1ra-1021/2017 — art. 186 alin. 5 CP

1ra-1021/2017 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1021/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, declarate de avocata Olari Svetlana în numele

inculpatului Nagornîi Cristian și de inculpatul Porubin Igor, împotriva sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 august 2016 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017, în privința inculpaților

Porubin Igor Xxxx, născut la xx xxxxx

xxxx în or. Xxxxxxxx, locuitor al mun. Xxxxxxxx, str.

Xxxx Xxxxx xxx ap. xx, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Nagornîi Cristian Xxxxxxxxxx, născut

la xx xxx xxxx în s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxxxx, locuitor

al mun. Xxxxxxxx, str. Xxxxx Xxxxxxx x ap.xx, cetățean

al R. Moldova, condamnat anterior prin:

1) Sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

09.12.2015 în baza art. 187 alin. (2), 90 Cod penal, la 3

ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pentru un termen de probă de 2 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.06.2016 – 09.08.2016,

instanța de apel: 13.09.2016 – 14.03.2017,

instanța de recurs: 25.05.2017 – 28.06.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Porubin Igor a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal la 4 ani și 8 luni

închisoare.

1

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Nagornîi Cristian a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal la 4

ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, inclusiv cea

aplicată prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09.12.2015, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, începând din 09 august 2016, deducându-se durata aflării în arest preventiv

de la 27 mai 2016 până la 09 august 2016.

04.00, inculpații Porubin I. și Nagornîi C., acționând prin înțelegere prealabilă și de

comun acord, prin deteriorarea geamului, au pătruns în incinta marketului „Linela

nr. 5”, str. O. Ghibu 7/2, mun. Chișinău, de unde pe ascuns au sustras din biroul

administrației un procesor la prețul de 12.682 lei, iar din safeu bani în numerar în

sumă de 125.254 lei, care aparțineau SRL „Moldretail Group”, cauzând

proprietarului o daună în proporții deosebit de mari, evaluată la 137.836 lei.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut vina și au solicitat judecarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, instanța a conchis că vinovăția inculpaților este integral dovedită prin

probele administrate și a încadrat acțiunile lor în baza art. 186 alin. (5) Cod penal,

ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, cu

cauzarea daunei în proporții deosebit de mari, prin pătrundere în încăpere.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul Porubin I. nu

prezintă pericol pentru societate, fiind stabilite circumstanțe atenuante – acordarea

ajutorului la descoperirea infracțiunii comise, căința sinceră, vârsta tânără la

momentul comiterii infracțiunii, recuperarea integrală a prejudiciului material

cauzat părții vătămate, lipsa antecedentelor penale, concluzionând că corectarea și

reeducarea lui este posibilă și fără izolare de societate.

La stabilirea pedepsei inculpatului Nagornîi C., instanța a ținut cont că

acesta prezintă pericol pentru societate, că s-au stabilit circumstanțele atenuante –

acordarea ajutorului la descoperirea infracțiunii comise, căința sinceră, vârsta

tânără la momentul comiterii infracțiunii, recuperarea integrală a prejudiciului

material cauzat părții vătămate, că s-a stabilit circumstanța agravantă – săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru alte fapte

care au relevanță pentru cauză, concluzionând că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin izolare de societate, fiind rațională stabilirea

unei pedepse în limitele sancțiunii articolului incriminat, cu aplicarea prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul Porubin I. să fie condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal

la 4 ani și 8 luni închisoare, iar inculpatul Nagornîi C. să fie condamnat în baza

art. 186 alin. (5), 85 Cod penal, la 7 ani închisoare.

Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpaților este greșit

individualizată. Instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie

2

să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În cazul în care instanța a constatat circumstanțe atenuante și a redus

pedeapsa, după caz, până la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații

de drept i se acordă o dublă valență juridică. Reducerea pedepsei trebuie să fie în

raport cu numărul circumstanțelor atenuante stabilite de către instanța de judecată.

Astfel, pedeapsa redusă până la minim, stabilită inculpatului Porubin I., se

consideră absolut echitabilă în raport cu cumulul de circumstanțe atenuante

identificate de către instanță, astfel că nu se mai impunea suspendarea condiționată

a executării pedepsei, acest mod de aplicare a prevederilor Codului penal în sensul

neagravării inculpatului Porubin I., fiind apreciat de către acuzare ca fiind excesiv,

în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii, valoarea prejudiciului cauzat și

personalitatea inculpatului.

Este inexplicabilă aplicarea aceleiași pedepse de 4 ani și 8 luni ambilor

inculpați, deși în privința lui Porubin I. au fost stabilite doar circumstanțe

atenuante, iar în privința inculpatului Nagornîi C. a fost reținută și o circumstanță

agravantă.

În privința inculpatului Nagornîi C., în baza art. 85 Cod penal, prin cumul

parțial, i-a fost adăugat doar 4 luni din pedeapsa stabilită prin sentința din

09.12.2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Inculpatul Nagornîi C. nu a confirmat încrederea acordată, săvârșind în

termenul de probă o altă infracțiune, împotriva patrimoniului persoanei, ceea ce

confirmă insistența inculpatului în comiterea infracțiunilor contra patrimoniului.

La individualizarea pedepsei, instanța urma să pună în valoare datele ce

caracterizează persoana inculpatului, și să nu-i aplice pedeapsa minimă de 4 ani și

8 luni, conform art. 186 alin. (5) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, deoarece acesta și-a educat un sistem degradat de valori sociale, nefiind

angajat, activitatea infracțională fiind preferată de către acesta în detrimentul

efortului fizic sau intelectual la un loc de muncă remunerat pe baze legale, iar

pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, este prea blândă, care va duce la

încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor similare și de către alte persoane.

Pedeapsa aplicată lui Nagornîi C. nu corespunde gravității infracțiunii

săvârșite, personalității lui și pericolului social pe care îl prezintă, fiind aplicată în

același timp cu încălcarea prevederilor art. 78 alin. (4) Cod penal, fără a fi luată în

considerare circumstanța agravantă.

Pedeapsa prea ușoară aplicată inculpaților va fi apreciată ca o atitudine

tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua

încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție. În

conformitate cu prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, or, în cazul

speței, nu va fi atins scopul pedepsei penale de prevenire generală și nici pe cea

specială.

Pedeapsa stabilită inculpaților este neîntemeiată și individualizată contrar

prevederilor art. 61 și 78 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a

3

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui

cât și a altor persoane, infracțiunile contra patrimoniului reprezentând o

periculozitate și o frecvență sporită.

3.1. A declarat apel și inculpatul Porubin I., solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă cu

fixarea termenului de probă de 1 an.

Apelantul a indicat că prin stabilirea unui termen de probă de 2 ani nu au

fost luate în calcul că are loc permanent de trai, se caracterizează pozitiv la locul de

trai, de către rude, vecini, consăteni, nu ține legături cu persoanele ce sunt în

vizorul poliției, la răspundere administrativă nu a fost supus, situații de conflict nu

admite, se bucură de stimă și respect.

Pe parcursul anilor de studii a fost un participant activ la majoritatea

măsurilor extrașcolare, a fost membru activ al ansamblului de dans modern

„Speranța”, a cântat la fanfara liceului, fiind un mare pasionat de sport, obținând de

nenumărate ori locuri de frunte la competițiile raionale, este o fire liniștită, reținut,

omenos și sincer. Tatăl inculpatului, conform certificatului de dezabilitate și

capacitate de muncă seria CN nr. 202069 are capacitatea de muncă de 55%, drept

consecință a intervenției chirurgicale coronară efectuată de Centrul de cardiologie

intervențională „Medpark”, fiindu-i înserate două stentori și necesită îngrijiri din

partea rudelor apropiate.

Prejudiciul material în sumă de 137.836 lei, se considera în proporții

deosebit de mari la momentul săvârșirii infracțiunii, însă potrivit hotărârii de

Guvern nr. 879 din 23.12.2015, publicată în Monitorul Oficial la 25.12.2015 nr.

347-360, a fost aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat

pe anul 2016, în mărime de 5050 lei. Astfel, la 07.11.2016, intrând în vigoare legea

respectivă, prejudiciul material urmează a fi considerat în proporții mari, astfel

încât încadrarea juridică urmează a fi recalificată din alin. (5) în alin. (4) al art. 186

Cod penal.

În urma reîncadrării acțiunilor lui în alin. (4) al art. 186 Cod penal, nu există

careva restricții de aplicare și a actului de amnistie.

2017, apelurile au fost admise, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre.

Porubin Igor a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 5 ani

închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Nagornîi Cristian a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 5

ani închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor,

inclusiv cea aplicată prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

09.12.2015, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis, începând din 14 martie 2017, deducându-se durata aflării

în arest preventiv de la 27 mai 2016 până la 14 august 2017.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 126 Cod penal, se consideră

proporții deosebit de mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite,

4

fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste

frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de

persoane, care depășește 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate,

stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 879 din 23.12.2015, privind aprobarea

cuantumului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016, cuantumul

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016 a fost stabilit în

mărime de 5050 lei.

Astfel, proporțiile deosebit de mari constituie 202.000 lei, iar potrivit

materialelor dosarului, inculpații au cauzat părții vătămate un prejudiciu în mărime

de 137.836 lei, ceea ce constituie potrivit modificărilor operate, prejudiciu în

proporții mari.

Conform art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional

al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a

comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi și reieșind din

modificările operate în legea penală, prin legea 207 din 29.07.2016, publicată în

Monitorul Oficial nr. 369-378 din 28 octombrie 2016, acțiunile inculpaților

urmează a fi recalificate în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, ca furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, de două sau mai multe persoane

prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții mari.

Totodată, solicitarea inculpaților despre aplicarea în privința lor a

prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, este neîntemeiată.

Or, în speță nu sunt întrunite condițiile stabilite de art. 2 al Legii nr. 210 din

29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

La stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, că ei au recunoscut vina, se căiesc sincer de cele

comise, că inculpatul Porubin I. anterior nu a fost judecat, iar inculpatul Nagornîi

C. anterior a fost judecat, antecedentul penal nefiind stins, concluzionând că

corectarea și reeducarea inculpatului Porubin I. este posibilă fără izolare de

societate, iar a inculpatului Nagornîi C. este posibilă doar prin aplicarea unei

pedepse privative de libertate.

Or, inculpatul Nagornîi C. prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 09 decembrie 2015, a fost condamnat în temeiul art. 187 alin. (2), 90 Cod

penal, la 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată și fixarea unui termen de

probațiune de 2 ani. Astfel, potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, dacă după

pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul

a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial,

la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința anterioară.

Astfel, instanța de apel a conchis asupra necesității stabilirii unei pedepse

privative de libertate pe un termen de 5 ani inculpatului Nagornîi C. în baza art.

186 alin. (4) Cod penal și conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de

sentințe, prin adăugirea parțială la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea

5

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 09 decembrie 2015, rezonabil de a-i aplica pedeapsa definitivă de 7 ani

închisoare.

parțială a hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

procesul penal în privința inculpatului Nagornîi C. în baza art. 186 alin. (4) Cod

penal să fie încetat în temeiul Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței R.M.

Recurenta a invocat că inculpatul a recunoscut vinovăția, iar prejudiciul

material cauzat SRL „Moldretail Group” a fost restituit integral, astfel, careva

restricții de aplicare a actului amnistiei față de el nu sunt.

Instanța de apel a ignorat prevederile Legii nr. 210 din 29.07.2016, privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.

Moldova.

În urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată și inculpatul întrunește criteriile stabilite de art. 1 și

nu cade sub incidența art. 10 din Legea amnistiei.

Potrivit art. 57 Cod penal, a manifestat căință activă în ședințele de judecată,

și-a cerut iertare de la partea vătămată, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii indicând asupra tuturor circumstanțelor cauzei, a restituit integral

prejudiciul cauzat în urma infracțiunii.

Infracțiunea comisă de inculpat a fost până la 29.07.2016, sunt întrunite

condițiile stabilite de art. 1 din Legea nr. 210 din 29.07.2016, nu cade sub incidența

art. 10 al aceleiași legi, recunoaște vinovăția, regretă și se căiește sincer de cele

comise, prejudiciul este restituit.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 11) și

12) Cod de procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul Porubin I., în care solicită casarea

parțială a hotărârilor pronunțate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul

penal în privința sa, în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, să fie încetat în temeiul

art. 1-2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016, privind amnistia unor categorii de

persoane, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.M.

Recurentul a indicat că a recunoscut vinovăția integral, se căiește sincer de

cele comise, a acordat ajutor la descoperirea infracțiunii comise, prejudiciul

material cauzat părții vătămate l-a restituit total, este prima dată tras la răspundere

penală, tatăl său este bolnav și necesită îngrijiri. Reprezentantul SRL „Moldretail

Group” a confirmat lipsa pretențiilor de ordin material, anexând în acest sens și

certificatul prin care se confirmă că prejudiciul material a fost integral recuperat și

nu are careva pretenții.

Judecarea cauzei penale la solicitarea inculpatului în procedură simplificată

reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală, sau în cazul recunoașterii

integrale a vinovăției se consideră contribuire activă la descoperirea infracțiunii,

motiv pentru care restricții de aplicare a actului amnistiei nu sunt.

La fel, termenul de probațiune de 5 ani, stabilit de instanța de apel, este o

pedeapsă prea aspră, nefiind luate în calcul că are loc permanent de trai, se

caracterizează pozitiv, nu ține legături cu persoanele ce sunt în vizorul poliției, la

6

răspundere administrativă nu a fost supus, situații de conflict nu admite, se bucură

de stimă și respect, în privința lui urmând a fi aplicată pedeapsa penală

condiționată cu stabilirea termenului de probă de 1 an.

Instanța de apel s-a pronunțat eronat asupra imposibilității aplicării actului

amnistiei, deoarece nu ar manifesta căința activă prevăzută de art. 57 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și

13) Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă

de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul avocatei Svetlana Olari este fondat pe

art. 427 alin. (1) pct. 6), 11) și 12) Cod de procedură penală, iar cel al inculpatului

Porubin I. pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 13) Cod de procedură penală, care prevăd

mai multe temeiuri pentru recursul ordinar, cum ar fi situațiile când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței, când persoana condamnată a fost judecată

anterior în mod definitiv pentru aceiași faptă, există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege, a

intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut

de lege, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, a intervenit o lege mai

favorabilă condamnatului (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, în recursurile respective, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, care ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare

gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care

ar fi afectat soluția instanței, că persoana condamnată a fost judecată anterior în

mod definitiv pentru aceiași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii

7

penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege, a intervenit decesul

inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi cea corectă în asemenea

caz, că a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului și care ar fi aceea, fiind

omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct.

5., 5.1. din decizie).

Rezultă, că recursurile menționate nu îndeplinesc cerințele legale de conținut

în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al avocatului și inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept,

care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal

de recurent.

Or,conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.,

5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, inclusiv în latura pedepsei aplicate

inculpaților, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just luând în considerare personalitatea inculpaților,

consecințele grave ale faptei comise de ei și gradul sporit de pericol social al

infracțiunii săvârșite, ținând corect cont de prevederile art. 61, 75, 85 alin. (1) și

(3), Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă,

după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei,

8

condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în

întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de

sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi

infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința

anterioară a instanței de judecată.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpaților în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpaților, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lor,

cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Totodată, soluția instanței de apel de neaplicare a actului de amnistie față de

inculpați coroborează cu prescripția din art. 2 alin. (1) din Legea privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova nr. 210 din 29.07.2016, potrivit cărei procesul penal încetează la faza de

judecare referitor la infracțiunea săvârșită pentru care prevede în calitate de

pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 7 ani.

Or, infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (4) Cod penal, în baza căreia au

fost condamnați inculpații, prevede în calitate de pedeapsă principală maximă 10

ani închisoare, motiv pentru care aplicarea actului amnistiei nu este posibilă în

cazul inculpaților.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele

cauzei, inclusiv în latura pedepsei penale (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

9

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei penale,

în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul și inculpatul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. – 5., 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct.

20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au

aplicat inculpaților pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, acestea

urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Olari Svetlana

și de inculpatul Porubin Igor Xxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 martie 2017, în privința inculpaților Nagornîi Cristian

Xxxxxxxxxx și Porubin Igor Xxxx, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iulie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10