1ra-844/2017 — art. 251 CP

1ra-844/2017 — art. 251 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-844/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți Lisnic Elena, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 februarie

2017, în cauza penală în privința lui

Iastremschi Andrei XXXXXXXX,

născută la XXXXXXX, originar din s. XXXXXX, r-nul

XXXXX, domiciliat în or. XXXXXXX, str-la XXXXX, nr.

XX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 251

Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

aceea că fiind administrator al GȚ „XXXXXXXXXXXXX”, urmărind scopul

însușirii, înstrăinării și tăinuirii bunurilor sechestrate la 02 decembrie 2013

contrar interdicțiilor din încheierea executorului judecătoresc Ursu A. din

27.10.2011 prin care a fost aplicat sechestru pe autocamionul de model „GAZ

33027-418” cu n/î XXXXXXX în vederea executării documentului executoriu

din 12.03.2010, emis de Judecătoria Ungheni a înstrăinat cet. Croitoru F. contra

sumei totale de XXXXXX lei, unitatea de transport sus menționată împreună cu

o moară cu ciocănele FC-0.2, fără ai comunica cumpărătorului despre sechestrul

existent, cauzându-i astfel acestuia impedimente și restricții la înregistrarea

oficială și utilizarea mijlocului de transport.

1

acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare conform învinuirii

formulate, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă de 1000 unități

convenționale.

În argumentarea soluției solicitate s-a invocat următoarele:

- instanța de fond greșit a concluzionat că vinovăția inculpatului nu a fost

dovedită deoarece la materialele cauzei nu există vreo dovadă care ar confirma

că bunul sechestrat i-a fost transmis spre păstrare inculpatului;

- eronat instanța nu a luat în calcul că inculpatul cunoștea despre faptul că

asupra bunului au mai fost aplicate alte două sechestre;

- Iastremschi A. care figura ca proprietar al unității de transport era

obligat să asigure integritatea acestuia, or potrivit informației de la CRIS

„Registru” asupra automobilului erau aplicate interdicții, astfel că proprietarul

nu avea dreptul să-l înstrăineze;

- inculpatul intenționat a tăinuit de cumpărător informația referitor la

faptul că automobilul este sechestrat în baza documentelor de executare emise

de Judecătoria Ungheni la 12.03.2010 și la 23.11.2010;

3.2 Sentința în cauză a fost contestată cu apel și de către avocatul Brigoi N.

în numele părții vătămate Croitoru F., care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărâri de condamnare, argumentând că vinovăția

inculpatului pe deplin a fost dovedită prin depozițiile părții vătămate și a

martorilor Baraniuc Gh. și Ursu A., care au confirmat că bunurile înstrăinate

erau sechestrate, fapt care era cunoscut de inculpat.

2017, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal, acțiunile inculpatului

urmau să aibă un scop ilegal, pe când vânzarea autocamionului s-a efectuat cu

scopul de a acoperi datoria inculpatului față de BC „Moldova-Agroindbank”, în

speță lipsind interesul material.

Totodată, Curtea a constat că acuzarea nu a contestat contractul de vânzare

cumpărare, astfel că legalitatea acestuia nu a fost pusă la îndoială, iar beneficiar

al acestui contract a fost BC „Moldova-Agroindbank”, iar vânzător GȚ

„XXXXXXXXXXXX” și nu inculpatul.

2

În consecință, instanța de apel a conchis că în speță în acțiunile inculpatului

lipsește latura obiectivă a infracțiunii, care se manifestă prin intenție directă a

persoanei de a fugi de plățile datoare creditorilor, precum și motivul infracțiunii

incriminate care constă în interesul material, or în urma vânzării autocamionului

Iastremschi A. nu a obținut nici un beneficiu material, ci doar a stins obligațiile

contractuale față de BC „Moldova-Agroindbank” în posesia căreia de facto se aflau

bunurile.

Colegiul penal a menționat că este justă concluzia primei instanțe referitor la

faptul că sechestrele aplicate prin încheierile executorilor judecătorești Ursu A. din

14.06.2011 și Baraniuc Gh. din 27.10.2011 purtau un caracter formal, deoarece în

realitate bunurile sechestrate deja nu mai aparțineau inculpatului, deoarece prin

ordonanța Judecătoriei Economice de Circumscripție Chișinău din 06.01.2011

Iastremschi A. a fost deposedat de bunurile gajate și transmise BC „Moldova-

Agroindbank”, pentru a fi vândute silit în contul stingerii datoriei față de bancă -

fapt confirmat prin procesul-verbal privind deposedarea și transmiterea bunului

gajat din 20.11.2012, întocmit de executorul judecătoresc Baraniuc Gh.

În consecință Colegiul a menționat, că circumstanțele indicate confirmă cu

certitudine că inculpatul nu este subiect al infracțiunii incriminate, și nu era obligat

să asigure integritatea autocamionului de model „XXXXXXXXX” cu n/î

XXXXXXXXX, or acesta nu a fost persoana căreia i-au fost încredințat autocamionul

întrucât acest bun se afla în posesia și păstrarea băncii.

stat, care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând următoarele:

- probele prezentate de acuzare în susținerea învinuirii înaintate cu

certitudine dovedesc săvârșirea infracțiunii incriminate, însă acestea nu au fost

apreciate de instanță la justa valoare în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală

-instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța nu a luat în considerație faptul că inculpatul cunoștea că asupra

bunurilor pe care le-a înstrăinat lui Croitoru F. mai erau instituite două

sechestre, astfel că acesta cu rea credință a tăinuit informația în cauză de

cumpărător;

3

- partea vătămată a confirmat de nenumărate ori că a purtat negocieri

anume cu inculpatul referitor la prețul autocamionului și împreună cu acesta a

mers la un notar pentru oficializarea tranzacției;

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art.427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de

fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent,

Colegiul penal atestă, că instanța de apel, judecând apelurile procurorului și a

părții vătămate, a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate probele

administrate la dosar, a audiat suplimentar inculpatul, partea vătămată,

martorii, a verificat și cercetat actele cauzei, care, fiind coroborate cu înscrisurile

anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis instanței de apel de a conchide

că vina lui Iastremschi A. în săvîrșirea infracțiunii de înstrăinare a bunului

sechestrat de către o persoană care era obligată, conform legii, să asigure

integritatea lor, nu este dovedită, menținând sentința de achitare.

La acest capitol, Colegiul reține, că în speță bunurile înstrăinate nu-i

aparțineau lui Iastremschi A., acestea nu i-au fost trasmise spre păstrare, de

facto, Iastremschi A. a fost deposedat prin ordonanța Judecătoriei Economice de

Circumscripție Chișinău din 06.01.2011 de bunurile gajate, acestea fiind

4

transmise în conformitate cu procesul-verbal privind deposedarea și

transmiterea bunului gajat din 20.11.2012 în posesia BC „Moldova-

Agroindbank”, pentru a fi vândute silit în contul stingerii datoriei față de bancă,

și se aflau la păstrare pe teritoriul băncii.

Prin urmare, circumstanțele sus menționate, corect au permis instanțelor

de fond de a concluziona că inculpatul nu este subiect al infracțiunii incriminate,

și nu era obligat să asigure integritatea autocamionului de model „XXXXXXX” cu

n/î XXXXXXXXX, or acesta nu a fost persoana căreia i-a fost încredințat

autocamionul întrucât acest bun se afla în posesia și păstrarea băncii.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat incorect

și unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal. Colegiul

menționează că instanța a făcut o analiză amplă a probelor acumulate pe cauză,

a indicat pentru care motive s-au admis unele probe și s-au respins altele, a

argumentat detaliat, cu trimitere la legile respective, de ce s-au respins probele

ce au fost aduse în confirmarea învinuirii inculpatului. Toate probele

administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de

instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către instanța

de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

Colegiul menționează că, critica referitor la procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor de

fond și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un

control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept

material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după

caz, de către instanța de apel, care se efectuează numai în limita temeiurilor

formulate în recurs și numai în acest aspect este competentă a se pronunța.

Prin urmare, Colegiul constată ca întemeiate concluziile instanței de fond

și de apel referitor la achitarea inculpatului pe motiv că fapta acestuia nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, concluzii care, după cum s-a

menționat mai sus, detaliat sunt desfășurate și argumentate în hotărârile

contestate și se bazează pe aprecierea obiectivă și sub toate aspectele a probelor

administrate în cauză.

Colegiul penal menționează că, potrivit art.101 alin.(2)-(3) Cod de

procedură penală, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri,

5

formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege. Nici o probă prezentată de părți nu are o valoare

dinainte stabilită pentru instanța de judecată.

De aici rezultă că, înfăptuirea justiției penale, cere ca judecătorul la

adoptarea soluției să nu se bazeze, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită

în bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea

obiectivă (fapta (le) supuse judecății). Numai așa se formează convingerea care

rezultă din dovezile administrate în cauză.

Atât prima instanță, cât și cea de apel, pronunțându-se asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile declarate, corect au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind acuzarea înaintată lui Iastremschi A. și

întemeiat au concluzionat asupra achitării acestuia de sub învinuirea de săvârșire

a infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal, pe motiv că procurorul nu a adus

probe verosimile în confirmarea învinuirii și nu a prezentat probe noi ce ar

confirma că acțiunile acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate.

În concluzie, Colegiul constată că, autorul recursului nu aduce careva

argumente, care ar combate concluzia instanțelor de fond, dimpotrivă

argumentele invocate de procuror în cererea de recurs ordinar le repetă întocmai

pe cele expuse anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns

detaliat și motivat, hotărârea cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de

drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile

art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept, care ar afecta hotărârea

în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului.

Astfel, Colegiul conchide că instanțele de judecată corect au reținut în

acest sens prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o

hotărîre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de

probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri. Colegiul reține că ambele instanțe de judecată au ținut

seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile

apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și au

adoptat soluții întemeiate.

6

În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de Circumscripție Bălți Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 08 februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Iastremschi Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 iulie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7