasta a conchis

corect de a încasa de la Bediuc Gr. în beneficiul părții civile, restul sumei de 500

euro, acesta constituind un prejudiciu material.

În ceea ce privește suma de 5 000 lei, solicitată de a fi încasată cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru asistență juridică, instanța de apel a considerat că,

aceasta este reală, rezonabilă și necesară și urmează a fi încasată de la Bediuc Gr.

în beneficiul părții civile.

Totodată, instanța de apel a considerat că, cerința avocatului Volcovschi I.

invocată în ședința instanței de apel privind încasarea sumei de 2 500 lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată pentru instanța de apel, este neîntemeiată, iar suma

respectivă nu este probată, iar suma de 5 000 lei încasată acoperă și efortul depus

în instanța de apel, având în vedere volumul mic de lucru depus de către

avocatul părții civile în instanța de apel.

Mocanu I. în numele inculpatului Caracaș S., avocatul Spînu Iu. în numele

inculpatului Bediuc Gr. și avocatul Volcovschi I. în numele părții civile, Roșca V.,

care solicită:

avocatul Mocanu I. în numele inculpatului Caracaș S., indicând prevederile

art. 427-430 Cod de procedură penală, casarea acestora, cu pronunțarea unei

hotărâri de încetare a procesului penal în privința inculpatului.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate anterior în cererea de apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând următoarele:

- hotărârile adoptate de către instanțele inferioare urmează de apreciat ca

fiind nefondate;

- instanțele inferioare la examinarea cauzei au încălcat prevederile art. 99 -

101, 157 Cod de procedură penală, ignorând totodată și prevederile art. 6

CoEDO;

- procesul penal împotriva lui Caracaș S. a fost pornit pe o presupusă

infracțiune care este atribuită Capitolului XVII din Codul penal,

- fapta imputată inculpatului este insuficient descrisă;

- rechizitoriul, sentința și decizia instanței de apel nu satisfac exigențele de

echitate a procedurilor de judecată și nu asigură o corectă și legală informare a

13

inculpatului cu privire la învinuirea formulată prin ordonanța de punere sub

învinuire;

- la caz, organul de urmărire penală era obligat să acționeze conform

prevederilor Convenției de la Minsk din 22.01.1993 cu privire la asistența juridică și

raporturile juridice în materie civilă, familială și penală;

- în cauză n-a fost identificată și, respectiv, dată o apreciere

corespunzătoare încălcărilor care atrag nulitatea actelor procedurale și

consecințelor juridice ce se impun, potrivit legii;

- instanța de fond, judecând cauza, nu a acordat deplină eficiență

prevederilor ce reglementează obligarea de a verifica legalitatea referitoare la

sesizarea instanței sub aspectele elucidate cu privire la învinuirea înaintată

inculpatului în baza art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal;

- în cursul procesului penal în privința inculpatului s-a comis încălcarea

prevederilor legale care reglementează punerea sub învinuire, fiindu-i încălcate

drepturile prevăzute la art. 6 din CoEDO, art. 20 al Constituției și normele

procesual-penale;

- încălcarea prevederilor legale expuse reprezintă o cauză care exclude

răspunderea penală sub aspectul sancțiunii procedurale, în conjunctura art. 251

alin. (2), 332, alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală;

avocatul Spînu Iu. în numele inculpatului Bediuc Gr., care, invocând temei de

drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri de achitare sau dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în

alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate anterior în cererea de apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând următoarele:

- calificarea greșită a infracțiunii incriminată inculpaților a generat

încălcarea principiilor generale ale procesului penal și dreptului la un proces

echitabil, în sensul art. 6 § 1 CoEDO;

- instanțele de judecată au format o practică constantă, conform căreia

persoanele în privința cărora OUP a pornit cauze penale în baza art. 3621 Cod

penal, sânt condamnate necondiționat fără a lua în calcul circumstanțele esențiale

a faptelor și poziția apărării referitoare la ilegalitatea atragerii la răspundere

penală;

- instanțele inferioare nu au efectuat analiza normei juridice de drept

conform prevederilor art. 113 Cod penal și au ignorat poziția apărării, deși s-a

insistat, că după obiectul atentării, art. 3621 Cod penal, se referă la infracțiuni

contra autorităților publice și a securității de stat, iar latura obiectivă a acestei

infracțiuni se realizează, prin acțiuni active, capabile să producă o stare de

14

pericol sau să aducă o daună orânduirii sociale și de stat a R. Moldova, care la

caz nu a fost stabilită;

- instanța de apel ca și prima instanță a ignorat critica actului de acuzare;

- teritoriul statului poate fi numai a R. Moldova și nici de cum al altui stat,

iar inculpații fiind cetățeni al R. Moldova nu corespund nici semnelor obligatorii

ale infracțiunii - de a nu fi nici cetățeni, nici rezidenți al acestui stat;

- instanța urma să țină cont de faptul, că inculpații nu și-au recunoscut

vina în comiterea infracțiunii incriminate, iar inculpatul Caracaș S. a declarat, că

banii în sumă de 1500 euro, i-au fost lăsați la păstrare;

- Saftiuc T. a acționat sub controlul angajaților CCTF și la provocat pe

Bediuc Gr. la săvârșirea infracțiunii incriminate;

- Saftiuc T. a fost angajat al MAI și are studii superioare juridice, iar datele

din extrasul registrului de stat al populației pe numele acestuia sânt ascunse (f.d.

15, vol. II);

- instanța de apel a ignorat argumentele referitoare la acțiunile ilegale ale

angajaților CCTF și a procurorului la restituirea banilor în sumă de 1000 euro, lui

Saftiuc T., care potrivit actelor dosarului sânt corpuri delicte;

- prima instanță, contrar prevederilor art. 372 Cod de procedură penală, la

cererea apărării, nu a asigurat examinarea corpurilor delicte - banilor în sumă de

1000 euro, restituiți lui Saftiuc T., deși aceștia nu au fost examinați;

- instanța de apel a ignorat critica ilegalității dispunerii sechestrului pe

bunurile lui Bediuc Gr. din 12.01.2015 (f.d. 145, 146, vol. II) și nu s-a expus pe

acest capăt de cerere, iar la pct. 21 din decizie face trimitere la procesul-verbal de

examinare a obiectului din 06.01.2015 și încheierea judecătorească din 12.01.2015

ca probe, care dovedesc vinovăția lui Bediuc Gr., însă, în realitate din răspunsul

BC ”Mobiasbanc-Groupe Societe Generale” SA (f.d. 139-140, vol. II), rezultă, că

acesta nu dispunea de careva sume de bani și încheierea este o eroare judiciară,

la fel, ca și concluzia greșită, că această sumă de bani inexistentă putea fi obținută

din activitatea ilegală;

- instanța de apel a ignorat critica referitoare la ilegalitatea efectuării

recunoașterii lui Bediuc Gr. după foto din 07 - 08.11.2014, or, la 03.10.2014, OUP

pornise urmărirea penală în privința lui, iar din procesele-verbale ale acestor

acțiuni (f.d. 33, 37, 41, 42, 46, vol. II), se observă, că poza acestuia în toate cazurile

se evidențiază față de celelalte după mărime, la fel, potrivit fișei persoanei

juridice a SC ”Oligrim Plus” SRL din 24.09.2014 (f.d. 100, 101 vol.I), OUP la data

efectuării acestor acțiuni cunoștea toate datele despre Bediuc Gr.;

- instanța de apel a ignorat și critica altor mijloace de probă prezentate de

partea acuzării;

- instanțele inferioare nu au motivat stabilirea pedepsei cu închisoare

inculpatului, în cazul când sancțiunea art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede

și o altă categorie;

15

- inculpatul Bediuc Gr. nu a activat în domeniul turismului și faptele

imputate nu au fost comise în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în

timpul exercitării acestor activități;

- instanța de apel a ignorat critica ilegalității admiterii acțiunii civile

înaintate de Roșca V.;

- instanțele inferioare nu au administrat nici o probă care ar dovedi

primirea sumei de 500 euro de către Bediuc Gr. sau ridicarea acestora de la el;

- instanțele au apreciat diferențiat și inechitabil depozițiile participanților

referitor la sumele de bani;

- la examinarea acestui caz nu a fost prezentată nici o probă care ar

demonstra vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate, fapta lor nu

întrunește elementele infracțiunii și încadrarea juridică a fost făcută greșit, iar

concluziile instanțelor privind vinovăția inculpaților se bazează doar pe

presupuneri și prejudecăți.

avocatul Volcovschi I. în numele părții civile, Roșca V., care, invocând temei de

drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, casarea

deciziei instanței de apel în partea laturii civile, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea din contul

inculpatului Bediuc Gr. în folosul părții civile, a cheltuielilor legate de asistență

juridică acordată în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, în sumă de 2 500

lei.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate anterior în cererea de apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând următoarele:

- potrivit extrasului PIGD, cauza penală cu nr. 1-149/15, în instanța de fond

a fost examinat în 31 de ședințe judiciare, dintre care cu participarea avocatului

Volcovschi I. reprezentantul părții civile Roșca V. fiind în 15 ședințe judiciare,

fiind eliberat bon de plată pentru asistență juridică în mărime de 5 000 lei;

- în conformitate cu extrasul PIGD și procesele-verbale ale ședințelor de

judecată, întru examinarea apelurilor declarate de către inculpați precum apelul

înaintat în interesul părții civile a fost necesar prezența și participarea în cadrul a

8 ședințe;

- pentru îndeplinirea tuturor necesităților clientului în cadrul instanței de

apel a fost prezentat bonul de plată seria ET nr.0490040 din 25.01.2017, în sumă

totală de 2 500 lei, care denotă faptul efectuării acțiunilor procesuale inclusiv și

participarea în cadrul ședințelor de judecată;

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora ca fiind

vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

16

în raport cu materialele cauzei, ținând seama de opinia expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, recursul avocatului

Mocanu I. în numele inculpatului Caracaș S., nu îndeplinește cerințele de

conținut, iar recursurile avocatului Spînu Iu. în numele inculpatului Bediuc Gr. și

avocatului Volcovschi I. în numele părții civile, Roșca V., sunt vădit

neîntemeiate, din următoarele considerente.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Mocanu I. în numele

inculpatului Caracaș S.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că

acesta nu corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod

de procedură penală.

Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu

invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea

comisă de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către

recurent.

Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că

recurentul, în argumentarea acestuia, face trimitere la o serie de evenimente care

în viziunea lui sunt încălcări procedurale, admise de către instanțele de fond la

judecarea prezentei cauze, însă nu specifică concret temeiul prevăzut de legea

procesuală la utilizarea acestei căi de atac și anume, nu descrie care este eroarea

de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care s-a

comis la judecarea cauzei de către instanțele inferioare și în ce constă esența

erorii respective.

Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care

se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de către avocatul

Mocanu I. în numele inculpatului Caracaș S., nu întrunește condițiile legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul părții

17

apărării cu circumstanțe de drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât

potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul

alte argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală și anume că, instanțele inferioare la

examinarea cauzei au încălcat prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală și

în privința inculpatului s-au admis încălcări ale prevederilor legale care

reglementează punerea sub învinuire, Colegiul conchide că acestea nu sunt erori

de drept, care ar putea duce la casarea unei hotărâri judecătorești.

Mai mult ca atât, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de

instanțele ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală, desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept, comise

de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în

speță.

Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate

în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu

indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a

respectat aceste cerințe obligatorii.

În speță, avocatul Mocanu I. la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate

dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se

impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Spînu Iu, în numele

inculpatului Bediuc Gr.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

18

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală,

semnalând totodată și pct. 10) a aceleiași norme procesual penale, care stipulează

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele administrate

de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată în pct. 4. al

prezentei decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelurilor declarate de către partea apărării și admiterea celui

declarat de către avocatul părții civile, motivându-și detaliat și clar soluția

adoptată.

Verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la

baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de

apel, fapt care se confirmă prin procesul-verbal al ședințelor de judecată. Ținând

cont de cele menționate Colegiul conchide că conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele

invocate în apel.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către avocatul

Spînu Iu. și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.

19

(8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază

soluția adoptată.

Revenind la conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că,

autorul acestuia consideră că, instanța de apel, care a menținut soluția primei

instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește condamnarea lui Bediuc Gr. în

baza art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar

confirma vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de

”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, a cercetat materialele cauzei și

apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția

lui Bediuc Gr. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod

penal a fost dovedită.

Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

a supus verificării declarațiile inculpatului, a martorilor și probele materiale

administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în

procesul-verbal, în urma căreia a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate

de prima instanță referitor la vinovăția lui Bediuc Gr. expusă mai sus,

considerând că argumentele apărării cu privire la nevinovăția acestuia nu și-au

găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Astfel, argumentele invocate de către recurent referitor la nevinovăția

inculpatului Bediuc Gr., de organizare a migrației ilegale, sânt neîntemeiate și se

resping, deoarece atât instanța de fond, cât și instanța de apel au motivat

condamnarea inculpatului prin faptul, că învinuirea a prezentat suficiente probe,

menționate și descrise în pct. 5. al prezentei decizii, care cu certitudine dovedesc

vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii imputate.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că Bediuc Gr. împreună cu

Caracaș S. nu ar fi organizare a migrației ilegale a lui Saftiuc T. și Roșca V. în

Federația Rusă, contravin materialelor cauzei, deoarece, atât instanța de fond, cât

și cea de apel corect au menționat că vinovăția inculpaților se dovedește prin

probele enumerate și descrise în pct. 5. al prezentei decizii și care sunt în

contradicție cu cele relatate de către aceștia în apărarea lor.

Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor

instanțelor, care au constatat existența faptei și vinovăției inculpaților Bediuc Gr.

20

și Caracaș S. în comiterea infracțiunii prevăzute art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal,

fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale organizării migrației ilegale.

Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și au motivat concluziile prin cumulul de probe

administrate în cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Colegiul penal constată că, decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor

părții apărării în sensul declarat, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Afirmațiile recurentului, precum că instanțele de fond incorect au apreciat

probele cauzei punându-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca

temei de admitere a recursurilor, deoarece, ca probe, acestea sânt administrate cu

respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțele de fond

conform legislației în vigoare. Mai mult, critica referitor la procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de

ambele instanțe de fond.

Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitoare la prezența în acțiunile inculpaților Bediuc Gr. și Caracaș S. a

elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, fapta acestora corect fiind

încadrată în prevederile art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal. Prezența în acțiunile

inculpaților atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au

fost demonstrate prin probele enumerate supra, acumulate la faza urmăririi

penale și examinate în cadrul ședințelor instanțelor de fond.

Cu referire la temeiul prevăzut de pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de

procedură penală, invocat în recursul declarat, Colegiul atestă că, o astfel de

eroare în speța dată la fel nu se constată, deoarece, supunând verificării decizia

instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de recurent în baza pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul a statuat ca fiind legală și

întemeiată concluzia instanței de apel privind menținerea sentinței de

condamnare a lui Bediuc Gr. în baza art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, concluzie

pe care instanța de recurs și-a însușit-o și în acest sens nefiind necesară o

reinterpretare.

Mai mult ca atât, recursul ordinar nu conține o motivare în baza cărei

norme urmau a fi încadrate acțiunile inculpatului Bediuc Gr. decât cea

incriminată, enunțată supra, respectiv în situația în care inculpatul nu recunoaște

vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul penal nu întrevede

21

necesitatea expunerii asupra reîncadrării acțiunilor acestuia într-o altă normă

penală.

În cât privește argumentele recurentului precum că, Saftiuc T. ar fi acționat

sub controlul angajaților Comitetului Național pentru Combaterea Traficului de

Ființe Umane și l-ar fi provocat pe inculpat la comiterea infracțiunii, Colegiul

penal reține că, potrivit materialelor cauzei, rezultă că Bediuc Gr. s-a apropiat pe

rând de Saftiuc T. și Roșca V., interesându-se de situația acestora, propunându-le

serviciile sale contra sumei de 1 000 euro, pentru fiecare, asigurându-i că

împreună cu Caracaș S. le va organizat plecarea în Federația Rusă.

Faptul că Saftiuc T. ar avea studii juridice și anterior ar fi activat în cadrul

MAI, nu poate fonda ipoteza recurentului în sensul provocării inculpatului la

săvârșirea infracțiunii imputate, or, Saftiuc T. a avut un rol pasiv, dânsul nu l-a

determinat pe Bediuc Gr. să-i organizeze plecarea ilegală în Federația Rusă și nu

a recurs la forme concrete de instigare, susceptibile de a genera sub aspect

intelectiv luarea unei decizii de comitere a infracțiunii.

Temei de a da anumite aprecieri critice declarațiilor martorului Saftiuc T.,

Colegiul penal nu are, or, acesta a depus depoziții sub jurământ, fiind avertizat

de răspunderea penală în conformitate cu prevederile art. 312, 313 Cod penal.

Colegiul penal relevă, că instanța de apel corect a constatat că în acțiunile

inculpatului Bediuc Gr. și a lui Caracaș S. sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate, inclusiv și latura obiectivă, argumente pe

care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și practica CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din

CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs.

Olanda, 19.04.1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției

sale.

La fel, ca fiind neîntemeiate, instanța de recurs va respinge și argumentele

recurentului precum că, organul de urmărire penală nu a acționat în baza

Convenției de la Minsk din 22.01.1993 ”cu privire la asistența juridică și raporturile

juridice în materie civilă, familială și penală”, prin care ar fi trebuit să primească

cererea de la Federația Rusă cu toate probele materiale, or, în speță, infracțiunea

de organizare a migrației ilegale a fost comisă și s-a consumat pe teritoriul

R.Moldova.

Colegiul penal reiterează, că printre garanțiile unui proces echitabil,

reglementat de art. 6 din CoEDO, se enumeră și faptul că orice persoană trebuie

să fie judecată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, ceea ce a

fost realizat și în prezenta cauză, fiind respectate drepturile inculpatului

22

garantate atât de Constituția R. Moldova, CtEDO, cât și de Codul de procedură

penală.

CtEDO a stabilit că, instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de

fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației

soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6§1 CoEDO.

Astfel, Colegiul penal apreciază că, instanța de apel a făcut o analiză amplă

a probelor acumulate în cauză, acestea primind apreciere la justa lor valoare,

concluziile instanței de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză.

Cu referire la temeiul prevăzut de pct. 10) alin. (1) a art. 427 Cod de

procedură penală, semnalat în recursul declarat, Colegiul penal reține ca fiind

nefondată alegația recurentului precum că, la stabilirea pedepsei instanța a

ignorat timpul aflării persoanei sub arest și nu a dispus computarea acestuia, or,

în privința lui Bediuc Gr. s-au aplicat prevederile art. 90 Cod penal și prin

urmare a decăzut necesitatea indicării și computării termenului aflării acestuia

sub arest, fapt care urmează a fi efectuat în eventualitatea nerespectării

termenului de probă.

Față de cele ce preced, Colegiul penal amintește că aceste motive au fost

obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale

dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea

hotărârii de condamnare a inculpaților în baza învinuirii imputate prin

rechizitoriu.

Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza deferită

judecății, nu au fost admise careva erori de către instanța de apel, iar alegațiile

recurentului sub acest aspect sunt vădit nefondate, neavând nici un suport

probator.

Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală, argumentată și

întemeiată.

În virtutea considerentelor expuse constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpatului Bediuc Gr., nefiind identificată de

instanța de recurs prezența erorilor judiciare prevăzute de pct. 6), 8), 10) și 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal consideră ca fiind

neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către titularul cererii de

recurs.

7.3. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Volcovschi I. în

numele părții civile, Roșca V.

Potrivit textului recursului, autorul acestuia invocă drept temei de casare a

deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

23

penală, însă fără a face trimitere la vreun temei concret din cele prevăzute

exhaustiv de norma respectivă.

Astfel, din conținutul recursului declarat, instanța de recurs reține că,

recurentul își exprimă dezacordul doar cu soluționarea de către instanța de apel

a acțiunii civile, înaintate în numele părții civile, Roșca V., care a fost admisă

parțial de către aceasta.

La acest capitol Colegiul penal atestă că, potrivit art. 387 alin. (1) Cod de

procedură penală, o dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată,

apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea

civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

Totodată, potrivit art. 416 Cod penal, instanța de apel, deliberând asupra

apelului, dacă este necesar, poate hotărî reluarea cercetării judecătorești,

aplicarea dispozițiilor privitoare la repararea pagubei, la măsurile preventive, la

cheltuielile judiciare și la orice alte chestiuni de care depinde soluționarea

completă a apelului.

Reieșind din aceste prevederi legale în raport cu materialele cauzei,

Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect a concluzionat cu referire la

cerința avocatului Volcovschi I. privind încasarea sumei de 2 500 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru instanța de apel, or, aceasta este neîntemeiată,

suma respectivă nu este necesară, deoarece nu este probată, iar suma de 5 000 lei,

încasată din contul inculpatului Bediuc Gr. în beneficul părții civile, Roșca V., cu

titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, acoperă efortul avocatului părții civile

și în instanța de apel.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, suma acordată părții civile cu

titlu de cheltuieli de judecată pentru asistența juridică, este reală, rezonabilă și

necesară, iar suma solicitată suplimentar de recurent, este neîntemeiată.

Reieșind din cele consemnate mai sus, se conchide că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea

contestată fiind bazată pe motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în

latura civilă, iar din aceste considerente Colegiul penal constată că prezentul

recurs ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că nu a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prevăzute de

art. 414-418 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de către

avocatul Volcovschi I. în numele părții civile, Roșca V., se declară inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

24

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, în cauza penală

în privința lui Caracaș Sergiu și Bediuc Grigorii, din motiv că recursul avocatului

Mocanu Ilie în numele inculpatului Caracaș Sergiu, nu îndeplinește cerințele de

conținut, prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, iar recursurile

avocatului Spînu Iurie în numele inculpatului Bediuc Grigore și avocatului

Volcovschi Ion în numele părții civile, Roșca Vasile, sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

25