1ra-859/2017 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-859/2017 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-859/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 martie 2016

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016,

declarat de către părțile vătămate Anatolii Stepuleac, Gheorghe Stepuleac și

Sergiu Stepuleac, în cauza penală în privința lui

Pînzari Alexandru Xxxx, născut la xx xxxxx

xxxx, originar din raionul Xxxxx, domiciliat

mun. Xxxxxx, or. Xxxxxx, str. Xxxxxxxx,

nr. x, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.02.2014 - 04.03.2016;

Instanța de apel: 23.03.2016 - 26.10.2016;

Instanța de recurs: 12.04.2017 - 12.07.2017.

A C O N S T A T A T :

2016, Alexandru Pînzari a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

faptul că, activând în calitate de șef al Direcției Combatere a Crimei Organizate a

Departamentului Serviciilor Operative al Ministerului Afacerilor Interne al R.

Moldova în baza Ordinului Ministrului Afacerilor Interne, adică fiind persoană

publică, a săvârșit infracțiunea de depășire a atribuțiilor de serviciu în următoarele

circumstanțe.

La 11 aprilie 2009, șeful DCCO a DSO al MAI, Alexandru Pînzari,

urmărind scopul obținerii unor presupuse probe pentru imputarea participării lui

Anatolii Stepuleac, Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac la săvârșirea

dezordinilor în masă și depășind în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, în sediul DSO al MAI, amplasat pe adresa mun. Chișinău, str.

Bucuriei, nr. 14, i-a prezentat cetățeanului Eugeniu Volos pozele lui Anatolii

Stepuleac, Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac și i-a cerut ca acesta să declare

în calitate de martor în cauza penală nr. 2009038033 că persoanele din poze au

condus dezordinile în masă la 07 aprilie 2009.

În continuarea intențiilor sale criminale, șeful DCCO a DSO al MAI,

Alexandru Pînzari, obținând acordul cetățeanului Eugeniu Volos, i-a indicat

1

subalternului său, inspectorul superior din cadrul DCCO a MAI, Eduard

Balamatiuc, abilitat cu atribuții de ofițer de urmărire penală în virtutea ordonanței

Prim-adjunctului Procurorului General din 10 aprilie 2009, de formare a grupului

de urmărire penală în cauza nr. 2009038033, pornită la 07 aprilie 2009, în temeiul

bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 285 alin. (2)

lit. a), b), alin. (3), alin. (4), 339 alin. (1) Cod penal, să-l audieze în calitate de

martor pe cetățeanul Eugeniu Volos în cauza penală respectivă.

În aceeași zi, la indicația șefului DCCO a DSO al MAI, Alexandru Pînzari,

inspectorul superior din cadrul DCCO a MAI, Eduard Balamatiuc, le-a înmânat

lui Artur Burlacu, Alexandr Cazac și Eugeniu Volos blanchete ale

proceselor-verbale de audiere a acestora în calitate de martori în care aceștia au

scris declarații mincinoase potrivit cărora Anatolii Stepuleac, Gheorghe Stepuleac

și Sergiu Stepuleac au condus dezordinile în masă de la 07 aprilie 2012 din fața

sediului Președinției R. Moldova.

Ulterior, inspectorul superior din cadrul DCCO a MAI, Eduard Balamatiuc,

a prezentat procesele-verbale de audiere a martorilor, Victor Straticiuc, Artur

Burlacu, Alexandr Cazac și Eugeniu Volos, cu conținut fals, ofițerului de urmărire

penală din cadrul SUP DCCO a DSO al MAI, Valentin Cazacu, care le-a anexat la

cauza penală și, în baza acestor probe, la 12 aprilie 2012, lui Anatolii Stepuleac,

lui Gheorghe Stepuleac și lui Sergiu Stepuleac le-a fost înaintată învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 285 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, fiindu-le

aplicate măsuri preventive.

Astfel, au fost cauzate daune în proporții considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale acestora, manifestate prin privarea neîntemeiată de

libertate a lui Anatolii Stepuleac și Gheorghe Stepuleac și îngrădirea dreptului de

liberă circulație a lui Sergiu Stepuleac.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Alexandru Pînzari să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, cu încetarea

procesului penal în baza art. art. 53 lit. g), 60 Cod penal și art. 391 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, din motivul expirării termenului prescripției tragerii la

răspundere penală.

În motivarea apelului, acesta a invocat că sentința primei instanțe este

ilegală și neîntemeiată și urmează a fi casată pentru că vinovăția lui Alexandru

Pînzari este confirmată prin probe pertinente, concludente și legal administrate în

cadrul procesului penal și al cercetării judecătorești.

3.1. Avocatul Ana Ursachi în numele părții vătămate Anatolii Stepuleac,

a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Alexandru Pînzari să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în limitele

sancțiunii.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță reținând în mod corect

circumstanțele acumulate la materialul probator și făcând trimitere în mod

principal la probele prezentate de acuzare și partea vătămată, a dat interpretare

arbitrară declarațiilor citate în sentință pe care le-a apreciat în mod subiectiv,

2

pornind doar de la faptul intimei convingeri și a pretinsei prezumții de

nevinovăție, pe care instanța a extins-o ca principiu, însă nu a argumentat și

analizat obiectiv, probele care îl învinuiesc direct pe făptuitor.

A menționat apelantul că, prima instanță a acceptat drept mijloace de probă

a acuzării un șir impunător de documente printre care procese-verbale de audiere

a persoanelor care au fost determinate să depună mărturii false împotriva părților

vătămate, și anume declarațiile martorilor Artur Burlacu, Alexandr Cazac și

Eugeniu Volos, iar din sentințele emise în privința acestora rezultă incontestabil

că au mințit.

A subliniat apelantul că, structura textului sentinței nu este întocmită după

regula motivării unei sentințe de achitare, dar reprezintă înșiruirea probelor

acuzării, probelor părților vătămate, datelor din rechizitoriu și elementelor

transcrise în procesul-verbal de cercetare judecătorească înainte de terminarea

examinării cauzei în fond, iar unicul argument relatat de instanță este trimiterea

făcută la declarațiile martorului Eduard Balamatiuc, unica sursă din care instanța

a pretins că poate desprinde argumente în favoarea achitării inculpatului contrar

obligațiilor de a fi imparțială și de a aprecia circumstanțele cazului conform

prevederilor art. 385 Cod de procedură penală.

Mai mult, a remarcat că, unicul martor Eduard Balamatiuc, contrapus

șirului de probe al acuzării și unui set impunător de documente pe care însăși

instanța le-a indicat în sentință ca fiind examinate, este un complice a

inculpatului, care i-a fost subaltern și care a fost vizat în egală măsură în dosarul

penal intentat lui Alexandru Pînzari până la etapa când cauzele au fost disjunse

ilegal în proceduri separate.

A considerat că, de către prima instanță nu au fost respectate prevederile

art. art. 101, 105, 325, 385, 390 Cod de procedură penală, motiv pentru care

temeinicia și legalitatea sentinței au fost supuse unui viciu care v-a fi înlăturat

doar prin casarea acesteia.

2016, pronunțată integral la 28 noiembrie 2016, au fost respinse ca nefondate

apelurile, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că, starea de fapt și

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost

statuată de către prima instanță, care a dat apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de

vedere al utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege și în mod just a conchis asupra achitării

inculpatului Alexandru Pînzari de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

Respingând apelurile, instanța a indicat că, organul de urmărire penală a

încălcat prevederile art. 281 Cod de procedură penală, deoarece a înaintat lui

Alexandru Pînzari învinuire abstractă, imprecisă și declarativă, fapt ce contravine

principiului legalității, prevăzut de art. 7 Cod de procedură penală, principiului

asigurării dreptului la apărare, stipulat în art. 17 Cod de procedură penală,

art. art. 23, 26 din Constituție și art. 6 alin. (3) lit. a) CțEDO.

Totodată, instanța de apel a notat că, prima instanță în mod just a constatat

3

că, la 11 aprilie 2009, martorul Eugeniu Volos, la ordinul șefului său Adrian

Nichifor, care i-a spus să mai găsească două persoane și să depună declarații false

în contul stingerii datoriei de 17000 euro, precum că Anatolii Stepuleac,

Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac, conduceau cu dezordinile în masă la

07 aprilie 2012 din fața sediului Președinției R. Moldova.

Eugeniu Volos i-a găsit pe Alexandr Cazac și Artur Burlacu cu care în

aceeași zi s-a prezentat la sediul DSO al MAI, situat pe adresa mun. Chișinău,

str. Bucuriei, 14, unde au fost audiați de către inspectorul superior din cadrul

DCCO a MAI, Eduard Balamatiuc, care le-a înmânat lui Artur Burlacu, Alexandr

Cazac și Eugeniu Volos, blanchete ale proceselor-verbale de audiere a acestora în

calitate de martori în care aceștia au scris declarații false, precum că Anatolii

Stepuleac, Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac, conduceau cu dezordinile în

masă la 07 aprilie 2012 din fața sediului Președinției R. Moldova.

Ulterior, inspectorul superior din cadrul DCCO al MAI, Eduard Balamatiuc

a prezentat procesele-verbale de audiere a martorilor Victor Straticiuc, Artur

Burlacu, Alexandr Cazac și Eugeniu Volos, cu conținut fals, ofițerului de urmărire

penală din cadrul SUP DCCO a DSO al MAI, Valentin Cazacu, care le-a anexat la

cauza penală. În baza acestor probe, la 12 aprilie 2012, lui Anatolii Stepuleac,

Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac, le-a fost înaintată învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 285 alin. (2) lit. a), b) Cod penal și

aplicate măsuri preventive.

În desfășurarea celor enunțate, instanța de apel a reținut că, faptele stabilite

supra rezultă din declarațiile martorului părții apărării Eduard Balamatiuc.

Totodată, instanța de apel a reținut că, pe parcursul examinării cauzei

penale s-a stabilit că inculpatul, la 11 iulie 2009 nu s-a aflat la serviciu în cadrul

DCCO a DSO al MAI, fapt confirmat prin tabelul de evidență, prezența la

serviciu a conducerii DSO al MAI pe perioada 01 aprilie 2009 - 30 aprilie 2009,

fapt care rezultă și din declarațiile martorului acuzării, Alexandr Cazac

Mai mult, Alexandru Pînzari nu avea tangență cu cauzele penale intentate

în legătură cu evenimentele din 07 aprilie 2009, fapt care rezultă și din ordonanța

de formare a grupului de urmărire penală din 10 aprilie 2009, prin care s-a

completat grupul de urmărire penală pentru efectuarea acțiunilor de urmărire

penală în legătură cu evenimentele din 07 aprilie 2009, în care numele lui

Alexandru Pînzari nu se regăsește.

În continuare, instanța de apel a notat că, învinuirea adusă inculpatului nu

se confirmă, or martorul Eduard Balamatiuc, în prima instanță a declarat că

indicații de la Alexandru Pînzari nu a primit, mai mult, acesta a comunicat că a

primit indicații de la D. Cazacu ca conducător al grupului de lucru, pentru a audia

persoane în legătură cu evenimentele din 07 aprilie 2009, deoarece acesta nu

reușește din cauza volumului de muncă.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Eugeniu

Volos care a indicat că, Alexandru Pînzari i-ar fi arătat pozele părților vătămate,

pe care le-a extras din baza de date, deoarece în cadrul cauzelor penale în privința

acestuia și a lui Adrian Nichifor, martorul Eugeniu Volos, nu a declarat acest fapt,

comunicând că anume Adrian Nichifor i-a comunicat că urmează să facă

declarații false împotriva fraților Stepuleac, prezentându-i pozele acestora.

La acest capitol, instanța de apel a reținut și faptul că, în cadrul

4

procesului-verbal de confruntare din 11 ianuarie 2013, dintre Alexandru Pînzari și

Eugeniu Volos, ultimul a declarat că, în cazul în care acesta nu era amenințat și

impus de Adrian Nichifor, dânsul nu era să depună declarații împotriva fraților

Stepuleac.

Instanța de apel a considerat lipsite de suport probatoriu declarațiile

martorilor Dumitru Goric, Serghei Guțan, Nicolae Dosca, Eduard Botezatu și

Serghei Demcenco, deoarece acești martori nu au comunicat informații în legătură

cu învinuirea adusă inculpatului Pînzari Alexandru.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că pe parcursul

examinării cauze penale, partea acuzării nu a prezentat probe admisibile,

pertinente, concludente și utile care ar demonstra vinovăția lui Alexandru Pînzari

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, iar prima

instanță just a conchis asupra necesității achitării inculpatului, din motiv că fapta

nu a fost săvârșită de acesta.

Stepuleac, în temeiul pct. 2), 4), 6), 9), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, au contestat cu recurs hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului au invocat că, partea vătămată Anatolii Stepuleac a

depus prin intermediul Secției evidență și documentare procesuală a Curții de

Apel Chișinău, cerere de recuzare în privința completului de judecată, care în

temeiul art. 35 Cod de procedură penală, urma să fie transmisă altui complet de

judecată pentru soluționarea recuzării.

Astfel, refuzul de a da curs cererii de recuzare reprezintă dovada faptului că

cei trei judecători ce formau completul, erau părtinitori și aveau cel mai probabil,

un interes diferit de cel legal, în soluționarea cauzei penale

La fel, pe parcursul examinării cauzei, un judecător din complet a fost

schimbat din motiv că a demisionat, însă după această înlocuire, magistratul cu

pricina a mai activat în cadrul Curții de Apel Chișinău cu drepturi depline, peste

30 de zile.

În condiții similare, instanța de apel a refuzat să se expună asupra cererii de

aducere forțată a unui martor, formulată de partea vătămată Anatolii Stepuleac la

ședința de judecată din 26 octombrie 2016, fapt ce denotă că instanța intenționat a

grăbit examinarea cauzei și recurgând la un tertip judiciar, în momentul în care

Anatolii Stepuleac a părăsit sala de judecată, completul a terminat examinarea

cauzei penale, fără a cerceta materialele dosarului a trecut direct la pledoarii, fapt

confirmat prin înregistrarea audio ce se păstrează la dosar.

Susțin recurenții că, instanța de apel a neglijat și faptul că părțile vătămate

Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac au depus cerere de examinare a cauzei în

lipsă, doar până la etapa dezbaterilor judiciare, deci dezbaterile judiciare urmau să

înceapă după citarea părților vătămate menționate, fiind astfel îngrădit liberul

acces al acestora la actul de justiție.

Depozițiile martorilor Serghei Demcenco și Nicolae Dosca, care deși au

relevat circumstanțe indirecte aferente învinuirii aduse inculpatului, totuși

instanțele de fond au evitat să le comenteze în orice fel, contrar obligației de a

stabili toate circumstanțele în care a acționat inculpatul Alexandru Pînzari.

5

În opinia recurenților, instanțele de fond nu au dat apreciere concludentă și

logică depozițiilor martorilor acuzării, iar declarațiile unicului martor al apărării

(persoană direct subordonată acestuia) au fost supraapreciate fără a fi corelate cu

alte probe din dosar.

Menționează că, prin decizia din 26 octombrie 2016, instanța de apel nu

doar că nu a înlăturat încălcările sesizate, dar a extins viciile hotărârii atacate,

punând în pericol lezarea unor drepturi fundamentale garantate de art. art. 6, 13

CțEDO.

Prin indicarea haotică, a unui șir de argumente inconsecvente și contrare,

judecătorii completului Curții de Apel Chișinău nu au emis doar o hotărâre

ilegală, ci au privat părțile vătămate de posibilitatea de a formula replici adecvate

în recurs, deoarece unele afirmații ale acestei instanțe sunt străine de realitatea

cazului examinat.

Părțile vătămate au mai invocat faptul că au fost ignorate probe în această

cauză. Totodată, ele mai susțin încălcarea art. 6 din Convenție, pentru că instanța

de apel a respins în mod abuziv și eronat apelul procurorului și al avocatului Ana

Ursachi în numele părții vătămate Anatolii Stepuleac.

inculpatului a prezentat referință, susținând inadmisibilitatea acestuia, pentru că

nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute de art. art. 429, 430

Cod de procedură penală, fiind declarat peste termen și vădit neîntemeiat.

Cu trimitere la prevederile art. art. 401 alin. (1) pct. 3), (2), 421 Cod de

procedură penală, avocatul a indict că, cererea de recurs a fost depusă în numele

tuturor părților vătămate de o singură persoană, partea vătămată Anatolii

Stepuleac, care și-a atribuit statutul de reprezentant legal al fraților săi Gheorghe

Stepuleac și Sergiu Stepuleac, contrar prevederilor art. art. 429 alin. (l), 77 alin.

(1) Cod de procedură penală.

Părțile vătămate Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac nici nu puteau

declara recurs, pentru că aceștia nu au folosit calea apelului, așa cum stabilește

art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală.

Conform materialelor cauzei, decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 octombrie 2016 a fost pronunțată în mod public în termen de 30

de zile de la data adoptării, adică până la 01 decembrie 2016, termenul de

declarare a recursului fiind expirat până în luna ianuarie 2017.

Argumentele invocate în cererea de recurs potrivit cărora părțile vătămate

nu au fost citate în apel, nu au știut despre faptul că la 26 octombrie 2016 se va

termina cercetarea judecătorească, nu au participat la pledoarii și nu au cunoscut

despre adoptarea deciziei din 26 octombrie 2016, precum și că în acest fel

termenul de declarare a recursului începe să curgă din momentul cînd li s-a adus

la cunoștință decizia, nu este întemeiat și urmează a fi respins.

Or, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel,

toate părțile au fost citate legal de instanța de judecată și au participat la audieri,

menținîndu-și declarațiile depuse în prima instanță.

Din conținutul cererii de recurs rezultă că la 26 octombrie 2016, în cursul

ședinței de judecată, partea vătămată Anatolii Stepuleac a părăsit sala de judecată,

fără acordul instanței, fapt ce nu împiedica examinarea cauzei, ținând cont de

prevederile art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală.

6

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat

în cazul în care se constată că, recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită

prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost

declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția

când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform

procesului-verbal al ședinței de judecată din 26 octombrie 2016, partea vătămată

Anatolii Stepuleac neconformându-se cerințelor instanței, a părăsit sala de

judecată când urma să i-a cuvânt în dezbaterile judiciare (f.d.122, vol. VII).

În cadrul aceleași ședințe de judecată, a fost pronunțat dispozitivul deciziei

instanței de apel în lipsa părții vătămate Anatolii Stepuleac, care a părăsit sala de

judecată și părților vătămate Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac care au

solicitat examinarea cauzei în lipsă până la pronunțarea deciziei (f.d.220-221,

vol. VI, 116-122, vol. VII), cu anunțarea despre pronunțarea și primirea deciziei

integrale la 28 noiembrie 2016.

La ședința de judecată din 28 noiembrie 2016, a fost pronunțată decizia

motivată în lipsa participanților la proces, din motivul neprezentării acestora

(f.d.122, vol. VII).

Potrivit art. 319 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, judecarea cauzei

poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura de citare este

îndeplinită.

Partea prezentă la un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele

ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre aceste termene.

La caz, Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac au fost legal citați pentru

ședințele de judecată din 11 aprilie 2016 și 25 aprilie 2016, fapt confirmat prin

avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d.190, 212-214 vol. VI).

Conform art. 231 alin. (2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea

termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul

care a provocat curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile

nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau

ziua în care acesta se împlinește.

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de

procedură penală, a început să decurgă din 29 noiembrie 2016 de la pronunțarea

deciziei integrale, ultima zi pentru declararea recursului fiind 29 decembrie 2016,

7

iar recursul ordinar declarat de părțile vătămate Anatolii Stepuleac, Gheorghe

Stepuleac și Sergiu Stepuleac a fost depus la 29 martie 2017, potrivit ștampilei

aplicate pe plic de către ÎS ,,Poșta Moldovei” (f.d.206, vol. VII), prin urmare, cu

omiterea termenului de 30 de zile stabilit de lege.

Or, sarcina de a se informa asupra termenului de judecare a cauzei îi revine

părții care a fost o dată la ședință.

Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru

toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune disciplinarea

activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termeni peremptorii.

În acest context, instanța de recurs invocă jurisprudența CEDO, hotărârea

din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomaryov vs. Ucraina, unde, între altele, Curtea a

notat că, dacă termenul pentru introducerea unei căi ordinare de atac este reînnoit

după un interval considerabil și pentru motive care nu par să fie convingătoare, o

asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice.

Mai mult, atât Gheorghe Stepuleac cât și Sergiu Stepuleac, nu au contestat

cu apel sentința, și reieșind din prevederile art. 420 alin. (4) Cod de procedură

penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate

în art. 401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede

această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia

instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația.

Având în vedere că, în situația când instanța de recurs decide asupra

inadmisibilității recursului ca fiind declarat tardiv, nu se expune asupra

circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității hotărârii adoptate, din acest punct

de vedere, nu există temei de a se expune asupra legalității deciziei instanței de

apel.

Astfel, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. art. 422, 432

alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat este

inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de părțile vătămate Anatolii

Stepuleac, Gheorghe Stepuleac și Sergiu Stepuleac, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, în cauza penală în

privința lui Pînzari Alexandru Xxxx, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

8