1ra-856/2017 — art. 217-1 alin. 4, 217-3 alin. 2, 190 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217-1 alin. 4, 217-3 alin. 2, 190 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-856/2017 — art. 217-1 alin. 4, 217-3 alin. 2, 190 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul 1ra-856/17
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
04 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte - Petru Ursache,
Judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Petru Moraru, Ghenadie
Nicolaev,
a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpata
Bîcu Viorica și avocatul acesteia Uncu Natalia, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2017, în cauza penală în
privința lui
Bîcu Viorica XXX,
născută la XXXXXXX, originară și domiciliată până la reținere
în XXXXXXXX,
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
de la 14 iunie 2006 - până la 28 martie 2007 (instanța de fond);
de la 24 mai 2016 - până la 25 ianuarie 2017 (instanța de apel);
de la 12 aprilie 2017 – până la 04 iulie 2017 (instanța de recurs
ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal
executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 28 martie 2007, Bîcu Viorica a fost
condamnată:
- în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, la 13 ani 4 luni închisoare;
- în baza art. 2173 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare;
- în baza art. 190 alin. (2) Cod penal la 5 ani închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al
pedepselor, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 13 ani 6
luni.
Potrivit prevederilor art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată
parțial partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința din 02 august 2005,
definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 14 ani cu executarea
în penitenciar pentru femei.
S-a dispus încasarea din contul inculpatei:
- în beneficiul lui Ruban Agafia XXX lei;
- în beneficiul lui Cuciurca Nina XXX lei,
- în beneficiul lui Popa Liudmila XXX lei,
1
- în beneficiul lui Sîrbu Evghenia XXX lei.
Prin aceiași sentință au fost condamnați XXXXXXXX și XXXXXXX în privința
cărora cauza nu se examinează.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut, că Bîcu Viorica
având intenția de a extrage substanțe narcotice, cu scopul realizării ulteriorare, la
15 decembrie 2015 s-a înțeles cu cet. Catlabuga Raisa să-i pună la dispoziție contra
sumei de 300 lei o încăpere din gospodăria ultimei din s. Vîsoca, r-nul Soroca,
pentru a păstra substanțe narcotice și a extrage opium din paiele de mac.
În vederea realizării scopului infracțional Bîcu Viorica la 15 decembrie 2015
a transportat la domiciliul cet. XXXXXXX materie primă sub forma de masă
vegetală uscata, mărunțită de cânepă și paie de mac, o plită și o butelie de gaz, 12
litri de dizolvant-646, 6 pachete de bicarbonat de sodiu, 10 gr. de anhidridă,
ștrampi sintetici, două cratițe, vase gradate pentru fierberea paielor de mac și două
măști antigaz.
Ulterior, la indicația și sub conducerea lui Bîcu Viorica, din materia primă
pusă la dispoziție de aceasta, XXXXXXXX, care anterior a dat acordul de a prepara
substanțe narcotice, prin fierbere a extras opiu acetilat.
La 22 decembrie 2005, în urma cercetării la fața locului în gospodăria lui
Catlabuga Raisa din XXXXXXXXXX, de către colaboratorii de poliție au fost
depistate și ridicate 2315 gr. marihuana, 1895 gr. paie de mac, care conform
raportului de expertiză chimică nr.3150 din 24.12.2005 se referă substanțe
narcotice, 42,05 gr. de opiu, care conform raportului de expertiză chimică nr.3151
și 3152 din 24.12.2005 fac parte din categoria substanțelor narcotice, în proporții
deosebit de mari.
Bîcu Viorica în luna septembrie 1997 aflându-se în s. Rudi, r-nul Soroca sub
pretextul că schimbă covoare moldovenești pe covoare persiene (belgiene) a
dobândit prin înșelăciune un covor moldovenesc la preț de 500 lei și bani în sumă
de 50 lei de la cet. Ruban Agafia, cauzându-i un prejudiciu material considerabil
în sumă de 550 lei, de la cet. Cuciurca Nina un covor moldovenesc la preț de 400
lei și bani in suma de 40 lei, cauzându-i un prejudiciu material considerabil în sumă
de 490 lei.
Tot Bîcu Viorica, în luna iulie 1998 aflându-se la piața din s. Vîsoca, r-nul
Soroca sub pretextul că schimbă covoare moldovenești pe covoare persiene
(belgiene) a dobândit prin înșelăciune un pled la preț de 110 lei de la cet. Popa
Liudmila, cauzându-i un prejudiciu material considerabil în sumă de 110 lei.
Tot ea, în luna septembrie 1998 aflându-se la piața din s. Vîsoca r-nul Soroca
2
sub pretextul că schimbă covoare moldovenești pe covoare persiene (belgiene) a
dobândit prin înșelăciune un covor moldovenesc la preț de 400 lei și bani în sumă
de 50 lei de la cet. Sîrbu Eugenia, cauzându-i un prejudiciu material considerabil
în sumă de 450 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpata Bîcu Viorica, care a solicitat
casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, argumentând că
acuzatorul de stat nu a prezentat probe în confirmarea învinuirii înaintate
prezentând în acest sens doar declarațiile lui Catlabuga R. și Cebanenco Ig., nefiind
demonstrat prin careva probe pertinente care ar confirma că cele depistate în
gospodăria cet. Catlabuga R. i-ar aparține ei fiind transportate de către Bîcu V. cu
scop de a fi extras opium. Referitor la capătul de învinuire prevăzut de art. 190
alin. (2) Cod penal, apelanta a menționat că acuzarea nu a prezentat nici o probă
în acest sens, iar cauza a fost examinată în prima instanță în lipsa sa.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2017,
apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința în privința lui Bîcu Viorica în
latura penală, cu emiterea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță potrivit căreia Bîcu Viorica a fost condamnată:
- în baza art. 42 alin. (3) 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, la 7 ani închisoare;
- în baza art. 190 alin. (2) Cod penal la 2 ani închisoare.
Procesul penal de învinuire a lui Bîcu Viorica în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 2173 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost încetat în conformitate cu
prevederile art. 2 al Legii nr. 210 din 29. 07.2016 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova.
Potrivit art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor, definitiv i-a fost
stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 7 ani 6 luni.
În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) Cod penal la pedeapsa stabilită
a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința
Judecătoriei Soroca din 02 august 2005, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa
închisorii pe un termen de 8 ani cu executarea în penitenciar pentru femei.
Instanța de apel a statuat că instanța de fond a dat o apreciere corectă
probelor și circumstanțelor din dosar apreciindu-le din punctul de vedere a
utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatei
Bîcu V. în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (3) 2171 alin. (4) lit. d),
art. 190 alin. (2) Cod penal și art. 2173 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Colegiul a reținut că argumentele apelantei referitor la nevinovăția sa
urmează a fi respinse deoarece se combat prin probele prezentate de acuzare și
3
anume prin declarațiile părților vătămate Ruban A., Cuciurca N., Popa L., Sîrbu
E., Carp R., martorilor Gheorghița V., Pascari L. și declarațiile inculpaților
Catlabuga R. și Cebanenco Ig. precum și prin probele scrise: procesul-verbal de
cercetare la fața locului din 22.12.2005; rapoartele de constatare tehnico-științifică
din 24.12.2005; procesele-verbale de confruntare între Bîcu Viorica și Cebanenco
Ig. și Catlabuga R. .
În continuare, instanța de apel a respins solicitarea apărării privind remiterea
cauzei la rejudecare pe motiv că dosarul a fost examinat în lipsa inculpatei,
argumentând că Bîcu V. a fost legal citată în ședința de judecată și a cunoscut
despre procesul penal care era intentat, însă s-a eschivat de la instanță și nu a dorit
să se folosească de dreptul său de a participa la examinarea cauzei.
De rând cu cele menționate, Colegiul penal a constat, că prima instanță eronat
a reținut starea de recidivă, deoarece prin sentința Judecătoriei Soroca din
02.08.2005 Bîcu V. a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu dispunerea
suspendării executării acesteia, iar în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (5)
lit. e) Cod penal la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele
penale dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei.
Totodată, instanța a menționat, că procesul penal pe capătul de învinuire în
baza art. 2173 alin. (2) lit. b) Cod penal, urmează a fi încetat ținând cont de faptul
că Bîcu V. are statut de inculpată, astfel că întrunește condițiile de aplicare a Legii
nr. 210 din 29.07.2016, privind amnistia.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către:
6.1 inculpata Bîcu V., care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării
cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând, că instanța de
fond a examinat cauza în lipsa sa, deoarece dânsa la acel moment executa pedeapsa
închisorii în autoproclamata Republica Moldovenească Nistreană;
- instanța de apel neîntemeiat a respins solicitarea de a relua cercetarea
judecătorească cu audierea părților vătămate și martorilor, pentru a-i oferi
posibilitatea de a adresa întrebări persoanelor menționate.
6.2 Avocatul Uncu N. în numele inculpatei Bîcu V., care solicită casarea
deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de
judecată, dar fără a expune motivele solicitării.
Ulterior, la 19.05.2017, avocatul Uncu N. în numele inculpatei Bîcu V., a depus
recurs suplimentar, solicitând casarea sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei
în aceiași instanță în alt complet de judecată.
4
În motivarea recursului avocatul indică:
- cauza a fost examinată în prima instanță în lipsa inculpatei, care la acel
moment executa pedeapsa închisorii în RMN;
- examinând cauza, prima instanță a încălcat prevederile art. 321 alin. (6)
Cod de procedură penală;
- în ședința de judecată a instanței de apel inculpata a solicitat reluarea
cercetării judecătorești cu audierea părților vătămate, însă instanța neîntemeiat a
respins demersul lui Bîcu V, prin ce i-a încălcat dreptul garantat de art. 6 al CEDO;
-probele prezentate de părți nu au fost cercetate sub toate aspectele și nu au
fost apreciate obiectiv.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, referință asupra recursurilor declarate a depus acuzatorul de stat, care a
solicitat respingerea acestora argumentând că recursul declarat la 24.02.2017 de
avocatul Uncu N. este nemotivat și nu corespunde cerințelor de conținut prevăzute
la art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, iar cel declarat la 16.05.2017 este depus
peste termenul prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală. Referitor la recursul
declarat de Bîcu V. s-a menționat că acesta, urmează a fi respins deoarece,
recurenta își exprimă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă
motivele de reapreciere a materialului probatoriu, nu se conțin în temeiurile
prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Judecând recursurile ordinare și verificând legalitatea hotărârii atacate în
baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursurile
avocatului Uncu N. declarate în numele inculpatei Bîcu V., urmează a fi respinse
ca inadmisibile, iar recursul declarat de inculpata Bîcu V. - a fi admis, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul
instanța este în drept să îl respingă ca inadmisibil.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol
Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de
drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect
legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate
cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Referitor la recursul declarat la 28.03.2017 de avocatul Uncu N. în numele
inculpatei Bîcu V., Colegiul penal lărgit evidențiază, că recurenta drept temei de
5
casare a hotărârilor invocă art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
În acest context se reține, că dispoziția art.427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, la care se referă recurenta, prevede expres și limitativ
5 temeiuri în baza cărora pot fi supuse recursului hotărârile instanței de apel:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;
- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; - acesta este expus neclar;
- sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
În recursul declarat este criticată decizia instanței de apel, însă nu se face
trimitere la vreun temei concret pentru recurs prevăzut în pct.6) alin.(1) art.427
Cod de procedură penală, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția
instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea
este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze
recursul și să indice eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din
temeiurile normei menționate.
În acest sens, Colegiul lărgit menționează că instanța de recurs nu este
competentă să completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar
justifica, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea
acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. În atare
situație, Colegiul stipulează că recursul declarat de avocat este unul pur formal.
Referitor la recursul declarat la 19.05.2017 de avocatul Uncu N. în numele
inculpatei Bîcu V., Colegiul stipulează că, conform prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
După cum rezultă din materialele dosarului, avocatul a depus recursul
ordinar la 19.05.2017, iar conform procesului-verbal al ședinței de judecată
(f.d.146-147, vol. II) dispozitivul deciziei a fost pronunțat la 25.01.2017 în prezența
părților, care au fost înștiințate că la 22.02.2017 va avea loc pronunțarea integrală
a deciziei. La ședința de judecată din 22.02.2017, când a avut loc pronunțarea
deciziei motivate, avocatul Uncu N. a fost prezentă (f.d.158, vol. II).
Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că recursul avocatului în numele
inculpatei declarat la 19.05.2017 a fost depus cu încălcarea termenului de 30 de zile
de la data pronunțării deciziei - 22.02.2017, ultima zi de depunere a recursului fiind
data de 27.03.2017. Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ în
sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar
recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca depus peste termen,
6
deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării
recursului ordinar nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.
În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit concluzionează despre
respingerea recursurilor menționate ca inadmisibile.
Referitor la recursul declarat de inculpata Bîcu Viorica, Colegiul reține,
că recurenta critică decizia instanței de apel invocând, că aceasta neîntemeiat a
respins demersul privind audierea repetată a părților vătămate și martorilor, or
cauza în instanța de fond a fost examinată în lipsa sa, iar dânsa nu a participat la
judecarea acesteia din motive întemeiate, deoarece la acel moment executa
pedeapsa cu închisoarea în autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică declarațiile și probele
materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu
consemnarea în procesul-verbal. În cazul în care, declarațiile persoanelor care au
fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora,
persoanele care le-au depus urmează fi audiate în instanța de apel conform
regulilor generale pentru examinarea cauzei în prima instanță.
Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima
instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori
numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce
împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului
de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,
acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a
fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă
normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.
Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu
au fost respectate întocmai la judecarea apelului.
Potrivit cererii de apel declarate, criticându-se legalitatea și temeinicia
sentinței, s-a invocat că cauza a fost examinată în lipsa inculpatei, în ședința
instanței de fond dânsa a lipsit din motive independente de voința sa, iar sentința
de condamnare este bazată doar pe depozițiile părților vătămate și a inculpaților
Catlabuga R. și Cebanenco Ig. la audierea cărora Bîcu V. nu a participat fiindu-i
7
încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Lecturând decizia contestată Colegiul penal constată că, deși instanța de apel
a indicat în textul acesteia argumentele invocate de apărare, s-a pronunțat arbitrar
asupra acestora, iar demersul apărării privind audierea repetată a persoanelor
solicitate, pripit a fost respins, nefiind întreprinse careva măsuri, în vederea
asigurării prezenței persoanelor solicitate precum și procedurii contradictorii a
procesului, prevăzut la subparagraful (d) al paragrafului 3 al art. 6 CEDO potrivit
căruia orice acuzat are, mai ales, dreptul - „să audieze sau să solicite audierea
martorilor acuzării”.
Astfel, în cazul în care instanța de apel a fost sesizată de către participanții la
proces cu solicitarea de a fi audiați martorii acuzării, instanța urma să întreprindă
măsuri pozitive în vederea asigurării prezenței persoanelor solicitate, în speță însă,
potrivit procesului-verbal (f.d.146-verso, vol. II) instanța a respins demersul, pe
motiv că părțile vătămate au fost citate, însă acestea au refuzat a se prezenta.
Deci, instanța de apel nu a asigurat accesul părților în egală măsură la
verificarea probelor, nu a respectat principiul nemijlocirii, oralității și
contradictorialității judecării cauzei, încălcând dreptul la apărare a inculpatei și la
un proces echitabil, adică nu a soluționat în mod legal fondul cauzei, adoptând
astfel o hotărâre, pripită, care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună
rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.
Reieșind din cele expuse, se concluzionează că la judecarea cauzei, instanța
de apel nu a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a admis erori
care au afectat aspectul de drept al cauzei și asemenea erori pot fi corectate doar
de către instanța de apel.
În contextul celor menționate, Colegiul penal lărgit constată necesitatea
casării deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, într-un nou
complet de judecată.
La rejudecarea cauzei în ordine de apel instanța urmează să țină cont de
încălcările menționate în prezenta decizie, să respecte normele procesual penale,
inclusiv cele prevăzute la art. 414, 419, 436 Cod de procedură penală, să asigure
respectarea drepturilor inculpatei prevăzute la art. 6§3 lit. d) CEDO, precum și să
ia în considerație modificările operate prin Legea nr. 207 din 29.07.2016 în art. 126
Cod penal, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, urmând să
8
adopte o hotărâre legală, întemeiată și motivată.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct.1) și 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul Uncu
Natalia în numele inculpatei Bîcu Viorica.
Admite recursul ordinar declarat de inculpata Bîcu Viorica, casează total
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2017, în cauza
penală în privința lui Bîcu Viorica XXX și dispune rejudecarea cauzei în aceiași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 03 august
2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Petru Moraru
Ghenadie Nicolaev
9