1ra-1486/2016 — art.190 alin.5 Cod penal

1ra-1486/2016 — art.190 alin.5 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1486/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

01 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Kebeș Alexei în numele inculpatului Burcovschi Sergiu, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 14 decembrie 2015

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, în

cauza penală în privința lui

Burcovschi Sergiu Mircea,

născut la 24 martie 1975, originar și domiciliat până

la reținere în s. Sauca, r-nul Ocnița.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2015 (instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, Burcovschi Sergiu a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal

la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în sectorul economic pe

un termen de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Burcovschi Sergiu în beneficiul lui

Paiu Sergiu prejudiciul material în sumă de 6500 euro.

Sergiu la 09 august 2012, aflându-se în biroul de serviciu al cet. Paiu Sergiu în

incinta Comisariatului de Poliție al sectorului Botanica, mun. Chișinău, bd.

Cuza-Vodă, 9/3, unde ultimul activa în calitate de comisar, abuzând de

1

încrederea acestuia, sub pretextul luării unui împrumut pe un termen de o

lună, totodată folosindu-se de relațiile de încredere cu victima și în scopul

determinării acesteia la transmiterea banilor, invocând motivul deschiderii

unei afaceri, a însușit mijloace bănești în sumă de 9500 euro, care conform

ratei oficiale a BNM constituiau suma de 153967,45 lei, cauzându-i părții

vătămate un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

numele inculpatului care a solicitat, casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

Consideră că învinuirea înaintată lui Burcovschi Sergiu, este una

formală, care nu este bazată pe careva probe obiective, dar pe presupuneri și

anume cauza penală a fost pornită la insistența lui Paiu Sergiu comisar de

poliție. Nici o probă prezentată de acuzator nu a confirmat prezența semnelor

constitutive ale infracțiunii incriminate. Inculpatul vina nu și-a recunoscut-o,

însă a declarat că a primit de la Paiu S. suma de 9500 euro pentru deschiderea

unei afaceri comune. Știind cu certitudine că la momentul primirii banilor nu

a fost întocmită vre-o recipisă, adică despre faptul că Paiu S. nu ar fi putut

demonstra cu nimic faptul transmiterii banilor, inculpatul a declarat cert

despre primirea banilor și despre faptul că el era de acord să-i întoarcă.

Conform recipisei din 27 februarie 2014, Paiu S. a primit suma de 3000

euro în contul restituirii datoriei din 9500 euro, fapt care l-a confirmat și în

instanța de judecată.

Nu a fost prezentată nici o probă care ar fi confirmat că Burcovschi

Sergiu la momentul luării banilor nu avea de gând să-și îndeplinească

obligațiunile convenite în urma înțelegerii cu Paiu S. și ceilalți companioni de

bussines.

Astfel, urmărirea penală a fost pornită la insistența părții vătămate,

această fiind unica metodă de a recupera banii investiți în afacerea eșuată.

Prin urmare, în speță, relațiile apărute între Burcovschi S. și Paiu S. sunt

de ordine civilă, care urmează a fi soluționat în instanța de judecată. A

menționat că Curtea Europeană în cauza Ringvold vs Norvegia din 11.02.2003

a conchis că „< faptul că o lege care poate permite o cerere de despăgubire în

virtutea dreptului cu privire la prejudiciu, include și elemente obiective

constitutive ale unei infracțiuni penale nu reprezintă în pofida gravității

acestei infracțiuni, un motiv suficient pentru a considera că persoana

2

responsabilă de obligațiile cu caracter civil, să fie acuzată de o infracțiune

penală.

2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocat în numele

inculpatului.

probelor și circumstanțelor din dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a lui Burcovshi S. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod

penal.

Totodată, instanța a conchis că poziția apărării referitor la faptul că

inculpatul nu a avut intenția de a înșela partea vătămată, însă doar a

împrumutat banii și ulterior a fost în imposibilitate de a-i întoarce, au fost

considerate ca neveridice, or, Burcovschi S. anumite perioade s-a ascuns de

partea vătămată, fiind anunțat în căutare, precum și evita intrarea în țară fiind

conștient de consecințele răspunderii penale. Prin urmare, acțiunile lui

dovedesc contrariul, că el nici nu avea intenția de a-și onora obligațiile

asumate. Necătând la faptul că inculpatul a fost reținut, acesta nu a întreprins

măsuri adecvate de a restitui daunele cauzate părții vătămate, dar intenționat

a înaintat o versiune precum că împreună cu partea vătămată au avut intenții

de a face contrabandă cu țigări, deși nu a fost dovedit prin careva probe

încercările inițierii unei astfel de afaceri. Inculpatul plecând peste hotare cu

probleme de ordin personal, precum și nu sa dovedit prin careva probe că

acel aparat de zbor ar fi fost procurat și ar fi fost introdus în țară deși

inculpatul insistă la această versiune.

Astfel, declarațiile inculpatului au fost apreciate critic, calificându-le

drept o metodă de apărare aleasă de inculpat în scop de a se eschiva de la

răspunderea penală.

Cât privește argumentele apărătorului precum că Burcovschi S. nu

intenționa să ducă în eroare partea vătămată, acestea au fost combătute cu

probele administrate și cercetate în instanța de judecată și suplimentar în cea

de apel și anume prin faptul că promisiunea inculpatului a fost îmbinată cu

mai multe modalități de înșelăciune, cum ar fi, deși Burcovschi S. i-a întors

părții vătămate suma de 3000 euro, acesta a folosit o modalitate de a duce în

eroare sub impresia acceptării unei înțelegeri de ordin civil și în dorința de a-

și onora obligațiunile asumate.

3

La fel, instanța a considerat că motivul indicat de avocat privind

primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi încadrată

drept escrocherie numai în cazul când infractorul încă la momentul intrării în

posesia acestor bunuri avea drept scop însușirea lor și nu avea de gând să

îndeplinească angajamentul asumat, sunt irelevante speței, sau afirmația

inculpatului precum că, primind banii de la Paiu S. el s-a angajat de a iniția o

afacere comună cu Paiu S. și Savca C., nu și-a găsit confirmarea în procesul

examinării cauzei, deoarece atât partea vătămată, cât și martorii Saulea A.,

Savca C. și Moraru A. nu au confirmat această ipoteză, dimpotrivă, au indicat

că inculpatul fiind în dificultate financiară a solicitat de la Paiu S. ajutor

pentru a salva businessul personal, fiind în situație materială nefavorabilă,

astfel înțelegea că nu va avea posibilitate financiară de a restitui suma primită

de 9600 euro.

De asemenea, s-a conchis ca netemeinice afirmațiile avocatului care a

indicat că între inculpat și partea vătămată s-au format relații civile

reglementate de prevederile art.195 Cod civil, sau, instanța a constatat că în

acțiunile lui Burcovschi S. se regăsesc elementele laturii obiective a

componenței infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal și anume

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune sau abuz de încredere în proporții deosebit de mari.

Astfel, instanța a reținut că în speță cu certitudine s-a constatat că,

Burcovschi S. și Paiu S. se cunoșteau de mult timp, între ei s-au instituit relații

amicale de încredere și susținere reciprocă, ceea ce și l-a determinat pe Paiu S.

să-i acorde suma necesară fără a solicita recipisa prin care să se confirme

transmiterea banilor.

Kebeș A. în numele inculpatului, care invocând temeiul prevăzut la art. 427

alin.(1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și

pronunțarea unei hotărâri de achitare. Consideră că la materialele cauzei

lipsesc careva probe concludente care ar demonstra că în acțiunile

inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod penal.

Primirea de către inculpat de la partea vătămată a sumei de bani a avut

loc în temeiul unor relații civile, adică a unui contract de împrumut încheiat

verbal, iar acest fapt nu poate fi considerat sub nici o formă ca fiind dobândire

4

ilicită de bunuri, deoarece contractul este un temei legal de apariție a

drepturilor și obligațiilor civile.

Astfel, organul de urmărire penală urma să prezinte probe, precum că la

momentul primirii bunurilor de către inculpat, acesta nu avea intenția să-și

execute angajamentul asumat.

Martorii audiați în cadrul urmăririi penale, nu au furnizat instanței de

judecată suficientă informație, pentru a se considera că declarațiile acestora

pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și utile, care ar confirma

vinovăția inculpatului, acestea în coroborare cu declarațiile inculpatului

demonstrează că Burcovschi S. nu a săvârșit infracțiunea de escrocherie.

A avut loc o încălcare gravă a drepturilor și intereselor inculpatului

garantate de art. 6, 13 CEDO, precum și art. 19 CPP, art. 20 și 21 din

Constituția RM, care prevăd prezumția nevinovăției și desfășurarea

procesului penal în strictă conformitate cu principiile și normele unanim

recunoscute ale dreptului internațional, accesul liber la justiție.

În speță, nu s-a dovedit vinovăția inculpatului, fiind prezente doar

presupuneri că el a comis această infracțiune, iar potrivit normelor de drept,

concluziile despre vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, solicitând

respingerea recursului, ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, invocând că

recurentul nu este de acord cu modalitatea de apreciere a probelor, iar

motivele date nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) CPP.

Astfel, temeiurile pe care s-a bazat recurentul nu persistă în cauză, iar decizia

instanței de apel cuprinde toate motivele expuse în apel, astfel aceasta

corespunde prevederilor procedurale.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să

5

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, avocatul în numele

inculpatului a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de

procedură penală, din care rezultă că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul constată că nici unul din temeiurile, la care se referă autorul

recursului, nu este aplicabil din punctul de vedere al prezenței erorii de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Instanța de apel, examinând apelul avocatului în numele inculpatului

Burcovschi S., a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate probele

administrate la dosar, a verificat și cercetat actele cauzei, care, fiind coroborate

cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis instanței de

apel de a conchide că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 190 alin. (5) Cod penal, este dovedită.

Fiind în prezența împrejurărilor, conform cărora probele administrate la

dosar și anume: - declarațiile părții vătămate Paiu Sergiu din care rezultă că prin

luna iulie 2012 s-a întâlnit cu o veche cunoștință, Burcovschi S., care l-a rugat

să-i împrumute o sumă de bani pentru a începe o afacere, după care va lua un

credit de la bancă și îi va restitui banii împrumutați, deoarece până la

deschiderea afacerii, îi comunica Burcovschi S., nici o bancă nu îi va acorda

credit. S-au înțeles ca în decurs de o săptămână Burcovschi S. să intre la el la

serviciul. Astfel, la 09 august 2012, ora 1530, fiind într-o zi de joi, aflându-se la

serviciu, în biroul său, de la Inspectoratul de Poliție Botanica, mun. Chișinău,

din bd. Cuza-Vodă, 9/3, unde activa în calitate de comisar, împreună cu

șoferul Saulea A., în vizită a venit Burcovschi S., care i-a reamintit de discuția

avută anterior, în privința oferirii unei sume de bani pentru inițierea unei

afaceri, pentru ce avea nevoie de bani în sumă de 10000 euro. Discutând

despre scopul utilizării mijloacelor financiare, în biroul său a intrat Moraru A.,

care a fost prezent la discuția între el și Burcovschi S. Ultimul spunea că dacă

nu îl va ajuta cu banii, atunci va pierde afacerea și nu-și va putea întreține

familia. Deoarece îl cunoștea de mult timp și având încredere în el, i-a

înmânat personal lui Burcovschi S. bani în sumă de 9500 euro, în prezența lui

6

Moraru A. și Saulea A. Totodată au convenit că în decurs de maximum o lună

Burcovschi S. îi va restitui integral suma oferită. Peste aproximativ o lună și

jumătate, Burcovschi S., nu răspundea la apelurile telefonice, a dispărut,

deconectând telefoanele de contact; - declarațiile martorului Moraru A., care a

declarat că la data de 09 august 2012, într-o zi de joi, după ora 1500, intrând în

biroul de serviciu al lui Paiu S., din cadrul I.P. Botanica, amplasat pe bd.

Cuza-Vodă, 9/3, mun. Chișinău, unde activa în calitate de comisar-adjunct,

pentru a aborda careva chestiuni de serviciu, a observat că în birou mai sunt

două persoane și anume șoferul Saulea A., și o persoană, care a aflat că se

numește Burcovschi S., acesta fiind o cunoștință de-a lui Paiu S. În cadrul

discuției ce deja avea loc a înțeles că Burcovschi S. avea nevoie urgent de bani

pentru a-și continua o afacere inițiată cu puțin timp până a se prezenta la Paiu

S. Ultimul, având o deplină încredere în Burcovschi S., cu care se cunoștea de

o perioadă îndelungată de timp, a hotărât să îl ajute și anume în prezența sa,

inclusiv și a lui Saulea A. i-a oferit bani în sumă de 9500 euro; - declarațiile

martorului Saulea A., potrivit cărora el activează în calitate de polițist-șofer în

cadrul CPs Botanica, mun. Chișinău. La 09 august 2012, aflându-se la serviciu

a intrat în biroul comisarului, Paiu S. pentru a repara un accesoriu amplasat

pe masa de serviciu. În timpul cât repara accesoriul, în birou a intrat persoana

pe numele Burcovschi S., după cum a înțeles că se cunoștea cu Paiu S. de mai

mulți ani, fiind în relații foarte apropiate. Din discuția acestora a înțeles că

Burcovschi S. avea nevoie urgent de o sumă de bani pentru a-și menține o

afacere inițiată. Totodată, perioada pentru care avea nevoie de bani, era una

scurtă. În birou, cu careva chestiuni de serviciu a intrat și comisarul-adjunct al

CPs Botanica, Moraru A., care a fost prezent la discuția avută între comisar și

Burcovschi S. La sfârșitul discuției, Paiu S. i-a transmis personal lui

Burcovschi S. bani în sumă de 9500 euro, care au fost numărați în prezența

tuturor persoanelor; - declarațiile martorului Savca C., care a explicat că pe

Burcovschi S. îl cunoaște din anul 2012, împreună au activat în cadrul CPs

Centru, mun. Chișinău. Niciodată nu a avut vre-o înțelege cu Burcovschi S. de

a procura careva avioane, precum și nu a primit de la acesta careva mijloace

bănești; precum și actele cauzei: - procesul-verbal de consemnare a plângerii

verbale din 20.12.2012; - procesul-verbal de interceptare și înregistrare a

comunicărilor din 23.09.2013 cu anaxa stenogramelor, prin care se demonstrează

că Burcovschi S. recunoaște că a primit de la Paiu S. suma de 9500 euro; -

7

procesul-verbal de confruntare din 20.08.2014 între partea vătămată Paiu S. și

Burcovschi S., prin care se dovedește faptul transmiterii sumei de 9500 euro lui

Burcovschi S., iar partea vătămată susține că banii au fost transmiși cu titlu de

împrumut, - procesul-verbal de confruntare din 20.08.14 între martorul Savca C. și

Burcovschi S., potrivit căruia martorul insistă asupra declarațiilor sale și

anume că, cu Burcovschi S. niciodată nu a avut vre-o înțelegere de a procura

careva avioane și careva mijloace bănești nu a primit de la el; - informația

prezentată de la Serviciul Vamal nr. 11257 din 03.06.2014, care confirmă faptul că

persoana fizică Savca C. nu figurează că a vămuit un mijloc de transport

aerian în perioada anilor 2012-2013, precum nici agentul economic

„Interforum-m” SRL nu figurează că a depus declarație vamală pe vre-un

mijloc de transport aerian în perioada respectivă.

Astfel, Colegiul penal consideră că aceste constatări au permis instanței

de apel să conchidă asupra legalității și temeiniciei concluziei primei instanțe,

corect fiind menținută sentința, prin care Burcovschi S. a fost condamnat în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Argumentele recurentului, precum că probele administrate au fost

apreciate incorect și unilateral, în opinia Colegiului, sunt neîntemeiate.

Instanțele ierarhic inferioare, reieșind din prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, au dat o apreciere corectă declarațiilor părții vătămate Paiu

S., a martorilor, precum și celorlalte probe, care au fost analizate în ansamblu,

în mod obiectiv.

Totodată, instanța de recurs menționează că în acțiunile ce i se

incriminează lui Burcovschi S., se regăsesc elementele laturii obiective a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și anume

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune sau abuz de încredere în proporții deosebit de mari.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, se

exprimă prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune

sau abuz de încredere.

Prin dobîndire ilicită a bunurilor se înțelege un act opus celui licit,

efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține transmiterea voită în

proprietate, deținere, posesie a unui bun sau alte valori străine.

Înșelăciunea întrunește în sine variate metode, procedee de acțiuni a

făptuitorului și denaturarea informației despre sine, despre apartenența de

8

firmă, posibilitățile financiare, utilizarea unor documente fictive sau false,

ascunderea unor informații.

Abuzul de încredere are la bază relațiile interpersonale stabilite între

făptuitor și victimă, care la rândul lor au în suport relații de prietenie, de

serviciu, de afaceri, care cunoscând o anumită evoluție și având amprenta

încrederii, sunt exploatate cu rea-voință de potențialul escroc la realizarea

intenției sale. Aptitudinea unui mijloc sau metode de a induce în eroare

depinde și de personalitatea victimei, de gradul de instruire și educație, de

mediul din care provine, de starea psihică în care se găsea în momentul

săvârșirii faptei.

Pentru existența infracțiunii de excrocherie este necesar ca victima să fi

fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau

împrejurări, iar făptuitorul deși simulează careva relații contractuale, nici nu

are intenția de a-și onora obligațiile.

Astfel, Colegiul constată că, Burcovschi Sergiu având intenția de a

sustrage ilicit surse financiare de la partea vătămată a intrat în încrederea

acestuia, insuflându-i faptul că este o persoană corectă, după care a luat, sub

pretext cu împrumut, suma de bani, cu toate că de la bun început nu avea

intenții de a le restitui, dar de a le dobândi în scop de a se îmbogăți, or,

motivul că ar iniția o afacere pe teritoriul R. Moldova cu transportarea ilegală

a țigărilor pe teritoriul României nu au acoperire de credibilitate pentru fapta

comisă.

Ulterior, Burcovschi S. deși cunoștea că are obligațiuni asumate în scop

de a restitui banii primiți de la Paiu S., a plecat peste hotarele țării, inițiindu-și

afacerile sale personale, dar nu și-a onorat obligațiunile, prevenind orice

contact cu partea vătămată, nu răspundea la apelurile telefonice, schimbând

numărul de telefon, precum și ascundea locul aflării sale.

Circumstanțele date au fost confirmate nu doar de partea vătămată, care

a explicat că după ce i-a împrumutat banii lui Burcovschi S. nu a putut să-l

găsească o perioadă îndelungată, deoarece acesta nu răspundea la telefon, iar

ulterior, chiar a și dispărut, schimbând numărul de telefon, din care motiv s-a

adresat în modul stabilit de lege pentru a fi anunțat în căutare. Mai mult ca

atât, însuși inculpatul Burcovschi S. a menționat că el, o perioadă s-a aflat în

afara țării la muncă, astfel nu a avut posibilitatea de a lua legătura cu Paiu S.,

pentru a soluționa întrebarea referitor la bani.

9

Prin urmare, declarațiile inculpatului instanța de apel corect le-.a

considerat neîntemeiate, deoarece tehnologiile moderne existente de

comunicare exclude aceste afirmații. Mai mult că el a comunicat prin telefon

cu familia și rudele, interesându-se despre comportamentul părții vătămate,

însă nu a relatat de intențiile pe care le aveau asupra unei afaceri și nici nu a

cerut rudelor a restitui la timp datoria când se afla peste hotarele țării,

necătând la faptul că cunoștea că Paiu S. a făcut cerere la organele de drept în

vederea tragerii lui la răspundere penală.

Este considerat ca neveridic argumentul avocatului care menționează că

inculpatul nu a avut intenția de a înșela partea vătămată, că doar a

împrumutat banii, iar ulterior a fost în imposibilitatea de a-i întoarce,

deoarece Burcovschi S. anumite perioade s-a ascuns de victimă, fiind anunțat

în căutare, evita intrarea în țară, fiind conștient de consecințele răspunderii

penale, precum și acțiunile lui dovedesc contrariul, că Burcovschi S. nici nu

avea intenția de a-și onora obligațiile asumate, nu a întreprins careva măsuri

în acest sens până nu a fost anunțat în căutare și reținut peste hotarele țării.

Mai mult, deși fiind reținut a înaintat o versiune precum că împreună cu

partea vătămată au avut intenții de a face contrabandă cu țigări, însă cele

indicate de inculpat nu au fost confirmate prin careva probe încercarea

inițierii unei astfel de afaceri, or, el plecând peste hotare cu probleme de ordin

personal. Totodată, nu s-a dovedit nici faptul că a fost procurat un aparat de

zbor și că acesta ar fi fost introdus în țară, deși Burcovschi S. insistă la această

versiune.

Cât privește temeiul invocat de avocat referitor la existența relațiilor

civile între inculpat și partea vătămată, Colegiul penal le respinge ca fiind

nefondate, deoarece delimitarea escrocheriei, de încălcarea normelor de drept

civil, urmează a fi percepută corect, luând în considerație două aspecte de

maximă importanță, și anume: atitudinea făptuitorului față de faptul

transmiterii lui a bunului, și disponibilitatea efectivă a acestuia de ași executa

angajamentele asumate.

În acest aspect, instanța ține să menționeze că în speță acțiunile

inculpatului au depășit limitele cadrului civil, trecând în sfera penalului.

Limita între un acord civil și o componență de infracțiune este latura

subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință

a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și

10

înșelăciune.

Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi juridice

civile nu presupune excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor

civile în sfera penalului.

Astfel, s-a constatat cu certitudine că, Burcovschi S. și Paiu S. se

cunoșteau de mult timp, între ei se aflau relații amicale de încredere și

susținere reciprocă, ceia ce și l-a determinat pe Paiu S. să-i acorde suma

necesară, fără a solicita recipisă prin care să se confirme transmiterea banilor.

Ce ține de argumentul că la materialele cauzei nu au fost prezentate

probe concludente care ar demonstra vinovăția lui Burcovschi Sergiu, instanța

specifică că chestiunea de aprecierea probelor ține de soluționarea fondului

cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru

recurs, cu excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea

probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale,

ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți

cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da

temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

În recurs se mai invocă ca temei de anulare a hotărârii judecătorești și

pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală - faptei săvârșite li s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiul dat nu persistă în cauză, deoarece

instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise

de către Burcovschi S. decât cea în baza căruia acesta a fost pus sub învinuire.

Cât privește motivul că instanțele judecătorești au pronunțat hotărâri

arbitrare nefiind aplicat principiul prezumției nevinovăției, iar examinarea

cauzei în privința lui Burcovschi S. a avut loc cu încălcarea drepturilor și

intereselor garantate de art. 19 Cod de procedură penală - accesul liber la

justiție, precum și art. 6, 13 CEDO - dreptul la un proces echitabil, Colegiul penal

ține să menționeze următoarele.

Potrivit dispoziției art. 24 alin. (2) și (3) CPP, instanța judecătorească nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii. Părțile participante la judecarea cauzei au drepturi

egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai

acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Alin. (4)

11

al aceleași norme prevede că, părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și

mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte

organe ori persoane.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 314 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată, la judecarea cauzei, creează

părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

În acest context Colegiul atestă că, conform art. 315 Cod de procedură

penală, procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul

beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată în ce privește

administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și formularea

cererilor și demersurilor.

Colegiul penal constată, că motivele invocate sub acest aspect sunt

declarative, deoarece instanța de apel nu a stabilit încălcarea prezumției

nevinovăției inculpatului, vinovăția lui Burcovschi S. a fost dovedită într-un

proces judiciar, inclusiv nu au fost încălcate și prevederile art. 6 CEDO și

anume cauza penală fiind judecată cu respectarea dreptului la un proces

echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită prin lege, în cadrul căruia i-a fost

asigurat inculpatului toate garanțiile necesare apărării sale.

Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel. Lecturând

textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la

toate motivele apelului declarat, iar decizia contestată cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal consideră că în acțiunile inculpatului sunt prezente

semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției

de către inculpat în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de

achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui Burcovschi S. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal și este apreciată de către

instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărind scopul evitării răspunderii penale.

12

Astfel, instanța conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod

de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele

inculpatului nu există și, potrivit legii, se impune respingerea lui ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Kebeș

Alexei în numele inculpatului Burcovschi Sergiu, împotriva decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, în cauza penală în

privința lui Burcovschi Sergiu Mircea, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

13