1ra-275/2017 — art.264/1 alin.4, 145 alin.2 lit.j CP

1ra-275/2017 — art.264/1 alin.4, 145 alin.2 lit.j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-275/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Ursache Petru

judecători: Toma Nadejda și Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

avocatul Palade Rodica în numele inculpatului și de inculpat, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2016, în

cauza penală în privința lui

Bîkovski Alexei Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și domiciliat în

mun. Xxxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.06.2013 - 07.07.2014;

Instanța de apel: 01.10.2014 - 05.08.2015;

05.04.2016 - 26.10.2016;

Instanța de recurs: 07.12.2015 - 01.03.2016;

19.12.2016 - 01.02.2017.

A C O N S T A T AT :

recunoscut vinovat și condamnat: în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, la 15

ani închisoare; în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 1 an închisoare. În temeiul

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită definitiv pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 15 ani și 6 luni. Conform art. 85 Cod penal, prin cumul

parțial de sentințe, fiind adăugată la pedeapsa aplicată prin noua sentință parțial

pedeapsa neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți din

21.01.2013, lui Bîkovski Alexei fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 16 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea din contul lui Bîkovski A. în beneficiul succesorului părții

vătămate Semenco T. prejudiciul cauzat prin infracțiune în sumă de 32000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 08.07.2014 a fost corectată eroarea

strecurată în sentință prin înlocuirea sintagmelor: ,,În baza art. 145 alin. (2) lit. j)

Cod penal - 15 ani închisoare. În baza art. 2641 alin. (4) Cod penal - 1 an închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a

stabilit lui Bîkovski Alexei Xxxxxx pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen

de 15 ani și 6 luni. În baza art. 85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, adaugă

la pedeapsa aplicată prin noua sentință parțial din pedeapsa neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința nr. 1-370/2013 și i s-a stabilit lui Bîkovski Alexei

1

Xxxxxx pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 16 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis”, cu sintagmele: ,,În

baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal - 17 ani închisoare. În baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal - 1 an închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Bîkovski Alexei Xxxxxx pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 17 ani și 6 luni. În baza art. 85 Cod penal, prin

cumul parțial de sentințe, adaugă la pedeapsa aplicată prin noua sentință parțial

din pedeapsa neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința nr. 1-370/2013 și i s-a

stabilit lui Bîkovski Alexei Xxxxxx pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe

un termen de 18 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis”.

16.12.2012 aproximativ la orele 06:00, aflându-se în încăperea pentru paznic a ICC

"Selecția" amplasată pe str. Calea Ieșilor 28 mun. Bălți, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, acționând cu intenție îndreptată la omorul intenționat al persoanei, în

procesul conflictului, care a apărut spontan, pe fonul relațiilor ostile personale, în

legătură cu întrebuințarea băuturilor alcoolice, între el și cet. Semenco V., care

activa ca paznic la întreprinderea nominalizată și la acel moment se afla la serviciu,

acționând cu o deosebită cruzime, exprimată prin aplicarea lui Semenco V., care

era o persoană cu vârstă înaintată, mai multor lovituri, nu mai puțin de 9, cu

pumnul în regiunea capului, conștientizând că prin acțiunile sale îi provoacă părții

vătămate Semenco V., suferință fizică și dureri fizice.

Astfel, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 525 «D», din

05.03.2013, i-a cauzat ultimului vătămări corporale grave periculoase pentru viață,

în urma cărora a survenit decesul cet. Semenco V.

Tot el, la 14.03.2013 aproximativ la orele 22:35, nefiind documentat cu

permis de conducere, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea lor,

fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, conducea automobilul de

model Mazda ”323” cu nr.î. BL DJ 105 și deplasându-se pe strada P. Boțu, mun.

Bălți, lângă imobilul nr. 87, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și

a comis un accident rutier. Aflându-se la fața locului, de colaboratorii de poliție, A.

Bîkovski a fost suspectat de întrebuințarea alcoolului, deoarece avea simptome

vizibile de consumare de alcool (miros de alcool din cavitatea bucală, vorbă

neclară etc.), după ce el a fost supus testării alcoolscopice, conform cărui

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat la Bîkovski A. era în mărime de

0,89 mg/l, ulterior, a fost escortat la dispensarul narcologic al spitalului clinic

municipal Bălți, unde de la el au fost recoltate probe biologice de sânge pentru

examinare toxicologică.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 157 din 22.03.2013, în

sângele cet. Bîkovski A. s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,2 g/l, cantitatea

care conform art. 134/12 Cod Penal, se atribuie la stare de ebrietate cu grad

avansat.

acestuia Pralea G.

3.1. Inculpatul a invocat următoarele argumente:

- nu sunt probe directe care ar confirma vinovăția sa în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, nefiind audiați toți martorii;

2

- și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Cod penal;

- martorii învinuirii Sosna I. și Bolbocean T. au dat declarații parțial false,

declarând că au băut împreună până la orele 05:00 dimineața, apoi că inculpatul a

plecat în direcție necunoscută, ceea ce nu este adevărat, deoarece de pe data de

15.12.2012 ora 18:00 până pe 16.12.2012 ora 18:00 s-a aflat la sora sa;

- Macovschii L., care nu a fost audiat poate să confirme că a venit la el

aproximativ la orele 05:00 dimineața și împreună au mers să caute băuturi

spirtoase. Macovschii L. a fost acasă și a ieșit cu vecinul Sosna I. au mers împreună

să caute băuturi alcoolice, apoi au mers la Macovschii L., apoi a plecat la locul de

muncă, după care la sora sa, fosta soție a sunat și a spus că vrea să spele hainele, a

spălat și hainele lui;

- fiind reținut, a fost bătut de către colaboratorii de poliție, obligându-l să-și

recunoască vina;

- conform raportului de expertiză criminalistică rezultă, că pe pantalonii

sportivi și cămașa lui Semenco V. au fost depistate și cercetate câte o microfibră de

culoare albastru aprins fiind analogice cu fibrele din componența țesăturii blugilor

săi, însă, nu e scris că fibrele de blugi aparțin anume blugilor săi, dar pot aparține

oricăror altor blugi de culoare albastră.

3.2. Avocatul Pralea G. în numele inculpatului, a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței, cu emiterea unei hotărâri prin care cet. Bîkovski A. în baza art.

145 alin. (2) lit. j) Cod penal să fie achitat, invocând următoarele:

- probele administrate în timpul urmăririi penale și în timpul cercetării

judecătorești în latura cauzei privind infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit.

j) Cod penal, sunt indirecte;

- toate procesele-verbale privind examinarea hainelor ridicate de asemenea

nu dau nicio coincidență care ferm vorbește despre prezența lui Bîkovski A. la locul

crimei;

- instanța de judecată a adus ca probă de învinuire și avizul de testare poligraf

nr. 934 din 09.04.2013, care nu poate fi administrat ca probă;

- din sentința pronunțată nu este clar care persoană este judecată și care este

condamnată: în materialele cauzei figurează cet. Bîkovski A. dar în sentință în

unele locuri este Bîkovski A., iar în dispozitivul sentinței este recunoscut vinovat în

comiterea crimelor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j), art. 254/1 alin. (4) Cod

penal, Bîkovski A.;

- anularea procesului-verbal din 07.04.2014 privind aplicarea amenzii în

privința avocatului Pralea G. în mărime de 10 unități convenționale ca fiind

neîntemeiat.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Bîkovski A. și de

avocatul acestuia Pralea G. cu menținerea sentinței fără modificări.

judecând prezenta cauză penală, a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Bîkovski A. în baza art. 145 alin. (2) lit. j) și art. 2641 alin. (4) Cod penal, corect

3

apreciind măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținând cont de circumstanțele

cauzei și persoana vinovată.

Instanța de apel a conchis, că probele administrate pe cauză, cercetate în

ședința instanței de fond, precum și verificate suplimentar în ședința instanței de

apel, potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, sunt pertinente,

concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele

fiind în coroborare între ele și demonstrând pe deplin vinovăția lui Bîkovski A. în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) și art. 2641 alin. (4)

Cod penal.

Instanța de apel a menționat. că circumstanțele indicate în apelul inculpatului

sunt contradictorii circumstanțelor stabilite în cauză, de fapt, fiind o relatare a

celor întâmplate în versiunea inculpatului, care descrie situația într-un mod

convenabil sie însăși, indicând că nu l-a cunoscut pe victimă și că nu sunt probe ale

vinovăției sale, însă aceste afirmații ale inculpatului sunt contrazise total de restul

probelor cercetate și verificate de către prima instanță și instanța de apel.

Astfel, declarațiile inculpatului, că nu l-a cunoscut pe victima Semenco V. și că

nu a avut intenție sau motiv să-l omoare, că pe hainele sale nu au fost găsite urme

de sânge a victimei, fapt confirmat și prin expertiza amprentelor digitale, se

combat prin declarațiile date în cadrul urmăririi penale, fixate în procesul-verbal

de audiere a bănuitului Bîkovski A. din 17.12.2012, potrivit cărora acesta a

recunoscut deplin vinovăția sa (f. d. 218, 221-222 vol. I), declarând că a mers la

paznicul Vladimir de la „Selecția”, au discutat și au servit băuturi alcoolice, între ei

s-a iscat scandal din cauza băuturii alcoolice (votcă), astfel că el l-a îmbrâncit pe

nenea Volodea în umăr, care a căzut pe pat, apoi s-a ridicat și a vrut să-l lovească

pe inculpat, la ce ultimul l-a lovit cu pumnul în regiunea ochiului, nu ține minte ce

s-a întâmplat mai departe și în ce stare l-a lăsat pe nenea Volodea, a plecat acasă,

soția spăla rufe și i-a spălat scurta, blugii și lenjeria în care a fost îmbrăcat. La fel a

declarat că a luat cuțitul de pe masă și l-a lovit pe victimă în regiunea gâtului, ce a

făcut cu cuțitul nu ține minte.

Instanța de apel nu a reținut argumentele inculpatului precum că martorii

învinuirii Sosna I. și Bolbocean T. au dat declarațiile neveridice, menționând că au

băut cu el până la orele 05:00 dimineața, apoi că a plecat în direcție necunoscută, la

data de 15 decembrie orele 18.00 spre 16 decembrie 2012 până la orele 18.00 s-a

aflat la sora sa, deoarece sunt declarative, martorii menționați au depus declarații

în instanța de judecată fiind preîntâmpinați de răspundere penală pentru declarații

mincinoase, totodată ambii martori au depus mărturii analogice precum că

Bîkovski A. în noaptea din spre 16.12.2012 s-a aflat la Sosna I., acasă, unde

împreună au servit băuturi alcoolice, la fel, ambii martori au declarat că Bîkovski

Alexei a plecat, pe urmă a revenit, și împreună iar au servit băuturi alcoolice, iar

Bolbocean T. a menționat, că inculpatul a spus, că ei trebuie să meargă la paznicul

de la „Selecția” și să mai ia ceva de băut, însă, Sosna I. a refuzat, iar A.Bîkovski a

plecat. Instanța de apel a considerat, că nu sunt careva temeiuri de a nu crede

declarațiilor acestor martori.

Mai mult, faptul aflării lui Bîkovski A. la sora sa în perioada indicată nu se

demonstrează prin careva probe, fiind combătută prin probele cercetate, și anume

declarațiile martorilor audiați, declarațiile date de Bîkovski A. în calitate de bănuit,

prin probele scrise ale cauzei, la cercetarea cărora inculpatul a avut acces.

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele

avocatului inculpatului Pralea G., precum că, probele administrate în timpul

4

urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești în latura privind infracțiunea

prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, sunt indirecte, deoarece sunt

declarative, instanța de apel considerând că în speță au fost acumulate suficiente

probe, care dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

incriminate.

Instanța de apel a menționat, că declarațiile lui Bîkovski A., date de către

acesta în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuit, au fost făcute în prezența

avocatului, acestea coroborează cu: concluziile rapoartelor de expertiză înfăptuite

în speță, în special, cu referire la localizarea și gravitatea vătămărilor corporale

cauzate victimei, precum și referitoare la depistarea pe pantalonii sportivi și

cămașa lui Semenco V. a câte o microfibră de culoare albastru aprins, care sunt

analogice cu fibrele din componența țesăturii blugilor lui Bîkovski A.; procesele-

verbale ale acțiunilor procesuale efectuate în cadrul urmăririi penale, cum ar fi :

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii, de cercetare la fața

locului, de examinare a obiectelor, precum și alte probe.

Instanța de apel de asemenea a considerat, că este neîntemeiată și nemotivată

solicitarea inculpatului și avocatului acestuia de casare a sentinței cu pronunțarea

unei hotărâri noi, prin care inculpatul să fie achitat, deoarece acțiunile lui Bîkovski

A. au fost corect încadrate, nefiind constatate la examinarea cauzei a cărorva

temeiuri de achitare, iar probele cercetate și verificate de către instanțe, au fost

apreciate în coroborare și dovedesc pe deplin vinovăția lui Bîkovski A.

Totodată instanța de apel a indicat, că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat nu poate condiționa pronunțarea unei hotărâri de achitare a acestuia,

fiind constatată complet vina lui Bîkovski A. în fapta de omor intenționat cu o

deosebită cruzime prin cumulul de dovezi cercetate care se coroborează reciproc,

iar temeiuri de achitare a inculpatului nefiind stabilite.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de

aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, ținând cont

de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, de totalitatea circumstanțelor

cauzei și de personalitatea inculpatului.

prin care a solicitat casarea hotărârilor judecătorești, cu dispunerea rejudecării

cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care Bîkovski A. să fie achitat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) și art. 2641 alin. (4) Cod penal,

invocând că nu au fost prezentate probe concrete și veridice care ar demonstra

direct vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii menționate.

martie 2016, a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpatul Bîkovski A.,

casată total decizia instanței de apel, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

deși prima instanță prin sentință i-a stabilit inculpatului pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 16 ani, ulterior însă, din oficiu, a corectat

eroarea materială prin încheierea din 08.07.2014, stabilindu-i inculpatului

definitiv pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 18 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

5

Totodată, instanța de judecată având obligația de a traduce sentința de

condamnare, în textul dispozitivului sentinței traduse în limba rusă a inclus direct

corectările efectuate prin încheierea de corectare, fără a o traduce separat.

Respectiv, în opinia Colegiului lărgit, prima instanță nu a corectat o eroare

materială, dar a modificat pedeapsa stabilită inculpatului, astfel, au fost efectuate

modificări în conținutul dispozitivului sentinței.

Instanța de recurs a conchis, că instanța de apel, menținând sentința primei

instanțe, considerând-o legală și întemeiată, nu a verificat corectitudinea încheierii

Judecătoriei Bălți din 08.07.2014 cu privire la corectarea erorii materiale în raport

cu prevederile art. 249 Cod de procedură penală, deoarece eroarea comisă de

prima instanță nu constituie o eroare materială, ci o eroare de conținut care nu

poate fi corectată conform dispozițiilor art. 249 Cod de procedură penală, dar prin

intermediul căilor de atac.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de

apel urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către

această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs ordinar.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urma să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să execute indicațiile instanței de recurs, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

declarat de către inculpat și apelul avocatului Pralea G. în interesele inculpatului,

casată sentința și încheierea judecătoriei Bălți din 08.07.2014, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: în

baza art. 391 alin. (1) p. 6) Cod de procedură penală și art. 60 alin. (1) lit. a) Cod

penal, s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Bîkovski A. pe art. 2641

alin. (4) Cod penal, din motivul expirării termenului de prescripție pentru tragerea

la răspundere penală.

În baza art. 145 alin. lit. j) Cod penal, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă de

15 ani închisoare. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, s-a adăugat parțial la

pedeapsa stabilită, pedeapsa aplicată prin sentința judecătoriei Bălți din

21.01.2013, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsă de 15 ani 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul pedepsei fiind calculat din 26.10.2016, cu includerea în acest

termen a perioadei aflării sub arest de la 17.12.2012 până 14.02.2013 și de la

22.11.2013 până la 26.10.2016, cu deținerea acestuia în continuare în stare de

arest.

În latura acțiunii civile și corpurilor delicte, dispozițiile sentinței au fost

menținute.

fond neîntemeiat a adoptat încheierea din 08.07.2014, prin care a corectat

dispozitivul sentinței, în latura penală ce ține de pedeapsa stabilită, fără a ține cont

de prevederile legale în acest sens.

Referitor la încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, în opinia instanței de

apel, prima instanță nu a admis careva erori de drept, deoarece a respectat

prevederile art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, dând apreciere probelor

prezentate prin prisma pertinenței, concludenții, coroborării lor, și just a reținut

6

starea de fapt și de drept pe cauză, corect concluzionând vinovăția inculpatului

Bîkovski A. în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal - omorul intenționat, adică

omorul unei persoane săvârșit cu deosebită cruzime, și în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal - conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere,

considerente din care a respins solicitările părții apărării privind achitarea

inculpatului pe art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal.

Reluând cercetarea judecătorească, audiind inculpatul Bîkovski A., care și-a

susținut declarațiile depuse în prima instanță, recunoscându-și vinovăția doar în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, iar vinovăția în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal nu a

recunoscut, totodată audiind martorii apărării: Macovschi L., Șmuli - Bîkovski A. și

Mațurca L., instanța de apel a concluzionat că vinovăția inculpatului se confirmă

prin următoarele probe:

- declarațiile succesorului părții vătămate Semenco T., depuse în instanța de

apel;

- declarațiile martorului Curchin V., depuse în instanța de fond (f.d.183-185,

vol.2) și cercetate în instanța de apel;

- declarațiile martorului Echimov S., depuse în instanța de fond (f.d.186-187,

vol.2) și cercetate în instanța de apel;

- declarațiile martorului Sosna I., depuse în instanța de fond (f.d.188- 190,

vol.2) și cercetate în instanța de apel;

- declarațiile martorului Bolbocean T., depuse în instanța de fond (f.d.18-19

vol.3) și cercetate în instanța de apel;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16.12.2012, prin care a fost

efectuată cercetarea la fața locului pe teritoriul ICC ,,Selecția” din strada Calea

Ieșilor 28 mun. Bălți, fiind depistat cadavrul cet. Semenco V. cu semne de moarte

violentă (f.d.11-12 vol.1);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 28.01.2013, prin care s-au

examinat pantalonii sportivi ai victimei Semenco V., cămașa victimei, scurta,

pantalonii, blugii, maleta, încălțămintea învinuitului Bîkovski A. (f.d.50-53 vol.1);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.03.2013, obiect al

examinării este un cuțit de bucătărie, pe cuțit fiind urme asemănătore celor de

sânge ridicat de la locul comiterii omorului cet. Semenco V., așchii din lemn

depistate și ridicate la locul comiterii omorului, scoburile de unghii de la degetele

mâinii drepte și stângi a învinuitului Bîkovski A., un pachet cu telefon mobil ce

aparținea victimei Semenco V. (f.d.57-60 vol. 1);

- procesul-verbal de colectare a mostrelor din 17.12.2012, prin care au fost

ridicate scoburile de unghii de la degetele mâinii drepte și stângi al bănuitului

Bîkovski A., sigilate în plicurile nr.7,8, sigilate cu ștampila „Pentru Pachete” (f.d.66

vol.1);

- procesul-verbal de colectare a mostrelor din 19.12.2012, prin care au fost

ridicate mostrele de sânge de la bănuitul Bîkovski A. (f.d.69 vol.1);

- raportul de expertiză medico-legală nr.525 ”D” din 05.03.2013, prin care s-a

constatat că cet. Semenco V. i-au fost pricinuite leziuni corporale calitate de

traumatism cranio-cerebral închis sub formă de excoriații a regiunii supraorbitale

bilateral, pe nas, hemorogii epicraniene, hemoragie subarahnoidiană, sânge în

ventriculele cerebrale și se califică ca vătămări corporale grave, care au provocat

moartea cet. Semenco V. (f.d.87-88 vol. l);

7

- raportul de expertiză medico-legală nr.1049 ”D” din 22.12.2012, prin care se

indică că la examinarea cet. Bîkovski A. s-au depistat leziuni corporale sub formă

de excoriații în regiunea mâinii stângi, care puteau apărea posibil în timpul indicat

în ordonanță, prin acțiunea unui corp contondent sau lovire de un astfel de corp

(lovire intenționată cu pumnul în momentul unei căderi de la înălțimea corpului)

și se clasează la vătămări corporale neînsemnate. Leziuni corporale, caracteristice

opunerii de rezistență de către victimă la momentul examinării nu s-au depistat

(f.d.95 vol. 1);

- raportul de expertiză medico-legală nr.1228 din 04.01.2013, din care rezultă

că pe obiectele indicate au fost depistate urme de sânge ce aparțin cet. Semenco V.

(f.d.112-115 vol. 1);

- raportul de expertiză psihiatrico-legală nr.10a-2013 din 15.01.2013, din care

rezultă că în timpul săvârșirii infracțiunii ce i se impută lui Bîkovski A., dereglări

psihotice temporale n-a manifestat, se afla în stare de ebrietate alcoolică simplă,

putea să-și dea seama de acțiunile sale, avea capacitatea de prevedere și deliberare

a acțiunilor sale, deci necesită a fi recunoscut responsabil (f.d.141-142 vol. 1);

- raportul de expertiză nr.234-235 din 25.02.2013, din care rezultă că pe

pantalonii sportivi și cămașa lui Semenco V. au fost depistate și cercetate câte o

microfibră de culoare albastru aprins fiind analogice cu fibrele din componența

țesăturii blugilor lui Bîkovski A. (f.d.150-159 vol. 1);

- proces-verbal de ridicare din 24.12.2012, prin care s-a ridicat de la paza IP

ICC „Selecția” tabelul de pontaj pe luna decembrie 2012, cu graficul de serviciu al

paznicilor IP ICC „Selecția” (f.d.192 vol. 1);

- procesul-verbal de percheziție din 17.12.2012, care a fost efectuată la

domiciliul lui Bîkovski A. din str.Miron Costin 42, în urma căreia au fost depistate și

ridicate următoarele lucruri: o scurtă, o pereche de ciubote bărbătești de iarnă, o

pereche de blugi, o maletă și un pulover bărbătesc, haine în care în noaptea de

15.12.2012 spre 16.12.2012 a fost îmbrăcat cet. Bîkovski A. (f.d.202-207 vol. 1);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului Bîkovski A. la locul

infracțiunii din 17.12.2012 (f.d.223-224 vol. 1);

- procesul-verbal de audiere a bănuitului Bîkovski A. din 17.12.2012, potrivit

cărui acesta recunoaște pe deplin bănuiala în privința sa (f.d.221-222 vol. 1);

- ordonanța din 05.03.2013 de neîncepere a urmăririi penale și clasarea

procesului penal în baza plângerii lui Bîkovski A., din lipsa în acțiunile

colaboratorilor de poliție Plămădeală V., Cojocari S., Jidovanu I. și Pădurea I. a

elementelor infracțiunii (f.d.22 vol.3);

- denunțul din 15.03.2013 cu privire la comiterea accidentului rutier în mun.

Bălți, str. Decebal (f.d.25 vol. 2);

- procesul-verbal de ridicare din 05.04.2013 prin care s-a dispus ridicarea de

la Godu E., inspector patrulare rutieră a companiei nr. 1 Bălți RP „Nord” a

materialelor acumulate în cadrul examinării procesului-verbal contravențional în

privința conducătorului auto Bîkovski A. (f.d.26 vol. 2);

- procesul-verbal de testare alcoolscopică din 14.03.2013 prin care s-a

constatat că cet. Bîkovski A. se află în stare de ebrietate alcoolică, în vaporii de aer

expirat s-au depistat 0,89 mg/l de alcool (f.d.30 volumul 2);

- procesul-verbal de ridicare a probelor pentru stabilirea stării de ebrietate

din 14.03.2013 prin care s-a dispus ridicarea de la cet. Bîkovski A. a probelor de

sânge (f.d.32 vol. 2);

8

- procesul-verbal de ridicare a mostrelor pentru stabilirea stării de ebrietate

din 15.03.2013 (f.d.33 vol. 2);

- raportul de expertiză medico-legală nr.157 din 22.03.2013, din care rezultă

că în sângele cet. Bîkovski A. s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,2%,

echivalent a 2,2g/l (ora prelevării 00.05 data de 15.03.2013) (f.d.47-48 vol.2);

- scrisoarea nr.03/1564 din 11.04.2013 de la ÎS CRIS “Registru”, din care

rezultă că potrivit datelor din Registrul de Stat a conducătorilor de vehicule, pe

numele cet. Bîkovski A., nu a fost eliberat permis de conducere (f.d.51 vol. 2).

Instanța de apel a conchis, că apelurile depuse de inculpat și avocat sunt

nefondate în partea ce ține de solicitările apelanților privind achitarea inculpatului

Bîkovski A. de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin.(2) lit. j) Cod penal, deoarece concluzia privind vinovăția inculpatului este

bazată pe probele cercetate de către instanța de fond și suplimentar în instanța de

apel verificate și care coroborează între ele și demonstrează deplin vina

inculpatului Bîkovski A. în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 145 alin.(2) lit.

j) Cod penal, iar faptul că inculpatul nu recunoaște vina sa nu poate fi reținută de

instanță, deoarece declarațiile inculpatului se combat prin cumulul de probe

cercetate, printre care declarațiile martorilor, probele scrise ale cauzei, precum și

declarațiile date în calitate de bănuit în prezența avocatului de către Bîkovski A.,

conform cărora Bîkovski Alexei a recunoscut vina sa, ulterior fiind efectuată

verificarea declarațiilor sale la locul faptei, aceste declarații fiind sprijinite prin

restul probelor studiate, la cercetarea cărora inculpatul a avut acces și temeiuri de

a pune la îndoială probele nominalizate nu s-au stabilit.

Instanța de apel a stabilit, că declarațiile date în calitate de bănuit de Bîkovski

A., sunt veridice și pot fi puse la baza sentinței de condamnare a inculpatului,

deoarece aceste declarații coroborează cu declarațiile martorilor și cu probele

scrise ale cauzei, probele cercetate coroborează între ele și astfel argumentele

inculpatului invocate în apel referitor la faptul că nu l-a cunoscut pe partea

vătămată Semenco V. și nu a avut intenție sau motiv să-l omoare, iar la dosar nu

sunt anexate probe directe care ar confirma vina sa în comiterea omorului,

deoarece pe hainele sale nu au fost găsite urme de sânge a victimei, fapt confirmat

și prin expertiza amprentelor digitale, pe cuțit tot n-au fost găsite amprentele sale

sau urme de grăsime sau transpirație, lipsind amprente a încălțămintei sale, astfel

nu se confirmă prin probe că el a fost în locul unde a lucrat victima, în opinia

instanței de apel, nu pot fi reținute, deoarece probele puse la baza soluției de

condamnare a inculpatului confirmă contrariul și anume vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 145 alin.(2) lit. j) Cod penal.

Instanța de apel a respins și argumentele inculpatului, că nu l-a cunoscut pe

victima Semenco V. și că nu a avut intenție sau motiv să-l omoare, că pe hainele

sale nu au fost găsite urme de sânge a victimei, fapt confirmat și prin expertiza

amprentelor digitale, deoarece aceste argumente se combat prin declarațiile date

în cadrul urmăririi penale fixate în procesul-verbal de audiere a bănuitului

Bîkovski A. din 17.12.2012, potrivit cărora Bîkovski Alexei a recunoscut pe deplin

bănuirea în privința sa (f.d.218, 221-222 vol. 1), declarând că a mers la paznicul

Semenco Vladimir de la „Selecția”, au discutat și au servit băuturi alcoolice, s-a

început un conflict între ei din cauza la vodcă, l-a îmbrâncit de nenea Volodea în

umăr și a căzut pe pat, s-a ridicat și a vrut să-l lovească, la ce l-a lovit cu pumnul în

regiunea ochiului, nu ține minte ce s-a întâmplat mai departe și în ce stare l-a lăsat

pe nenea Volodea, a plecat acasă, soția spăla rufe și i-a spălat scurta, blugii și

9

lenjeria în care a fost îmbrăcat, la fel a declarat că a luat cuțitul de pe masă și l-a

lovit în regiunea gâtului, nu ține minte ce a făcut cu cuțitul.

Totodată declarațiile respective au fost confirmate în urma verificării

declarațiilor la locul infracțiunii din 17.12.2012 cu participarea bănuitului Bîkovski

A., fixate în procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii, cu

participarea avocatului Rusu V. (f.d.218, 223-224).

Instanța de apel a conchis, că acțiunile lui Bîkovski A., prin lovirea cu pumnul

și cu un cuțit pe diferite părți vitale ale corpului demonstrează intenția inculpatului

de lipsire de viață cu deosebită cruzime a lui Semenco V., intenția directă fiind

demonstrată prin loviturile aplicate cu deosebită cruzime în organe vitale și

gravitatea leziunilor provocate.

Faptul că nu au fost găsite pe cuțit amprentele sale sau urme de grăsime sau

transpirație sau urme ale încălțămintei sale nu pot fi luate în considerație în

favoarea inculpatului, deoarece pe cauză sunt suficiente probe care în cumul

confirmă vinovăției inculpatului, iar faptul că ulterior inculpatul și-a schimbat

declarațiile nu poate constitui temei de achitare a acestuia.

Au fost respinse și argumentele aduse în apel de inculpat că martorii

învinuirii Sosna I. și Bolbocean T. au dat declarațiile neveridice, care spun că au

băut cu el până la orele 05 dimineața, apoi inculpatul a plecat în direcție

necunoscută. Totodată inculpatul afirmă, că la data de 15 decembrie orele 18.00

spre 16 decembrie 2012 până la orele 18.00 s-a aflat la sora sa, însă aceste

afirmații a inculpatului sunt declarative, martorii menționați au depus declarații în

instanța de judecată fiind preîntâmpinați de răspundere penală pentru declarații

mincinoase, totodată ambii martori au depus mărturii analogice precum că

Bîkovski A. în noaptea din 15 decembrie spre 16.12.2012 s-a aflat la Sosna I. acasă,

unde împreună au servit băuturi alcoolice, la fel ambii martori au declarat că

Bîkovski Alexei a plecat, pe urmă a revenit și împreună iar au servit băuturi

alcoolice, iar Bolbocean T. a menționat că inculpatul a spus că ei trebuie să meargă

la paznicul de la Selecția și să mai ia ceva de băut, însă Sosna I. a refuzat, iar

Bîkovski I. a plecat, temeiuri de a pune la îndoială declarațiile martorilor

menționați nu au fost stabilite.

Faptul aflării lui Bîkovski A. la sora sa în perioada indicată nu este probat și

este combătut prin probele cercetate, și anume declarațiile martorilor audiați,

declarațiile date de Bîkovski A. în calitate de bănuit, prin probele scrise ale cauzei,

la cercetarea cărora inculpatul a avut acces.

Au fost apreciate ca fiind neîntemeiate și afirmațiile invocate în apel, precum

că Macovschii L., care nu a fost audiat poate să confirme că Bîkovski Alexei a venit

la el aproximativ la orele 05 dimineața și împreună au mers să caute băuturi

spirtoase, Macovschii L. a fost acasă și a ieșit cu vecinul Sosna I. au mers împreună

să caute băuturi alcoolice, apoi au mers la Macovschii L., apoi a plecat la locul de

muncă, deoarece fiind audiat în instanța de apel la demersul inculpatului, martorul

Macovschii L. a infirmat cele indicate de apelant, declarând că la orele 06.10 curăța

zăpada, când s-a apropiat inculpatul Bîkovski A. și a spus că dorește să se

încălzească puțin. Apoi l-a văzut pe Bîkovski A., după masă cu vecinul Sosna I. și

fata cu care prietenea. Cu inculpatul au servit băuturi alcoolice pe la orele 12.00. La

magazin nu s-a întâlnit cu Bîkovski A. Martorul a confirmat că nu a fost nici la o

casă pentru a cumpăra băuturi alcoolice. Sosna I. nu a fost la el după băuturi

spirtoase și nici martorul împreună cu Sosna I. nu au fost să caute băuturi

spirtoase.

10

Instanța de apel a respins și afirmațiile invocate în apel de inculpat că nu a

fost confirmat faptul că fibrele de blugi depistate sunt de la blugii inculpatului și că

acestea pot aparține oricăror altor blugi de culoare albastră, deoarece aceste

afirmații în opinia instanței, fiind combătute prin concluziile raportului de

expertiză nr.234-235 din 25.02.2013, din care rezultă că pe pantalonii sportivi și

cămașa lui Semenco V. au fost depistate și cercetate câte o microfibră de culoare

albastru aprins fiind analogice cu fibrele din componența țesăturii blugilor lui

Bîkovski A.

Instanța de apel a respins și argumentele aduse de inculpat în apel că fiind

reținut, a fost bătut de către colaboratorii de poliție, care au insistat să recunoască

vinovăția, explicându-i că știe ce să recunoască, deoarece sunt declarative, în

sensul dat nefiind aduse probe, iar potrivit materialelor cauzei în urma examinării

plângerii lui Bîkovski A., prin ordonanța procurorului Procuraturii mun. Bălți

Gordilă A. din 05.03.2013 a fost dispusă neînceperea urmăririi penale și clasarea

procesului penal din lipsa în acțiunile colaboratorilor de poliție a elementelor

infracțiunii.

Au fost respinse ca neîntemeiate și argumentele invocate de avocat în apel

potrivit cărora probele administrate în timpul urmăririi penale și în timpul

cercetării judecătorești pe marginea învinuirii în baza art. 145 alin.(2) Cod penal

sunt indirecte, deoarece sunt declarative, pe cauză fiind administrate atât probe

indirecte, cât și directe, care dovedesc direct vina inculpatului în cele incriminate,

printre care și declarațiile lui Bîkovski A., date în calitate de bănuit în prezența

avocatului, care coroborează cu rapoartele de expertiză efectuate pe caz referitor

la gravitatea vătămărilor corporale provocate victimei și privind depistarea pe

pantalonii sportivi și cămașa lui Semenco V., câte o microfibră de culoare albastru

aprins fiind analogice cu fibrele din componența țesăturii blugilor lui Bîkovski A.,

procesele-verbale ale acțiunilor procesuale efectuate pe caz, printre care procesul-

verbal de verificare a declarațiilor de la locul infracțiunii, de cercetare la fața

locului, de examinarea a obiectelor, precum și alte probe.

La fel au fost respinse argumentele invocate de inculpat referitor la nulitatea

acțiunilor procesuale din cadrul urmăririi penale, deoarece atât inculpatul cât și

avocatul său la finisarea urmăririi penale potrivit procesului-verbal din 11.06.2013

(f.d.106 vol. 2) nu a invocat nulitatea actelor procesual penale, fiind solicitată doar

încetarea urmăririi penale în privința lui Bîkovski A. din lipsa probelor, solicitare

care a fost respinsă prin ordonanța din 11.06.2013.

Mai mult ca atât, instanța de apel a relevat, că Bîkovski Alexei a depus

declarații în calitate de bănuit, prin care a recunoscut vina sa, declarațiile fiind

depuse în prezența apărătorului și careva temei de a pune la îndoială aceste

declarații nu au fost stabilite.

Instanța de apel a respins și argumentele invocate de avocatul Pralea G., că

toate procesele-verbale privind examinarea hainelor ridicate nu confirmă prezența

lui Bîkovski A. la locul crimei, aceste argumente fiind declarative ținând cont de

faptul, că probele cercetate la materialele cauzei, la examinarea cărora au avut

acces inculpatul și avocatul, confirmă vinovăția inculpatului.

Neîntemeiate au fost considerate și argumentele invocate de avocat potrivit

cărora cuțitul ridicat și examinat nu confirmă legătură cu prezența lui Bîkovski A.

la locul comiterii infracțiunii, deoarece folosirea cuțitului a fost recunoscută de

bănuitul Bîkovski A. la audierea sa, ulterior și în cadrul verificării la fața locului, iar

faptul lipsei amprentelor pe cuțit nu poate fi tratată ca lipsa vinovăției inculpatului,

11

din moment ce probele pe caz dovedesc vina inculpatului în cele incriminate,

totodată obiectele ridicate fiind cercetate și confirmate prin concluziile rapoartelor

de expertiză efectuată pe cauză și probele scrise ale cauzei penale. Astfel din

raportul de constatare medico-legală nr.449 din 19.12.2012 a cadavrului Semenco

V. (f.d.84 - 86 vol. 1) se indică prezența pe corpul lui Semenco V. a unei plăgi tăiat-

înțepată a suprafeței laterale drepte a gâtului în treimea medie cu lezarea arterei

carotide, că plaga se califică ca vătămări corporale GRAVE (după criteriul

pericolului pentru viață), moartea cet.Semenco V. a survenit în rezultatul leziunilor

corporale GRAVE, de mai sus menționate, plaga a fost provocată prin o acțiune a

unui corp tăios-înțepător și are o legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

Totodată Bîkovski A. la 17.12.2012, fiind audiat în calitate de bănuit, a declarat că a

aplicat o lovitură cu cuțitul victimei, cuțitul luîndu-l de pe masă, astfel afirmațiile

avocatului, că cuțitul ridicat nu are nicio legătură cu Bîkovski A., fiind declarative.

Instanța de apel a conchis, că nu pot fi luate în considerație afirmațiile

avocatului, că instanța de fond indică ca probe de învinuire de rând cu probele

menționate mai sus și procese-verbale ca colectarea mostrelor, rapoartele de

expertiză medico-legală, prin care este stabilită gravitatea leziunilor și pricina

decesului cet. Semenco V., care nu demonstrează nicio legătură cu faptul că

leziunile depistate la victimă au fost pricinuite de Bîkovski A., deoarece probele

administrate dovedesc vina inculpatului.

Au fost respinse de instanța de apel argumentele avocatului cu referire la

faptul, că instanța de judecată a reținut incorect drept probe, care confirmă

vinovăția inculpatului Bîkovski A. în comiterea crimei, unele probe, care în opinia

recurentului, exclud prezența și vinovăția lui Bîkovski A. și anume: raportul de

expertiză nr.1049”D” din 22.12.2012; raportul de expertiză nr.1228 din

04.01.2013, raportul de expertiză nr.1230 din 10.01.2013, raportul de expertiză

nr.1231 din 04.01.2013, deoarece raportul de expertiză medico-legală nr.1049”D”

în privința lui Bîkovski A., indică că la examinarea cet. Bîkovski A. s-au depistat

leziuni corporale sub formă de excoriații în regiunea mâinii stângi, care puteau

apărea posibil prin acțiunea unui corp contondent sau lovire de un astfel de corp

(lovire intenționată cu pumnul sau lovire cu pumnul în momentul unei căderi de la

înălțimea corpului) și se clasează la vătămări corporale neînsemnate (f.d.95 vol. 1).

Examinarea medicală a lui Bîkovski Alexei a avut loc ca urmare a declarațiilor ca

bănuit din partea lui Bîkovski A., despre cele întâmplate între el și victima Semenco

V., astfel acest raport nu exclude prezența lui Bîkovski A. la fața locului, iar

argumentele recurentului pe marginea acestei probe fiind o părere subiectivă.

Faptul, că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.1229 din

04.01.2013 se indică, că în porțiunile din pete suspecte de pe pantalonii și în

spălăturile de pe ambii papuci sânge nu s-a depistat, că pe scurta, maleta și

puloverul prezentate pentru examinare pete asemănătoare cu cele de sânge vizual

nu s-au depistat, în opinia instanței de apel, nu exclude direct vina lui Bîkovski A.,

mai ales că ultimul personal a declarat că hainele în care a fost îmbrăcat la locul

faptei au fost spălate. Mai mult, spălarea hainelor de către inculpat, în opinia

instanței, constituie o metodă de a ascunde urmele infracțiunii, deși inculpatul și

fosta sa soție invocă faptul, că au spălat hainele întâmplător, la cerința fostei soții.

Excluderea provenienței sângelui din petele investigate de la Bîkovski A.,

potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.1228 din 04.01.2013, în opinia

instanței de apel, nu poate fi reținut în favoarea inculpatului, deoarece probele

12

cercetate în cumul pe caz demonstrează comiterea omorului lui Semenco V. de

către Bîkovski A.

Instanța de apel a considerat, că nu pot fi reținute nici argumentele aduse

referitor la concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.1230 din

10.01.2013, din care rezultă că în porțiunile din spălăturile din petele de pe cuțit și

în petele de pe fragmentele de lemn a fost depistat sânge de origine umană, că

proveniența sângelui din petele investigate de la Bîkovski A. se exclude, deoarece

de fapt prin raportul respectiv se dovedește că sângele putea proveni de la victimă.

Instanța de apel a respins ca fiind declarative și argumentele apelanților

referitor la raportul de expertiză medico-legală nr.1231 din 04.01.2013, din care

rezultă, că în maceratul din fragmentele de unghii din plicul cu inscripția „scoburi

de unghii de la degetele mâinii stângi de la bănuitul Bîkovski A.” au fost depistate

urme de sânge, totodată că concentrația insuficientă de proteine în maceratul

obținut n-a permis determinarea apartenenței de specie a acestui sânge, că în

maceratul din fragmentele de unghii din plicul cu inscripția „scoburi de unghii de la

degetele mâinii drepte a bănuitului Bîkovski A.” sânge nu s-a depistat.

Afirmațiile invocate de avocat, potrivit cărora instanța de judecată a adus ca

probă de învinuire și avizul de testare poligraf nr.934 din 09.04.2013 care nu poate

fi administrat ca probă, deoarece de fapt Bîkovski Alexei a dat consimțământul la

petrecerea testului poligraf (f.d.162, vol. 1), instanța de apel le-a calificat drept

declarative, deoarece în afară de acest test, în prezenta cauză penală sunt

suficiente probe, care au fost indicate supra, ce confirmă vinovăția inculpatului.

Instanța de apel a respins și afirmațiile invocate de avocat, că din sentința

pronunțată nu este clar care persoană este judecată și care este condamnată: în

materialele cauzei figurează cet. Bîkovski A., dar în sentință în unele locuri este

Bîkovski A., iar în dispozitivul sentinței este recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.145 alin. (2) lit. j), art. 2641 alin. (4) Cod penal,

Bîcovski A., deoarece chestiunea în cauză a fost reparată prin emiterea încheierii

de corectare a erorii strecurate în sentință, prin care instanța de fond a stabilit că

numele corect al inculpatului este Bîkovski A., potrivit buletinului de identitate.

Instanța de apel a considerat, că apelurile declarate urmează a fi admise, cu

casarea sentinței instanței de fond în latura aplicării pedepsei penale din motiv că

prin sentință, instanța de fond i-a stabilit inculpatului definitiv pedeapsa de 16 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Ulterior, prin

încheierea judecătoriei Bălți din 08.07.2014, a fost corectată eroarea mecanică din

sentință, inculpatului fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 18 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Reieșind din prevederile art. 249 Cod de procedură penală, instanța de apel a

concluzionat, că instanța de fond prin încheierea din 08.07.2014 eronat a

considerat că poate modifica mărimea pedepsei cu închisoarea stabilită

inculpatului prin sentință, deoarece astfel a intervenit în termenul pedepsei stabilit

și în esența cauzei, afectând în acest mod soluția adoptată prin sentința emisă,

lucru care este inadmisibil.

Instanța de apel a ajuns la concluzia de a menține pedeapsa stabilită

inculpatului prin sentință, pentru a nu agrava situația inculpatului în propriul apel.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar a admite apelul avocatului în

partea ce ține de încetarea procesului penal în privința inculpatului din motivul

expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală în baza art.

13

2641 alin. (4) Cod penal, ținând cont de prevederile art. 60 alin.(1) lit.(a) Cod

penal, precum și de faptul, că de la data săvârșirii infracțiunii menționate a expirat

termenul de 2 ani.

Astfel, ținând cont de faptul, că a expirat termenul de prescripție pentru

atragerea la răspundere penală în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, totodată

pentru a nu agrava situația inculpatului în propriul apel, instanța de apel a ajuns la

concluzia de a menține pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit.

j) Cod penal, conform pedepsei aplicată inițial de instanța de fond.

Totodată, în baza art. 84 alin. (4) Cod penal a fost adăugată parțial, pedeapsa

neexecutată stabilită prin sentința judecătoriei Bălți din 21.01.2013.

avocatul Palade R. în numele inculpatului, și inculpatul.

10.1. Avocatul Palade R. în numele inculpatului, declarând recurs la

12.12.2016, în termen, a solicitat admiterea acestuia și casarea deciziei instanței

de apel.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct.6 alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanțele ierarhic inferioare nu au dat apreciere probelor la justa lor

valoare, și anume declarațiile inculpatului și ale martorilor Smuli A. și Muturca L.

- din declarațiile inculpatului și a martorilor audiați nu rezultă că inculpatul

s-a aflat cu victima în seara de 15-16 decembrie 2013, și că aceștia au consumat

băuturi alcoolice.

- nu s-a dat apreciere faptului că nici o persoană nu a indicat că inculpatul se

cunoștea cu victima.

- instanțele ierarhic inferioare, deși fac referire la declarațiile depuse în

calitate de bănuit de către Bîkovski A. nu au ținut cont că aceste declarații au fost

depuse de către bănuit, deoarece a fost impus de colaboratorii de poliție, împotriva

cărora Bîkovski A. a depus plângere.

- nu a fost dată apreciere faptului că deși la locul comiterii infracțiunii au fost

depistate mai multe pete de sânge, însă pe hainele și încălțămintea inculpatului nu

au fost depistate urme de sânge.

- nu s-a dat apreciere nici faptului că la locul comiterii infracțiunii nu au fost

depistate amprente care aparțin inculpatului, inclusiv pe cuțit.

Consideră, că concluziile instanțelor ierarhic inferioare sunt nemotivate și

neargumentate suficient, la baza acestora nefiind puse argumente directe ce ar

dovedi vinovăția inculpatului iar toate dubiile în acest sens urmau a fi tratate în

favoarea nevinovăției inculpatului.

10.2. Inculpatul, declarând recurs ordinar la 28.10.2016, și suplimente la

recurs la data de 01.11.2016 înregistrat sub nr.3102, la 01.11.2016 înregistrat sub

nr.3101 și la 11.11.2016 înregistrat sub nr.3213, în termen, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului, inculpatul fără a invoca expres temei de drept

prevăzut de alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele

argumente:

- instanțele ierarhic inferioare greșit au ajuns la concluzia privind vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii de omor, deoarece probe directe în acest sens

nu sunt anexate la materialele cauzei penale, iar cele anexate inclusiv rapoartele de

expertiză nu confirmă faptul că anume inculpatul a comis infracțiunea de omor și

că s-a aflat la locul comiterii acesteia.

14

Menționează că nu cunoaște cum arăta victima și nici cuțitul cu care a fost

săvârșită infracțiunea.

Totodată, inculpatul solicită aplicarea unei pedepse mai blânde.

declarate, pledează pentru declararea inadmisibilității acestora, ca fiind vădit

neîntemeiate, deoarece consideră că argumentele recurenților privind aprecierea

probelor nu constituie temei de drept pentru a declara recurs, totodată

menționează că instanțele de fond nu au admis erori de drept la examinarea

cauzei.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul reține că recurenții

invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, în partea ce ține de învinuirea înaintată inculpatului în baza art.145 alin.(2)

lit. j) Cod penal, deoarece recurenții nu contestă încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului pe marginea învinuirii incriminată în baza art. 264/1 alin.(4) Cod

penal.

Colegiul penal constată, că temeiul invocat nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursurilor înaintate, deoarece instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, adoptând în acest sens o soluție legală și

întemeiată.

În speță, recurenții critică aprecierea probelor administrate de prima instanță

și verificate de instanța de apel, astfel Colegiul penal menționează că conform art.

101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei judecătorul

apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Colegiul penal reține, că instanțele de fond și de apel, judecând cauza și

verificând probele administrate legal de către organul de urmărire penală și

cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând

la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă ținându-se cont de prevederile

art. 61, 75, 84 Cod penal.

Criticile formulate de recurenți privind nevinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate în baza art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal, au format obiect de

examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora instanța le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la

pct. 10, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare

nu se mai impune, având în vedere și faptul, că verificând hotărârile atacate în

raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu

se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursurile înaintate în cauză sunt vădit neîntemeiate.

15

La fel, instanța de recurs menționează, că recurenții își motivează solicitările

prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărârilor

judecătorești atacate nu sunt motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind

ilegale. Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de către inculpat, nu se

încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece

reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în

recurs se verifică numai chestiunile de drept.

Totodată, instanța de apel, judecând apelul inculpatului și al avocatului Pralea

G. în numele inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, și-a motivat soluția adoptată, oferind

răspunsuri la toate motivele invocate în apel și conținutul deciziei corespunde

prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Cu referire la solicitarea inculpatului, privind aplicarea unei pedepse mai

blânde, Colegiul penal constată, că la pedeapsa stabilită inculpatului de către

instanța de apel în baza art. 145 alin.(2) lit. j) Cod penal, de 15 ani închisoare,

conform art. 84 alin. (4) Cod penal, s-a adăugat parțial, pedeapsa aplicată prin

sentința judecătoriei Bălți din 21.01.2013, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsă de

15 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Colegiul penal reiterează, că potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, Colegiul reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului în baza

art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal, prin decizia instanței de apel, s-a ținut cont de

prevederile art. 61, 75, 84 Cod penal, precum și s-a ținut cont de gravitatea

infracțiunii comise, de motivele comiterii infracțiunilor, de persoana inculpatului,

de faptul că nu a recunoscut vina.

Prin urmare, Colegiul penal constată, că concluzia instanței de apel privind

pedeapsa stabilită inculpatului este una corectă, deoarece pedeapsa stabilită

inculpatului este în limitele prevederilor legale sus-menționate - la limita minimă,

pedeapsă care va contribui la corectarea și reeducarea inculpatului, fapt prin care

va fi atins scopul pedepsei și restabilirea echității sociale, precum și la prevenirea

de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și de alte persoane.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art.

432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că lipsesc temeiuri

16

de drept de casare a hotărârilor adoptate în prezenta cauză penală și, prin urmare,

se impune soluția inadmisibilității recursurilor declarate de inculpat și de avocatul

Palade R. în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Palade Rodica în

numele inculpatului și de inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 26 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Bîkovski Alexei

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 martie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Vladimir Timofti

17