1ra-943/2017 — art.190 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 26 decembrie 2016, Secrieru Sergiu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de gestionarea bunurilor pe un termen de 2 ani. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii numită lui Secrieru Sergiu i-a fost suspendată condiționat, fiindu-i stabilit un termen de probă de 4 ani. Controlul asupra comportamentului lui Secrieru Sergiu va fi exercitat de către organul de stat specializat. Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mîrca Igor a fost admisă. S-a dispus încasarea din contul lui Secrieru Sergiu în beneficiul lui Mîrca Igor prejudiciul în mărime de 20 200 lei. 1

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Secrieru Sergiu în perioada de timp de la 10 ianuarie 2012 până la 23 februarie 2012, aflîndu- se pe bd. Moscovei 13/4 mun. Chișinău, urmărind scopul de a dobîndi ilicit prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul perfectării vizei pentru a pleca în Spania, a dobândit ilicit de la cet. Mîrca Igor, bani în sumă de 10200 lei. Ulterior, Secrieru Sergiu s-a eschivat sub diferite pretexte de la perfectarea vizei, și nici până la moment nu i-a restituit suma dată. Prin acțiunile sale intenționate i-a cauzat lui Mîrca Igor Xxx un prejudiciu material considerabil în sumă de 10200 lei.

Sentința menționată a fost atacată cu apeluri de către : 3.1. - procurorul Ciobanu Valentina, prin care a solicitat admiterea cererii, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Secrieru Sergiu să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și în baza sancțiunii acestui articol să-i fie aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul gestionării bunurilor pe un termen de 2 ani. În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că, instanța la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul că acesta a săvârșit intenționat o infracțiune gravă. Inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului, fiindu-i aplicată o pedeapsă non privativă de libertate, iar comiterea unei noi infracțiuni indică asupra faptului că acesta nu se află pe calea corijării. Mai mult ca atît acesta s-a eschivat de la organul de urmărire penală un termen îndelungat, nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii care i se încriminează și nici nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate. Astfel, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului nu este oportună și nu-și va atinge scopul de prevenire a comiterii infracțiunii pe viitor precum și corijarea acestuia. 3.2. - avocatul Procopovici Augustin în numele inculpatului Secrieru Sergiu, prin care a solicitat casarea sentinței, cu dispunerea achitării inculpatului. În motivarea apelului, apărarea a indicat că, inculpatul nu a negat faptul că a luat bani de la Mîrca Igor, acest fapt Secrieru Sergiu 1-a recunoscut. Totuși toate probele prezentate de acuzare demonstrau faptul că inculpatul a primit bani de la Mîrca Igor, fără a fi investigat care a fost motivul transmiterii respectivei sume și ce s-a făcut cu acești bani. Apelantul a indicat că, acuzarea nu a adus probe care să combată versiunea inculpatului, reușind să demonstreze doar faptul că s-a recunoscut de inculpat că a luat bani de la Mîrca Igor. Apelantul a susținut că, apărarea a adus probe întru confirmarea versiunii lui Secrieru Sergiu fiind audiată mama inculpatului, Secrieru Eugenia care a comunicat că după moartea soțului ei, Secrieru Sergiu a cerut bani pentru a pleca în Spania, iar ea i- a împrumutat 1200 euro și 200 dolari.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței. 2 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat, că instanța de fond a stabilit corect că, starea de fapt și acțiunile inculpatului Secrieru Sergiu se încadrează corect în dispoziția art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Deși, inculpatul Secrieru Sergiu nu a recunoscut vina de comiterea infracțiunii imputate, vinovăția lui se dovedește prin probele acumulate de organul de urmărire penală, cercetate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel și anume prin : declarațiile părții vătămate Mîrca Igor, martorului Mîrca Leonid, martorului Mîrca Cristian, martorului Mîrca Sorin, martorului Mîrca Valentina, martorului Secrieru Eugenia. De asemenea, vina inculpatului este demonstrată și de materialele probatoare, care au fost cercetate și verificate în cadrul examinării cauzei în instanța de apel și anume prin: - plângerea lui Mîrca Igor adresată organelor de poliție privind faptul însușirii sumei de 10200 lei (f. d. 9, vol. I); - scrisoarea Direcției Generale Afacerilor Consulare nr. DC 05/4628433 din 20.06.2012 conform căreia Ambasada Republicii Cehia din Republica Moldova prin intermediul notei verbale nr.141 /2012- CHISKO din 05.06.2012 a notificat că cetățeanul Republicii Moldova Mîrca Igor nu a depus cerere de obținere a vizei la secția consulară a Misiunii diplomatice respective (f. d. 43, vol. I); - procesul - verbal de confruntare din 30.10.2015 dintre partea vătămată Mîrca Igor și învinuitul Secrieru Sergiu (f. d. 88, vol. I). Urmare a probelor sus-elucidate instanța de apel a conchis că, vina lui Secrieru Sergiu, a fost demonstrată pe deplin, declarațiile părții vătămate Mîrca Igor, martorilor Mîrca Sorin, Mîrca Valentina, Mîrca Cristian și Mîrca Leonid coroborând cu celelalte probe prezentate de partea acuzării, neexistând divergențe între cele declarate de aceștia la urmărirea penală și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond și de apel. Totodată, instanța de apel a statuat că, corect de către instanța de fond au fost apreciate critic declarațiile inculpatului Secrieru Sergiu cu referire la faptul că, dînsul nu a comis infracțiunea imputată, or, însăși inculpatul în cadrul ședinței de judecată a menționat că este de acord să restituie părții vătămate sumele de bani, fără însă a întreprinde careva acțiuni în acest sens. Instanța de apel a mai menționat că, martorul Secrieru Eugenia, mama inculpatului a menționat că nu cunoaște dacă fiul său a luat careva bani de la persoane străine. Prin urmare, instanța de apel a atestat că vina inculpatului a fost pe deplin dovedită, partea vătămată atît în cadrul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești fiind audiat sub jurământ și avertizat de răspundere penală, care o poartă pentru declarațiile intenționate false, a menționat că anume lui Secrieru Sergiu i-a transmis banii la cererea acestuia pentru perfectarea vizei. Declarațiile părții vătămate fiind confirmate în ședința de judecată și de către martorii acuzării Mîrca Sorin, Mîrca 3 Valentina, Mîrca Cristian și Mîrca Leonid, care după cum au declarat în ședința de judecată la momentul transmiterii banilor erau în relații bune și aveau încredere în Secrieru Sergiu. Instanța de apel a menționat că nerecunoașterea vinovăției, urmează a fi apreciată drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, inculpatul urmărind scopul de a se eschiva de la răspunderea penală. Instanța de apel, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale stabilite în privința inculpatului Secrieru Sergiu a constatat că, instanța de fond corect a individualizat pedeapsa penală și prin urmare a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 77 Cod penal. Instanța de apel a menționat că la stabilirea categoriei și a termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, ordine de idei în care, instanța de apel a reiterat că, din cadrul legal precizat reiese indubitabil că, scopul pedepsei penale nu este ca, aceasta să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că, pedeapsa nu trebuie privită ca „prețul” pe care trebuie să-1 plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea vătămată și statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății, inclusiv prin prisma principiilor proporționalității și cel al echității. Analizând modul în care instanța de fond a individualizat pedeapsa, în raport cu critica formulată în apelul acuzatorului de stat, instanța de apel a constatat că, au fost respectate toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cît și modul de executare, reținându-se că, Secrieru Sergiu a comis o infracțiune din categoria celor grave, de forma vinovăției, de persoana celui vinovat, că nu a recunoscut vina, anterior a fost condamnat, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, este în imposibilitate să suporte pedeapsa cu amenda, reieșind din starea materială și faptul că are în grijă un frate bolnav precum și lipsa circumstanțelor atenuante și agravante. Totodată, instanța de apel a reiterat că, instanța de fond ținând cont de circumstanțele cauzei și necesitatea recuperării prejudiciului cauzat părții vătămate care în condițiile executării pedepsei cu închisoarea este dificilă, corect a ajuns la concluzia, că corectarea condamnatului cât și prevenția vor fi atinse și prin aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Prin urmare, instanța de apel a considerat că, pedeapsa numită de către instanța de fond inculpatului - este corectă și proporțională în raport cu infracțiunea comisă de către acesta, ea răspunzând scopului instituit de Legea penală, or, aplicarea unei sancțiuni mai aspre nu va fi în concordanță cu scopul legal al pedepsei penale. 4 Având în vedere atât principiul prevăzut în art. 4 Cod penal - umanismul legii penale - cât și acordând deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, instanța de apel a concluzionat că restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului cât și prevenția vor fi atinse și prin aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a acesteia, constatând că, în speță în privința inculpatului sunt aplicabile dispozițiile art. 90 alin.(l) Cod penal, deoarece sancțiunea aplicată față de acesta este în limitele stabilite de norma dată, instanța de apel considerând că, încarcerarea inculpatului va avea un efect negativ asupra persoanei lui, dându-i posibilitate reală inculpatului să-și dovedească corectarea prin comportament exemplar și muncă cinstită, nesăvârșind o nouă infracțiune. În același context, instanța de apel a conchis că prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, inculpatul Secrieru Sergiu nu este absolvit definitiv de amenințarea legii penale, deoarece termenul de probă presupune nu altceva decât o șansă în plus, acordată inculpatului, cu scopul de a stimula obligativitatea respectării ordinii publice în general, și a autorității legii penale - în principal. Prin urmare, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu trebuie privită ca fiind o soluție de achitare pentru inculpat, or, la o potențială încălcare a legislației penale se va lua în considerație, în mod obligatoriu, inclusiv și pedeapsa stabilită prin sentința adoptată în speța vizată.

Hotărîrile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Procopovici Augustin în numele inculpatului Secrieru Sergiu, prin care a indicat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive : - instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - nu au fost întrunite elementele infracțiunii; - apărarea, în apelul depus, la fel ca și în fața primei instanțe a argumentat că Secrieru Sergiu nu a negat faptul că a luat bani de la Mîrca Igor. Fiind audiat Secrieru Sergiu a explicat că a făcut cunoștință cu Mîrca Igor la un spaniol acasă, în perioada cînd își perfecta actele pentru a pleca în Spania. El avea niște cunoscuți în Italia care i- au recomandat o persoană (cetățean al României Păduraru Adrian) care ajută în perfectarea vizelor Shengen. Mîrca Igor a dorit să meargă și el în Spania. Banii pe care i-a luat de la Mîrca Igor au fost folosiți în acest scop, el la rîndul său împrumutînd de la mama sa 1200 euro și 200 de dolari, bani pe care de asemenea i-a pierdut fiind înșelat. La Ambasada Spaniei din Moscova unde a plecat la indicațiile lui Paduraru Adrian a aflat că careva vize nu sînt și a înțeles că Păduraru Adrian 1-a mințit. A rămas la muncă la Moscova; 5 - recurentul consideră că la calificarea faptei lui Secrieru Sergiu un rol important îl are stabilirea intețiilor sale. Acuzarea nu a adus probe care să combată versiunea lui Secrieru Sergiu; - mai mult decît atît, apărarea a adus probe întru confirmarea versiunii lui Secrieru Sergiu, fiind audiată mama lui Secrieru Sergiu - Secrieru Eugenia, care a comunicat că după moartea soțului său (tatăl lui Sergiu), Secrieru Sergiu a cerut bani pentru a pleca la muncă peste hotare în Spania, iar ea i-a împrumutat 1200 euro și 200 de dolari. Totodată Mîrca Igor a recunoscut că i s-a propus să meargă și el la Moscova, (după ce deplasarea în Spania a eșuat), dar nu a vrut să meargă; - instanța de apel a menționat că vina inculpatului este demonstrată și de materialele probatoare care au fost cercetate și verificate în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, fiind menționate și declarațiile martorului Secrieru Eugenia. Or, respectivele declarații confirmă versiunea lui Secrieru Sergiu. Totodată recurentul nu este de acord cu faptul că Secrieru Eugenia nu cunoștea despre faptul că Secrieru Sergiu a luat sau nu bani de la alte persoane, poate fi administrat drept probă care demonstrează vina inculpatului; - totodată instanța de apel nu s-a pronunțat referitor la motivul invocat în apel că declarațiile martorului Sercrieru Eugenia confirmă versiunea lui Secrieru Sergiu; - punînd la baza soluției sale declarațiile părții vătămate Mîrca Igor, martorilor Mîrca Sorin, Mîrca Valentina, Mîrca Cristian și Mîrca Leonid, care au confirmat doar transmiterea banilor, fără a fi administrate probe care să combată versiunea lui Secrieru Sergiu referitoare la destinația banilor, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția; - elementele infracțiunii nu sunt întrunite, deoarece Secrieru Sergiu nu a avut intenția de a dobîndi ilicit banii lui Mîrca Igor prin înșelăciune sau abuz de încredere; - recurentul consideră că dubiile în probarea învinuirii urmează a fi interpretate în favoarea lui Secrieru Sergiu, respectiv acesta urmează a fi achitat în baza art. 190 alin. (2) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Pe marginea recursului declarat procurorul a depus referință, prin care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen. Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o eroare de 6 drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești. Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii – temeiuri care nu și-au găsit confirmarea în speța dată. Colegiul penal constată, că lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că decizia adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. De asemenea, Colegiul penal reține că în recursul declarat este criticată aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Cu privire la argumentul invocat de recurent, precum că „la calificarea faptei lui Secrieru Sergiu un rol important îl are stabilirea intențiilor sale, acuzarea nu a adus probe care să combată versiunea lui Secrieru Sergiu”, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și declarativ și menționează în acest sens că vina lui Secrieru Sergiu, a fost demonstrată pe deplin prin declarațiile părții vătămate Mîrca Igor, martorilor Mîrca Sorin, Mîrca Valentina, Mîrca Cristian și Mîrca Leonid, care coroborează cu celelalte probe prezentate de partea acuzării, neexistând divergențe între cele declarate de aceștia la urmărirea penală și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond și de apel. Referitor la argumentul invocat, precum că „instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția punînd la baza soluției sale declarațiile părții vătămate Mîrca Igor, martorilor Mîrca Sorin, Mîrca Valentina, Mîrca Cristian și Mîrca Leonid, care au confirmat doar transmiterea banilor, fără a fi administrate probe care să combată versiunea lui Secrieru Sergiu referitoare la destinația banilor”, Colegiul penal menționează că este neîntemeiat și se combate acest argument prin declarațiile părții vătămate Mîrca Igor, care a declarat că „… întrebîndu-l ce-i cu banii, ce s-a întîmplat, Secrieru cu o voce ridicată a spus să tacă, că dacă nu, o să-i trimită oaspeți acasă, cu un cuvînt necenzurat și a pus receptorul, … anume inculpatul i-a 7 spus că anume el îl poate ajuta cu perfectarea vizei, că are cont în bancă” (f. d. 248, vol. I) și a martorului Mîrca Leonid, care a declarat că „…a doua seară Secrieru a venit în ospeție iarăși, l-a pus la masă și l-a întrebat unde-s banii, el i-a spus că i-a dat la un băiat pentru documente… nu după mult timp a fost un sunet că dacă fiul va umbla la poliție vor avea oaspeți acasă…” (f. d. 249, vol. I). Totodată, Colegiul penal menționează, că sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, temei invocat de recurent și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Secrieru Sergiu privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, să fie întemeiată și legală și contrazice argumentele invocate de recurent precum că „elementele infracțiunii nu sunt întrunite și că inculpatul urmează a fi achitat în baza art. 190 alin. (2) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii imputate”. Prin urmare, Colegiul penal conchide că motivele invocate în recursul ordinar declarat de către avocatul Procopovici Augustin în numele inculpatului Secrieru Sergiu, țin de aprecierea probelor, iar temeiurile indicate de acesta nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Procopovici Augustin în numele inculpatului Secrieru Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, în cauza penală privindu-l pe Secrieru Sergiu Xxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 10 august 2017. Președinte Ursache Petru Judecătorii Timofti Vladimir Alerguș Constantin 8